Timișoara

D E MA N DACH E F I L I P
∙ Timișoara (în latină Timisvaria; în maghiară Temesvár;
în germană Temeschwar,
alternativ Temeschburg sau Temeswar; în sârbă Темишвар,
cu alfabet latin: Temišvar; în turcă Temeșvar)
este municipiul de reședință al județului
Timiș, Banat, România. Se află în vestul României,
aproape de frontierelecu Ungaria și Serbia, pe
malul râului Bega.
∙ Numele localității provine de la cel al râului Timiș,
combinat cu substantivul maghiar vár, „cetate”, adică
Cetatea Timișului. Situat pe râul Bega, Timișoara este cel
mai mare și important oraș al regiunii istorice Banat. Din
1848 și până în 1860 a fost capitala Voivodinei Sârbești
și Banatului Timișan. După Primul Război
Mondial Timișoara a intrat în componența României. În
anul 1989, orașul a fost focarul Revoluției Române, care a
îndepărtat de la guvernare regimul comunist.
∙ Timișoara este capitala regiunii de dezvoltare Vest și cel
mai important oraș al macroregiunii de dezvoltare Sud-
Vest a României.
Geografie

∙ Municipiul Timișoara este așezat la intersecția paralelei de 45° 47' latitudine nordică cu meridianul de 21°
17' longitudine estică, aflându-se, ca poziție matematică, în emisfera nordică, la distanțe aproape egale
de polul nord și de ecuator și în emisfera estică, în fusul orar al Europei Centrale. Ora locală a orașului
(considerată după meridian) este în avans cu 1 h 25' 8" față de ora meridianului 0, Greenwich, dar se află
în întârziere cu 34' 52" față de ora oficială a României (ora Europei de Est).
∙ Timișoara este așezată în sud-estul Câmpiei Panonice, în zona de divagare a râurilor Timiș și Bega. Privit în
ansamblu, relieful zonei Timișoara este de o remarcabilă monotonie, netezimea suprafeței
de câmpie nefiind întreruptă decât de albia slab adâncită a râului Bega (realizată artificial, prin canalizare).
În detaliu, însă, relieful orașului și al împrejurimilor sale prezintă o serie de particularități locale, exprimate
altimetric prin denivelări, totuși modeste, care nu depășesc nicăieri 2–3 m. În vatra orașului Timișoara cea
mai înaltă cotă se află în partea de nord-est, în cartierul Între Vii, la 95 m, iar punctul cel mai coborât la 84
m, în vestul cartierului Mehala.
Soluri și resurse de subsol

∙ Învelișul de sol din zona Timișoarei este de o foarte mare diversitate, numeroasele tipuri și subtipuri
încadrându-se în clasele cernisoluri, luvisoluri, argiluvisoluri, cambisoluri, hidrisoluri, pelisoluri, vertisoluri
și protisoluri. Câmpia Banatului este dominată de solurile cu fertilitate ridicată
(cernoziomuri, calcarice, cambice și argice, preluvosoluri molice etc.), fără limitări în exploatare,
constituindu-se astfel într-o importantă resursă naturală pentru dezvoltarea producției agricole intensive.
Sunt valorificate resursele de apă termominerală și termală de la Timișoara și împrejurimi
(Călacea, Buziaș, Ciacova, Ivanda etc.) În perioada postbelică au fost exploatate și resursele de
hidrocarburi, petrol și gaze naturale, cu centre de exploatare în nord-vest și vest, în Câmpia
Vingăi și Câmpia Arancăi.
∙ Sunt exploatate resursele regenerabile de energie solară și fotovoltaică și energie eoliană, nivelul de
dezvoltare din acest domeniu menținându-se foarte ridicat, în special datorită eficientizării și introducerii
de tehnologii avansate, existând un potențial substanțial de creștere a utilizării acestor resurse în viitor.
Floră și faună
∙ Spațiul timișorean se încadrează, din punct de vedere geobotanic, în zona pădurilor de stejar. În prezent, cu
excepția arealelor împădurite cu cer și gârniță (Pădurea Verde, Pădurea Bistra, Pădurea Giroc, Șag),
teritoriul se încadrează în silvostepa antropogenă ce caracterizează întreaga Câmpie Panonică. Peisajul este
diversificat și de apariția vegetației de luncă, de-a lungul principalelor râuri, în cadrul căreia
predomină arborii de esență moale: sălcii, plopi, anini. De remarcat este prezența parcului dendrologic
Bazoșu Nou: rezervație forestieră cu o suprafață de cca. 60,4 ha, situată la cca. 10 km SE de Timișoara, pe
teritoriul constituit din rezervația propriu-zisă (17,8 ha) și zona din jurul rezervației. Zona din jurul orașului
este formată din câmpie, păduri și ierburi. Se găsesc plante rare cum ar fi papucul
doamnei, stânjenelul, căpșunica, șerparița ș.a.
∙ Fauna pădurilor cuprinde mamifere, reprezentate de insectivore și rozătoare. Păsările sunt numeroase,
având importanță cinegetică. Fauna de silvostepă și stepă prezintă un număr mare de specii de interes
cinegetic (iepurele, căprioara, prepelița, potârnichea, fazanul etc.). Timișoara dispune de singura grădină
zoologică din vestul țării. Deschisă pe tot parcursul anului, aceasta este amplasată în partea de nord-est a
municipiului, în Pădurea Verde, pe o suprafață de 6,34 ha de teren. În anul 2007, Grădina Zoologică a fost
modernizată, cu această ocazie s-au amenajat 16 habitate care adăpostesc 29 de specii și un număr de 144
de animale.
Hidrografie
∙ Teritoriul zonei Timișoara dispune de o bogată rețea hidrografică, formată din râuri, lacuri și mlaștini.

