Universitatea de Ştiinte Agronomice şi Medicină

Veterinară “Bucureşti”
Facultatea de Management, Inginerie Economică în
Agricultură şi Dezvoltare Rurală
Specializarea: Inginerie şi Management în Alimentaţie Publică şi
Agroturism

Geografie Turistică

Studiu de Oportunitate pivind dezvoltarea turistică şi

agroturistică a Municiupiului Timişoara din punct de
vedere geografic si împrejurimile
  Cuprins

 Introducere
 Capitolul I. Cadrul natural.

1. Aşezare geografică şi limite.

2. Suprafaţa
3. Geologie şi relief
4. Clima
5. Hidrografia
6. Vegetaţia
7. Fauna
8. Solurile şi subsolul

 Capitolul II. Resursele geodemografice.

1. Evoluţia numerică a populaţiei.

2. Distribuţia populaţiei pe sexe
3. Religia
4. Tipologia locuirii in Timişoara
5. Statutul profesional
6. Migraţia
7. Educaţie şi învăţământ
8. Structura etnică
9. Turismul în Municipiul Timişoara

 Capitolul III. Activităţile economice

1. Municipiul Timişoara - structura functională
2. Comerţul in Municipiul Timişoara
3. Industria Municipiului Timişoara
4. Economie
5. Transportul

 Capitolul IV. Aşezarea cartierelor

 Capitolul V. Strategii de dezvoltare durabilă şi turistică a (comunei, localităţii,

staţiunii) şi perspective.
1. Planul strategic
2. Puncte tari şi puncte slabe ale zonei Timişoara în competiţie cu alte sate şi regiuni
 Capitolul VI. Protecţia şi conservarea mediului.
1. Obiective pentru spaţii verzi 2008

 Concluzii

 Bibliografie
 Municipiul Timişoara
I.Cadrul Natural

1. Aşezare Geografică

Municipiul Timişoara, atestat documentar de peste 730 de ani, actuala reşedinţă a

judeţului Timiş, este situată în Câmpia Timişului, câmpie străbătută de râurile Bega şi
Timiş, a căror prezenţă a influenţat în timp dezvoltarea localităţii de la Cetatea fortificată
cu ziduri, bastioane, şanţuri cu apă şi valuri de pământ. Timişoara este al treilea oraş din
România cu o populaţie de 317.660 locuitori (2002).

Acesta este aşezat la intersecţia paralelei de 45°47' latitudine nordică, cu

meridianul de 21°17" longitudine estică, aflându-se, ca poziţie matematică, în emisfera
nordică, la distanţe aproape egale de polul nord şi de ecuator şi în emisfera estică, în fusul
orar al Europei Centrale. Ora locală a oraşului (considerată după meridian) este în avans
cu 1h 25’ 8’’ faţă de ora meridianului 0, Greenwich, dar se află în întârziere cu 34’52’’
faţă de ora oficială a României (ora Europei Orientale).

Municipiul Timişoara se află situat la o distanţă medie de aproximativ 550 km faţă

de capitala României - Bucureşti şi cca.170 km şi 300 km faţă de Belgrad şi Budapesta,
capitalele celor două ţări învecinate Serbia-Muntenegru şi respectiv Ungaria.

2.Suprafaţa

Potrivit datelor primite de la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Timiş,

situaţia fondului funciar (2004) al municipiului Timişoara se prezintă astfel:

• Suprafaţa totală a Municipiului Timişoara este de 12.926,83 ha, din care 7902,61
ha teren agricol şi 5024,22 ha teren neagricol;
• Suprafaţa de 7902,61 ha teren agricol cuprinde: 7130,57 ha teren arabil; 425,57 ha
păşuni; 223,25 ha fâneţe; 39,20 ha vii; 84,02 ha livezi.
• Suprafaţa de 5024,22 ha teren neagricol cuprinde: 649,08 ha păduri; 317,31 ha ape,
bălţi; 2920,36 ha construcţii; 1062,51 ha drumuri; 74,96 ha teren neproductiv.
 • Din terenurile arabile (7130,57 ha) aflate pe raza municipiului aproximativ 73%
se află în proprietatea individuală, la gospodăriile individuale (5171,48ha), 21%
în administrarea U.S.A.M.V.B. - Staţiunea Didactică Timişoara (1529,83 ha),
terenurile arabile în proprietatea Primăriei Municipiului Timişoara (175,13 ha)
reprezintă 2,45%, iar diferenţa de 3,55% din terenurile arabile se află în
proprietatea sau administrarea altor unităţi (Ministerul Apelor, Pădurilor şi
Protecţiei Mediului, Ministerul de Interne, etc.)

Păşunile (în suprafaţă totală de 425,57 ha ) de pe raza municipiului Timişoara în mare

parte sunt formate din păşuni aflate în proprietatea municipiului – în administrarea
Consiliului Local al Municipiului Timişoara – în suprafaţă de 290,22 ha, ceea ce
reprezintă 62% din suprafaţa totală de păşune situată pe raza municipiului Timişoara,
diferenţa de păşune se află în proprietatea gospodăriilor individuale – 19% (84,93 ha) şi
în administrarea unor instituţii (Primăria Municipiului Timişoara, Ministerul Apărării
Naţionale, Herghelia, Aviaţia Utilitară) – 19% (50,42 ha)

Suprafaţa de 290,22 ha păşune se întinde în trei zone ale municipiului – printre

preocupările populaţiei din aceste zone se numără şi activităţile zootehnice (creşterea de
animale din categoria bovine, caprine, ovine etc.). Aceste zone (sau cartiere) sunt Ciarda
Roşie (22,18 ha), Freidorf (63,36 ha) şi Mehala (204,68 ha). Păşunea din zona Freidorf,
potrivit Hotărârii Consiliului Local al Municipiului Timişoara nr.342/22.02.2002, va face
parte din zona industrială a municipiului.

3.Geologie şi Relief

Timişoara este aşezată în sud-estul Câmpiei Panonice, în zona de divagare a

râurilor Timiş şi Bega, într-unul din puţinele locuri pe unde se puteau traversa intinsele
mlaştini formate de apele celor două râuri, care până acum două secole şi jumătate
acopereau în fiecare primăvară suprafaţa câmpiei subsidente dintre Câmpia Buziaşului şi
Câmpia Vingăi.

Privit în ansamblu, relieful zonei Timişoara este de o remarcabilă monotonie,

netezimea suprafeţei de câmpie nefiind întreruptă decât de albia slab adâncită a râului
Bega (realizată artificial, prin canalizare). În detaliu însă, relieful oraşului şi al
împrejurimilor sale prezintă o serie de particularităţi locale, exprimate altimetric prin
denivelări, totuşi modeste, care nu depăşesc nicăieri 2-3 m.

În vatra oraşului Timişoara cea mai înaltă cotă se află în partea de nord-est, în
cartierul "Între Vii”, la 95 m, iar punctul cel mai coborât la 84 m., în vestul cartierului
Mehala (Ronaţ). Pe o distanţă de aproximativ 7 km est-vest, diferenţa de nivel este de
aproximativ 11 m. De la nord la sud, pe o distanţă de cca 5 km, teritoriul oraşului
coboară, de asemenea, cu cca. 10 m. Vatra oraşului se suprapune şesului aluvionar,cu
marginile uşor mai ridicate , desfăşurat în lungul Begăi. Dacă se are în vedere întregul
teritoriu al zonei, diferenţele de nivel şi formele de relief sunt mai variate. Astfel,
altitudinile maxime depăşesc 100 m în nord-est şi se apropie de acest nivel în sud-est şi
nord-vest: Slatina Mare (109 m) în nord-est şi Dealul Flămând (98 m ) în nord-vest.
Cotele cele mai coborâte se situează la vest de cartierul Freidorf, la 87 m.

Relieful teritoriului administrativ al oraşului şi al comunelor periurbane face parte din

Câmpia Timişoarei şi cuprinde următoarele unităţi principale:

• În partea de nord şi nord-est se află Câmpia înaltă Giarmata Vii - Dumbrăviţa, cu

înălţimea medie de 100m.
• În partea de nord-vest se întinde Câmpia joasă a Torontalului, cu înălţime medie de
88m, care intră în contact cu vatra oraşului prin câmpia de la Cioreni;
• În partea de est se întinde Câmpia aluvionară a Begăi, cu altitudine medie de 90-
95m şi soluri nisipoase şi argilo-lutoase, afectate de gleizare.
• În partea de sud se află Bega-Timiş, cu altitudini ce scad pe direcţie nord-est şi
sud-vest, de la 96 m, la 91 m.

Din punct de vedere tectonic, oraşul Timişoara este aşezat într-o arie cu falii
orientate est-vest, marcată de existenţa vulcanului stins de la Şanoviţa, precum şi de
apele mineralizate din subsolul Timişoarei, cele de la Calacea spre nord şi Buziaş-Ivanda
în sud.

Din studiile seismologice efectuate începând cu ultimele decenii ale sec. al XIX-lea şi
până în prezent, rezultă că Banatul este o regiune cu numeroase focare seismice, care se
grupează în două areale: unul în partea de sud-est a regiunii, al doilea în imediata
apropiere a oraşului Timişoara. În apropiere de Timişoara se intersectează liniile
seismice Periam-Variaş-Vinga în nord-vest şi Radna-Parţa-Şag în sud-est. Un focar
secundar se află chiar sub vatra oraşului Timişoara.

Timişoara este un centru seismic destul de activ, dar din numeroasele cutremure
observate, puţine au depăşit magnitudinea 6 pe scara Richter. Din informaţiile istorice
rezultă că înainte de 1901 au fost înregistrate 217 cutremure (cel mai puternic din
Timişoara fiind cel din 1879) ; în perioada 1901-1950 au fost semnalate 129 cutremure,
iar în perioada 1951-1999 au fost înregistrate 97 cutremure, provocând pagube minore
clădirilor vechi. Cele mai importante mişcări seismice înregistrate au fost cele din 1991
(12 iulie M = 5,7 ; 18 iulie M = 5, 6 ; 2 decembrie M = 5,5). Se pare că cel mai puternic
cutremur din zona Banat a fost cel din 10 octombrie 1879 de la Moldova Nouă, cu o
intensitate de VIII şi numeroase replici.

Cutremurele bănăţene sunt caracterizate prin adâncimea mică a focarului (5-15 km),
zonă redusă de influenţă în jurul epicentrului, mişcări orizontale şi verticale de tip impuls
cu durată scurtă, perioade lungi de revenire în aceeaşi zonă. La aceste tipuri de seisme
sunt afectate mai mult structurile rigide (zidărie, diafragme, panouri mari) şi mai puţin
cele deformabile (cadre din beton armat sau metalice).

Privind structurile geologice ale zonei, se găsesc depozitele cuaternare cu grosimi de

cca 100 m, sub care se succed depozitele romanicene - până la cca 600 m adâncime - şi
cele daciene in facies lacustru şi de mlaştină, care au favorizat formarea a numeroase
straturi de lignit. Urmează formaţiunile ponţianului şi sarmaţianului, pentru ca de la 1740
m în jos să se extindă domeniul fundamentului cristalin.

Drept consecinţă a alcătuirii petrografice a formaţiunilor de suprafaţă, pe teritoriul

Timişoarei se produc şi fenomene de tasare, datorate substratului argilo-nisipos .
Fenomenul se evidenţiază în cartierele Cetate şi Elisabetin, dar şi în alte părţi unde s-au
format crovuri (Ronaţ).

4.Clima

Timişoara se încadrează în climatul temperat continental moderat, caracteristic

părţii de sud-est a Depresiunii Panonice, cu unele influenţe submediteraneene (varianta
adriatică).

Trăsăturile sale generale sunt marcate de diversitatea şi neregularitatea proceselor

atmosferice.

Masele de aer dominante, în timpul primăverii şi verii, sunt cele temperate, de

provenienţă oceanică, care aduc precipitaţii semnificative. În mod frecvent, chiar în
timpul iernii, sosesc dinspre Atlantic mase de aer umed, aducând ploi şi zăpezi
însemnate, mai rar valuri de frig.

Din septembrie până în februarie se manifestă frecvente pătrunderi ale maselor de

aer polar continental, venind dinspre est. Cu toate acestea, în Banat se resimte puternic şi
influenţa ciclonilor şi maselor de aer cald dinspre Marea Adriatică şi Marea Mediterană,
care iarna generează dezgheţ complet, iar vara impun perioade de căldură înăbuşitoare.

Temperatura medie anuală este de 10,6ºC, luna cea mai caldă fiind iulie (21,1ºC),
rezultând o amplitudine termică medie de 22,7ºC, sub cea a Câmpiei Române, ceea ce
atestă influenţa benefică a maselor de aer oceanic. Din punct de vedere practic, numărul
zilelor cu temperaturi favorabile dezvoltării optime a culturilor, adică cele care au medii
de peste 15ºC, este de143/an, cuprinse între 7 mai şi 26 septembrie. Temperatura activă,
însumând 2761ºC, asigură condiţii foarte bune pentru maturizarea plantelor de cultură,
inclusiv a unora de provenienţă mediteraneană.

