ECONOMIA POLONIEI

Economia Poloniei este o economie de piață, cu venituri mari, fiind cea de a șasea cea
mai mare economie în UE cu una din cele mai mari creșteri din Europa, care înainte de Criza
economică mondială din 2008–2012 avea o rată de creștere de peste 3,0%. Este singura țară
membră a Uniunii Europene, care a evitat declin în PIB, ceea ce înseamnă că în 2009, Polonia a
creat cea mai mare creștere a PIB din UE.

Din decembrie 2009, economia poloneză nu a intrat în recesiune, nici nu s-a contractat.
Potrivit Biroului Central de Statistică al Poloniei, în 2010 rata de creștere economică poloneză a
fost de 3,9%, care a fost unul dintre cele mai bune rezultate în Europa. Statul polonez a urmărit
cu fermitate o politică de liberalizare economică de-a lungul anilor 1990, cu rezultate pozitive
pentru creșterea economică, dar negative pentru anumite sectoare ale populației. Privatizarea
companiilor mici și mijlocii care au fost controlate de guvern și dreptul liber de înființare de
firme noi au permis dezvoltarea rapidă a sectorului privat. Sectorul agricol rămâne handicapat de
probleme structurale, surplus de muncă, ferme mici ineficiente și a lipsei de investiții.
Restructurarea și privatizarea "sectoarelor sensibile" (de exemplu, cărbune), a fost, de
asemenea, lentă, dar investițiile străine recente în domeniul energiei și oțelului au început să
întoarcă tendința. Reformele recente în sănătate, educație, sistemul de pensii, și administrația de
stat au dus la mai mult de presiunile fiscale. Îmbunătățirea acestui deficit de cont și înăsprirea
politicii monetare, cu accent asupra inflației, sunt priorități pentru guvernul polonez. Progrese
suplimentare în domeniul finanțelor publice depind în principal de reducerea ocupării forței de
muncă în sectorul public, precum și de o revizuire a Codului Fiscal pentru a include fermierii,
care plătesc în prezent impozite semnificativ mai mici decât alte persoane cu venituri similare. În
ciuda unor probleme sistemice a continuat, în ultimul deceniu Polonia a înregistrat un mare
progres economic, iar acum este clasată pe locul 20 la nivel mondial, în privința PIB-ului. Cea
mai mare componentă a economiei este sectorul serviciilor.

Administrația poloneză, reprezentanții comitetului UE precum și experții independenți,

au apreciat pozitiv primii 2 ani de la aderarea Poloniei la UE. Din punct de vedere economic,
Polonia a resimțit profund atât momentul aderării cât și perioada imediat următoare.

La 1 mai 2004 Polonia - împreună cu Cehia, Slovacia, Ungaria, Lituania, Letonia,

Estonia, Slovenia, Malta si Cipru - a devenit membru cu drepturi depline al UE.
 Șansele noilor membrii UE aduc cu sine beneficii economice și politice, ceea ce
înseamnă găsirea poziției în grupul țărilor, care decid asupra viitorului Europei.

Șansele economice pe parcursul celor 2 ani au fost bine utilizate. Atât creșterea radicală a
dinamici exportului cât și dobândirea unei poziții stabile în economia europeană de către
intreprinzatorii mici și mijlocii, sunt dovada faptului că intreprinzătorii polonezi au reușit să facă
față concurenței de pe piață liberă. Efectele aderării sunt unice și fluctuante (creșterea prețurilor
la unele produse, eliminarea taxelor vamale la alimente în comerțul bilateral cu UE,) dar și de
lungă durată, cu influența asupra tendinței de dezvoltare (accelerarea creșterii economice,
creearea unor noi locuri de muncă, atragerea de investiții străine directe, creșterea volumului
schimburilor comerciale, fonduri structurale, Politica Agricola Comuna).

Aderarea la UE a avut ca efect deschiderea pieței muncii pentru cetățenii polonezi - ne

referim în special la Marea Britanie și la Irlanda (la care putem adauga și Suedia, cu o pondere
mai scăzută a forței de muncă poloneze). Putem adauga că nu s-au adeverit sumbrele presupuneri
referitoare la "exodul" polonezilor, dar cu toate acestea numarul polonezilor care pleacă în
scopul de a lucra în străinătate este mult mai mare.