∙ Principalul curs de apă este râul Bega, cel mai sudic afluent al Tisei. Izvorând din Munții Poiana Ruscă, Bega este
canalizată, iar de la Timișoara până la vărsare este amenajată pentru navigație (115 km). Pentru regularizarea debitului în
limite care să îi permită satisfacerea funcțiilor pentru care a fost concepută lucrarea, la Coșteiu a fost construit un nod
hidrotehnic, a cărui principală funcție este cea de regularizare a debitului, respectiv asigurarea transferului cantității de apă
din Timiș în Bega. Canalul Bega a fost conceput pentru accesul șlepurilor de 600–700 de tone și o capacitate anuală de
transport de 3.000.000 de vagoane. Pentru a înlătura pericolul inundațiilor, lucrarea a fost completată ulterior cu sistemul
hidrotehnic de la Topolovățu Mic care, în perioadele de ape mari, dirijează surplusul de debit înregistrat de Bega în râul
Timiș.[36]

∙ Pe teritoriul orașului se găsesc și numeroase lacuri, fie naturale, formate în locul vechilor meandre sau în arealele detasate
(cum sunt cele de lângă colonia Kuntz, de lângă Giroc, Lacul Șerpilor din Pădurea Verde etc.), fie de origine antropică
(spre Fratelia, Freidorf, Moșnița, Mehala, Ștrandul Tineretului etc.), notabile prin situarea lor pe linia de contact cu
localitățile periurbane. Fauna subacvatică din apele canalului Bega
cuprinde crapul, mreana, știuca, avatul, cleanul, roșioara, etc., constituind un suport natural pentru
practicarea pescuitului sportiv și de agrement.[36]

∙ Din punct de vedere al apelor subterane, se poate constata că pânza freatică a Timișoarei se găsește la o adâncime ce
variază între 0,5–4 m. Pânzele de adâncime cresc numeric, de la nord la sud, de la 4 la 9 m – până la 80 m adâncime – și
conține apă potabilă, asigurând cerințele necesare consumului urban. Apar, de asemenea, ape de mare adâncime, captate
în Piața Unirii (hipotermale), apoi la sud de Cetate și în cartierul Fabric (mezotermale), cu valoare terapeutică, utilizate în
scop balnear.
 Climă
∙ Timișoara se încadrează în climatul temperat continental moderat, caracteristic părții de sud-est a Depresiunii Panonice, cu influențe
submediteraneene. Trăsăturile sale generale sunt marcate de diversitatea și neregularitatea proceselor atmosferice. Masele de aer dominante, în
timpul primăverii și verii, sunt cele temperate, de proveniență oceanică, care aduc precipitații semnificative. În mod frecvent, chiar în timpul iernii,
sosesc dinspre Atlantic mase de aer umed, aducând ploi și zăpezi însemnate. Din septembrie până în februarie se manifestă frecvente pătrunderi ale
maselor de aer polar continental, venind dinspre est. Cu toate acestea, în Banat se resimte puternic și influența ciclonilor și maselor de aer cald
dinspre Marea Adriatică și Marea Mediterană, care iarna generează dezgheț complet, iar vara impun perioade de căldură toridă.
∙ Temperatura medie anuală este de 10,6°C, luna cea mai caldă fiind iulie (21,1°C), rezultând o amplitudine termică medie de 22,7°C, sub cea a
Câmpiei Române, ceea ce atestă influența maselor de aer oceanic. Din punct de vedere practic, numărul zilelor cu temperaturi favorabile dezvoltării
optime a culturilor, adică cele care au medii de peste 15°C, este de 143/an, cuprinse între 7 mai și 26 septembrie.

∙ Aflându-se predominant sub influența maselor de aer maritim dinspre nord-vest, Timișoara primește o cantitate de precipitații mai mare decât orașele
din Câmpia Română. Media anuală, de 592 mm, este realizată îndeosebi ca urmare a precipitațiilor bogate din lunile mai, iunie, iulie (34,4% din
totalul anual) și a celor din lunile noiembrie și decembrie, când se înregistrează un maxim secundar, reflex al influențelor climatice
submediteraneene. În perioada propice culturilor agricole, cad aproape 80% din precipitații, ceea ce constituie o condiție favorabilă
dezvoltării plantelor de cultură autohtonă.
 Demografie
∙ Direcția pentru Evidența Persoanelor Timișoara are sediul pe Blvd. Mihai Eminescu nr. 15