Aflându-se predominant sub influenţa maselor de aer maritim dinspre nord-vest,

Timişoara primeşte o cantitate de precipitaţii mai mare decât oraşele din Câmpia
Română. Media anuală, de 592 mm, apropiată de media ţării, este realizată îndeosebi ca
urmare a precipitaţiilor bogate din lunile mai, iunie, iulie (34,4% din totalul anual) şi a
celor din lunile noiembrie şi decembrie, când se înregistreză un maxim secundar, reflex
al influenţelor climatice submediteraneene. În perioada propice culturilor agricole, cad
aproape 80% din precipitaţii, ceea ce constituie o condiţie favorabilă dezvoltării plantelor
de cultură autohtone. Regimul precipitaţiilor are însă un caracter neregulat, cu ani mult
mai umezi decât media şi ani cu precipitaţii foarte puţine.
 Urmare a poziţiei sale în câmp deschis, dar situat la distanţe nu prea mari de
masivele carpatice şi de principalele culoare de vale care le separă în această parte de ţară
(culoarul Timiş-Cerna, valea Mureşului etc.), Timişoara suportă, din direcţia nord-vest şi
vest, o mişcare a maselor de aer puţin diferită de circulaţia generală a aerului deasupra
părţii de vest a României. Canalizările locale ale circulaţiei aerului şi echilibrele instabile
dintre centrii barici impun o mare variabilitate a frecvenţei vânturilor pe principalele
direcţii.

Cele mai frecvente sunt vânturile de nord-vest (13%) şi cele de vest (9,8%), reflex al
activităţii anticiclonului Azorelor, cu extensiune maximă în lunile de vară. În aprilie-mai,
o frecvenţă mare o au şi vânturile de sud (8,4% din total). Celelalte direcţii înregistrează
frecvenţe reduse. Ca intensitate, vânturile ating uneori gradul 10 (scara Beaufort),
furtunile cu caracter ciclonal venind totdeauna dinspre vest, sud-vest (1929, 1942, 1960,
1969, 1994). Distribuţia vânturilor dominante afectează, într-o anumită măsură, calitatea
aerului oraşului Timişoara, ca urmare a faptului că sunt antrenaţi poluanţii emanaţi de
unităţile industriale de pe platformele din vestul şi sudul localităţii, stagnarea acestora
deasupra fiind facilitată atât de morfologia de ansamblu a vetrei, cu aspect de cuvetă, cât
şi de ponderea mare a calmului

5.Hidrografia

Teritoriul zonei Timişoara dispune de o bogată reţea hidrografică, formată din

râuri, lacuri şi mlaştini. Cu excepţia râurilor Bega şi Timiş, celelalte râuri seacă adesea în
timpul verii.

Principalul curs de apă este cel mai sudic afluent al Tisei. Izvorând din Munţii
Poiana Ruscă , Bega este canalizată, iar de la Timişoara până la vărsare a fost amenajată
pentru navigaţie (115 km). Canalul Bega a fost construit între anii 1728 şi 1760, dar
amenajarea lui definitivă s-a făcut mai târziu. Pentru regularizarea debitului în limite care
să-i permită satisfacerea funcţiilor pentru care a fost concepută lucrarea, la Coştei a fost
construit un nod hidrotehnic, a cărui principală funcţie este cea de regularizare a
debitului, respectiv asigurarea transferului cantităţii de apă, din Timiş în Bega, în funcţie
de necesităţi şi de volumul de precipitaţii preluat de cele două râuri în amonte. Canalul
Bega a fost conceput pentru accesul şlepurilor de 600-700 tone şi o capacitate anuală de
transport de 3.000.000 vagoane. Pentru a înlătura pericolul inundaţiilor, atât de frecvente
altădată, lucrarea a fost completată ulterior cu sistemul hidrotehnic de la Topolovăţul
Mic, prin care, în perioadele de ape mari, surplusul de debit înregistrat de Bega este
dirijat spre râul Timiş.

Din mulţimea de braţe care existau înaintea canalizării Begăi, în interiorul oraşului
se mai păstrează doar Bega Moartă (în cartierul Fabric) şi Bega Veche (spre vest,
curgând prin Săcălaz).

Pe teritoriul oraşului se găsesc şi numeroase lacuri, fie naturale, formate în locul

vechilor meandre sau în arealele detasate (cum sunt cele de lângă colonia Kuntz, de lângă
Giroc, Lacul Şerpilor din Pădurea Verde, etc.), fie de origine antropică (spre Fratelia,
Freidorf, Moşniţa, Mehala, Ştrandul Tineretului, etc.), notabile prin situarea lor pe linia
de contact cu localităţile periurbane.

Din punct de vedere al apelor subterane, se poate constata că pânza freatică a

Timişoarei se găseşte la o adâncime ce variază între 0,5 - 4 m. Pânzele de adâncime cresc
numeric, de la nord la sud, de la 4 la 9 m - până la 80 m adâncime - şi conţin apă
potabilă, asigurând astfel o parte din cerinţele necesare consumului urban. Apar, de
asemenea, ape de mare adâncime, captate în Piaţa Unirii (hipotermale), apoi la sud de
Cetate şi în Cartierul Fabric (mezotermale), cu valoare terapeutică, utilizate în scop
balnear.

6.Vegetaţia

Spatiul timisorean se incadreaza, din punct de vedere geobotanic, in zona padurilor de

stejar, distruse in trecut de oameni, pentru obtinerea lemnului necesar construirii cetatii si
caselor, cat si pentru castigarea de terenuri cultivabile.
In prezent, cu exceptia catorva areale impadurite cu cer si garnita (Padurea Verde,
Padurea Bistra, Padurea Giroc, Sag), teritoriul se incadreaza in silvostepa antropogena
ce caracterizeaza intrega Campie Panonica.
Peisajul este diversificat si de aparitia vegetatiei de lunca, de-a lungul principalelor
rauri, in cadrul careia predomina arborii de esenta moale.
De remarcat este prezenta parcului dendrologic de la Bazosul Nou: rezervatie
forestiera cu o suprafata de cca 60,4 ha, situata la cca 15 km SE de orasul Timisoara, pe
teritoriul constituit din rezervatia propriu-zisa (17,8 ha) si zona tampon din jurul
rezervatiei.

7.Flora şi fauna

Flora

Spaţiul timişorean se încadrează, din punct de vedere geobotanic, în zona pădurilor de

stejar, distruse în trecut de oameni, pentru obţinerea lemnului necesar construirii cetăţii şi
caselor, cât şi pentru câştigarea de terenuri cultivabile.

În prezent, cu excepţia câtorva areale împădurite cu cer şi gârniţă (Pădurea Verde,

Pădurea Bistra, Pădurea Giroc, Şag), teritoriul se încadrează în silvostepa antropogenă ce
caracterizează întrega Câmpie Panonică.

Peisajul este diversificat şi de apariţia vegetaţiei de luncă, de-a lungul principalelor râuri,
în cadrul căreia predomină arborii de esenţă moale.
De remarcat este prezenţa parcului dendrologic de la Bazoşul Nou: rezervaţie forestieră
cu o suprafaţă de cca 60,4 ha, situată la cca 15 km SE de oraşul Timişoara, pe teritoriul
constituit din rezervaţia propriu-zisă (17,8 ha) şi zona tampon din jurul rezervaţiei.

Fauna

Fauna pădurilor cuprinde puţine mamifere, reprezentate doar prin câteva insectivore şi
rozătoare. Păsările sunt, în schimb, numeroase, unele având importanţă cinegetică
(fazanul).

Fauna de silvostepă şi stepă, deşi mai puţin variată faţă de cea de pădure, prezintă un mai
mare număr de specii de interes cinegetic (iepurele, căprioara, prepeliţa, potârnichea,
fazanul, etc).

În cadrul faunei piscicole, dominantă este specia crapului, alături de care trăiesc plătica,
obleţul, babuşca, sebiţa, ştiuca, suport natural pentru pescuitul sportiv.

Presiunea umană crescândă în spaţiul periurban timişorean se resimte negativ asupra

fondului faunistic, distrugerea biotopurilor spontane şi înlocuirea lor cu culturi afectează,
inevitabil, biocenozele.

7.Solurile şi resursele de subsol

a. Solurile

Învelişul de sol din zona Timişoara este de o mare diversitate, numeroasele tipuri şi
subtipuri încadrându-se în clasele: cernisoluri, luvisoluri, argiluvisoluri, cambisoluri,
hidrisoluri, pelisoluri, vertisoluri şi protisoluri. Capacitatea generală de susţinere a
producţiei agricole este mijlocie, ca urmare a ponderii ridicate a unor tipuri de soluri cu
fertilitate naturală scăzută ori afectate de umezeală în exces (entricambosoluri,
gleiosoluri, stagnosoluri, vertisoluri, etc), compensată însă de prezenţa cernoziomurilor şi
a preluvosolurilor molice , cu pondere notabilă în arealul comunelor Săcălaz, Dumbrăviţa
şi Sânmihaiu Român.

Pe ansamblul Câmpiei Banatului însă, dominante sunt solurile cu fertilitate ridicată

(cernoziomuri, calcarice cambice şi argice, preluvosoluri molice, etc), fără limitări
semnificative în exploatare, constituindu-se astfel într-o importantă resursă naturală
pentru dezvoltarea producţiei agricole intensive.

b. Resursele de subsol

În mod tradiţional sunt valorificate, de asemenea, resursele de apă termominerală de la

Timişoara şi împrejurimi (Calacea, Buziaş, Ciacova, Ivanda, etc). În perioada postbelică
au fost puse în valoare şi resursele de hidrocarburi, petrol şi gaze asociate, cu centre de
exploatare dispersate spre nord-vest şi vest, în Câmpia Vingăi şi Câmpia Arancăi.
 I. Resurse Demografice
1. Evoluţia numerică a populaţiei

La recensământul din 2002 populaţia stabilă a oraşului a fost de 317.660 de locuitori, cu o

tendinţă negativă, iar densitatea populaţiei de 2.622 locuitori/km². Conform ultimului
comunicat al Institutului Naţional de Statistică, la data de 1 ianuarie 2008 oraşul avea o
populaţie de 312.400 locuitori şi 336.089 locuitori în zona metropolitană, avand cea mai
mare crestere din Romania (+2,82% in trei ani).[2] Din totalul populaţiei 85,52% sunt
români. Cele mai importante comunităţi etnice sunt cele maghiare (aprox 7,5%), germane
(2,25%) şi sârbe. De remarcat este că la Timişoara în ultimii ani, datorită creşterii
economice a apărut şi o importantă comunitate de oameni de afaceri, care însă nu
figurează în statisticile oficiale. Dintre aceştia se remarcă în primul rând italienii, cei mai
numeroşi investitori străini prezenţi aici. Alte două comunităţi în creştere sunt cea
slovacă şi ucraineană, care beneficiază şi de predare în limba maternă în unele unităţi de
învăţământ preuniversitar.
Evoluţia populaţiei la recensămite:

Structura confesională
Timişoara este un oraş cu una din cele mai diversificate structuri confesionale din
România. Aceasta se datorează în mare parte tradiţiei multietnice şi multiconfesionale a
oraşului, însă a urmat în secolul al XX-lea o tendinţă netă în favoarea religiei creştine
ortodoxe. În prezent circa 80,6 % din timişoreni se declară ortodocşi (marea majoritate
ţinând de Biserica Ortodoxă Română, iar restul de Biserica Ortodoxă Sârbă) şi 10 %
romano-catolici (marea majoritate germani şi maghiari). Urmează religia penticostală cu
8.408 de adepţi (2,6 %), reformată (calvinistă), (2 %, majoritatea maghiari), greco-
catolică (unită) (in marea majoritate români) cu 4.191. Sunt reprezentate şi diverse alte
comunităţi mai mici, cum este cea evreiască (mozaică), cu o istorie de circa 450 de ani,
astăzi având aproximativ 300 de membri, în cea mai mare parte vârstnici. De asemenea
există în oraş un număr mic de credincioşi creştini ortodocşi greci, armeni, precum şi
musulmani (arabi şi turci). 359 de timişoreni se declară atei.

