Arcul este o structura arhitecturala in forma de curba, realizata intr-un zid sau

sustinuta de stalpi verticali, coloane sau pilastri. Aceasta componenta arhitecturala a

fost folosit pentru prima data in Mesopotamia ca un element de constructie extrem de
important. Importanta arcului in constructii se datoreaza faptului ca un arc permite
crearea de deschideri in peretii contructiilor (usi, ferestre) si ofera o rezistenta mult
mai mare decat o grinda dreapta (buiandrog).

Blocurile de piatra sau caramizile din care este alcatuit un arc se numesc boltari.
Boltarul plasat cel mai sus (central) ca inchidere a sistemului de forte se
numeste cheie. Partea inferioara a arcului sau subarcul se numeste intrados si este
suprafata interna si concava a arcului. Partea exterioara a arcului (partea
superioara) se numeste extrados si este este de forma concava.
Arcul in arhitectura, datorita constructiei sale, formeaza un cadru ornamental care
uneori merge de-a lungul fetei anterioare a arcului si evidentiaza structura
acestuia, acest cadru/banda ornamentala se numeste arhivolta.
Arcul prezinta doua capete care se sprijina pe zid (coloane, pilastri etc.) prin
intermediul a doua piese, una de fiecare parte, ce se numesc imposte. Distanta
dintre cele doua imposte (extremitatile arcului) se numeste coarda sau lumina
arcului.
Fig. 2 - Partile componente ale unui arc in arhitectura

In functie de curba arcului, numita deschidere, arcele pot fi de mai multe feluri, si
anume:
arc in plin cintru sau semicircular (arc rotun), este arcul cel mai comun, utilizat in
special in arhitectura bizantina (Figura 3, a);
arc segmentar - acest arc este construit aftfel incat sa fie mai putin decat un
semicerc (Figura 3, b);
arc inegal (arc rampant) - utilizat in special la scari (Figura 3, c);
arc in potcoava - acesta are forma unei potcoava (Figura 3, d);
arc in ogiva sau arc ogival (arc frant) - arcul reprezentativ pentru stilul arhitectural
gotic (Figura 3, e).
arc plat cu umeri - folosit la deschideri mari de peste 3 metri (Figura 3, f);
arc treflat (arc lobat cu 3 lobi) - arcul foarte des intalnit in arhitectura
neoromaneasca (Figura 3, g);
arc tricentrat (Figura 3, h)
arc eliptic (Figura 3, i);
arc in acolada (Figura 3, j);
arc depasit;
arc unghiular trunchiat;
arc flexat;
arc maur;
arc parabolic etc.

Fig. 3 - Principalele tipuri de arce in arhitectura

a - arc in plin cintru, b - arc segmentar, c - arc rampant, d - arc in potcoava, e - arc in
ogiva, f - arc plat cu umeri, g - arc treflat, h - arc tricentrat, i - arc eliptic, j - arc in
acolada.

In DEX (Dictionarul explicativ al limbii romane) cuvantul "arc" este descris in

principal ca un element de arhitectura si de constructii dar mai este utilizat si in alte
contexte. Mai jos se gasesc cateva texte citate din diferite dictionare explicative
(DEX), dar si din ani diferiti.
arc, arce = 1. (mat.) portiune dintr-o linie curba, dintr-un cerc. 2. element
de arhitectura in forma arcuita, care leaga intre ele doua ziduri, doua
 coloane etc. o - de triumf = monument in forma de portic arcuit ridicat in
amintirea sau pentru comemorarea unui eveniment; - butant =
constructie in forma de semicerc, in exteriorul unui edificiu pentru a
neutraliza impingerea boltelor gotice; - rampant = arc cu reazemele
denivelate.
 (Dictionar de neologisme).

arc1 (portiune de curba) = s.n., pl. arce;

arc2 (resort) = s.n., pl. arcuri.