∙ Din punct de vedere demografic, Timișoara se definește, conform legii Zipf, ca oraș de rangul 2 la nivel național, cu funcții macroteritoriale extinse
constituind, împreună cu Aradul, cea mai mare conurbație a țării (cu excepția Bucureștiului), formând o aglomerare urbană cu o arie
teritorială de polarizare de peste 5.000 km² și o populație de 805.000 de locuitori.[42]
∙ Populația municipiului reprezintă 45,07% din populația județului Timiș, 16,07% din populația regiunii de dezvoltare Vest și 1,44% din populația
totală a României. Raportat la populația urbană, populația municipiului Timișoara reprezintă 25,7% din populația urbană a regiunii și 2,61% din
cea urbană a țării.[42]
∙ După recensământului efectuat în 2011, populația municipiului Timișoara se ridică la 319.279 de locuitori, în creștere față de recensământul
anterior din 2002, când se înregistraseră 317.660 de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (81,36%). Principalele minorități sunt cele
de maghiari (4,87%), sârbi (1,52%) și germani (1,31%). Pentru 8,98% din populație nu este cunoscută apartenența etnică. Din punct de
vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (74,99%), dar există și minorități de romano-
catolici (7,11%), penticostali (2,05%), reformați (1,3%), baptiști (1,23%) și greco-catolici (1,15%). Pentru 9,41% din populație nu este cunoscută
apartenența confesională.[43]
∙ Potrivit datelor oficiale ale Institutului Național de Statistică, la 1 ianuarie 2015, populația Timișoarei este de 333.613 locuitori. Fostul
primar Nicolae Robu declara în 2017 că în Timișoara trăiesc cu peste 100.000 de persoane mai mult decât indică datele privind populația oficial
rezidentă, deoarece studenții, muncitorii și alte categorii de flotanți nu își mai fac viză de reședință, fiind neînregistrați în buletinele statistice.
Timișoara adună zilnic peste 500.000 de oameni, trendul demografic fiind în creștere rapidă, datorită fenomenului accelerat de urbanizare al zonei
datorat migrației interne și navetismului.
Migrație internă și magnetism

∙ Conform Băncii Mondiale, Timișoara a fost

în perioada 2001-2011 orașul regional
din România care a avut cea mai
mare migrație și indice de magnetism. Potrivit
datelor statistice furnizate, Timișoara reușește
să atragă anual circa 8.000 de locuitori noi,
cei mai mulți venind din județele învecinate –
Caraș-Severin, Hunedoara și Arad și din
județe mai îndepărtate, cum ar
fi Mehedinți, Dolj, Gorj, Bihor, Sălaj, Vâlcea,
Alba, Sibiu, Satu Mare și Maramureș. De
altfel, 46% din populația actuală a Timișoarei
este formată din persoane care s-au mutat aici
din alte părți.
 Structura etnică
∙ Timișoara s-a remarcat din cele mai vechi timpuri ca un
oraș divers din punct de vedere etnic. La 1918, cea mai
mare comunitate era cea germană, urmată
de maghiari, români, evrei, sârbi și multe alte comunități
mai mici,
precum bulgari, slovaci, croați, cehi, sloveni, polonezi etc.
Cifrele și raporturile procentuale sunt azi mult schimbate,
însă aspectul multietnic al orașului persistă.[46]
∙ În municipiul Timișoara trăiesc cele mai mari comunități
de germani și sârbi din România.
Comunitatea maghiară număra, la recensământul din
2011, peste 15.000 de locuitori. În ultimii ani, orașul
înregistrează o creștere semnificativă a numărului de
azilanți, flotanți, refugiați, imigranți, dar și a numărului
de angajați ai unor firme internaționale, ceea ce face ca
ponderea statistică să oscileze. Peste 7.000 de cetățeni
străini din 124 de state ale lumii trăiesc în Timișoara.
 Structura confesională
∙ Viața religioasă cunoaște vechi tradiții și o mare diversitate, municipiul Timișoara fiind
reședința Arhiepiscopiei Timișoarei, scaunul Mitropoliei Banatului.
∙ Datorită tradiției multietnice și multiconfesionale, Timișoara este un oraș cu una dintre cele
mai diversificate structuri confesionale din România. În 2011 circa 80,6% din timișoreni s-au
declarat ortodocși (marea majoritate ținând de Biserica Ortodoxă Română, iar restul
de Biserica Ortodoxă Sârbă) și 10% romano-catolici (marea majoritate germani și maghiari).
Urmează confesiunile penticostală cu 8.408 de adepți (2,6%), reformată (2%,
majoritatea maghiari), greco-catolică (în marea majoritate români) cu 4.191 de adepți. Sunt
reprezentate și diverse alte comunități mai mici, cum este cea evreiască (mozaică), cu o istorie de
circa 450 de ani, astăzi având aproximativ 300 de membri, în cea mai mare parte vârstnici. De
asemenea, există în oraș un număr mic de credincioși creștini ortodocși greci, armeni, precum
și musulmani (arabi și turci). 359 de timișoreni s-au declarat atei.