Structura etnică

Recensământul Structura etnică

Alte
Anul Populaţia Români Germani Maghiari Sârbi Evrei Romi Slovaci Bulgari Ucrainieni
etnii
1880 38.702 5.188 21.121 7.745 2.487 ? ? 416 ? 29 1.716
1890 45.948 5.594 24.973 11.100 2.363 ? ? 332 ? 27 1.559
1900 60.551 6.312 30.892 19.162 2.730 ? - 288 ? 13 1.154
1920 86.850 16.047 32.097 27.189 ? 8.307 - ? ? ? 3.210
1930 102.390 25.207 33.162 31.773 2.237 7.264 379 652 279 56 1.381
1941 125.052 46.466 37.611 24.891 ? ? ? ? ? ? 16.084
1956 142.257 75.855 24.326 29.968 3.065 6.700 122 575 280 56 1.310
1966 174.243 109.100 25.058 31.016 4.188 2.590 120 490 475 71 1.135
1977 269.353 191.742 28.429 36.724 6.776 1.629 1.109 404 942 299 1.299
1992 334.115 274.511 13.206 31.785 7.748 549 2.668 675 1.314 756 903
2002 317.660 271.677 7.157 24.287 6.311 367 3.062 570 1.218 762 2.249

La recensământul din anul 2002, populaţia stabilă a municipiului Timişoara a fost

de 317.660 locuitori.

Densitatea populaţiei este de 2622 locuitori/kmp.

 2. Distribuţia populaţiei pe sexe:

• 52,63% de sex feminin

• 47,37% de sex masculin.

3.Religia:

• ortodoxă 255.955 persoane

• romano-catolică 31832 persoane
• greco-catolică 4.191 persoane
• reformată 6.194 persoane
• evanghelică de confesiune augustană 162 persoane
• evanghelică luterană sinodopresbiteriană 337 persoane
• unitariană 103 persoane
• armeană 9 persoane
• creştină de rit vechi 144 persoane
• baptistă 4780 persoane
• penticostală 8408 persoane
• adventistă de ziua a şaptea 684 persoane
• creştină după evanghelie 251 persoane
• evanghelică 296 persoane
• musulmană 949 persoane
• mozaică 358 persoane
• altă religie 1637
• fără religie 392 persoane
• atei 359 persoane
• nedeclarată 610 persoane.

Populaţia activă reprezintă 43,28% (92,38% ocupată şi 7,62% şomeri), iar populaţia
inactivă 56,72 % (39,68% elevi-studenţi; 37,15% pensionari; 23,17% se află în alte
situaţii).

4.Tipologia locuirii in Timişoara

- Joi, 10 Mai 2007-

Intravilanul Timişoarei este impartit in 10 cartiere (zone) de locuit, cu un total de

21.837 cladiri de locuit de diverse tipuri - cladiri individuale (15.039 - cladiri cu o
locuinta si 3.159 - cladiri cu 2 sau mai multe locuinte), avand regim de inaltime P, P+1,
P+2 si cladiri colective (3.639 de cladiri), cu regim de inaltime P+4 - P+10.
Fondul locuibil cuprinde 122.195 de apartamente, cu o suprafata locuibila totala de
4.372.696 mp. si cu 277.944 de incaperi de locuit. Din totalul apartamentelor, 71,3% sunt
in cladiri colective de locuit, 28,7% sunt in cladiri individuale, in acestea locuind un
numar total de 334.089 de persoane in 115.421 de gospodarii.
 Analiza principalelor aspecte sociale ale locuirii in municipiul Timisoara include
evaluarea fondului locativ existent si a caracteristicilor socio-demografice ale populatiei.

Indicatori sociali si sociologici ai locuirii prezent

Nr. de locuinte/1000 locuitori 367,7
Nr. de camere/1000 locuitori 844,5
Nr. de camere / locuinta 2,2
Nr. de camere / locuinta proprietate privata 2,3
Nr. de camere / locuinta proprietate publica 1,9
Nr. mediu de persoane / camera de locuit 1,1
Supr. medie locuibila / locuinta (mp) 35,7
Supr. medie locuibila /locuinta proprietate privata (mp) 36,4
Supr. medie locuibila /locuinta proprietate privata (mp) 32,7
Supr. medie locuibila / persoana (mp) 13,1

Exista 120.567 de locuinte permanente, din care 5.694 (4,72%) sunt neocupate,
locuintele sezoniere cuprinzand 639 de apartamente, iar cele de necesitate - 176 de
apartamente. Din totalul de 122.195 locuinte existente in Timisoara, 81,79% sunt
proprietate privata, 17,35% sunt proprietate de stat, iar 0,85% sunt locuinte cu alte forme
de proprietate.

Proprietate Proprietate Alte

Total
privata publica forme
nr. locuintelor 122.195 99.944 21.207 1.044
nr. camerelor de
280.622 237.058 41.475 2.089
locuit
suprafata locuibila
4.372.696 3.642.211 693.489 36.996
(mp)

Din analiza modului de ocupare a unei locuinte se poate constata ca densitatea este de
1,19 persoane/camera, numarul de locuitori/locuinta este de 2,73, iar numarul de
camere/locuinta este de 2,29 (fata de media inregistrata pe tara 2,47 camere / locuinta).
Dimensiunea medie a unei camere de locuit in Timisoara este de 15,58 mp. (16,72 mp. in
cazul proprietatii publice si 15,36 mp. in cazul propietatii private).
Toti acesti indicatori prezentati demonstreaza ca exista o criza sociala de locuinte, atat
din punct de vedere cantitativ cat si calitativ. Aspectul cantitativ vizeaza cererea sociala
de locuinte (volumul acestei cereri), iar cel calitativ se refera la modul de ocupare,
dimensiunea, structura apartamentelor, conditiile de locuit, dotarile si finisajele
apartamentelor.
Se apreciaza ca dezvoltarea viitoare a orasului va determina aparitia de noi locuri de
munca, ceea ce va stimula migratia populatiei din zonele rurale, sau din alte regiuni ale
tarii spre Timisoara. Prognoza populatiei pentru anul 2010 este de 350.000 locuitori, iar
pentru anul 2025 de 400.000 locuitori (intr-o varianta minima) si 410.000 locuitori intr-o
varianta maxima. Aceasta crestere a populatiei duce implicit si la cresterea cererii de
locuinte.
Dar pe langa aparitia prognozata a migratiei, cererea de locuinte se va amplifica si
datorita urmatoarelor cauze:

• starea de degradarea a fondului de locuit

• schimbarea destinatiei spatiilor de locuit in spatii cu alta destinatie (sedii de firme,
spatii comerciale, cabinete medicale, stomatologice, spatii de depozitare etc.),
determinand scaderea fondului locuibil;
• existenta unui mare numar de locuinte permanente neocupate - 4,7% din total
locuinte permanente, acest procent reprezentand segmentul proprietarilor care
detin 2 sau mai multe proprietati;
• numarul mic de constructii de locuinte realizate in ultimii ani;
• necesitatea evacuarii unor locatari din locuintele detinute in prezent, datorita
conditiilor de locuit precare care fac imposibila locuirea in acestea (umezeala,
igrasie, intuneric, lipsa posibilitatilor de aerisire, pereti subrezi, plansee fisurate).

Data fiind criza de spatii locative, populatia recurge in prezent la mansardarea,

compartimentarea, extinderea si functionalizarea podurilor. Aceasta constituie o
interventie ce necesita un efort investitional relativ mic pentru proprietari si permite
amortizarea rapida a cheltuielilor, prin exploatarea eficienta a spatiului rezultat. In acelasi
mod pot fi compartimentate si functionalizate, dupa o asanare prealabila si dupa actiuni
pregatitoare de combatere a igrasiei, subsolurile cladirilor. Pe de alta parte, se manifesta
tendinta extinderii zonei de locuit a orasului cu locuinte individuale cu regim de inaltime
P+1, P+2 pe teritoriile comunelor din zona periurbana a municipiului: Dumbravita,
Ghiroda, Giroc.
Din studiile sociologice realizate reiese ca oamenii cu venituri reduse locuiesc in
conditii de supraocupare, dar bugetul de care dispun nu le permite achizitionarea unui
apartament. Numarul de cereri pentru obtinerea unei locuinte sociale depuse la Primaria
Municipiului se ridica la peste 3.500 de cereri, iar cele 8.500 de locuinte publice existente
in prezent si ocupate deja, nu indreptatesc sperantele acestor solicitanti de obtinere a unei
locuinte sociale.
In perioada 1992 - 1998 au fost repartizate un numar de 4.724 locuinte sociale, din
fondul de stat, aflate in administrare locala. In prezent, primaria municipiului detine in
propietate sau administrare doar 6,9% din fondul tital locativ (spre deodebire de alte tari
unde proportia este de 40-50% locuinte de stat). Reducerea acestui procent, de la 19,5%
in anul 1989 se datoreaza retrocedarii imobilelor catre fostii propietari sau vanzarii
locuintelor catre fostii chiriasi. Trebuie apreciata si continuata politica din ultimii trei ani
a Consiliul Local al Municipiului Timisoara de achizitionare a unor imobile degradate,
reconditionare si repartizare a lor pentru rezolvarea problemelor sociale ale persoanelor
defavorizate.

5. Statutul profesional:
 • Salariaţi: 94,27%;
• Patroni: 3,08 %;
• Lucrători pe cont propriu: 2,39%;
• Membrii ai unor societăţi agricole - cooperatiste: 0,01%;
• Lucrători familiali în gospodărie proprie: 0,18%;
• Alte situaţii: 0,04%.
a. Sectorul în care lucrează persoana:

• Persoanele din sectorul de stat: 33,00%;

• Persoanele din sectorul privat: 63,05%;
• Persoanele din sectorul mixt: 3,78%;
• Persoanele din gospodăria proprie: 0,17%.

6.Migratia
Orase Înfraţite

Municipiul Timişoara este înfrăţit cu 9 oraşe europene: Faenza, Rueil-Malmaison,

Mulhouse, Karlsruhe, Gera, Szeged, Treviso, Palermo, Novi Sad şi are relaţii de
colaborare cu multe alte oraşe sau regiuni: Arezzo, Udine, Neapole, Genova, Florenta,
Forli, Verona, Bologna, Ravenna, Piemont, Veneto şi Novi Sad existând un schimb
periodic de vizite cu oraşele: Zrenjanin, Varset, Kikinda, Pancevo, Cincinnati.

Împreună cu oraşele Pancevo şi Cincinnati este dezvoltat un program trilateral comun în

cadrul "Resource Cities Program".

Colaborări

a.Strasbourg

În luna mai 2003, a fost creat "Clubul de la Strasbourg", la iniţiativa acestui oraş.

Obiectivele urmărite sunt promovarea şi întărirea legăturilor între principalele oraşe din
actualele şi viitoarele state ale Uniunii Europene şi capitala parlamentară a Europei unite.

În cadrul acestei iniţiative, în perioada 13 - 14 mai 2003, primarul Gheorghe Ciuhandu a

participat la prima Întâlnire de la Strasbourg, cu ocazia căreia primarii prezenţi au parafat
o Declaraţie comună de colaborare.

În perioada 4 - 5 mai 2004, a avut loc cea de-a 2-a întâlnire a primarilor din oraşele
membre ale "Clubului Strasbourg", ocazie cu care s-au conturat patru măsuri concrete de
cooperare:
 • răspândirea unei mai bune cunoaşteri a Fondurilor structurale europene - în cadrul
acestui proiect un funcţionar din cadrul Serviciului Dezvoltare şi Integrare
Europeană a participat în perioada 21-23 septembrie 2004 la Seminarul de instruire
"Fondurile structurale şi autorităţile locale".
• crearea unui grup de reflecţie privind problema transportului public urban -
participarea României şi Bulgariei la acest al doilea proiect a fost imposibilă
întrucât programul în cadrul căruia a fost propus proiectul era destinat doar statelor
membre ale Uniunii Europene.
• încurajarea schimburilor culturale prin intermediul unui program de burse pentru
artişti - acest proiect se află în prima fază, cea de identificare a partenerilor.
• încurajarea schimburilor universitare între oraşele Clubului şi oraşul Strasbourg
prin intermediul unui program de burse destinat studenţilor - acest proiect se află în
prima fază, cea de identificare a partenerilor.
o În perioada 09.05. – 11.05.2005, primarul Gheorghe Ciuhandu a participat la
cea de-a 3-a întâlnire a primarilor din oraşele membre ale « Clubului de la
Strasbourg », care a avut ca principal obiectiv evaluarea acţiunilor şi
proiectelor derulate în cadrul Clubului. Cu ocazia acestei întâlniri a fost
organizată şi o expoziţie cu fotografii reprezentative din oraşele membre ale
Clubului
o În perioada 01.07 – 30.09.2005, Hadrien Gras, artist plastic din oraşul
Strasbourg, a efectuat la Timişoara un stagiu de practică în cadrul
proiectului de schimburi culturale „Crearea de burse pentru artiştii plastici
din cadrul « Clubului de la Strasbourg »”. Stagiul s-a încheiat cu o expoziţie
a lucrărilor realizate de artist pe perioada şederii în Timişoara.
o În perioada 01.09. – 30.11.2005, Ciprian Bodea, artist plastic din Timişoara,
a efectuat la Strasbourg un stagiu de practică în cadrul proiectului de
schimburi culturale „Crearea de burse pentru artiştii plastici din cadrul
« Clubului de la Strasbourg »”. Stagiul s-a încheiat cu o expoziţie a
lucrărilor realizate de artist în perioada şederii în Strasbourg.