Din punct de vedere al absorbției fondurilor comunitare, Polonia a avut rezultate bune,
obținând statutul de beneficiar net. Datorită aderării la UE, Polonia nu mai este "victima"
deciziilor altor state, luând parte la procesul de decizie al UE privind aspecte importante
referitoare la Polonia și Europa. Din punct de vedere politic, Polonia trebuie să știe să se
regăsescă în grupul celor care iau decizii. În vederea unei colaborari corespunzatoare în cadrul
UE, toate statele mebre trebui să conștienetizeze faptul că sunt "condamnate" să facă
compromisuri, să caute rezolvări acceptate de toți membrii UE. Este un proces complex, iar
însusirea lui necesită o perioadă de timp corespunzatoare.

Companiile poloneze se extind internaţional nu doar prin exporturi, ci şi prin baze de

producţie, iar internaţionalizarea acestora întăreşte ceea ce Polonia are deja, un brand economic
recunoscut global – un semn că economia, cea mai mare din Europa de Est, se apropie de
maturitate. Însă pentru a ajunge acolo mai trebuie să treacă de un hop, de statutul de producător
cu forţă de muncă ieftină, de furnizor de servicii şi produse care depind de investiţiile altor
jucători mari.

Inovaţia este considerată modul în care se poate trece la o nouă etapă de dezvoltare şi
eficienţă. De asemenea, de inovaţie au nevoie companiile pentru dezvoltare. Iar Polonia are
multe de spus lumii în materie de inovaţie. Polonia a fost ţară parteneră la ediţia de anul acesta a
celui mai mare târg de tehnologie industrială, Hannover Messe.

La Varşovia, Google şi-a construit un campus pentru dezvoltarea start-up-urilor

inovative, singurul de acest fel pe care gigantul american îl are în Europa de Est. Google trebuie
să fi văzut ceva special la Polonia. O firmă poloneză produce componente pentru vehiculele
marţiene ale NASA. Inventatorii polonezi se implică activ în dezvoltarea Hyperloop, proiect al
lui Elon Musk care ar trebui să revoluţioneze transportul prin vehicule care circulă cu viteze mai
mari decât cele ale aeronavelor prin tuburi cu presiune redusă.

O companie poloneză a lansat The Witcher, seria de jocuri video care a bulversat lumea
gamerilor. Polonia are multe de oferit în materie de inovaţie, ca de altfel şi celelalte ţări din
Europa de Est. Despre provocările Poloniei, despre avantajele României la nivel de inovaţie,
despre ce înseamnă inovaţia pentru economii şi companii vorbesc în supliment, pe lângă
ambasadorul Marcin Wilczek, ambasadorul României în Republica Polonă Ovidiu Dranga şi
executivi de afaceri poloneze.

Moneda
Moneda națională a Poloniei este zlotul, cu valoare de schimb în jur de 4zł/€. Zlotul se
divide în 100 groși, 1 (Zl) = 100 groși Datorită hiperinflației de la începutul anilor 90,
asemănător României în 1995 s-a trecut la noul zlot, 10.000 zloți vechi (PLZ) fiind convertiți
într-un zlot nou (PLN).

Denominații

Monede: 1, 2, 5, 10, 20, 50 groși, 1, 2, 5 zloți

Bancnote: 10, 20, 50, 100, 200 zloți

Uzină electrică lângă Bielsko-Biała

Înainte de cel de-al Doilea Război Mondial, industria Poloniei a fost concentrată în
cărbune, produse textile, chimicale, construcții de mașini și metalurgie. În zilele noastre Polonia
mai produce îngrășăminte chimice, produse petrochimice, mașini-unelte, mașini electrice,
produse electronice, automobile și nave. Bazei industrială a Poloniei a suferit foarte mult în
timpul celui de-al Doilea Război Mondial, și multe resurse au fost îndreptate spre
reconstrucție. Sistemul economic socialist impus în anul 1940 a creat structuri economice mari și
greoi operabile sub o comandă centrală inflexibilă. În parte din cauza acestei rigidități sistemice,
economia avea rezultate proaste chiar și în comparație cu alte economii din Europa Centrală. În
1990, guvernul Mazowiecki a început un program de reformă cuprinzătoare care să înlocuiască
economia de comandă centralizată cu un sistem orientat spre piață. În timp ce rezultatele globale
au fost impresionante, multe mari companii de stat industriale, în special de căi ferate, minerit,
oțel, și sectoarele de apărare, au rămas rezistente la schimbări și au fost necesare reduceri pentru
a supraviețui într-o economie de piață.

