Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Potrivit prevederilor Legii contabilităţii nr. 82/1991, republicate, cu modificările şi completările ulterioare,
societăţile comerciale, societăţile/companiile naţionale, regiile autonome, institutele naţionale de
on
cercetare-dezvoltare, societăţile cooperatiste şi celelalte persoane juridice au obligaţia să organizeze şi să
conducă contabilitatea financiară, precum şi contabilitatea de gestiune, potrivit nomelor aprobate în acest
sens. at
✔ În funcţie de specificul activităţii desfăşurate, contabilitatea de gestiune asigură:
- calculul costului de achiziţie, de producţie, de prelucrare al bunurilor intrate, obţinute, lucrărilor executate,
serviciilor prestate, producţiei în curs de execuţie, imobilizărilor în curs din unităţile de producţie, comerciale,
p∧
✔ Contabilitatea de gestiune oferă informaţii de natură financiară şi nefinanciară necesare unei gestionări
ro
- informaţii legate de costul bunurilor, lucrărilor, serviciilor, pentru persoanele juridice care desfăşoară
nt
activităţi de producţie, prestări de servicii, precum şi de costul bunurilor vândute pentru persoanele juridice
care desfăşoară activitate de comerţ;
Re
Potrivit acestei metode, contabilitatea analitică a mărfurilor şi ambalajelor se ţine global-valoric atât la
gestiune, cât şi în contabilitate, iar verificarea concordanţei înregistrărilor din evidenţa gestiunii şi din
contabilitate se efectuează numai valoric, la perioade stabilite de unitate.
Soldurile valorice ale mărfurilor şi ambalajelor aflate în gestiune se verifică pe baza raportului de gestiune
predat la contabilitate sau cu ocazia inventarierii, după caz.
on
Prin centralizarea datelor din documentele respective se asigură înregistrarea acestora atât în fişele
valorice pe gestiuni, cât şi în conturile sintetice de stocuri.
at
Controlul exactităţii înregistrărilor se efectuează la perioadele stabilite de unitate şi cu ocazia inventarierilor,
evaluându-se stocurile existente pe baza listelor de inventariere şi confruntându-se soldul astfel obţinut cu
soldul conturilor respective din contabilitate.
tr
Documente justificative utilizate
S
La recepţia mărfurilor şi a materiilor prime se întocmeşte Nota de intrare – recepţie. Este un document
pentru recepţia bunurilor aprovizionate, document justificativ pentru încărcare în gestiune şi de înregistrare
Re
în contabilitate.
- bunurilor materiale cuprinse într-o factură sau aviz de însoţire a mărfii, care fac parte din gestiuni
diferite;
- bunurilor materiale primite spre prelucrare, în custodie sau în păstrare;
- bunurilor materiale procurate de la persoane fizice;
- bunurilor materiale care sosesc neînsoţite de documente de livrare;
- bunurilor materiale care prezintă diferenţe la recepţie;
- mărfurilor intrate în gestiunile la care evidenţa se ţine la preţ de vânzare.
În alte cazuri, recepţia şi încărcarea în gestiune, după caz, şi înregistrarea în contabilitate se fac pe baza
documentului de livrare care însoţeşte transportul: factura, avizul de însoţire a mărfii etc.
Pentru fiecare sortiment de produse finite în domeniul alimentaţiei publice este necesar să existe un reţetar
pentru a se putea determina costul produsului.
Reţetarul cuprinde cantitatea necesară de materii prime şi materiale necesare obţinerii unui produs (sau a
unei cantităţi determinate dintr-un produs).
Pe baza reţetarului se determină şi costul de producţie aferent fiecărui produs sau cantităţi determinate
dintr-un produs.
Este un document justificativ de scădere din gestiune a materialelor consumate, document justificativ de
înregistrare în contabilitate a consumului de materii prime şi materiale.
Se întocmeşte în două exemplare, pe măsura lansării, respectiv eliberării materialelor din magazie pentru
consum, de către compartimentul care efectuează lansarea, pe baza programului de producţie şi a
consumurilor normate, sau de către alte compartimente ale unităţii, care solicită materiale pentru a fi
consumate.
