Bazele teoretico-metodologice ale Analizei economico-financiare

1 Definirea şi tipologia Analizei economico-financiare

Analiza economico-financiară studiază procesele economico-financiare generate de activitatea

desfăşurată de întreprinderi. Analiza economico-financiară reprezintă un ansamblu de concepte, tehnici şi
instrumente care asigură tratarea informaţiilor interne şi externe în scopul formulării unor aprecieri
pertinente referitoare la situaţia economico-financiară a unei întreprinderi, la nivelul şi calitatea
performanțelor.
În funcţie de abordare şi finalitate, Analiza economico-financiară este fie disciplină de studiu,
activitate practică, fie metodă de cercetare.

Tipologia Analizei economico-financiare:

Clasificarea Analizei economico-financiare se face în funcție de anumite criterii. În continuare,
este prezentată o selecție a tipurilor Analizei economico-financiare, în funcțiile de criteriile cele mai
utilizate în activitatea practică, fie cele mai cunoscute.

1. După raportul între momentul în care se efectuează activitatea de analiză economico-

financiară şi momentul desfăşurării activității economice studiate:
 analiza post-factum sau post-operatorie; presupune studierea rezultatelor activităţilor
economice după ce aceasta s-a încheiat. Acesta este cel mai răspândit tip de analiză
efectuat în activitatea practică. Termenul post-factum defineşte analiza unui proces care a
avut loc în trecut și se efectuează după încheierea acestuia şi înregistrarea rezultatelor;
 analiza previzională sau analiza prospectivă, presupune previzionarea evoluţiei
activităților economice, pe baza studierii rezultatelor precedente şi a factorilor care au
influenţă asupra acestora. Analiza previzională constituie o etapă premergătoare în
elaborarea strategiei activităţii economico-financiare a întreprinderilor.

2. După nivelul la care se desfăşoară analiza economico-financiară:

 analiza microeconomică, studiază activitățile economice la nivelul întreprinderii şi a
componentelor acesteia (secţii, centre de desfacere, etc.);
 analiza macroeconomică, studiază activităților economice la nivelul ramurilor economice,
economiei naţionale, regiunilor sau economiei mondiale.

3. După urmărirea determinărilor cantitative ale activităților economice sau a însușirilor

 4

esenţiale:
 analiză cantitativă, presupune studiul activităților economice prin determinări cantitative
exprimate prin volum, valoare, număr persoane, durată, etc.
 analiza calitativă, care urmăreşte determinarea însuşirilor esenţiale ale fenomenului
economic studiat şi a factorilor care sunt de aceeași natură cu activitatea economică şi o
determină. Analiza calitativă determină gradul de precizie cu care se face previzionarea
evoluţiei fenomenelor şi stă la baza elaborării de modele în care sunt prinse elementele
esenţiale ale fenomenului economic;

4. După modul de urmărire în timp a activităților economice:

 analiza statică, studiază activitățile economice, precum şi factorii care le influenţează, la
un moment dat; noţiunea de static face referire la modul în care se efectuează analiza, şi nu
la natura activităților economice, care sunt într-o permanentă schimbare;
 analiza dinamică, studiază activitățile economice în corelaţie cu evoluţia acestora în timp,
determinând valorile care le caracterizează în diverse momente, precum şi valorile
factorilor care le influențează.

5. După aspectele abordate în studiul activităților economice:

 analiza economică studiază activitatea de producție și comercializare a producției
desfășurate de întreprinderi, etc.
 analiza financiară studiază fluxurile financiare care se formează la nivelul întreprinderii,
modul de gestionare şi plasare a capitalului, etc.
 analiza economico-financiară studiază corelaţiile dintre activitatea economică a
întreprinderilor (de exploatare) şi activitatea financiară (riscul financiar);
 analiza tehnico-economică, îmbină caracterul tehnic cu cel economic şi este utilizată atunci
când pentru evaluarea unor fenomene economice complexe este nevoie atât de expertiza
economiştilor, cât şi a altor specialişti, precum inginerii.

2. Sistemul de informaţii, premisă a efectuării analizei economico-financiare

Efectuarea unei analize reale şi utile a activităţii economico-financiare desfășurată de o
întreprindere presupune utilizarea unui sistem de informaţii judicios organizat. Numai în acest mod pot
fi identificate şi previzionate toate schimbările ce au loc în desfăşurarea fenomenelor economice, atât în
legătură cu factorul timp, cât şi pe locuri de activitate.
5

La nivel microeconomic, în funcţie de provenienţa lor, identificăm două categorii importante de

surse, respectiv:
 surse interne, care furnizează din evidenţa proprie date privind desfăşurarea activităţii;
 surse externe, care provin din exteriorul firmei şi se constituie în informaţii privind mediul
extern cu care se intră în contact în procesele conexe activităţii economice desfăşurate.
După natura acestora, sunt grupate în:
 informaţii economico-financiare;
 informaţii tehnice şi tehnologice;
 informaţii sociale;
 informaţii politice, juridice etc.
După posibilitatea de a fi cunoscute, sunt grupate în:
 informaţii de largă accesibilitate, pe care le furnizează mass-media, site-uri, revistele de
specialitate prin diversele lucrări publicate (investiţii, studii, etc.);
 informaţii limitate, respectiv care nu pot fi cunoscute decât prin intrarea în contact cu
întreprinderea sau cu surse care au acces la informaţiile directe, de exemplu clienţii,
furnizorii de materii prime/mărfuri, etc.

