Unitatea de învăţare 1

CONCEPTUL ŞI TIPOLOGIA ANALIZEI TEHNICO-ECONOMICE

Competenţele specifice unităţii de învăţare:

După studiul acestei unităţi de învăţare studenţii trebuie să cunoască:
➢ definiţia analizei tehnico-economice;
➢ rolul și importanța analizei tehnico-economice;
➢ categorii de analiză în funcție de anumite criterii

Cuprinsul unităţii de învăţare:

1.1. Delimitări conceptuale privind analiza tehnico-economică
1.2. Tipologia analizei tehnico-economice
1.3. Tema de control a unităţii nr. 1
1.4. Testul de autoevaluare nr. 1
1.5. Bibliografia specifică unităţii nr. 1

Timp de învățare 2 h

1.1.Delimitări conceptuale privind analiza tehnico-economică

Cunoaşterea profundă a fenomenelor, desprinderea legăturilor cauzale ale acestora ca scop de sine
stătător fac necesară utilizarea analizei tehnico-economice.
Analiza tehnico-economică reprezintă o activitate indispensabilă desfăşurării managementului la
nivelul unei oricărei unităţi în general.
Analiza este definită ca fiind o metodă de cercetare şi cunoaştere bazată pe descompunerea sau
desfăşurarea unui obiect sau fenomen în părţile sale componente, precum şi stabilirea factorilor care-l
determină.
Analiza tehnico-economică reprezintă un ansamblu de concepte, metode şi tehnici care
asigură tratarea informaţiilor interne şi externe, în vederea formulării unor aprecieri pertinente
referitoare la situaţia unei firme, la nivelul şi calitatea performanţelor sale, la gradul de risc într-un
mediu concurenţial dinamic.
Analiza tehnico-economică se realizează în sensul invers al evoluţiei reale a fenomenului
economic cercetat, şi anume: de la rezultatele activităţii economice către elemente şi factori.
Prin urmare, analiza economică studiază fenomenele din punct de vedere economic, respectiv
al consumului de resurse şi al rezultatelor obţinute, esenţiale în acest domeniu fiind relaţiile
structural-funcţionale şi a celor de cauză – efect.
Cu ajutorul metodelor specifice ea apare ca un instrument indispensabil în procesul cunoaşterii,
deoarece permite stabilirea structurii fenomenelor, a relaţiilor de cauzalitate, a factorilor care le

1
generează, a legilor formării şi desfăşurării lor, ceea ce presupune suportul elaborării deciziilor privind
activitatea în viitor.
Analiza tehnico-economică răspunde unor necesităţi practice, fiind ancorată în realităţile societăţii. Pe
baza informaţiei existente, cercetează rezultatele obţinute, factorii care le-au determinat şi concordanţa
acestora cu criteriile de eficienţă, evidenţiind posibilităţile de sporire a performanţelor societăţii.
Prin analiza tehnico-economică se stabilesc punctele tari şi slabe din activitatea unei firme dar şi
măsurile ce urmează a se aplica pe termen scurt şi lung pentru atingerea anumitor obiective propuse.
Punctele forte de la nivelul unei unităţi sunt reprezentate de:
➢ o bună structură internă –compartimente, departamente, sectoare;
➢ existenţa unor tehnologii moderne de lucru;
➢ personal cu un înalt grad de calificare şi experienţă;
➢ promovarea unui management competent;
Punctele slabe existente la nivelul unei unităţi pot fi reprezentate prin:
➢ dotare tehnico-materială necorespunzătoare;
➢ existenţa unui personal necalificat;
➢ existenţa unui management defectuos;
➢ o poziţionare greşită faţă de piaţă, a unităţii, etc.

În concluzie, analiza tehnico-economică are un rol fundamental în evaluarea, reglarea şi

ameliorarea performanţelor tehnico-economice ale unităţii. De aceea, aceasta constituie baza studiilor de
fezabilitate şi a celor de evaluare economică a societăţii.
Analiza tehnico-economică ca activitate practică are un caracter permanent, indiferent dacă se
realizează de către un compartiment din cadrul unităţii sau de către societăţi specializate de consultanţă,
audit, etc. şi de fapt nu constituie un scop în sine, ci un mijloc pentru atingerea unui obiectiv; deci ea
trebuie să ofere soluţii pentru fundamentarea corespunzătoare a deciziilor.