Bonul de consum se poate întocmi într-un exemplar, în condiţiile utilizării tehnicii de calcul.
Bonul de consum (colectiv) se întocmeşte pe formulare separate pentru materialele din cadrul aceluiaşi
cont de materiale, loc de depozitare şi loc de consum.
Acest document se utilizează ca bon de predare a produselor finite şi are rol de:
on
- document justificativ pentru încărcare în gestiune a produselor finite obţinute;
În cazul utilizării ca bon de predare a materialelor refolosibile la magazie, acest document este unul de
predare la magazie a materialelor refolosibile rezultate din secţiile de fabricaţie principale şi auxiliare.
predare la magazie sau între secţii a semifabricatelor rezultate din producţie. Totodată, acest document
este unul justificativ pentru încărcare în gestiune şi de înregistrare în contabilitate, sursă de date pentru
nt
În cazul utilizării ca bon de transfer între două gestiuni aflate în incinta unităţii, documentul serveşte ca
Re
dispoziţie de transfer a valorilor materiale de la o gestiune la alta în incinta unităţii, document justificativ,
pentru scădere din gestiunea predătorului şi de încărcare în gestiunea primitorului.
În cazul utilizării ca bon de restituire, documentul serveşte ca dispoziţie de restituire la magazie a valorilor
materiale nefolosite (materiale şi semifabricate) de secţiile de fabricaţie principale şi auxiliare.
Dispoziţia de Livrare
Document pentru eliberarea din magazie a produselor, mărfurilor sau a altor valori materiale destinate
vânzării, a bunurilor cedate cu titlu gratuit sau date pentru stimularea vânzării, document justificativ de
scădere din gestiunea magaziei predătoare sau document de bază pentru întocmirea avizului de însoţire a
mărfii sau a facturii.
Fişă de Magazie
Este document de evidenţă la locul de depozitare a intrărilor, ieşirilor şi stocurilor bunurilor, document de
contabilitate analitică în cadrul metodei operativ-contabile (pe solduri).
Fişele de magazie se ţin la fiecare loc de depozitare a valorilor materiale, pe feluri de materiale ordonate pe
conturi, grupe, eventual subgrupe sau în ordine alfabetică.
Registrul Stocurilor
Reţetar
Document utilizat în cadrul producţiei alimentare pe baza căruia se stabileşte consumul din fiecare
categorie de materie primă specifică, necesară realizării unui produs finit.
Calculaţia costurilor reprezintă ansamblul lucrărilor efectuate într-o formă organizată cu scopul de a
obţine informaţii privind costul bunurilor, lucrărilor, serviciilor, activităţilor sau altor obiecte de calculaţie.
În scopul determinării costurilor unitare astfel încât bunurile să poată fi evaluate şi recunoscute în
contabilitatea financiară, iar preţurile de vânzare să poată fi stabilite şi verificate, precum şi pentru analiza
costurilor şi a eficienţei activităţii, în contabilitatea de gestiune cheltuielile se clasifică în:
- costuri de achiziţie;
- costuri de producţie;
on
- costuri de prelucrare;
- cheltuieli ale perioadei.
at
Cheltuielile care nu participă la obţinerea obiectelor de calculaţie, cum ar fi cheltuielile de administraţie,
cheltuielile de desfacere, regia fixă nealocată costului, cheltuielile financiare, cheltuielile extraordinare etc.,
nu se includ în costul acestora.
tr
Includerea cheltuielilor în costuri se efectuează în perioada de gestiune căreia îi aparţin cheltuielile în
S
cauză.
p∧
Costul stocurilor trebuie să cuprindă toate costurile aferente achiziţiei, producţiei, prelucrării, precum şi alte
costuri suportate pentru a aduce bunurile, lucrările, serviciile în forma şi în locul în care se găsesc în prezent.
ro
Costul de achiziţie al bunurilor cuprinde preţul de cumpărare, taxele de import şi alte taxe (cu excepţia
acelora pe care persoana juridică le poate recupera de la autorităţile fiscale), cheltuielile de transport,
manipulare şi alte cheltuieli care pot fi atribuibile direct achiziţiei bunurilor respective.
nt
Cheltuielile de transport sunt incluse în costul de achiziţie şi atunci când funcţia de aprovizionare este
externalizată.