EUROCITIES

Reţeaua Eurocities este o organizaţie neguvernamentală europeană, la care Municipiul

Timişoara a aderat în calitate de membru asociat în anul 2000. Reţeaua are sediul la
Bruxelles şi este compusă din 95 de oraşe metropolă, care provin din 26 de state
europene. Eurocities facilitează cooperarea şi diversele schimburi între oraşele membre,
promovează proiecte europene transnaţionale - facilitând coordonarea şi asigurând acces
la finanţare europeană - cu o problematică vastă, pe teme economice, sociale, culturale,
de mediu etc. şi, face lobby pe lângă instituţiile Uniunii Europene şi guvernele naţionale
pentru influenţarea politicilor care afectează oraşele.

În acest cadru, în cursul anului 2005 au fost demarate procedurile de aderare a

municipiului Timişoara la „Carta Europeană pentru Siguranţă Rutieră”, iniţiată de către
Comisia Europeană. Oraşele semnatare ale Cartei se angajează să îmbunătăţească
siguranţa rutieră prin dezvoltarea şi implementarea unor măsuri specifice în domeniu la
nivel european.
 Balcinet – Reţeaua Oraşelor Balcanice

Balcinet - Reţeaua Oraşelor Balcanice, constituie o asociere a celor mai importante oraşe
ale Peninsulei Balcanice, la care Municipiul Timişoara a aderat în anul 2001. Domeniile
de cooperare stabilite în cadrul reţelei sunt: administraţie locală, mediu, infrastructură,
dezvoltare urbană, educaţie, transport, social, cultural, dezvoltare economică, comerţ,
sănătate, cercetare şi dezvoltare tehnologică, energie şi industrie, telecomunicaţii şi
informatică.

În acest context, în perioada 30.09. – 02.10.2005, primarul Gheorghe Ciuhandu şi

viceprimarul Adrian Orza, au participat la Craiova la „A 6-a Întâlnire Internaţională de
Prietenie şi Cooperare a Primarilor din Marile Oraşe Balcanice”.

b. Budapesta

În perioada 17.03.-18.03.2005, a fost semnată la Budapesta o Declaraţie de intenţie

pentru încheierea „Alianţei oraşelor care au în componenţă un cartier Iosefin” – „Alliance
of Iosef Cities”. Oraşele semnatare ale declaraţiei sunt: Budapesta, Viena, Timişoara şi
Praga. Alianţa are ca scop colaborarea între oraşele şi cartierele semnatare prin:
schimburi de experienţă între instituţii, organizaţii civile şi cetăţeni, schimburi culturale,
realizarea de proiecte cu finanţare europeană în parteneriat etc.

c. Milano-Lecco

În domeniul arhitecturii a fost inaugurată o nouă direcţie de colaborare, cea cu Facultatea

de Arhitectură din Lecco, din cadrul Universităţii Politehnice din Milano.

În perioada 10.09.-24.09.2005, la Lecco a avut loc un Workshop de proiectare cu caracter

bienal. Cu această ocazie, pentru o perioadă de două săptămâni s-au întâlnit cercetători,
profesionişti, profesori din toată lumea, aceştia abordând o temă de proiectare reală,
definită de comun acord cu actori instituţionali, administraţii şi structuri de guvernare.

La sugestia lui Guido Podesta - Şeful Comitetului Parlamentar Mixt Uniunea Europeană-
România, oraşul ales pentru tema de proiectare din acest an a fost Timişoara. La acest
workshop a participat şi o studentă a Facultăţii de Arhitectură din oraşul nostru.
Ceremonia oficială de inaugurare a workshop-ului a avut loc în data de 12.09.2005 şi a
fost marcată printr-o videoconferinţă ce a unit centrele universitare din cele două ţări. În
data de 13.09.2005 a avut loc şi o prezentare oficială a aspectelor urbanistice din oraşul
de pe Bega. Ceremonia de închiderea a proiectului a avut loc în data de 24.09.2005.

Rezultatele workshop-ului derulat în luna septembrie la Lecco au fost prezentate la

Timişoara în data de 19 noiembrie, în cadrul evenimentului intitulat „Infrastructuri pentru
mobilitate în oraşul contemporan”. Delegaţia a fost condusă de Guido Podesta,
Parlamentar European, Şeful Comitetului Parlamentar Mixt Uniunea Europeană-
România.

Din delegaţie au mai făcut parte următoarele persoane: Prof. Massimo Tadi, Prof. Frank
Nolesini, Asistent arh. Nadia Meroni, toate acestea desfăşurându-şi activitatea la
Universitatea Politehnică din Milano, Facultatea de Arhitectură din Lecco.

Din partea română, la eveniment au participat reprezentanţi ai administraţiei locale

timişorene, profesori universitari, arhitecţi, constructori, studenţi, ziarişti, persoane
interesate.

Întreaga conferinţă a fost transmisă live pe siteul web al Primăriei Municipiului

Timişoara.

d. Veneţia, Italia

Coordonarea de către Regiunea Veneto a proiectului „MIGREST – Managementul

Fluxurilor Migratorii şi Rolul Funcţionarilor de Responsabili cu probleme de Migraţii"
cofinanţat de către Comisia Europeană, la care municipalitatea timişoreană a fost
partener.

În cadrul acestui proiect, administraţia locală a oferit informaţii cu privire la situaţia

migraţiilor în zona Timişoarei, atât din punct de vedere statistic, cât şi din cel al
prevederilor legislative interne şi internaţionale, în vigoare pe suprafaţa României.

Informaţii suplimentare despre proiect şi modul de derulare al acestuia puteţi găsi la

adresa www.migrest.net .

e. Taizou, China

In perioada 10-13 octombrie 2002 a avut loc o vizită la Taizhou, China, ca urmare a
invitaţiei primite din partea Primăriei Taizhou pentru a participa la manifestarea
denumită "Întrunirea primarilor oraşelor prietene cu Taizhou în Toamna Aurie". Scopul
vizitei a fost cel de a realiza un schimb de experienţă privind modalităţile de intensificare
a relaţiilor şi a cooperării în domeniile: economic, ştiinţific, educaţional, cultural şi al
sănătăţii.

Prin istoria sa şi prin caracterul locuitorilor, Timişoara este un adevărat oraş al concordiei
interetnice, ce promovează cele mai progresiste idei, constituindu-se un real simbol al
democraţiei, tolerantei şi dezvoltării pentru oraşele României.

7.Educaţie şi învăţământ
Municipiul Timişoara deţine cea mai dezvoltată reţea de dotări în
domeniul educaţiei şi învăţământului din judeţul Timiş. Un element
specific municipiului Timişoara este faptul că în învăţământul
preuniversitar, în unele unităţi şcolare se predă şi în limbile
minorităţilor naţionale, respectiv maghiară, germană, sârbă, slovacă
şi ucraineană.

În anul 2000 Timişoara dispunea de o importantă reţea şcolară şi un

număr ridicat de cadre didactice competente, cu pregătirea de
specialitate adecvată. Învăţământul şcolar se desfăşoară în 64 de
grădiniţe, cu 498 de educatoare şi 7095 de copii; învăţământul primar
şi gimnazial este organizat în 47 de unităţi, cu 2401 cadre didactice şi
35.186 elevi; învăţământul liceal, în 34 de unităţi, cu 1359 cadre
didactice şi 17.472 elevi; cel post-liceal în 11 unităţi, cu 958 cursanţi;
cel de maiştri în 6 unităţi cu 267 cursanţi. Reţeaua şcolară mai
cuprinde două şcoli speciale pentru elevii cu deficienţe; o şcoală
specială pentru ambliopi; un centru de educaţie specială şi un centru
pentru învăţământ alternativ, prin Şcoala Waldorf, înfiinţată în anul
1993.

Principalele licee care îşi desfăşoară activitatea în prezent în

municipiul Timişoara sunt:

Colegiul Naţional „Constantin Diaconovici Loga” îşi află

începutul în Gimnaziul Superior de Stat, întemeiat în 1897, cu limba
de predare maghiară. Funcţionează în actuala clădire din 1903. În
august 1919 este transformat în Liceu cu limba de predare română,
purtând denumirea ilustrului dascăl bănăţean C.D.Loga. În 1948
autorităţile comuniste îi impun denumirea de „Nikos Beloianis”, apoi
de Şcoala Medie nr. 1. De abia în 1970 îşi redobândeşte denumirea
de C.D.Loga. În prezent funcţionează cu 52 de clase (25 de liceu, 24
de gimnaziu, 3 de seral); şcolarizează 1370 de elevi în 8 profile de
cultură generală.

Liceul Pedagogic „Eftimie Murgu” îşi află începutul în Şcoala

Superioară de Fete, întemeiată în anul 1884, cu 6 clase. Funcţionează
în monumentala clădire actuală din 1903, iar din 1916 se extinde la 8
clase.După 1919, devine Liceul românesc de stat „Carmen Sylva”.
După 1948 a purtat diferite denummiri: Liceul de fete, Şcoala Medie
nr. 3 iar din 1968 denumirea actuală. În structura liceului sunt incluse
clase primare, gimnaziale, liceale cu profil: învăţători, educatoare,
filologie, teologie ortodoxă. Posedă o importantă bază materială: 37
săli de clasă, 6 cabinete, 4 laboratoare, bibliotecă cu peste 50.000 de
volume, internat cu 200 locuri, cantină. În cursul anilor a fost
principala instituţie de pregătire a educatoarelor şi învăţătorilor.

Colegiul Naţional Bănăţean îşi are originea în Liceul Romano-

Catolic de Fete, înfiinţat în septembrie 1931. Rădăcinile sunt însă
mai adâci. Le aflăm în Şcoala „Trivium” de pe lângă parohia
ortodoxă din Josefin; în Şcoala „Surorilor Notre Dame” pentru copii
săraci, întemeiată în 1890; în Şcoala de Menaj „Regina Maria”,
datând din 1924.După 1945 profilul instituţiei se schimbă mereu:
Liceul romano-catolic de fete (1945); Şcoala Normală de fete (1946);
Şcoala Pedagogică de fete (1948); Şcoala Medie nr. 7 (1956); Liceul
real-umanist (1973); Liceul de filologie-istorie(1977). De la 1
septembrie 1990 poartă de numirea actuală. Profilul instituţie este
complex; cuprinde clase de ciclu primar, gimnazial, liceal (chimie-
biologie, filologie, informatică, istorie-ştiinţe sociale, limbi străine).
Este una din cele mai importante unităţi de învăţământ preuniversitar
timişorean.

Colegiul Tehnic „Henri Coandă” a luat fiinţă în septembrie 1966,

cu denumirea Liceului Industrial pentru Construcţii de Maşini, cu
durata pregătirii de 5 ani şi doar 69 de elevi. Din anul 1973 îşi are
sediul în actualul complex şcolar unde beneficiază de o importantă
bază materială: 20 săli de clasă, 8 ateliere pentru practica elevilor, 4
laboratoare, cabinete, sală de sport, bibliotecă cu peste 30.000 de
volume. Denumirea „Henri Coandă” a fost adoptată în anul 1992.
Este o unitate şcolară reprezentativă pentru învăţământul din
Timişoara.

Colegiul „Ana Aslan” îşi are obârşia în Instituttul Asistentelor de

Ocrotire, întemeiat în anul 1942, cu durata studiilor de trei ani,
transformat în Liceu Sanitar în anul 1948. Din 1959 devine Secţie a
Şcolii Sanitare din Arad, până în 1972, când este organizat ca Grup
Şcolar Sanitar, cu două trepte de şcolarizare: liceu şi postliceal. Între
anii 1978-1990 funcţionează ca Liceu Sanitar. Din 1991 se revine la
cele două trepte: liceu (clase de chimie-biologie, fizică-chimie,
ştiinţe ale naturii) şi cursuri postliceale de pregătire în medicina
generală, farmacie, laborator. În urma evaluării rezultatelor
profesionale din 1999 a primit statutul de Colegiu Naţional.

Colegiul Tehnic Timişoara (de industrie uşoară), continuă din anul

1948 activitatea Şcolii Tehnice Textile, întemeiată în anul 1926, care
pregătea ucenici pentru industria uşoară timişoreană. Din 1999 poartă
denumirea de Colegiul Tehnic. În prezent grupează: cursuri de şcoală
profesională (filator, ţesător, confecţii), cursuri de maiştri (confecţii,
mecanic, încălţăminte), clase de liceu cu profil real şi industrial.

