2.3. ROMÂNIA ÎN PRIMUL RĂZBOI MONDIAL.

MAREA UNIRE
Neutralitatea (1914-1916): Încă de la începutul ostilităţilor, Germania şi Austro-Ungaria au cerut
României, în baza tratatului din 1883, să intre în război alături de ele. Dar, în urma Consiliului de
Coroană de la Sinaia, din 3 august 1914, guvernul român a hotărât ca România să rămână
neutră. (vezi voc. şi textul p.80 şi de răspuns la întrebările:
1. De ce nu a intrat România în război în 1914? 2. De ce au ales românii neutralitatea?
În perioada neutralităţii (1914-1916), caracterizată printr-o expectativă armată, ţările
beligerante vor exercita presiuni pentru a obţine colaborarea militară a României.
Antanta oferea provinciile româneşti din Austro-Ungaria, iar Puterile Centrale oferea Basarabia
pe seama Rusiei. În aceste condiţii guvernul liberal condus de Ion.C.Brătianu a desfăşurat
negocieri secrete cu Antanta, semnânt o convenţie politică şi una militară privind participarea
României de partea acesteia.
România a intrat în război, la presiunile Antantei, în noaptea de 14/15 august 1916.
În ciuda unei ofensive victoriase a trupelor române în Transilvania, situaţia se înrăutăţeşte
datorită nerespectării angajamentelor luate de aliaţi. Astfel, armata română lipsită de aportul
Rusiei este înfrântă, fiind silită să se retragă din Transilvania şi să piardă Dobrogea şi Muntenia
inclusiv capitala. În aceste condiţii regele, Parlamentul şi guvernul s-au mutat la Iaşi, iar frontul s-
a stabilizat în sudul Moldovei.
În ciuda situaţiei grele (izbucnise o epidemie de tifos), speranţele românilor au renăscut fiind
încurajate de regina Maria şi alte personalităţi. (vezi pag.81)
În primăvara anului 1917, armata română se reface şi se reorganizează cu ajutorul misiunii
franceze condusă de gen.H.Berthelot. În iulie-august 1917, armata română condusă de gen.
Al.Averescu şi Eremia Grigorescu susţine luptele de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz. Armata
română este victorioasă reuşind să respingă armata Puterilor Centrale care doreau ocuparea
Moldovei. Aceste victorii nu au avut însă urmări pozitive datorită dezorganizări armatei ruse şi a
evenimentelor nefaste din Rusia. La 25 octombrie 1917 bolşevicii răstoarnă guvernul rus printr-o
lovitură de stat cunoscută sub numele de “Revoluţia bolşevică”, iar ulterior încheie pace separată cu
Puterile Centrale. (15 martie1918 Brest-Litovsk)
În aceste condiţii România, rămasă singură pe frontul de răsărit, este nevoită să încheie cu
Puterile Centrale, la 24 aprilie/7mai 1918, tratatul de pace de la Bucureşti
Acest tratat, impunea României condiţii grele, cum ar fi: (vezi harta)
- ocuparea Dobrogei de către Puterile Centrale;
- pierderea crestelor Carpaţilor în favoarea Austro-Ungariei;
- demobilizarea armatei;
- dependenţa economică şi politică.
Victoria Antantei pe frontal din vest şi pe cel balcanic a permis o răsturnare spectaculoasă a
situaţiei României, care reintră în război.
Marea Unire: Realizarea României Mari a avut loc în anul 1918 în trei etape:
1. Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918 (vezi textul p.82)
2. Unirea Bucovinei la 15 noiembrie 1918 (textul p.83)
3. Unirea Transilvaniei la 1 decembrie 1918 (textul p.82)
*Temă: Care este semnificaţia Unirii? şi întrebările 1-5 de la pag.83
ROMÂNIA ÎN PRIMUL RĂZBOI MONDIAL
D1 “Cum vreţi să mă grăbesc să intru în luptă, pentru a ajuta Rusia să pună mâna pe
Constantinopol, adică să ne încercuiască, câtă vreme ea ne tratează drept duşmani, sau cel
puţin suspecţi, o dată ce opreşte materialul de război trimis de Franţa”. Ion I.C.Brătianu
D2 “Ştiu foarte bine că în tabăra aliaţilor sunt acuzat de şantaj când cer garanţii care
sunt, totuşi, vitale pentru noi. Sau, mai amabil, sunt comparat cu un negustor de covoare ....
Se doreşte oare ca, lăsându-mă descoperit în ultimă clipă, să-i invit pe duşmani să-mi
spargă casa şi să se instaleze ca stăpâni, în timp ce m-i se refuză armele pentru a mă apăra?
Să ne fie acceptate condiţiile, în lipsa cărora nu-mi pot angaja ţara în război fără a o trăda,
şi vom vedea pe cine înşel”
D3 Sub presiunile Antantei, România a semnat la 4 august 1916 la Bucureşti,
Convenţia militară cu reprezentanţii diplomatici ai Franţei, Marii Britanii, Rusiei şi Italiei.
Această convenţie prevedea următoarele:
“1. (….) România se obligă să mobilizeze toate forţele sale de uscat şi de apă şi a
ataca Austro-Ungaria cel mai târziu la 14 august 1916.
2. Armata rusă se obligă să atace în chipul cel mai energic pe tot frontul austriac.....
3. Rusia se obligă să trimită în Dobrogea (….) două divizii de infanterie şi una de
cavalerie contra armatei bulgare.