Reducerile comerciale acordate de furnizor şi înscrise pe factura de achiziţie ajustează, în sensul reducerii,
costul de achiziţie al bunurilor.
Costul de producţie al unui bun înseamnă preţul de achiziţie al materiilor prime şi al materialelor
consumabile şi alte cheltuieli care pot fi atribuite direct bunului în cauză.
Costul de producţie sau de prelucrare al stocurilor cuprinde cheltuielile directe aferente producţiei, şi
anume: materiale directe, energie consumată în scopuri tehnologice, manoperă directă şi alte cheltuieli
directe de producţie, costul proiectării produselor, precum şi cota cheltuielilor indirecte de producţie
alocată în mod raţional ca fiind legată de fabricaţia acestora.
Costurile de conversie (prelucrare) a stocurilor includ costurile direct legate de unităţile produse, cum ar fi
costurile cu manopera directă. De asemenea, ele includ şi alocarea sistematică a regiei fixe şi variabile de
producţie generată de transformarea materialelor în produse finite.
Regia fixă de producţie constă în acele costuri indirecte de producţie care rămân relativ constante,
indiferent de volumul producţiei, cum sunt: amortizarea, întreţinerea secţiilor şi utilajelor, precum şi costurile
cu conducerea şi administrarea secţiilor.
Regia variabilă de producţie constă în acele costuri indirecte de producţie care variază direct proporţional
sau aproape direct proporţional cu volumul producţiei, cum sunt materialele indirecte şi forţa de muncă
indirectă.
Alocarea regiei fixe de producţie asupra costurilor de conversie se face pe baza capacităţii normale a
instalaţiilor de producţie.
Nivelul real de producţie poate fi folosit dacă se consideră că acesta aproximează capacitatea normală.
Valoarea cheltuielilor cu regia fixă alocate fiecărei unităţi de producţie nu se majorează ca urmare a
obţinerii unei producţii scăzute sau a neutilizării unor echipamente.
Cheltuielile de regie nealocate sunt recunoscute drept cheltuială în perioada în care sunt suportate.
Regia variabilă de producţie este alocată fiecărei unităţi de producţie pe baza folosirii reale a instalaţiilor
de producţie.
Un proces de producţie poate conduce la obţinerea simultană a mai multor produse, de exemplu, în cazul
obţinerii produselor cuplate sau în cazul în care există un produs principal şi altul secundar.
Atunci când costurile de conversie nu se pot identifica distinct, pentru fiecare produs în parte, acestea se
alocă pe baza unei metode raţionale, aplicate cu consecvenţă.
on
Alocarea se poate baza pe valoarea de vânzare relativă a fiecărui produs, fie în stadiul de producţie în care
produsele devin identificabile în mod distinct, fie în momentul finalizării procesului de producţie.
at
În cazul în care produsele secundare au o valoare nesemnificativă, acestea sunt evaluate la valoarea
realizabilă netă şi această valoare se deduce din costul produsului principal. Ca urmare, valoarea
contabilă a produsului principal nu diferă în mod semnificativ de costul său.
tr
În costul de producţie al bunului se include o proporţie rezonabilă din cheltuielile de regie fixe sau variabile
S
atribuibile indirect bunului în cauză, în măsura în care acestea se referă la perioada de producţie.
p∧
Includerea în costul stocurilor a regiilor generale poate fi adecvată în măsura în care reprezintă costuri
suportate pentru a aduce stocurile în locul şi forma dorite.
ro
✔ Exemple de costuri care nu trebuie incluse în costul stocurilor, ci sunt recunoscute drept cheltuieli ale
nt
- pierderile de materiale, manopera sau alte costuri de producţie înregistrate peste limitele normal admise,
Re
- cheltuielile de depozitare, cu excepţia cazurilor în care aceste costuri sunt necesare în procesul de
producţie, anterior trecerii într-o nouă fază de fabricaţie. Cheltuielile de depozitare se includ în costul de
producţie atunci când sunt necesare pentru a aduce stocurile în locul şi în starea în care se găsesc;
- regiile (cheltuielile) generale de administraţie care nu participă la aducerea stocurilor în formă şi locul
final;
- regia fixă nealocată costului care se recunoaşte drept cheltuială în perioada în care a apărut. Alocarea
regiei fixe asupra costurilor se face pe baza capacităţii normale de producţie (activitate).