Colegiul Tehnic „Ion Mincu” a luat fiinţă în anul 1967, destinat

pregătirii de personal calificat în construcţii civile. Profilul de
activitate profesională a cunoscut o serie de mutaţii în cursul anilor,
pregătind elevii în domenii variate: construcţii civile şi industriale,
arhitectură, drumuri şi poduri, informatică, instalaţii tehnico-
edilitare, materiale de construcţii, etc. Cuprinde în prezent 40 de
clase (22 de liceu, 6 de gimnaziu, 11 profesionale, una postliceală).

Colegiul Naţional de Artă „Ion Vidu” îşi are originea în bogata şi

îndelungata tradiţie muzicală a Timişoarei. Consiliul municipal
aprobă la 30 octombrie 1906 înfiinţarea Conservatorului Comunal.
Între 1946-1948 funcţionează ca şi Conservator de Muzică şi Artă
Dramatică, iar între 1948-1950 ca Institut de Artă, de nivel superior,
condus de Sabin Drăgoi. În anul 1950 este transformat în Şcoală
Medie Tehnică de Muzică, iar în 1957 în Şcoala de Muzică şi Arte
Plastice. În 1968 îşi stabileşte sediul în moderna clădire, unde
funcţionează şi în prezent. Are 18 săli de clasă, 54 săli de studiu
instrumental şi o sală de concerte cu peste 400 de locuri şi cea mai
bună acustică din sud-estul Europei.

Liceul de Arte Plastice continuă vechea tradiţie artistică a

Timişoarei şi îşi află obârşia în valoroasa activitate desfăşurată de
Academia de Arte Frumoase, transferată în anul 1933 de la Cluj la
Timişoara dar şi în Şcoala de Arte Decorative, înfiinţată în anul
1942, cu trei secţii: ceramică, pictură decorativă, sculptură
decorativă. Pe acest fond s-a întemeiat actualul liceu în anul 1957,
devenit o instituţie de referinţă în viaţa artistică a Timişoarei. Este
frecventat de 221 de elevi la gimnaziu şi 226 la liceu, pregătiţi de 37
cadre didactice.

Liceul „Grigore Moisil” a fost întemeiat în anul 1971, cu denumirea

Liceul pentru Prelucrarea Automată a Datelor. În cursul anilor a avut
denumirile: Liceul de Informatică Timişoara, Liceul de Matematică-
Fizică nr. 1, primind actuala denumire din anul 1990. Funcţionează
în profil real cu clase de matematică-informatică.

Grupul Şcolar de Poştă şi Telecomunicaţii continuă activitatea

Şcolii Superioare P.T.T., creată în anul 1923, după modelul celei de
la Paris, care a oferit toate cerinţele materiale. După 1948 a purtat
diferite denumiri: Şcoala Medie Tehnică de Exploatare P.T.T, Şcoala
Tehnică de Radio şi Radioficare, Liceul Electrotehnic nr. 3, Liceul
Industrial nr. 3, Grup Şcolar P.T.T. În prezent funcţionează cu clase
de liceu (la zi şi seral), de învăţământ profesional şi cursuri
postliceale. Şcolarizează 580 de elevi în profil tehnic
(telecomunicaţii, electronică şi automatizări) în meseriile : electronist
TC, operatori PTT, electromecanic reţele de telecomunicaţii,
depanator de aparate RTV.

Liceul industrial „Electrotimiş” a fost întemeiat în anul 1975, ca

instituţie de învăţământ tutelată de Întreprinderea „Electrotimiş” cu
destiniaţia de a pregăti forţă de muncă calificată necesară unităţilor
economice cu profil electrotehnic şi mecanic. Funcţionează cu clase
de gimnaziu, liceuşi postliceale. Este dotat cu 18 săli de clasă, atelier
şcoală, internat, cantină, bibliotecă cu peste 26.000 volume,
laboratoratoare de fizică, biologie, chimie, cultură tehnică.

Liceul Teoretic „Nikolaus Lenau”. Începutul activităţii sale datează

din anul 1872, când Consiliul comunal Timişoara a decis înfiinţarea
Şcolii Superioare Reale de Stat, cu limba de predare germană. În anii
1878-1879 s-a construit localul propriu, pe intravilanul fostului
Teatru Comunal. În anul 1919 este transformat în Liceul German de
Stat, iar în 1942 primeşte numele poetului Nikolaus Lenau. După
1944 este transferat în altă clădire şi doar în 1955 revine în vechiul
edificiu. Funcţionează cu 20 de clase de învăţământ primar, 19 clase
de gimnaziu, 15 clase de liceu şi o clasă postliceală. Profilul
pregătirii elevilor este complex: matematică, informatică, filozofie,
etc.

Liceul Teoretic „Bartok Bela”, cu limba de predare maghiară.

Iniţial a fost şcoală confesională. După reforma din 1948 este
organizat ca Centru judeţean de învăţământ în limba maghiară,
desfiinţat în 1956. Abia în anul 1971 este reconstituit ca Liceu de
matematică-fizică în limba maghiară. Instituţia cuprinde 7 clase
primare, 8 clase de gimnaziu, 12 clase de liceu, aproximativ 600 de
elevi. Profilul pregătirii este diversificat şi cuprinde clase de:
informatică, limbi străine, economie, ştiinţe socio-umane.

Colegiul Naţional Economic „F.S. Nitti” continuă vechea tradiţie a

învăţământului economic timişorean, care datează din anul 1894,
când s-a întemeiat Şcoala Superioaraă Comercială, cu limba de
predare maghiară. Din 1919 se introduce predarea în limba română.
Poartă diverse denumiri: Liceul Comercial, Şcoala Medie Tehnică de
Comerţ, etc. În 1966 se constituie ca unitate distinctă cu numele de
Liceul Economic. Fuzionează în 1987 cu Şcoala Profesională
Comercială luând denumirea de Grupul Şcolar Economic, la care se
adaugă în 1994 numele celebrului economist italian. În prezent
funcţionează cu 52 de clase de elevi în profilele: şcoală profesională,
liceu (finanţe-contabilitate, comerţ, alimentaţie publică, şi turism) şi
cursuri postliceale.
Grupul Şcolar Industrial „Emanuil Ungureanu” îşi află originea
în Şcoala de Ucenici Industriali, întemeiată în anul 1879, cu durata
pregătirii de 2 ani. În 1882 se transformă în Şcoala de Arte şi
Meserii. A funcţionat ca Şcoală publică de grad I, întreţinută de
primărie. Elevii săraci erau scutiţi de orice taxă. Din anul 1900 se
stabileşte în actualul sediu. După 1948 funcţionează ca Şcoală
Medie-Tehnică de Energie Electrică, transformată în 1957 în Grupul
Şcolar Electromotor. Din 1974 este reorganizată în Liceul Industrial
Electromotor, cu profil mecanic şi electromecanic. În anul 1990 îşi
adaugă numele marelui patriot şi om de cultură bănăţean. Deţine o
bună bază materială (29 săli de clasă, laboratoare, ateliere şcoală,
bibliotecă cu peste 25.000 de volume).

Grupul Şcolar Industrial de Construcţii Montaj a luat fiinţă în

anul 1964. A purtat diferite denumiri: Şcoala Medie Tehnică de
Construcţii în 1965, Liceul industrial nr. 8 în 1977, iar din anul 1990
poartă denumirea actuală. Profilul instituţiei a cunoscut diferite
modificări: Liceu de construcţii, Şcoală profesională, Şcoală de
ucenici, Şcoală de maiştri. În prezent elevilor li se asigură o pregătire
modernă, o instruire polivalentă prin corelarea cunoştinţelor de
cultură generală cu cele tehnice, de specialitate (mecanică,
electromecanică, lucrări publice, etc.).

Grupul Şcolar Silvic s-a întemeiat în anul 1885, ca Şcoală

Profesională de Pădurari(până în 1919), primind ca dotare o clădire
fostă Casă de vânătoare, teren pentru pepinieră (20 jug.), pădure
pentru lucrări practice (1239 jug.), etc. Din anul 1919 este orientat
spre diferite forme de pregătire: Şcoală Silvică Medie (1919-1923),
Şcoală de Conducători Silvici (1923-1946), Şcoală de Subingineri
Silvici (1946-1948), Şcoala Medie Tehnică Silvică (1948-1952),
Şcoală Profesională pentru pădurari silvici, Şcoală Tehnică de maiştri
silvici, Şcoală postliceală şi Liceu de specialitate silvicultură (1969-
1999). În prezent conţine formele de învăţământ: Liceu silvic - zi,
Şcoală Profesională, Şcoală postliceală, Cursuri de calificare în
meseria de pădurar.

Grupul Şcolar Agricol îşi are originea în Liceul Tehnic de Industrie

Alimentară, înfiinţat în anul 1946 şi transformat în 1948 în Şcoala
Medie Tehnică de Îmbunătăţiri Funciare. În anul 1966-1967 devine
Liceu cu profilele: îmbunătăţiri funciare, culturi irigate, agronomie,
contabilitate agricolă. Din 1976 devine Liceul Agroindustrial, iar în
1991 este organizat ca Grup Şcolar Agricol. Deţine o bază modernă
construită în anul 1973. Instituţia a funcţionat sub patronajul unor
mari unităţi economice şi a pregătit temeinic, în cursul anilor, o
 importantă forţă de muncă calificată.

Grupul Şcolar Industrial de Transporturi Auto a funcţionat din

anul 1976 sub denumirea de Liceul Industrial nr. 10, iar după 1990
adoptă organzarea menţinută până în prezent. Dispune de o
importantă bază materială (laboratoare, cabinete, ateliere), parc auto
cu diferite tipuri de autovehicule. Planul de şcolarizare include clase
de liceu cu profil tehnic, clase de şcoală profesională, o clasă
postliceală, cursuri serale de maiştri.

Şcoala Postliceală Sanitară "Christina" din Timişoara unde se

pregătesc 409 elevi pentru a deveni asistenţi de medicină generală,
balneofizeoterapie, de laborator, de farmacie si radiologie, sub
îndrumarea a 42 de profesori si maistri.

Centrul de Invatamant pentru Asistenţă Medicală de Pediatrie si

Pedagogie de Recuperare Timisoara unde învaţă să devină
pedagogi de recuperare 80 de tineri si alţi 78 vor deveni asistenţi
medicali de pediatrie, sub îndrumarea unui numar de 9 cadre
didactice.

8.Structura etnică
Din totalul de locuitori:

• români 270.487
• aromâni 30
• macedoromâni 11
• maghiari 25.131
• secui 4
• rromi (ţigani) 3.114
• germani 7.142
• saşi 6
• şvabi 17
• ucraineni 813
• sârbi 6.271
• turci 81
• tătari 4
• slovaci 580
• evrei 367
• ruşi 57
• lipoveni 18.
 Primăria

Primaria Municipiului Timisoara se afla la intersectia strazilor: Strada Săvineşti cu

Bulevardul C.D. Loga, în apropriere de Piaţa Victoriei (Piaţa Operei), lângă Catedrala
Ortodoxă şi vis-a-vis de Cinema Capitol. Lângă Primărie se află sediul Romtelecom,
banca BancPost, Liceul de Arte Plastice şi Parcul Tineretului.

Intrarea principală este pe Bd. C.D. Loga.