Agricultură

Ocuparea forţei de muncă în agricultură

Agricultura utilizează 12,7% din forța de muncă a Poloniei, dar contribuie cu doar 3,8%
la produsul intern brut (PIB), reflectând productivitatea relativ scăzută a agriculturii. Spre
deosebire de sectorul industrial, sectorul agricol din Polonia a rămas în mare parte în mâini
private și în deceniile regimului comunist. Cele mai multe dintre fostele întreprinderi agricole de
stat sunt acum închiriate chiriașilor fermieri. Lipsa de credit împiedică vânzarea fostelor terenuri
agricole de stat. În prezent, 2 milioane de ferme private din Polonia ocupa 90% din toate
terenurile agricole, producând aproximativ același procent din totalul producției agricole.
Fermele sunt mici, în medie de 8 hectare, și de multe ori fragmentate. Ferme, cu o suprafață de
peste 15 hectare au reprezentat 9% din numărul total de ferme, dar acoperă 45% din suprafața
agricolă totală. Peste jumătate din toate gospodăriile agricole din Polonia produc numai pentru
nevoile proprii, cu vânzări reduse sau deloc de produse agricole. Polonia este un exportator de
fructe, legume, carne și produse lactate. Procesatorii se bazează adesea pe importuri pentru a
suplimenta livrările interne de grâu, cereale furajere, uleiuri vegetale, și proteine, producția
internă fiind în general insuficientă pentru a satisface cererea internă. Cu toate acestea, Polonia
este cel mai important producător de cartofi și secară din UE și este unul dintre cei mai mari
producători din lume de sfeclă de zahăr și triticale. De asemenea, Polonia este un producător
important de rapiță, cereale, porcine, carne de pasăre, ouă și carne de vită.

Ocuparea forței de muncă

 Structura ocupării forței de muncă în economia poloneză diferă de standardele europene,
deoarece 13% din populație este angajată în agricultură, în timp ce media UE este de 5%. În
sectorul serviciilor lucrează 57% din populație (media UE este de 68%), industria dă de lucru la
30% din populație (media UE la 26%). În Polonia, 59% din populația cu vârstă de muncă este
angajată, în timp ce media UE este de 64%. Potrivit OCDE, în 2009, polonezii au fost cea de-a
treia națiune ca numărul de ore lucrate din lume, după greci și maghiari - numărul mediu anual
de ore lucrate pe un salariat a fost în 1966. Ca urmare a retehnologizării, în Polonia mecanizarea
muncii a crescut, de asemenea crescând și productivitatea muncii.

Șomajul

Una dintre cele mai mari probleme ale economiei poloneze este șomajul. Polonia a suferit
numeroase schimbări în politică, economie, cultură și tehnică. Reformele au inclus mai multe
sfere ale vieții sociale.

După lichidarea fermelor agricole de stat și privatizarea lor, oamenii s-au luptat să
găsească de lucru. Unele au fost obligați să-și schimbe calificarea pentru a putea să-și găsească
din nou loc de muncă.

Creșterea rapidă a numărului de persoane fără loc de muncă în primii ani de după
schimbarea regimului a însemnat că șomajul a fost cea mai importantă problemă a reformei,
statului și societății. În perioada 1991-1994, șomajul a crescut de la 7% la 17%, începând cu anul
1994 a scăzut la 10% în 1998, când a început să crească din nou până la 21% în 2003 și 2004,
ajungând la un minim de numai 9% în 2008, cifre după numărul de șomeri înregistrați la oficiile
forței de muncă. În iunie 2008, rata șomajului în Polonia, după diverse surse a fost de 9,6%
(CSO), 7,7% (Eurostat).

Cauzele scăderii șomajului este crearea de noi locuri de muncă, precum și emigrarea unei
părți a forței de muncă în alte țări ale UE. În octombrie 2009, rata șomajului a fost de 11% (date
ale Ministerului Muncii și Politicii Sociale), cu o tendință de creștere.

La 31 martie 2011, ocuparea forței de muncă în sectorul public a fost de 3.190.700 de

persoane (37,5% din totalul locurilor de muncă), în sectorul privat 5.312.900 (62,5%).