Capacitatea normală de producţie reprezintă producţia estimată a fi obţinută, în medie, de-a lungul unui
anumit număr de perioade, în condiţii normale, având în vedere şi pierderea de capacitate rezultată din
întreţinerea planificată a echipamentului.
Cheltuieli directe
Cheltuielile directe sunt acele cheltuieli care se identifică pe un anumit obiect de calculaţie încă din
momentul efectuării lor şi se includ direct în costul obiectelor respective.
Cheltuielile directe cuprind: costul de achiziţie al materiilor prime şi materialelor directe consumate, energia
consumată în scopuri tehnologice, manopera directă (salarii, asigurări şi protecţia socială etc.), alte
cheltuieli directe.
Cheltuieli indirecte
Aceste cheltuieli privesc obţinerea mai multor produse, executarea mai multor lucrări, servicii sau comenzi,
respectiv faze, activităţi etc., sau chiar entitatea în ansamblul ei.
Cheltuieli de desfacere
Cheltuieli generale de administraţie nu sunt incluse în costul activelor, fiind considerate cheltuieli ale
on
perioadei, excepţie făcând situaţiile în care se demonstrează că în anumite condiţii de exploatare
aceste costuri se pot include în costul bunurilor numai în măsura în care reprezintă costuri suportate
pentru a aduce bunurile în formă şi în locul în care se găsesc în prezent.
at
Cheltuielile perioadei sunt acele cheltuieli reprezentate de consumurile de bunuri şi servicii aferente
perioadei curente, care nu se pot identifica pe obiectele de calculaţie stabilite, deoarece nu participă
tr
efectiv la obţinerea stocurilor, fiind necesare la realizarea activităţii în ansamblul ei.
Costurile îndatorării atribuibile activelor cu ciclu lung de fabricaţie sunt incluse în costurile de producţie ale
S
acestora, în măsura în care sunt legate de perioada de producţie. În costurile îndatorării se include
p∧
dobânda la capitalul împrumutat pentru finanţarea achiziţiei, construcţiei sau producţiei de active cu ciclu
lung de fabricaţie.
Capitalizarea costurilor îndatorării trebuie să înceteze când se realizează cea mai mare parte a activităţilor
ro
necesare pentru pregătirea activului cu ciclu lung de fabricaţie, în vederea utilizării prestabilite sau a
vânzării acestuia.
nt
Metodele de calculaţie a costurilor cuprind totalitatea principiilor şi etapelor care conduc la măsurarea în
bani a legăturii dintre cheltuielile efectuate şi rezultatele obţinute ca urmare a acestor consumuri.
✔ Pentru ramura alimentară, cele mai utilizate metode de calculaţie a costurilor sunt:
Este necesar să se facă revizuirea periodică a acestor costuri pentru a reflecta realitatea economică.
Timpii astfel stabiliţi (timp de muncă normal şi suplimentar) se înscriu în documentaţia tehnică privind
fabricarea produselor.
Determinarea cheltuielilor indirecte sub formă globală pentru cheltuieli generale de producţie şi cheltuieli
generale de administrare şi vânzare ca medie anuală a cheltuielilor de regie, luând în calcul o perioadă
anterioară de 5-10 ani:
Cheltuială medie anuală = (cheltuială regie an 1 + cheltuială regie an 2 + ... + cheltuială regie an 5) / 5 ani.
În această etapă se cumulează costurile directe cu costurile indirecte şi se obţine costul standard al
producţiei.
on
Costul standard unitar se determină prin raportarea costului total la volumul producţiei obţinute.
Metoda pe faze
at
Costul efectiv se calculează pe fiecare fază şi fel de produs rezultat din procesul de producţie. Faza, ca
tr
obiect de calculaţie, este definită ca fiind o etapă a procesul de producţie, caracterizată printr-un anumit
specific al obţinerii producţiei.