 (DOOM/Dictionarul ortografic, ortoepic si morphologic al limbii romane,

editia a II-a revizuita si adaugita, Editura Univers Enciclopedic Bucuresti,
2005).

arc = s.n. 1. (Mat.) Portiune dintr-o curba. 2. (Arh.) Element decorativ si

de rezistenta, de forma curba, care leaga intre ele doua ziduri, doua
coloane etc. ˜ de triumf = monument ridicat in amintirea unor fapte
importante sau a unor persoane ilustre. Pl. arce.
 (Dictionar explicativ al limbii romane de azi, Comsulea E. si altii, Editura
Litera International, 2008).

arc = 1. (Mat.) Portiune dintr-o curba, delimitata de doua ouncte ale ei. 2.
(Constr.) Element de constructie, avand ca axa o curba plana cu raza
mare de curbura in raport cu dimensiunile sectiunii lui transversale,
destinat sa suporte incarcarea permanenta si utila, si rezemat astfel
incat sa fie impiedicata sau limitata deplasarea extermitatilor datorita
deformarii. Arcele se folosesc ca elemente principale de rezistenta la
poduri, acoperisuri de hale industriale, la monumente de arhitectura etc.
si se executa din lemn, din metal, din zidarie sau din beton armat.
Elementele geometrice principale ale arcului sunt: naslerile, cheia,
deschiderea, sageata si pleostirea. Dupa felul legaturilor pot fi: arc cu
doua sau cu trei articulatii, arc dublu incastrat, arc cu tiranti etc. Arcul se
comporta mai bine decat grinzile drepte, compresiunea fiind solicitarea
dominanta si incovoierea solicitarea secundara. Pentru consumul minim
de material, axa arcului trebuie sa fie cat mai apropiata de curba de
presiune. 3. (Arhit.) Element de arhitectura care leaga intre ele doua
ziduri, doi piloni, doua coloane etc., facut din caramizi sau din piatra,
dispuse astfel incat sa se sustina in spatiu unele pe altele prin actiunea
propriei lor greutati. Arcul poate avea diferite forme: arc in unghi ascutit,
alcatuit din doua fete inclinate, formand la varf un unghi; este o forma
elementaraprecedand tipurile de arce propriu-zise; arc frant (sau in
 ogiva), format din doua arce de cerc egale care se intalnesc sub un
anumit unghi, e folosit, in special, in arhitectura gotica; arc in plic centru,
format dintr-un semicerc; arc rampant (nesimetric), folosit la scari; arc
trilobat, constituit din trei arce de cerc (trei lobi) si avand centrele pe o
curba, (de exemplu parabola, elipsa etc.; Arc butant, arc de sprijin,
amplasat in afara cladirii, avand rolul de a prelua si a transmite unui
contrafort exterior greutatea si impingerile boltilor; este caracteristic
arhitecturii gotice; Arc de triumf, constructie romana monumentala,
formata dintr-una sau trei arcade bogat decorate, plasata pe o artera de
circulatie sau intr-o piata, pe sub care treceau trupele victorioase la
intoarcerea din razboi (ex. arcul lui Traian, arcul lui Constantin, la
Roma).
 (Dictionar enciclopedic roman, Vol. 1 A-C, Editura Politica, Bucuresti,
1962).

arc = n. 1. coarda, resort. 2. bolta, arcada, boltitura.

 (Dictionar de sinonime, Editia a VII-a, Bulgar Gh., Editura Palmyra,
Bucuresti, 1995).

arc = arce, s.n. (Mat.) Portiune dintr-o curba. 2. Element de rezistenta al

unei constructii arcuite; arc de triumf = constructie monumentala cu una
sau trei arcade, ridicata in amintirea unui fapt insemnat.
 (Dictionar al limbii romane contemporane de uz curent, Breban V.,
Editura Stiintifica si enciclopedica, Bucuresti, 1980).

arc = 1. orice forma incovpiata: trasura de arcuri; 2. Arh. intorsura unei

bolti: arc de triumf, monument, in forma de poarta boltita, impodobit cu
basso-reliefuri si inscriptiuni; 3. Geom. portiunea unei circumferinte; 4. in
tipografie: acolada. [Lat. arcus].
 (Dictionar universal al limbii romane, a opta editie, Revizuit si adaugit la
Editia a VI-a, Saineanu L., Editura "Scrisul Romanesc", 1929).

arc, arce = s.n. Portiune dintr-o circumferinta sau dintr-o linie curba. Arc
de cerc. F (Element de) constructie in forma arcuita. G Arc de triumf =
monument in forma de portic arcuit cu una sau mai multe arcade, ridicat
in amintirea sau pentru sarbatorirea unui fapt insemnat.
 (DEX/Dictionarul explicative al limbii romane - 2012, Simion E. si altii.,
Editura Univers Enciclopedic Gold, Bucuresti 2012).