Adresa: Bd. C.D. Loga, nr. 1, cod postal 300030

Telefon: 0256-408300/408309
Fax: 0256-490635
Email: primariatm@primariatm.ro
Internet: www.primariatm.ro
 PIAŢA UNIRII

Este un loc reprezentativ pentru Timişoara şi cu siguranţă fiecare turist care

vizitează oraşul ajunge şi în Piaţa Unirii. Cea mai veche piaţă a oraşului, în stil
baroc, găzduieşte Domul sau Catedrala Episcopală Romano-Catolică, Palatul
Baroc, Episcopia Ortodoxă Sârbă, Catedrala Episcopală Ortodoxă Sârbă, Liceul
Teoretic N. Lenau, Monumentul Sfintei Treimi, fântâna cu apă minerală şi alte
clădiri din sec. 18-19. În dreptul farmaciei de lângă Palatul Baroc, printre dalele ce
formează pavajul pieţei se poate vedea pe o piatră planul fostei Cetăţi a Timişoarei
din sec. 19. Piaţa Unirii e impunătoare prin dimensiunile ei, prin stil şi prin
clădirile ce o mărginesc. Ele ne vorbesc despre istoria Timişoarei şi totodată
acesta e şi locul unde prezentul pulsează, unde pe parcursul verii se desfăşoară
multe evenimente culturale.
PALATUL BAROC

Datează din sec. XVIII. De-a lungul timpului a fost reşedinţa oficială a comitelui
de Timiş (în secolele XVIII şi IX), sediul guvernatorului Banatului Timişan şi al
Voivodinei (1849-1860), sediul Prefecturii (sec. XX), s.a.. Din 1984 găzduieşte
Muzeul de Artă.
MONUMENTUL SFINTEI TREIMI

Se găseşte în centrul Pieţei Unirii. A fost realizat din gresie în anul 1740 în
memoria victimelor molimei de ciumă din 1738-1739, la cererea lui De Jean, nobil
de origine franceză (participant la asediul Timişoarei sub conducerea Prinţului
Eugeniu de Savoya, apoi sfetnic al guvernatorului Mercy). Stilul este baroc,
piedestalul este îmbogăţit cu statui de sfinţi în partea inferioară, iar basoreliefurile
reprezintă scene din timpul epidemiei de ciumă.
 EPISCOPIA ORTODOXĂ SÂRBĂ

Se găseşte în Piaţa Unirii, lângă Catedrala Episcopală Sârbă. A fost construit între
anii 1745 - 1747 în stil baroc, iar faţada a fost transformată cu elemente de
arhitectură sârbă între 1905–1906.
 DOMUL

Domul sau Catedrala Episcopală Romano-Catolică a fost proiectat de Josef

Emanuel Fischer von Erlach şi construit între anii 1736-1754. Biserica constituie
cea mai valoroasă operă de arhitectură barocă din Timişoara. Altarul principal,
semicircular, realizat din marmură, e dedicat Sfintei Treimi şi are la bază statui
aurite de sfinţi şi de îngeri. Altarele interioare sunt în stil gotic, iar decoraţiunile în
stil baroc cu elemente rococo sunt create de artişti renumiţi din Viena în sec. al
XVIII-lea. Ceasurile şi orga sunt fabricate în atelierele timişorene.
PALATUL DICASTERIAL

A fost construit între 1850-1854, în stil renascentist, pentru a servi drept reşedinţă
a guvernatorului provinciei Banatului Timişan şi Voivodinei (când a fost terminat
provincia nu mai exista). Este copia Palatului Strozzi din Florenţa. Este cea mai
mare clădire din oraş, o construţie monumentală, de mare valoare arhitecturală.
Are 3 curţi interioare, 273 de camere şi 365 de ferestre. Denumirea sa provine din
grecescul „dikasterion” care în antichitate denumea „curtea cu juri”. În prezent
găzduieşte Tribunalul Judeţean, Judecătoria Timişoara şi Parchetul.
 PIAŢA LIBERTĂŢII - PRIMĂRIA VECHE

Una din cele mai vechi pieţe ale oraşului. Aici se află Primăria veche,
monumentul Sf. Ioan Nepomuk, Palatul Contelui de Soro (sau Casa
Comandantului Militar), în faţa căruia se află bustul lui Decebal, regele dacilor, cu
inscripţia "Decebalus per Scorilo”. A fost construită între anii 1731-1734, după
planurile arhitectului italian Pietro del Bronzo. A fost modificată 1782, refăcută în
1850 după bombardamentele din 1849 şi renovată în1935. Stilul faţadei combină
elemente de ornamentaţie barocă şi renascentistă.

MONUMENTUL SF. IOAN NEPOMUK

Este situat în Piaţa Libertăţii, în faţa Primăriei Vechi, fiind ridicat în 1756 de
sculptorii vienezi Blim şi Wasserburger în stil baroc rococo. Este realizat din
gresie. În planul central se află Sf. Ioan Nepomuk (din 1727 patronul spiritual al
catolicilor din Banat), iar în partea superioară se află Sf. Maria cu o coroană de
stele în jurul capului (de aceea se mai numeşte şi statuia Sf. Marii). Monumentul a
fost ridicat de Societatea catolică a Sf. Ioan Nepomuk în memoria victimelor
epidemiei de ciumă din 1738-1739.

SINAGOGA DIN CETATE

A fost construită între anii 1863-1865, în stil maur, după proiectul arhitectului
Ignatz Schumann. Planul bisericii este în formă de cruce greacă, cupola este
semisferică iar exteriorul are puţine decoraţii de ceramică smălţuită. În prezent
este în curs de renovare.

CATEDRALA MITROPOLITANĂ ORTODOXĂ

Este una din clădirile simbol ale oraşului. A fost construită între anii 1936-1946.
Stilul său combină armonios elemente de arhitectură bizantină şi de arhitectură
veche românească moldovenească. Are 11 turnuri şi o înălţime de 83 m. Planul
este în formă de cruce, turnurile sunt acoperite cu ţiglă smălţuită colorată, formând
motive decorative tipic româneşti. Cupola mare e în stil moldovenesc, bolţile
laterale sunt în stil bizantin, iar pardoseala este formată din mozaic stilizat după
modelul covoarelor bănăţene. Cele 7 clopote cântăresc 8 tone, fiecare corespunde
unui ton muzical şi are câte o inscripţie din textele sfinte. Ele au fost turnate dintr-
un material rar, adus din insulele Sumatra şi Borneo şi acordate de compozitorul
Sabin Drăgoi. Armonia clopotelor, acţionate electric, este una cu totul specială.
Catedrala a fost sfinţită în 1946 în prezenţa ctitorului său, regele Mihai I al
României şi poartă hramul Sf.Trei Ierarhi şi a Sf. Iosif de la Partoş. Catedrala
adăposteşte colecţia de Artă veche bisericească a Arhiepscopiei Timişoarei.

OPERA – TEATRUL NAŢIONAL

Prima atestare a teatrului în Timişoara a fost în 1753. Între 1761-1874
reprezentaţiile teatrale se ţineau în fosta clădire a magistratului rascian (astăzi
liceul Nikolaus Lenau), unde în 1846, Franz Liszt a susţinut 3 concerte, iar în
1847 Johann Strauss- fiul a dirijat un concert. În 1868, trupa Pascaly, din care
făcea parte şi Mihai Eminescu, a dat trei spectacole. Clădirea operei a fost
construită între anii 1872 - 1875 după designul arhitecţilor vienezi Hellmer şi
Fellner în stil renascentist. Devastată de două incendii, a fost reconstruită în
perioada 1923-1928, cu excepţia părţilor laterale. Faţada principală şi sala de
spectacole sunt în stil neobizantin, iar faţadele laterale în stilul renascentist
original. Clădirea găzduieşte patru instituţii culturale importante, Opera Română,
Teatrul Naţional, Teatrul German de Stat şi Teatrul Maghiar de Stat, Timişoara
fiind singurul oraş european unde funcţionează trei teatre de stat în limbi
diferite.

BASTIONUL
În perioada 1723-1765, în Timişoara s-a construit cea mai mare cetate în stil
Vauban din ţara noastră. Avea 9 bastioane şi avea un important rol de apărare în
secolele 18-19. Totuşi, la începutul sec. 20 cetatea împiedica dezvoltarea oraşului
şi s-a hotărât demolarea ei. Sub denumirea de „Bastion” sau “Bastionul Theresia”
e cunoscută acea parte a fortificaţiilor care mai există, din fosta cetate a
Timişoarei.
 BISERICA PIARIŞTILOR

A fost construită între 1908-1909 în stil neo-maghiar, combinat cu elemente

bizantine, arhitect fiind Laszlo Szekely . A fost biserica Gimnaziului Piarist,
complex ridicat de Ordinul Piariştilor. Intrarea principală este în Piaţa Regina
Maria.
LUPA CAPITOLINA

A fost primită în dar din partea oficialităţilor din Roma în anul 1926. Este copia de
bronz a lupoaicei capitoline din secolul al V-lea î.Hr., simbol al Romei şi al
latinităţii. Se găseşte în Piaţa Victoriei în mijlocul unui covor de
flori.

PRIMĂRIA MUNICIPIULUI

În trecut clădirea a găzduit Şcoala de Comerţ Superior. A fost construită în 1924-

1925 în stil neoromânesc cu stucaturi cu motive româneşti.
CASTELUL HUNIADE

A fost construit între 1307 - 1315 de meşteri italieni pentru a-i servi drept
reşedinţă regelui Carol Robert de Anjou. Numele castelului provine de la numele
lui Ioan Huniade, care între 1441-1456 în calitate de Conte de Timiş. În 1443
dispune reconstrucţia acestui edificiu grav avariat de un cutremur în acel an. În
1849, clădirea a fost distrusă până în temelii şi a trebuit să fie complet refăcută,
forma sa actuală datând din 1856. Din 1946 găzduieşte Muzeul Banatului, secţiile
de istorie şi ştiinţele naturii.

PALATUL DEJAN
Construit până în 1735, a fost reconstruit parţial în 1802. Iniţial a fost proprietatea
unei familii de origine franceză De Jean, înnobilată cu numele de Deschan von
Hannsen de către împărăteasa Maria Tereza în 1744 pentru merite deosebire în
luptele împotriva turcilor. Partea din spate a fost construită mai târziu ca han, la
parter fiind grajdurile pentru cai, iar la etaj camerele. Această parte a funcţionat
mulţi ani ca bazar. Construcţiei vechi i s-a adăugat în 1802 încă un etaj, unde
începând cu 1830 a fost amenajat un cazinou. Stilul arhitectural a fost modificat,
clădirea devenind una dintre cele reprezentative pentru stilul neoclasic.

PIAŢA VICTORIEI

Numită şi Piaţa Operei sau Piaţa Revoluţiei, amplasată în centrul Timişoarei, Piaţa
Victoriei este unul din locurile simbol ale oraşului. E mărginită de clădiri
impunătoare, reprezentative pentru arhitectura secession a Timişoarei la început de
secol XX. Catedrala mitropolitană, construită în stil bizantin moldovenesc, cu
turnurile acoperite de ţiglă smălţuită, domină partea sudică a pieţei. Pe cealaltă
parte se află clădirea teatrului şi a operei, clădire ce găzduieşte numeroase
manifestări culturale, în care îsi desfăşoară activitatea cele trei teatre de stat în
limbile română, germană şi maghiară. Un covor de flori, o alee cu bănci şi fântâna
cu peşti decorează partea centrală, unde se află şi alte monumente. În zona
pietonală pe parcursul anului au loc diverse evenimente - târg de iarnă, târg de
mărţişor, concerte şi alte manifestări cultural-artistice. În imediata apropiere se
află Castelul Huniade, canalul Bega şi alte obiective turistice. Revoluţia din 1989
rămâne vie în amintirea timişorenilor, care s-au adunat în Piaţa Victoriei pentru a
răsturna regimul comunist.
 9.Turismul în Municipiul Timişoara

Turismul intern si international este, in acelasi timp, o componenta si o rezultanta a

intregii activitati economice, acesta putand influenta pozitiv activitatea economica locala,
care, la randul ei, creaza conditii favorabile dezvoltarii activitatii turistice.
Prin pozitia sa geografica favorabila - situata in apropierea granitei de vest a tarii, in
apropiere de piete turistice traditionale - 457 km fata de Viena, 167 km de Belgrad, 207
km Budapesta - prin valorile sale naturale, culturale si umane precum si prin dezvoltarea
sa economica diversa, Timisoara are o mare capacitate de atractie a turistilor romani si
straini. Teritoriul sau este traversat de importante fluxuri turistice vestice, ce se
dirijeaza pe magistralele rutiere si feroviare existente, sau prin aeroportul international
Timisoara. In prezent, sistemul rutier national necorespunzator din punct de vedere al
intretinerii si lipsa unei autostrazi, ingreuneaza insa deplasarea turistilor. Totodata,
ofertele turistice nu reusesc sa retina decat o parte din aceste fluxuri.
Pe langa dezvoltarea industriala si de cercetare, apreciate pe plan national si
international, Timisoara - “mica Viena”, este pe drept cuvant recunoscuta, ca un centru
cultural remarcabil, monumentele si zonele sale de rezervatie arhitecturala fiind unanim
apreciate:

• vestigii arheologice - fortificatiile Cetatii Timisoarei (sec.XVIII), asezarea

dacoromana (Castrum Temesiense) si feudal timpurie (sec.III-IV); cetatea de
pamant de la Giroc (mil II i.Hr.), Fantana Pasei (sec.VII) tumulii de la Mosnita
Veche (mil II i.Hr.), s.a.;
• fond vechi si valoros de arhitectura protejata, reflectand evolutia acesteia din
perioada baroca si pana la cubismul interbelic in care se imbina diverse stiluri
(baroc, neoclasic, empire) si curente (romantism, eclectism) Castelul Huniazilor
(sec.XV -XVIII), Sinagogile din Cetate si Fabric (sec.XVIII), Casa cu Atlanti
(sec.XVIII), Palatul Dejan (sec.XVIII), Casa Contelui de Mercy (sec.XVIII),
Spitalul si Cazinoul militar (sec.XVIII), Palatul Episcopal Romano-Catolic
(sec.XVIII), Biserica Sfanta Ecaterina (sec.XVIII), Domul Romano-Catolic
(sec.XVIII), Primaria Veche (sec.XVIII), Biserica Sfantul Dumitru din Giroc
(sec.XVIII), Casa cu Pom (sec.IX), Palatul Dicasterial (sec.XIX), Catedrala
Mitropolitana (sec.XX), Abatorul Timisoarei (sec.XX), s.a.;
• ansambluri urbanistice (Cartierele Fabric (sec.XVIII-XIX), Elisabetin (IX),
Iosefin (sec.XX), Tudor Vladimirescu (sec.XIX), Piata Victoriei (prima jum sec
XX),s.a.;
 • obiecte de arta monumentala religioasa: Statuia Sfintei Maria si Sfantul Ioan
Nepomuk (1756), s.a.;
• obiecte de arta monumentala comemorative: statuile lui Antin Sailer, Mihai
Eminescu, Eremia Grigorescu, Regele Ferdinand, I.C.Bratianu, C.Coposu,
A.Candea, Traian Lalescu, Lupoaica, Traian Vuia, Monumentele eroilor revolutiei
din 1989, obelisc 1848, s.a.;
• muzee si case memoriale: Castelul Huniazilor - Muzeul Banatului, Prefectura
Veche - Muzeul de arta, Muzeul Satului Banatean, s.a.;