S
Modelul de calculaţie a costurilor, în cazul metodei pe faze, cuprinde toate fazele sau stadiile de prelucrare,
astfel încât în ultima fază să apară suma cheltuielilor produsului finit ce s-a obţinut.
ro
În vederea stabilirii cheltuielilor producţiei finite în cadrul fiecărei faze trebuie să se aibă în vedere şi
cheltuielile aferente producţiei neterminate din fazele respective, scăzându-se din totalul cheltuielilor
nt
921 = 901
Cheltuielile activităţii de bază Decontări interne privind
cheltuielile
- salarii:
921 = 901
Cheltuielile activităţii de bază Decontări interne privind
cheltuielile
- utilităţi:
921 = 901
Cheltuielile activităţii de bază Decontări interne privind
cheltuielile
Înregistrarea cheltuielilor indirecte
- obiecte de inventar:
923 = 901
Cheltuieli indirecte de producţie Decontări interne privind
cheltuielile
- amortizări:
923 = 901
Cheltuieli indirecte de producţie Decontări interne privind
cheltuielile
- salarii:
923 = 901
on
Cheltuieli indirecte de producţie Decontări interne privind
cheltuielile
at
Înregistrarea cheltuielilor generale de administraţie
tr
924 = 901
Cheltuieli generale de Decontări interne privind
S
administraţie cheltuielile
p∧
931 = 902
Costul producţiei obţinute Decontări interne privind
producţia obţinută
903 = 902
Decontări interne privind Decontări interne privind
diferenţele de preţ producţia obţinută
Închiderea conturilor
901 = 931
Decontări interne privind Costul producţiei obţinute
cheltuielile
on
Sau
901 = 921
Decontări interne privind Cheltuielile activităţii de bază
cheltuielile
nt
Re
901 = 903
Decontări interne privind Decontări interne privind
cheltuielile diferenţele de preţ
601 = 301
Cheltuieli privind materiile Materii prime
prime
6021 = 3021
Cheltuieli cu materialele Materiale auxiliare
auxiliare
Înregistrare salarii:
641 = 421
Cheltuieli cu salariile Personal – salarii datorate
personalului
421 = %
Personal – salarii datorate 4315
Contribuţia de asigurări sociale
4316
Contribuţia de asigurări sociale
de sănătate
444
Impozitul pe venituri de natura
salariilor
on
646 = 436
Cheltuieli privind contribuţia Contribuţia asiguratorie pentru
at muncă
tr
Înregistrarea amortizării:
S
6811 = 2813
p∧
603 = 303
Cheltuieli cu materialele Materiale de natura obiectelor
Re
% = 401
605 Furnizori
Cheltuieli privind energia şi apa
4426
TVA deductibilă
% = 401
628 Furnizori
Alte cheltuieli cu serviciile
executate de terţi
4426
TVA deductibilă
Pe baza centralizatorului notelor de predare a produselor se înregistrează producţia obţinută, evaluată
la cost standard:
345 = 711
Produse finite Venituri aferente costurilor
stocurilor de produse
348 = 711
Diferenţe de preţ la produse Venituri aferente costurilor
stocurilor de produse
711 = 348
Venituri aferente costurilor Diferenţe de preţ la produse
on
stocurilor de produse
Vânzarea produselor
at
Înregistrarea veniturilor din vânzarea produselor finite:
tr
5311 = %
S
produselor finite
4427
ro
TVA colectată
711 = 345
Re
711 = 348
Venituri aferente costurilor Diferenţe de preţ la produse
stocurilor de produse
În cazul vânzării mărfurilor (produse ce nu necesită prelucrare şi se vând ca atare – sucuri, bere, apă etc.),
evidenţa acestora se ţine la preţul de vânzare cu amănuntul.
Achiziţia mărfurilor:
% = 401
371 Furnizori
Mărfuri
4426
TVA deductibilă
5311 = %
Casa în lei 707
Venituri din vânzarea mărfurilor
4427
TVA colectată
Descărcarea de gestiune:
on
% = 371
607 at Mărfuri
Cheltuieli privind mărfurile
378
Diferenţe de preţ la mărfuri
tr
4428
TVA neexigibilă
S
p∧
amănuntul, precum şi a prestărilor de servicii efectuate direct către populaţie sunt obligaţi să utilizeze
aparate de marcat electronice fiscale.
