ACTIVITĂȚILE DE TIP OUTDOOR – POSIBILITĂȚI ȘI MODALITĂȚI DE

REALIZARE

Educaţia outdoor se pliază cel mai bine cu cea non-formală, întrucât ca şi aceasta, educaţia
outdoor se bazează foarte mult pe participarea activă, maximizează procesul de învăţare, minimalizând
constrângerea specifică şcolii, oferă o utilitate practică imediată cunoştinţelor învăţate, se desfăşoară în
contexte diferite având un cadru de învăţare şi un conţinut lejer, foloseşte metode care stimulează
implicarea şi participarea, are o structură şi o planificare flexibilă, procesul învăţării este orientat spre
participant, se bazează pe experienţa participanţilor.
Atât educaţia non-formală cât şi educaţia outdoor pot fi integrate cu succes în educaţia formală
cu scopul de a maximiza efectele procesului de învăţare, tendinţa actuală este aceea de amplificare a
celor două forme, mai ales pentru faptul că încorporate, ele conduc la un sistem educativ mult mai
valoros din punct de vedere al calităţii, produc avantaje pe termen lung, permit acoperirea unei game
largi de discipline şi cel mai important, actul educaţional se axează în aceeaşi măsură şi celor care o
implementează ( în speţă profesorilor) şi celor care fac obiectul învăţării (în speţă elevii).
Deseori educaţia outdoor este confundată cu educaţia pentru mediu-ecologică, asta pentru ca
cele două se întâlnesc în aer liber, educaţia outdoor nu înseamnă numai acest lucru, ea are
nenumaratevalenţe în toate domeniiile nu doar în cel al protecţiei mediului. În şcoală elevii sunt foarte
receptivi la ce li se arată şi li se spune în legătura cu mediul. Prin diferite discipline incluse în procesul
de învăţământ trebuie să convingem pe fiecare elev de necesitatea apărării mediului înconjurător
împotriva poluării şi să le formăm conduita ecologică modernă. Acest lucru se realizeză îndeosebi în
cadrul lecţiilor de ştiinţe, menite să înlesnească înţelegerea organismelor vegetale şi animale, a
proceselor esenţiale de înteţinere a vieţii, a legăturilor indisolubile dintre plante - animale - mediu, al
celor de geografie, dar şi, ocazional, în cadrul unor lecţii de educaţie civică, limba română, educaţie
muzicală, educaţie plastică, istorie etc. Contribuţii de seamă la educaţia ecologică pot aduce activităţile
outdoor. Orice activitate ce se desfăşoară în afara sălii de clasă înseamnă activitate în contact nemijlocit
cu mediul înconjurător. Aşa cum îi învăţăm pe copii să vorbească, să se poarte în familie, la şcoală şi în
societate, să respecte normele de igienă. Tot aşa trebuie să-i învăţăm să se poarte cu mediul în care
trăim. Dintre modalităţile folosite, în afara clasei, în scopul educării ecologice amintesc: excursii şi
vizite pentru a constata situaţia în care se află mediul, acţiuni pentru apărarea mediului, igienizarea şi
înfrumuseţarea şcolilor, parcurilor, crearea unui colţ viu în clasă.
Iată câteva exemple de activități outdoor, nonformale, cu character profund formal. Pentru că
acest tip de activități se bazează pe activitatea în echipă, putem realiza coeziunea grupului printr-o serie
de activități în echipă.
TOMATELE
Scop: dezvoltarea aptitudinilor fizice, a atenţiei şi a strategiei.