Aceasta zona este pusa in valoare si de pionieratele din domeniul tehnic - Timisoara a
fost primul oras european in care s-a introdus iluminarea electrica a strazilor in 1884, iar
prin intermediul canalulului Timis-Bega de la Costei, realizat la mijlocul secolului 18,
sub conducerea inginerului olandez Fremaut si a constructorilor olandezi Kostka si
Steinlein, se realizeaza pana in ziua de astazi administrarea apelor din oras.
Se resimte insa, slaba punere in valoare a acestui patrimoniu istoric valoros, precum si
starea de degradare fizica a majoritatii monumentelor.
Viata intelectuala, cultural-spirituala a orasului este efervescenta, fapt ce se regaseste in
multitudinea si frecventa mare a actiunilor de tipul: conferinte, congrese, simpozioane,
intalniri de cooperare, intalniri politice, manifestari economice (targuri si expozitii
internationale), dar lipsesc spatiile expozitionale si salile necesare desfasurarii
manifestarilor de anvergura, iar mediatizarea la nivel international a evenimentelor
culturale, stiintifice si de afaceri este deficitara.
Timisoara este cunoscuta in tara, dar si in Europa, ca oras cultural in care se
organizeaza festivaluri, expozitii, manifestari culturale si folclorice traditionale, cum ar
fi: Timisoara Muzicala, Festivalul International de Teatru, Festival International de
Folclor, Student-Fest, Festivalul Saltimbancilor, Festivalul Inimilor, Festivalul Berii,
Festivalul Vinului, Ruga Timisoarei etc. dar aceste manifestari sunt slab popularizate pe
plan international.
Timisoara poate fi un punct de pornire pentru vizitarea unor obiective turistice sau
culturale din localitati situate la mica distanta, cu potential natural si recreativ - malurile
apelor (Bega si Timis la Sag, Albina, Giroc, Mosnita, Urseni), lacuri (Dumbravita,
Ianova, Sanandrei), marginea padurilor (Giroc, Bistra, Bazos, Lighed, Pischia, Ianova,
Blajova, Cheveres, Remetea Mare, Sanmihaiul Roman), fonduri de vanatoare, ape
geotermale. Totodata, ea poate sa constituie un pol de concentrare si de dispersie a
fluxurilor turistice spre alte zone cu potential turistic ridicat, din judetele invecinate -
Caras-Severin, Arad, Hunedoara si Mehedinti - care au destinatii certe pentru turismul
international, cum sunt: pasajele carstice din Cheile Nerei, Muntii Banatului (singura
ramasita a "junglei" europene), Muntele Mic – Poiana Marului, Muntii Retezat, zona
Portile de Fier (Defileul Dunarii), Muntii Poiana Ruscai, cetatile dacice din Muntii
Orastiei, statiunile balneoclimaterice (Buzias, Moneasa, Lipova, Geoagiu si Baile
Herculane), cele climaterice si de practicare a sporturilor de iarna (Muntele Semenic,
Muntele Mic, Trei Ape, Crivaia) sau lacurile de acumulare (Surduc, Secu, Valiug, Trei
Ape, Poiana Marului, Rau Mare),s.a.
Padurile din zona sau din apropierea ei detin fonduri cinegetice valoroase - Padurea
Pischia (fazani, capriori, iepuri, cerbi, mistreti), Padurea Banloc (fazani, cerbi, capriori),
Padurea Sarlota Mare (cerbi, mistreti), Padurea Sarlota Horos (iepuri, fazani, cerbi,
capriori, mistreti), Padurea Cheveres (fazani, iepuri, cerbi, capriori, mistreti) - toate fiind
situate pe o distanta de cca 30 km fata de oras, dar caile de acces spre aceste zone sunt
deficitare, iar padurile din zona periurbana nu sunt amenajate pentru practicarea
silvoturismului.
Infrastructura generala (aeroportul international Timisoara, caile feroviare si cele
rutiere) si infrastructura turistica (32 hoteluri cu o capacitate totala de 2350 de locuri de
cazare, 23 de pensiuni cu o capacitate totala de 429 de locuri de cazare, avand diferite
grade de confort), existenta unui corp de ghizi specializati in turism, creaza conditii
pentru dezvoltarea turismului intern si international.
Exista o gama larga de servicii de sustinere a turismului - agentii private de turism,
agentii de voiaj, sali de congrese si simpozioane, consulate, servicii bancare, case de
schimb valutar, aeroport, autogara, benzinarii, servicii auto, companii de transport,
servicii de inchirieri autoturisme (rent a car), dar acestea nu se ridica din punct de vedere
calitativ si cantitativ si al gamei de servicii oferite la nivelul standardelor internationale.
Existenta in zona, a unor resurse atractive, naturale si antropice, cu valoare turistica
ridicata, unele avand caracter de unicat, permite valorificarea acestora, printro paleta
larga de forme si de programe turistice, cu adresabilitate larga, permite dezvoltarea
diverselor forme de turism - turismul de afaceri si cooperare internationala, turismul
politic, turismul cultural, turismul stiintific si de studii (de congrese si reuniuni), turism
tehnico - industrial, turismul cinegetic de vanatoare si pescuit, agroturismul,
silvoturismul, turismul sportiv, (cicloturismul, motociclismul, aeromodelismul) turismul
pentru agrement si sporturi nautice, de sanatate (balnear), turismul etnic al diasporei si
cel ecumenic, s.a.
Pentru dezvoltarea optima a turismului in Timisoara este important ca, pe baza
cunoasterii si urmaririi motivatiilor cererii turistice, sa se realizeze diversificarea
serviciilor, utilizarea diversa si chiar polivalenta a elementelor materiale existente.
Scopul este asigurarea unei corespondente mai bune intre cerere si oferta, iar pentru
aceasta factorul uman, constituie o sansa de contracarare a rigiditatii factorilor materiali.
Caracterul economic al desfasurarii activitatii in ramura turistica timisoreana presupune,
cu prioritate, marirea si chiar anticiparea cererii turistice, pentru a veni in intampinarea ei.
 III.Activităţi Economice
1.Municipiul Timişoara - structura funcţională

Situata in apropierea celei mai apusene frontiere a tarii, pe ambele maluri ale
canalului Bega, care prin Tisa face legatura cu Dunarea, deschizand drumul catre
Viena si Marea Neagra, Timisoara este astazi unul dintre cele mai moderne si mai
frumoase orase ale Romaniei. Are un aspect cu totul occidental. Bulevarde largi,
luminoase, strazi drepte, parcuri vaste si gradini inflorite la fiecare pas, si pretutindeni
o curatenie si o ingrijire exemplare, constituie tot atatea note de mandrie pentru acest
oras.
In prezent, Timisoara este unul dintre cele mai importante centre comerciale si
industriale din toata tara. Veacuri la rand a fost - si este inca si azi – centrul unei
provincii vestite pentru avutiile ei. A concentrat si canalizat transmitand spre alte
tinuturi, spre alte tari, bogatii enorme in cursul vremilor. A devenit astfel unul dintre
cele mai bogate orase ale tarii.
Functia, conchide cunoscutul geograf francez George Chabot , este profesiunea
exercitata de oras , este insasi actiunea de a fi, este forma sub care apare din exterior,
orasul fiind un centru care are calitatea de a concentra, de a prelucra si distribui
bunurile materiale. Functia poate fi detreminata dupa profesiunile sectoarelor primare,
secundar sau tertiar si dupa numarul salariatilor care lucreaza pentru exteriorul
orasului. Se poate observa rolul determinant al activitatior industriale generatoare de
orase.
Municipiul Timisoara, detine, pe langa functia industriala de baza, si alte functii
importante, cum sunt cele administrative, de invatamant-cercetare, de sanatate,
transporturi, turism, etc. Influenta sa se face simtita si in afara judetului, fiind un
centru important al unui sistem economico-social ce cuprinde intreg teritoriul
Banatului si o parte a judetelor Arad, Hunedoara si Mehedinti. Municipiu cu traditie
privind sistematizarea – primele studii dateaza din secolul al XVIII-lea – Timisoara
cunoaste in zilele noastre o dezvoltare fara precedent, datorita amplificarii pe o treapta
superioara a functiilor sale. In conformitate cu prevederile “Legii sistematizarii
teritoriului si localitatilor urbane si rurale”, cu indicatiile date de conducerea de partid
si de stat cu ocazia aprobarii schitei de sistematizare, s-a urmarit dezvoltarea
armonioasa a structurii si a zonelor functionale constituite de-a lungul veacurilor si
racordarea lor la cerintele urbanistice moderne.
Pe baza analizei populatiei active ocupate in 1989 si a rolului fiecarei functii la nivel
judetean si national, s-a ajuns la concluzia ca orasul Timisoara, intra in categoria
centrelor urbane mari cu functii complexe. Astfel populatia activa din sectorul primar
 si secundar (inustrie, constructii, agricultura) reprezinta 63% (110.796 persoane) din
totalul populatiei active (177.243 persoane), iar cea din sectorul tertiar 37%.

2.Comerţul in Municipiul Timişoara

In ultima perioada de timp comertul - atat comertul cu amanuntul cat si cel en-gros -
manifesta o dinamica pozitiva in Timisoara. Se constata un puternic navetism comercial
al locuitorilor zonei, judetului si chiar al regiunii spre Timisoara, chiar si pentru marfurile
de prima necesitate.
In municipiul Timisoara, comertul este reprezentat printr-un numar total de peste 4000
de unitati comerciale, cu o suprafata totala de cca 360.000 mp., adica peste 1100
mp/1000 loc., mult peste indicii similari din alte localitati. Acest aspect pozitiv este
justificat, luand in considerare caracteristicile speciale ale orasului - capitala de judet cu
indice mare de dezvoltare economica, pozitie geografica favorabila in apropierea
granitelor vestice ale tarii, puterea mare de cumparare a populatiei (peste media pe tara),
aria mare de polarizare, numarul mare de turisti etc.
Structura pe profile comerciale este urmatoarea:

• ponderea unitatilor alimentare/total unitati comerciale este de 7,6%, fata de 28,2%

- normat;
• ponderea unitatilor nealimentare/total unitati comerciale este de 31,6%, fata de
44,3% - normat;
• ponderea unitatilor de alimentatie publica/total unitati comerciale este de 20,2%,
fata de 27,5% - normat;
• ponderea unitatilor mixte/total unitati comerciale este de 40,6%;

Imediat dupa 1990 s-a constatat o dezvoltare mare a unitatilor comerciale “hibrid”,
fara un profil bine determinat (magazine mixte), precum si proliferarea haotica,
necontrolata, a comertului ambulant si stradal, tip “butic” - unitati cu suprafata utila mica,
volum si varietate mare de marfuri, cu dotari tehnico-edilitare (apa, canal, energie
electrica) insuficiente si care poluau estetica arterelor de circulatie. Dezvoltarea
sectorului privat a avut loc initial, prin orientarea cu preponderenta spre unitati de tip
consignatie si magazine mixte, cu o structura a ofertei neadaptata cererii, cu practicarea
unor preturi fara justificare si fara un minim de confort comercial.
Ulterior, chioscurile au fost desfiintate si noi spatii private au intrat in circuitul
comercial.
In ultimii ani, in activitatea comerciala a Timisoarei se constata diversificarea formelor
de comert si servire, prin promovarea unor unitati specializate avand o dotare si tinuta
moderna, precum si prin extinderea unor unitati mici, tip boutique. Au aparut noi artere
comerciale (Ialomita, Brancoveanu, Tineretii), supermarket-uri (Metro, Terra, Profi, Bila,
Selgros, Kaufland, Real, etc), magazine de lux (Iulius Mall, sau boutiqurile din Zona
Cetatii).
Din punct de vedere al repartizarii si amplasarii teritoriale, se observa o dezvoltare
haotica a retelei comerciale, din cauza lipsei unor criterii si norme de urbanism, care sa
stabileasca modul de organizare si dezvoltare a acesteia, in corelatie cu numarul
populatiei si volumul desfacerilor.
In perioada 1998 - 2000, pentru spatiile comerciale situate in zona centrala a orasului,
precum si pentru principalele artere comerciale au fost intocmite si aprobate regulamente
urbanistice ce reglementeza functional activitatile comerciale.
In general marfa vanduta este de calitate si este asigurata aprovizionarea diferitelor
segmente de cumparatori, dar nu exista un sistem de incurajare a productiei autohtone, a
consumului preferential si un numar redus de investitori promoveaza exportul produselor
romanesti pe plan international.
O mare parte a marfurilor alimentare se desface in piete agro-alimentare, uneori, in
conditii improprii din punct de vedere sanitar. Se observa invadarea pietelor cu unitati de
profil nealimentar, majoritatea comercializand marfuri de proasta calitate.
Desi puterea de cumparare a populatiei din zona este mai mare decat media pe tara,
ponderea costurilor produselor de stricta necesitate, in total venituri este mare.
Se resimte lipsa unor reglementari menite sa asigure consolidarea mediului
concurential si protectie economica si sociala agentilor economici sau populatiei.
Exista o slaba reprezentare a unitatilor prestatoare de servicii, iar parcajele amenajate,
necesare sunt insuficiente.