Re
Aceşti operatori au obligaţia să emită bonuri fiscale cu aparate de marcat electronice fiscale şi să le
înmâneze clienţilor. La solicitarea clienţilor, utilizatorii vor elibera acestora şi factură.
Se interzice operatorilor economici care, potrivit legii, au obligaţia de a utiliza aparate de marcat
electronice fiscale şi de a emite bonuri fiscale cu acestea, să înmâneze clienţilor documente care atestă
plata contravalorii bunurilor achiziţionate sau serviciilor prestate, altele decât bonurile fiscale.
Bonul fiscal
✔ Este documentul emis de aparatul de marcat electronic fiscal şi trebuie să cuprindă cel puţin
următoarele elemente:
numărul de ordine;
cantitatea;
valoarea pe fiecare operaţiune, inclusiv taxa pe valoarea adăugată, cu indicarea cotei de taxă;
valoarea totală a taxei pe valoarea adăugată pe cote de taxă, cu indicarea nivelului de cotă;
valoarea totală a operaţiunilor scutite de taxa pe valoarea adăugată, precum şi valoarea altor taxe care
nu se cuprind în baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată, dacă este cazul;
unitatea de măsură;
Acest document se arhivează pe o perioadă de 2 ani de la data încheierii exerciţiului financiar în cursul
căruia a fost întocmit.
Jurnalul electronic emis cu aparatul de marcat electronic fiscal este setul de fişiere electronice securizate,
on
existente în dispozitivul de memorare, care conţine toate datele din bonurile fiscale, precum şi toate
operaţiunile din regimul de înregistrare.
Jurnalul electronic se păstrează în dispozitivul de memorare, în arhiva operatorilor economici timp de 5 ani
at
de la data încheierii exerciţiului financiar în cursul căruia a fost întocmit.
Raportul fiscal de închidere zilnică este documentul emis cu aparatul de marcat electronic fiscal care
tr
conţine date de sinteză cu caracter fiscal:
S
valoarea totală a operaţiunilor efectuate şi totalul taxei pe valoarea adăugată, cu precizarea nivelului
cotei, valoarea totală a operaţiunilor scutite de taxa pe valoarea adăugată, precum şi valoarea taxelor
care nu se cuprind în baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată;
numărul de bonuri fiscale care au înscris codul de înregistrare în scopuri de TVA al beneficiarului şi
valoarea totală a acestora;
sume de serviciu;
Sumele de serviciu reprezintă sumele de bani utilizate pentru plata restului către client, puse la dispoziţia
operatorului aparatului de marcat electronic fiscal la începutul fiecărei zile de lucru. Acestea se regăsesc în
soldul contului de casă şi, de asemenea, în soldul de la sfârşitul zilei de lucru.
Registrul special şi raportul fiscal de închidere zilnică sunt documente avute în vedere de către organele
fiscale cu ocazia verificării veniturilor care stau la baza determinării impozitelor şi taxelor datorate bugetului
de stat.
Registrul special se arhivează pe o perioadă de 10 ani, raportul fiscal de închidere zilnică, pe o perioadă de
5 ani.
În cazul defectării aparatelor de marcat electronice fiscale, până la repunerea în funcţiune a acestora,
operatorii economici utilizatori sunt obligaţi să înregistreze într-un registru special, întocmit în acest sens,
toate operaţiunile efectuate şi să emită chitanţe, în condiţiile legii, pentru respectivele operaţiuni şi facturi,
la cererea clientului.
În cazul în care operatorii economici nu înmânează clientului bonul fiscal sau înmânează un alt document
decât bonul fiscal, cu excepţia situaţiei în care s-a defectat aparatul de marcat, clientul este obligat să
solicite operatorului economic înmânarea bonului fiscal.
În cazul în care operatorii economici refuză emiterea şi înmânarea bonului fiscal clientului, acesta din urmă
are dreptul de a beneficia de bunul achiziţionat sau de serviciul prestat fără plata contravalorii acestuia.