Aliaţii se obligă a executa o hotărâtă ofensivă prin armata lor de la Salonic cel mai
târziu cu opt zile înainte de începerea atacului României...
4. (…..) se obligă a furniza României muniţiuni şi material”
În privinţa forţelor ruseşti care aveau menirea de a apăra Dobrogea împotriva unei
ofensive bulgare, România ceruse ca acestea să fie în număr de 200 000 de militari. Din
păcate nu a primit decât două divizii de infanterie şi una de cavalerie.
D4 Ion.IC.Brătianu referitor la respectarea obligaţiilor asumate de Antantă, face
următoarea declaraţie: „Mă aşteptam la trădarea Rusiei, dar mă aşteptam la mai mult din
partea celorlalte puteri ale Antantei, mai ales de la Franţa, la mai multă loialitate şi chiar
generozitate. Totul s-a petrecut de parcă Antanta ne-ar fi atras într-o cursă premeditată,
României fiindu-i rezervat rolul calului picadorului care-i lăsat cu sânge rece să-i fie
sfâşiate măruntaiele pentru a obosi taurul”
D5 Comportamentul Rusiei faţă de România a lăsat cel mai mult de dorit, potrivit
propriilor comandanţi. Pentru confirmarea celor spuse îl voi cita pe comandantul
armatelor ruseşti din România, generalul Zaiencikovki: “Am impresia că cel de al 18-lea
corp de armată şi eu însumi suntem “oasele” aruncate României pentru a o determina să
treacă de partea Antantei. Să se facă deci o cruce peste aceste oase şi să fie şters acest corp
din armata rusă”
D6 Lui Saint-Aulaire i se reproşa de câtre români următoarele: “ - Ah, dacă Sarrail
s-ar fi mobilizat precum Crucea Roşie pe care o conduceţi şi dacă ruşii ar fi ucis tot atâţi
nemţi pe cât de mulţi români au dus la pieire, am fi fost încă la Bucureşti sau Budapesta,
ori chiar la Berlin”.
Care a fost oare misterul care a făcut ca Rusia să abandoneze România în mâinile
Puterilor Centrale? Oare doar slăbiciunea internă a Rusiei să fie cauza? De ce oare Rusia
insista că România poate fi apărată doar pe linia Siret-Carpaţii Orientali?
Se pare că s-au purtat negocieri secrete între Puterile Centrale şi Rusia prin Stürmer
von Jagow, ministrul de externe rus, pentru încheierea unei păcii separate. Pacea trebuia
făcută pe seama României, Austria trebuia să anexeze Muntenia, Rusia Moldova şi vechea
Dobroge, iar Bulgaria Cadrilaterul. Obţinând aceste compensaţii, pacea separată putea fi
ratificată de către opinia publică rusească.
D7 Despre comportamentul trupelor ruseşti în Moldova în iarna anului 1916 găsim
următoarele informaţii în memoriile unui membru al familiei Filitti, ofiţer al armatei
române: „La Barcea (sat situat pe şoseaua Tecuci-Galaţi, la 11 km distanţă de Tecuci)
găsim satul în întregime ocupat de ruşi. Sunt câte 20-30 într-o casă, al cărui propietar e în
general înlăturat şi trimis să se culce afară în coşarul cu porumb sau în fânul de care a mai
rămas nejefuit. Soldaţii ruşi nu ţin să se desmintă de apucăturile lor de jefuitori, cu toate
că sunt foarte bine aprovizionaţi şi echipaţi. Această hoardă de sălbatici graşi şi robuşti,
ca nişte vite trăite în libertatea primitivităţii, deşi porniţi în masă în numele “Sfintei Cruci”,
nici nu vor să o vadă când sătenii noştri le arată icoanele în semn că sunt de aceeaşi religie
ca şi ei…. Cine ar fi putut crede că un pravoslavnic rus, mai inveterat ortodox ca
elementele altor neamuri de aceeaşi religie, fură tot ce întâlneşte în cale, păsări, porci,
viţei, vite mari, şi pleacă ameninţând cu puşca pe cel care ar îndrăzni să protesteze în
numele dreptăţii… aliatul lui şi de aceaşi religie ca el. Şi cu toate acestea nu există cruce
în drum în faţa căreia să nu se închine şi nu e icoană pe care să n-o murdărească cu
sărutarea lui.... Ce rău mai putea un duşman al ţării noastre să ne dorească? Dobrogea
ocupată de bulgari, Muntenia şi Oltenia de germani şi Moldova de ruşi...”.
La data de 10 ian 1917 o altă însemnare în localitatea Stănişeşti: ”Populaţia, cum află
de plecarea noastră, îngroapă în pământ ce are mai bun, de frica aliaţilor noştri, care de
obicei vin imediat după plecarea noastră şi fură tot. .... mulţi săteni sunt hotărâţi să-şi
părăsească casele şi să plece. Vitele li s-au furat, fânul li s-a luat cu forţa, porumbarele în
genere s-au spart şi porumbul l-au dat ruşii la cai, aşa că sătenii nu mai au ce păzi decât
casa rămasă şi ea fără împrejmuire, care s-a pus pe foc.”
În aceste condiţii nu este lipsit de înţeles recomandarea mareşalului Mackensen
adresată şefilor forţelor germane: “Evitaţi-i pe români, atacaţi-i pe ruşi!”