Oricare ar fi sursa care le generează, pentru a putea contribui pe deplin în procesul de analiză
economico-financiară, informațiile trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:
 să fie utile;
 să fie exacte sau cât mai apropiate de realitate;
 să fie complete, pentru a se evita superficialitatea analizei;
 să fie oportune;
 să aibă un anumit grad de valoare, ca importanţă în gândirea managerială;
 să poată fi cunoscut costul obţinerii acestora.
 6

3. Conţinutul procesului de analiză economică

Analiza activităților economice începe în momentul în care acesta s-au încheiat, respectiv s-au
concretizat în rezultate. Drumul pe care îl parcurge activitatea de analiză economică, așa cum se
desfășoară aceasta în practică, este invers evoluţiei acestei: se porneşte de la rezultate, exprimate valoric
sau cantitativ-valoric, sub forma unor indicatori economico-financiari, după care se determină elementele
componentele activităţii economice, care sunt tratate ca un fenomen economic, factorii care au generat-o
şi i-au influenţat evoluţia, şi se stabilesc relaţiile dintre aceştia. Analiza informaţiilor se face respectând
principiul cauză-efect, ca urmare a caracterului deosebit de complex al fenomenelor economice care se
desfăşoară în întreprinderi. Se studiază mecanismele de formare şi evoluţie a fenomenelor economice,
prin descompunerea lor în elemente simple şi determinarea factorilor care au influenţat starea fiecăreia
dintre aceste structuri (element component). Descompunerea se face gradat, de la complex la simplu,
pentru a identifica acele cauze care explică nivelul activităţii/fenomenului economic constatat la un
moment dat, inclusiv evoluţia acestuia.
În orice sistem economic, există o dualitate a oricărui fenomen economic, acesta fiind în acelaşi
timp efectul unor anumite cauze, cât şi cauza finală a altui fenomen economic.

Figura

Definiţii ale elementelor prezentate:

 elemente (A1): părţi componente ale fenomenului economic analizat/ ale activității
economice analizate;
 factori (F1 … Fn-1): acele forţe dinamice care determină evoluţia unui fenomen economic;
- cauza finala (Fn): factorul/factorii, care, în anumite condiţii explică apariţia unui alt
fenomen economic, starea şi respectiv evoluţia acestuia.

Conţinutul activităţii de analiză economică poate fi structurat în mai multe etape:

1. Determinarea obiectului analizei economico-financiare, care presupune identificarea
activităţilor/fenomenelor economice asupra cărora se va concentra analiza; delimitarea se
face în timp şi în spaţiu;
2. Calculul rezultatelor activității economico-financiare sub forma unor indicatori
economico-financiari și analiza evoluției/dinamicii acestora;
3. Determinarea elementelor, factorilor şi cauzelor care determină fenomenul economic studiat.
Pentru descompunerea în elemente componente se efectuează o analiză structurală a
7

fenomenului economic studiat. Factorii de influenţă se stabilesc gradat, începând cu cei cu

acţiune directă şi continuând cu cei cu acţiune indirectă (care influenţează fenomenul
economic studiat prin intermediul primei categorii de factori). Procesul continuă până la
stabilirea cauzelor finale care determină evoluţia fenomenului economic studiat;
4. Odată cu stabilirea factorilor are loc şi determinarea corelaţiei dintre fiecare factor identificat
şi fenomenul economic analizat, cât şi a legăturilor dintre aceştia.
5. Măsurarea (cuantificarea) influenţelor factorilor asupra factorilor de nivel superior şi
fenomenului economic - ANALIZA FACTORIALA;
6. Sintetizarea rezultatelor analizei economice – etapă în care se fac aprecierile asupra
activităţii economice studiate, şi stabilirea unui diagnostic pentru evaluarea situaţiei
activităţii economico-financiare a întreprinderii;
7. Elaborarea măsurilor pentru îndreptarea deficienţelor constatate, respectiv creşterea
eficienţei activităţii economice pe viitor (acestea constituie conţinutul deciziilor adoptate).

4. Factorii care influenţează rezultatele activităţilor economice

Necesitatea cunoaşterii schimbărilor care apar în activitatea economică desfășurată de întreprinderi,
impune studiul factorilor implicaţi, a naturii acestora, a relaţiilor care se stabilesc între aceștia.
Factorii care influenţează rezultatele fenomenelor economice sunt grupaţi după mai multe criterii:
1. După natura conţinutului lor:
 tehnici;
 tehnologici;
 economici;
 fnanciari;
 organizatorici;
 social-politici;
 demografici, etc.

2. După felul în care acţionează asupra fenomenului economic analizat/ activității

 8

economice:
 factori cu acţiune directă, atunci când aceştia acţionează şi îşi exercită în mod direct
influenţa asupra fenomenelor economice analizate;
 factori cu acţiune indirectă, care îşi manifestă influenţa indirect asupra fenomenelor
economice analizate, prin intermediul factorilor direcţi;

3. După caracterul acestora în cadrul relaţiilor cauzale:

 factori cantitativi (care exprimă nivelul cantitativ), sunt purtătorii materiali, concreţi, ai
factorilor calitativi;
 factori calitativi, care sunt de aceeaşi natură cu fenomenul analizat/ activitatea economică,
deosebindu-se de fenomen prin gradul de cuprindere. De exemplu, productivitatea muncii
este de aceeaşi natură cu producţia, dar se raportează la o persoană, o unitate de timp, etc.;
 factori de structură, care sunt folosiţi atunci când rezultatul analizat se referă la mărimi
agregate (compuse din mai multe elemente);

4. După originea acţiunii:

 factori endogeni (interni), care îşi au originea în activitatea economică desfăşurată;
 factori exogeni (externi), care îşi au originea la nivelul activităţii economice sau al
economiei naţionale;
5. După natura circuitului economic:
 factori specifici activităţii de producţie;
 factori specifici activităţii de comercializare.
6. După posibilitatea de previziune:
 factori previzibili (cu grad ridicat de certitudine);
 factori imprevizibili (cu acţiune incertă).