1.2. Tipologia analizei tehnico-economice

Analiza poate fi clasificată în funcţie de diferite criterii, astfel:

1. din punct de vedere al etapei în care se desfăşoară fenomenele cercetate, se disting trei tipuri
de analiză:
▪ analiza retrospectivă sau post-factum care se realizează la sfârşitul unei perioade de timp-zi, lună, an,
proces de producţie;
▪ analiza curentă;

2
▪ analiza previzională sau prospectivă.
Analiza retrospectivă vizează activitatea din trecut, adică presupune cercetarea unei activităţi
economice care s-a desfăşurat într-o perioadă de timp anterioară, având drept scop analiza gradului şi a
modului în care au fost respectate o serie de cerinţe şi exigenţe ale etapei respective.
Analiza curentă vizează activitatea curentă, adică presupune cercetarea unei activităţi economice
în curs de desfăşurare, de realizare, urmărind, cu precădere, modul şi măsura în care se îndeplinesc o serie
de prevederi, preîntâmpinarea acţiunii unor factori perturbatori, fundamentarea măsurilor care se impun
pentru asigurarea realizării integrale a cererii.
Analiza previzională, care constituie o etapă premergătoare în elaborarea unor prevederi sau a
planului, vizează viitorul, adică presupune cercetarea unei activităţi economice posibil de realizat în
perspectivă, având ca obiect identificarea rezervelor interne şi a măsurilor concrete de mobilizare
raţională a acestora menite să contribuie la obţinerea unor rezultate economice superioare.
2. din punct de vedere al însuşirilor esenţiale sau al determinărilor cantitative ale
fenomenelor:
▪ analiza cantitativă;
▪ analiză calitativă.
Analiza cantitativă presupune cercetarea fenomenelor economice prin determinări cantitative,
urmăreşte cantitatea, volumul rezultatelor, efectele obţinute şi determină influenţa factorilor prin
determinări cantitative, se pot măsura cu exactitate. În analiza cantitativă îşi găsesc un câmp tot mai larg
de aplicare metodele şi procedeele matematicii moderne.
Analiza calitativă, urmăreşte esenţa fenomenului, însuşirile sale esenţiale şi permite stabilirea
factorilor care sunt de aceeaşi natură cu fenomenul şi-l determină. Utilizând metoda abstractizării,
stabileşte modele abstracte în care sunt prinse legăturile esenţiale caracteristice fenomenelor economice,
desemnând astfel filiera şi cadrul în care trebuie să se desfăşoare întreaga cercetare. Abordarea sistemică
a fenomenelor economice, cercetarea lor cibernetică, reprezintă căi de realizare a analizei calitative.
3. după nivelul la care se desfăşoară analiza:
▪ analiză microeconomică;
▪ analiză macroeconomică.
Analiza microeconomică cercetează fenomenele la scara unei unităţi economice şi a părţilor ei
componente.
Analiza macroeconomică cercetează fenomenele la nivelul unei ramuri sau subramuri economice,
precum şi la nivelul economiei naţionale în ansamblul său.
4. după modul de urmărire în timp a fenomenelor:
▪ analiză statică;

3
▪ analiză dinamică.
Analiza statică cercetează fenomenele economice la un moment dat, evidenţiind relaţiile dintre
elementele şi factorii care determină o anumită poziţie a fenomenului cercetat. Noţiunea de static este
legată de momentul de efectuare a analizei.
Analiza dinamică cercetează fenomenele în mişcarea lor, evidenţiind poziţia acestora în timp, în
anumite momente.
5. după orizontul de timp pe care se desfăşoară, distingem:
▪ analiză pe termen scurt;
▪ analiză pe termen lung.
Analiza pe termen scurt se referă la fracţiune de timp şi poate ajunge până la un an (zile, decade,
luni, trimestre, semestre). Acest tip de analiză serveşte managementului agentului economic pentru
conducerea operativă.
Analiza pe termen lung operează cu date care depăşesc termenul de un an şi utilizează frecvent
modele de tip static sau stocastic. La scară microeconomică, în ţările cu economie de piaţă se operează
frecvent cu modele în care intervalul de timp analizat este de 3-5 ani.
6. după criteriile de studiere a fenomenelor:
▪ analize care urmăresc aspecte economice - analiză economică;
▪ analize ce vizează aspecte economice dar şi legate de tehnologia aplicată - analiză tehnico-economică;
▪ analiză ce vizează aspecte sociale dar şi economice - analiză socio-economică;
▪ analiză care urmăreşte aspecte economice dar şi financiare - analiză economico-financiară;
▪ analiză care urmăreşte numai aspecte financiare - analiză financiară;
7. în funcţie de delimitarea obiectului analizat:
▪ analiza pe ramuri;
▪ analiza pe unităţi organizatorice - unităţi, sectoare, secţii, grupuri de unităţi, holdinguri;
▪ analiza la nivelul structurilor organizatorice ale unităţii economice pe probleme - cifra de afaceri,
productivitatea muncii, salariile, rentabilitatea, lichiditatea, solvabilitatea, etc.