Operatorii economici sunt obligaţi să afişeze la loc vizibil un anunţ detaliat de atenţionare a clienţilor cu
privire la obligaţia respectării dispoziţiilor referitoare la emiterea bonurilor fiscale.
on
Contravenţii legate de emiterea bonului fiscal
Constituie contravenţie neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate,
emiterea de bonuri cu o valoare inferioară preţului de vânzare a bunului său tarifului de prestare a
at
serviciului care determină existenţa unei sume nejustificate.
Prin sumă nejustificată se înţelege contravaloarea bunurilor livrate sau serviciilor prestate pentru care nu
tr
s-au emis bonuri fiscale, diferenţa până la preţul de vânzare a bunului sau tarifului de prestare a serviciului
în cazul emiterii de bonuri cu o valoare inferioară.
S
(i) cu avertisment, în situația în care suma nejustificată rezultată din săvârșirea contravenției este de până
la 300 lei inclusiv, dar mai mică de 3% inclusiv din valoarea totală a bunurilor livrate sau a serviciilor
ro
prestate, înregistrată de aparatul de marcat electronic fiscal și/sau în registrul special la data și ora
efectuării controlului ori la sfârșitul zilei, dacă fapta a fost săvârșită anterior datei controlului, precum și
nt
(ii) cu amendă în cuantum de 1.500 lei, în situația în care suma nejustificată rezultată din săvârșirea
Re
contravenției este de până la 300 lei inclusiv, dar mai mare de 3% din valoarea totală a bunurilor livrate sau
a serviciilor prestate, înregistrată de aparatul de marcat electronic fiscal și/sau în registrul special la data și
ora efectuării controlului ori la sfârșitul zilei, dacă fapta a fost săvârșită anterior datei controlului, precum și
confiscarea sumei nejustificate;
(iii) cu amendă în cuantum de 2.000 lei, în situația în care suma nejustificată rezultată din săvârșirea
contravenției este cuprinsă între 300 lei și 1.000 lei inclusiv, dar mai mică de 3% inclusiv din valoarea totală a
bunurilor livrate sau a serviciilor prestate, înregistrată de aparatul de marcat electronic fiscal și/sau în
registrul special la data și ora efectuării controlului ori la sfârșitul zilei, dacă fapta a fost săvârșită anterior
datei controlului, precum și confiscarea sumei nejustificate;
(iv) cu amendă în cuantum de 10.000 lei, în situația în care suma nejustificată rezultată din săvârșirea
contravenției este cuprinsă între 300 lei și 1.000 lei inclusiv, dar mai mare de 3% din valoarea totală a
bunurilor livrate sau a serviciilor prestate, înregistrată de aparatul de marcat electronic fiscal și/sau în
registrul special la data și ora efectuării controlului ori la sfârșitul zilei, dacă fapta a fost săvârșită anterior
datei controlului, precum și confiscarea sumei nejustificate;
(v) cu amendă în cuantum de 5.000 lei, în situația în care suma nejustificată rezultată din săvârșirea
contravenției este mai mare de 1.000 lei, dar mai mică de 3% inclusiv din valoarea totală a bunurilor livrate
sau a serviciilor prestate, înregistrată de aparatul de marcat electronic fiscal și/sau în registrul special la
data și ora efectuării controlului ori la sfârșitul zilei, dacă fapta a fost săvârșită anterior datei controlului,
precum și confiscarea sumei nejustificate;
(vi) cu amendă în cuantum de 20.000 lei, în situația în care suma nejustificată rezultată din săvârșirea
contravenției este mai mare de 1.000 lei și mai mare de 3% din valoarea totală a bunurilor livrate sau a
serviciilor prestate, înregistrată de aparatul de marcat electronic fiscal și/sau în registrul special la data și
ora efectuării controlului ori la sfârșitul zilei, dacă fapta a fost săvârșită anterior datei controlului, precum și
confiscarea sumei nejustificate.
Emiterea bonului fiscal conţinând date eronate sau fără ca acesta să conţină toate datele prevăzute se
sancţionează cu amendă de la 2.000 lei la 4.000 lei.
Neînmânarea bonului fiscal clientului de către operatorul aparatului de marcat electronic fiscal şi/sau
neeliberarea facturii la solicitarea clientului se sancţionează cu amendă de la 1.000 lei la 2.000 lei aplicată
persoanei fizice.