Nr. participanţi: minim 7 maxim 15
Materiale: minge
Durata: 20-30 min
Loc de desfăşurare: exterior
Descriere:
a) Jucătorii stau in cerc, aplecaţi înainte, cu picioarele îndepărtate. Mingea se transmite de la un
jucător la altul, cu ajutorul mâinilor, doar la nivelul solului.
b) Cel căruia îi va trece mingea printre picioare va juca mai departe doar cu o mână. La a doua
abatere, se va întoarce cu spatele, jucând din nou cu două maini. La cel de-al treilea gol primit
1
 va continua să joace cu spatele şi cu o singură mână, iar la cel de-al patrulea gol jucătorul este
eliminat.
c) Pentru a ne feri de accidente, vom pasa mingea doar la nivelul solului, niciodată prin aer.
d) Animatorul opreşte jocul dacă mingea este pasată prea tare.
ÎNGER BUN, ÎNGER RĂU
Materiale: eşarfe de legat la ochi, obiecte pentru fiecare echipă
Durata:10-15min
Scop: dezvoltarea atenţiei, a logicii, a simţurilor. Vârsta: 10-60 ani
Loc de desfăşurare: exterior
Descriere:
a) Jucătorii se împart in echipe de câte 3 şi primesc câte o eşarfă şi un obiect
b) În fiecare echipă un jucător va fi orbul şi va fi legat la ochi.
c) Ceilalţi 2 jucători se îndepărtează şi hotărăsc cine va fi îngerul bun şi cine va fi îngerul rău,
fără ca cel legat să audă, apoi pun obiectul echipei undeva în preajmă.
d) Îngerul bun încearcă să ghideze spre obiect, jucătorul legat la ochi prin indicaţii verbale, iar
îngerul rău încearcă să-l inducă pe "orb" în eroare.
e) Îngerii nu au voie să atingă orbul!
f) Jocul se termină atunci când toţi jucătorii legaţi la ochi au găsit obiectul echipei lor.
Cum măsurăm succesul/insucesul activității derulate?
Pentru a ne asigura ca activitatea ce tocmai am derulat-o a avut efectul scontat, este necesar să
măsurăm acest impact prin:
- chestionare de evaluare atît pentru personalul implicat cât mai ales pentru copii, chestionarele
trebuie realizate în funcţie de profilul fiecărui participant la activitate, va trebui să conţină atît
întrebări închise pentru a realiza o evaluare cantitativă a activităţii( spre ex. numarul de
participanti, resursele utilizate, etc), cât şi întrebări deschise pentru a realiza evaluarea calitativă
a activităţii ( spre exemplu gradul de implicare în activitate, motivaţia de participa, măsuri de
îmbunătăţire a activităţilor viitoare);
- deşi este mult mai complex, se poate realiza o evaluare a activităţilor prin chestionare adresate
părinţilor copiilor – petrecând mare parte din timp cu copiii lor, părinţii pot fi în măsură să ofere
o imagine de ansamblu asupra a ceea ce s-a întâmplat – această sesiune de evaluare cu părinţii
poate fi un aspect important în păstrarea contactului permanent cu aceştia, astfel ei sunt
informaţi în permanenţă cu privire la ceea ce învaţă copiii lor sau pot oferi un real sprijin în alte
activităţi viitoare;
- discuţii interactive între cei implicaţi – este necesară o atenţie sporită în timp ce derulăm
activitatea asupra nivelului de implicare al tuturor copiilor, să agrenăm fiecare participant la
discuţii, să le oferim posibilitatea de a pune întrebări atunci când nu le este clar un anumit
aspect şi mai ales să le oferim posibilitatea de a-şi exprima părerea cu privire la respectiva
activitate.
Concluzie: Ce este totuși Educația Outdoor ? – În sens larg am putea spune ca Educația Outdoor
reprezintă procesul educațional, indiferent de subiectul predat/învățat, care are loc într-un cadru natural.
Sensul restrâns și mult mai corect specifică faptul ca Educatia Outdoor reprezintă suma
acțiunilor întreprinse de personalul calificat (traineri, formatori, profesori, instructori), într-un mediu
natural/sălbatic, folosind metode experențiale, pentru a produce schimbări la nivelul abilităților fizice,
intra și interpersonale și al comportamentului față de mediu, în rândul participanților.