Primul tip de analiză vizează fenomenele şi procesele economice pe total unitate, indicatorii
utilizaţi în acest cadru având prin calcul, un caracter global. Prin urmare, la acest nivel analiza are
inevitabil un conţinut mai general, fiind relevate aspectele esenţiale ale creşterii economice şi ale
eficienţei acesteia în contextul economiei de piaţă.
Cel de-al doilea tip de analiză se efectuează la nivelul structurilor organizatorice ale unităţii
economice. La acest nivel, investigarea dobândeşte o aprofundare maximă, mergând până la depistarea
concluziilor finale care au generat rezultatele economico-financiare supuse analizei.

4
 În ultimii ani, categoria de analiză care s-a utilizat frecvent pe plan internaţional şi naţional atât în
teoria economică cât şi în practică, răspunzând unor necesităţi ale agenţilor economici, organelor de
control şi fiscale, este analiza tehnico-economică privind activitatea desfăşurată.

1.3. Tema de control a unității de învățare 1

1. Ce studiază disciplina analiza tehnico-economică ?
2. Ce presupune analiza calitativă si cea cantitativă?
3. Ce tipuri de analiză distingem în funcţie de specificul studierii fenomenelor?

1.4 Testul de autoevaluare pentru unitatea 1

1. După modul de urmărire în timp a fenomenelor analiza tehnico-economică este:
a. analiză cantitativă şi analiză calitativă;
b. analiză internă şi analiză externă;
c. analiză statică şi analiză dinamică;
d. analiză microeconomică şi analiză macroeconomică
2. În funcţie de delimitarea obiectivului analizat, se pot stabili următoarele tipuri de analiză:
a. analiză statică şi analiză dinamică;
b. analiză previzională şi analiză post factum;
c. analiză calitativă şi analiză cantitativă;
d. analiza pe ramuri, analiza pe probleme (cifră de afaceri, rentabilitate, etc.)
3. Din punct de vedere al momentului la care se efectuează analiza şi al momentului
desfăşurării fenomenului distingem:
a. analiză internă şi analiză externă;
b. analiză statică şi analiză dinamică;
c. analiză previzională şi analiză post factum;
d. analiză cantitativă şi analiză calitativă
4. După raportul dintre momentul în care se efectuează analiza şi momentul desfăşurării
fenomenului analiza poate fi:
a. analiză macroeconomică;
b. analiză previzională;
c. analiză dinamică;
d. analiză pe termen scurt;
e. analiză post factum.
5. În funcție de orizontul de timp pe care se cercetează fenomenul analiza poate fi:
a. analiză dinamică;
b. analiză pe termen scurt;
c. analiză pe termen mediu;
d. analiză pe termen lung.

5. Completați: Analiza reprezintă o……………....care constă în ...................sau desfacerea unui

întreg în elementele sale ..........................., procedând la identificarea factorilor, cauzelor şi
condițiilor care le-au generat şi influențat.

1.5. Bibliografia specifică unității de învățare 1

1. Mărcuță Alina, Tindeche Cristiana, Mărcuţă Liviu - Contabilitatea şi analiza tehnico-economică a
unităţilor de alimentaţie publică şi agroturism, Editura Ex Terra Aurum, 2020
5
2.Tindeche Cristiana, Vîntu C.R. –Analiza tehnico-economică a unităţilor de alimentaţie publică şi
agroturism. Caiet pentru lucrări practice, ediție revizuită și adăugită, ISBN 978-606-8974-16-3, Editura
EX TERRA AURUM, 2019
3. Tindeche Cristiana - Gestiunea şi analiza tehnico-economică a unităţilor de alimentaţie publică şi
agroturism, ISBN 978-973-40-1015-8, Editura CERES, București, 2013
4. Buglea Alexandru, Analiza situației financiare a întreprinderii, Ed. Mirton, Timişoara, 2014
5. Niculescu, M., Analiza economică în turism şi comerţ, Editura Universităţii Creştine "Dimitrie
Cantemir", Bucureşti, 2018