Exemplu restaurant
on
vânzarea a 25 porţii ciorbă de burtă – preţ de vânzare: 20 lei/porţie,
on
- drojdie 0,5 kg at 6 lei/kg 3 lei
Materii prime
15 lei
Cartofi prăjiţi 842 lei
60 lei
Ciorbă de burtă
72 lei
Piept de pui
14 lei + 60 lei + 20 lei + 4
Paste
lei = 98 lei
Salată bulgărească
45 lei + 20 lei + 6 lei +
Friptură porc
36 lei = 107 lei
Pizza
400 lei
20 lei + 60 lei + 10 lei =
90 lei
Materiale consumabile
4 + 0,1= 4.1
39,65 lei
Cartofi prăjiţi 1 + 0,1 = 1,1
Ciorbă de burtă 4
Piept de pui 1 + 0,25 = 1,25
Paste 1 + 0,1 + 0,25 = 1,35
Salată bulgărească 1 + 0,75 = 1,75
Friptură porc 3 + 20 + 3 + 0,1 = 26,1
Pizza
on
Înregistrarea cheltuielilor directe identificate pe purtător de cost:
at
- materii prime:
tr
% = 901 842 lei
921/analitic cartofi Decontări interne privind 15 lei
S
- materiale:
% = 901 39,65 lei
921/analitic cartofi Decontări interne privind 4,1 lei
Cheltuielile activităţii de bază cheltuielile
921/analitic ciorbă burtă 1,1 lei
Cheltuielile activităţii de bază
921/analitic piept 4 lei
Cheltuielile activităţii de bază
921/analitic paste 1,25 lei
Cheltuielile activităţii de bază
921/analitic salată 1,35 lei
Cheltuielile activităţii de bază
921/analitic pizza 21,75 lei
Cheltuielile activităţii de bază
921/analitic friptură 6,1 lei
Cheltuielile activităţii de bază
on
923/fixe = at 901 40 lei
Cheltuieli indirecte de producţie Decontări interne privind
cheltuielile
tr
- cheltuieli variabile (salarii, contribuţii, utilităţi, consumabile):
S
p∧
administraţie cheltuielile
on
Cheltuieli indirecte repartizate asupra produsului salată bulgărească:
0,36 x 108,35 = 33,6 lei at
Cheltuieli indirecte repartizate asupra produsului friptură de porc:
0,36 x 401,75 = 124,5 lei
tr
Cheltuieli indirecte repartizate asupra produsului pizza:
0,36 x 116,1 = 36 lei
S
Cost
p∧
rep.
nt
on
Costul producţiei obţinute
931/analitic piept 103,4 lei
Costul producţiei obţinute at
931/analitic paste 135 lei
Costul producţiei obţinute
931/analitic salată 147,4 lei
tr
Costul producţiei obţinute
931/analitic pizza 157,8 lei
S
Şi:
Decontarea asupra contului 901 a cheltuielilor neincorporabile în costul efectiv al producţiei obţinute 50
lei:
on
- bere 2,5 lei 75 lei
Înregistrarea consumului de materii prime şi materiale auxiliare pe bază de bon de consum întocmit,
p∧
- reţinerile salariale:
421 = % 75 lei
Personal – salarii datorate 4315 52 lei
Contribuţia de asigurări sociale
4316 21 lei
Contribuţia de asigurări sociale
de sănătate
444 2 lei
Impozitul pe venituri de natura
salariilor
Înregistrarea amortizării imobilizărilor corporale utilizate (cuptoare, frigidere, instalaţii specifice etc.):
on
6811 = 2813 60 lei
Cheltuieli de exploatare privind Amortizarea instalaţiilor şi
at
amortizarea imobilizărilor mijloacelor de transport
tr
Înregistrarea obţinerii produsului finit la costul de producţie determinat pe baza reţetarului:
S
Produse finite
345/ analitic piept 103,4 lei
Produse finite
nt
Vânzarea produselor finite către clienţi, pe baza bonurilor emise de casa de marcat:
on
5311 = % 578 lei
Casa în lei at 707 530 lei
Venituri din vânzarea mărfurilor
4427 48 lei
tr
TVA colectată
S