3.Industria Municipiului Timişoara

Activităţile industriale reprezintă o pondere mare in Municipiul Timisoara, unde s-au

dezvoltat istoric din evul mediu - cand Timisoara era piata de desfacere si sediu al
mestesugarilor si al micilor meseriasi - pana la marile unitati industriale existente in
prezent.
În pofida declinului, dupa 1989, a unora dintre ramurile industriale bine reprezentate in
oras, sectorul industrial timisorean continua sa furnizeze cca 5% din productia industriala
a tarii, aceasta incluzand contributia unor subramuri cu traditie - cum ar fi industria
usoara, textile si incaltaminte - dar si a unora noi, dinamice si moderne - industria
software, telecomunicatiile, sau productia de componente auto.
In ultimele decenii zonele industriale s-au dezvoltat, de-a lungul arterelor de circulatie
majore, pe principalele accese rutiere sau feroviare. A existat tendinta gruparii unitatilor
pe profile industriale.
Principalele zone industriale din Timisoara sunt:
 • Zona industrială Calea Buziasului (sud-est), care concentreaza unitati de
industrie chimica, electrotehnica si productia de componente auto; in prezent zona
este in dezvoltare.
• Zona industrială Calea Sagului (sud), cuprinde industria materialelor de
constructii si depozite; in ultima perioada, mai ales datorita Parcului Industrial
Incontro, profilul zonei este foarte diversificat.
• Zona industrială Freidorf (sud-vest), care concentra in trecut preponderent
industrie alimentara, este in prezent in restructurare;
• Parcul Industrial Freidorf, zona noua in curs de dezvoltare, cuprinzand terenuri
destinate atragerii investitiilor straine si crearii de noi locuri de munca;
preponderente sunt companiile producatoare de componente auto.incurajarii
dezvoltarii IMM-urilor.
• Zona industrială Solventul - Gara de Nord (vest) traditional preponderent
petrochimica si electrotehnica, in prezent in reconversie.
• Zona de industrie şi depozitare centrală, s-a dezvoltat de-a lungul caii ferate,
care traverseaza orasul, avand un profil diversificat: constructii, confectii metalice,
morarit si panificatie, depozitare etc; in prezent zona este in curs de reconversie.
• Zona industrială IMT (nord-est), formata preponderent din ceea ce a mai ramas
din Intreprinderea Mecanica, Continental Automotive Products, Shell Gaz, Prompt
si depozite.
• Zona industrială Calea Torontalului (nord-vest), zona noua, cuprinzand
industria de produse electronice (Solectron) si alimentare (Coca- Cola), dar si
Parcul Industrial Torontalului, destinat dezvoltarii IMM-urilor.

Din punctul de vedere al dimensiunii spatiale a activitatii industriale Municipiul

Timisoara dispune de cinci zone industriale bine conturate, dezvoltate pe principalele axe
de transport si care concentreaza peste 50% din industria orasului. Unele zone industriale
patrund sub forma de “pana” spre centru, afectand coeziunea structurii urbane (zonele
industriale Gara de Nord - str. Ialomita, propuse in PUG spre reconversie urbana).
Exista numeroase unitati industriale dispersate pe intreaga suprafata a orasului, ceea ce
permite circulatia facila a fortei de munca, dar in acelasi timp determina si
disfunctionalitati urbane - incompatibilitatea activitatilor industriale cu habitatul din
apropiere, lipsa spatiului disponibil pentru eventuale extinderi ale unitatilor industriale,
dificultati de relationare in activitatile de productie, schimbul de produse dintre unitatile
industriale derulat pe infrastructura stradala din interiorul orasului ceea ce, combinat cu
lipsa spatiilor de parcare, produce aglomerarea cailor de acces.
Pentru deservirea unitatilor si a platformelor industriale existente au fost construite
infrastructuri variate de transport - rutiere sau feroviare - dar ele prezinta un grad de
degradare avansat, unele sectoare ale acestora fiind in prezent dezafectate. Nu sunt
suficient dezvoltate retelele moderne de comunicatie, de stocare si prelucrare a
informatiei, dotarile pentru depozitarea si transportul uzinal modern sunt minimale, caile
de acces uzinal au un aspectul dezolant datorat intretinerii lor defectuoase.
Pe de alta parte, Timisoara dispune de o structura industriala diversificata, iar procesul
privatizarii industriei este practic incheiat inca din 2000, ceea ce are consecinte pozitive
directe asupra nivelului tehnologic si eficientei economice a productiei.
In anul 2000, in larg parteneriat public-privat a fost finalizat Conceptul de Dezvoltare
Economica si Sociala a Zonei Timisoara, care prevede dezvoltarea durabila a acestei
zone pe baza implementarii tehnologiilor de varf in toate domeniile vietii economice.
Conceptul a fost aprobat si insusit de catre toate fortele politice importante din Judetul
Timis si a fost implementat de catre principalele institutii locale. Existenta unui concept
de dezvoltare corect si coerent a sporit increderea investitorilor straini in mediul de
afaceri local, iar volumul investitiilor straine au crescut an de an.
In prezent, Timisoara se situeaza pe locul doi pe tara, dupa Bucuresti, in ceea ce
priveste volumul total a investitiilor straine atrase, valoarea pe cap de locuitor fiind de
cinci ori mai mare decat media pe tara.
Mai ales datorita investitiilor straine masive, in ultimul timp mari intreprinderi cu
activitate in productia “high tech”, industria producatoare de software, sau
telecomunicatii s-au locat si dezvoltat in Timispoara. In jurul acestora s-au dezvoltat
IMM-uri autohtone, furnizori sau subcontractori ai acestora. Aceasta dezvoltare, care a
cunoscut o dinamica puternica in ultimii ani, a determinat reducerea indicelul de migratie
a tinerilor inspre vestul Europei sau continentul american.
Numarul intreprinderilor mici si mijlocii noi, cu activitate diversificata a crescut in
ultimul timp, acestea reprezentand mai mult de 90% din totalul firmelor din Timisoara.
Acest fapt a conferit flexibilitate si adaptabilitate mai mare economiei locale, in dificila
perioada de tranzitie de dupa 1990, caracterizata printr-o instabilitate legislativa
prelungita si daunatoare dezvoltarii economice.
Din pacate nu exista suficiente preocupari pentru identificarea de resurse financiare, de
tip capital-risc, cu scopul de a sprijini initiativa privata, nu exista pepiniere de
intreprinderi si nici competente de organizare a acestora. Singura initiativa in acest
domeniu apartine Consiliului Local al Municipiului Timisoara, care a infiintat in anul
2004 Incubatorul de Afaceri si Centrul de Transfer Tehnologic in domeniul software din
Timisoara.
Cu toate ca la ora actuala Timisoara este recunoscuta atat pe plan national cat si pe
plan international exemplu de succes in dezvoltare economica locala, exista si aspecte
negative cum ar fi: absenta unui mecanism eficient de stimulare selectiva a activitatilor
industriale, precum si de promovare a industriilor nepoluante, lipsa preocuparilor pentru
utilizarea unor surse energetice neconventionale, insuficienta promovare a
biotehnologiilor, lipsa activitatilor industriale de reciclare a materialelor refolosibile.
In industria timisoreana exista o buna experienta tehnica si tehnologica, dar ponderea
utilizarii proceselor tehnologice performante este inca redusa. Acestea apar insular, la
agentii economici noi si la unitati industriale performante, mai avansate in procesul
retehnologizarii, datorita costului ridicat si a lipsei resurselor financiare pentru re-
tehnologizarea acestora. Din fericire, marile companii internationale, stabilite in
Timisoara, cum ar fi:
Continental AG, Solectron, Siemens, Lisa Draxlmaier, Kromberg & Schubert si altele, au
dezvoltat aici investitii mari, moderne dotate cu echipamente de ultima ora.
Marile intreprinderi industriale, au evacuat partial utilajele invechite, au reorganizat
spatiul uzinal si au introdus noi tehnologii. Mai exista, insa, proceselor tehnologice
energofage si mari consumatoare de materii prime, procese tehnologice poluante, care nu
asigura calitate ridicata produselor realizate. O parte insemnata a echipamentelor
industriale au grad de uzura fizica si morala avansata, in special in fostele intreprinderi de
stat, un numar insemnat de masini industriale perimate, achizitionate de la intreprinderile
vechi, fiind si in dotarea IMM-urilor noi, cu capital majoritar romanesc.
In aproape toate intreprinderile industriale mari au fost implementate sisteme de
asigurare a calitatii produselor si creste interesul pentru utilizarea unor tehnologii
moderne de urmarire a calitatii produselor.
Deficiente ale proceselor tehnologice ale industriei zonei sunt: insuficienta preocupare
pentru promovarea proceselor tehnologice flexibile, automatizate si pentru introducerea
telematicii si a producticii in practica industriala, insuficienta deschidere pentru
promovarea acestora, lipsa programelor de restructurare reala, fundamentata stiintific si
lipsa preocuparilor pentru utilizarea unor tehnologii moderne de depozitare, transport
uzinal, manipulare si desfacere a produselor.
Baza materiala a industriei este bogata, exista un fond excedentar de cladiri industriale,
un imens inventar de echipamente industriale (masini, instalatii, dispozitive), in special in
subramurile industriei grele.
Zonele industriale traditionale sunt supraincarcate cu imobile nefunctionale, spatii de
depozitare, terenuri virane, iar infrastructura lor tehnico edilitara este deficitara calitativ.
Retelele de utilitati interne in incinta vechilor intreprinderi (pentru energie, apa,
telecomunicatii, informatizare etc), nu corespund cerintelor moderne, iar modernizarea
acestora este ingreunata de conceptia arhitecturala initiala incompatibila cu noile utilizari.
Totusi, in ultima perioada au fost efectuate lucrari de conformare, mai ales in
intreprinderile performante, care s-au adaptat la economia de piata.
Vechile hale industriale, supradimensionate si greu adaptabile la noi utilizari, au fost
abandonate, investitorii straini preferand sa construiasca cladiri industriale noi, flexibile
si adaptate proceselor tehnologice moderne, conforme standardelor occidentale.
Intreaga zona dispune de forta de munca specializata (resurse umane), cu inalta
calificare si cu experienta in activitatile industriale, in Timisoara existand un potential
ridicat de formare profesionala. Calitatea resurselor umane din Timisoara este unul dintre
motivele invocate de catre investitorii straini atunci cand justifica alegerea Timisoarei ca
locatie pentru investitiile lor in Romania.
Populatia municipiului este relativ tanara - cca 60% din populatia stabila a Timisoarei
este la vasta activa. Totodata, fiind unul dintre cele mai mari centre universitare
romanesti cu cei peste 47.000 de studenti, orasul are si o rezerva potentiala mare de forta
de munca cu pregatire superioara (cca 7-9000 de absoloventi anual).
In ultima perioada de timp, se constata o proliferare a personalului specializat in
domenii de varf, formatori de specialisti in informatica si calculatoare si cresterea
numarului de tineri specialisti in acest domeniu.
Se manifesta o insuficienta colaborare intre sectoarele de cercetare/dezvoltare si de
invatamant cu sectorul productiv, precum si migrarea unui mare numar de specialisti de
inalta performanta din institutiile de invatamant spre industrie, sau spre alte activitati,
datorita slabei motivari a personalului angajat.

4.Economie

Iulius Mall
Timişoara s-a afirmat ca puternic centru economic în secolul XVIII, o dată cu instalarea
administraţiei habsburgice. Colonizarea cu germani, diversitatea etnică şi religioasă,
reconstrucţia cetăţii dar şi sistemul legislativ favorabil proprietăţii private, au determinat
formarea unui puternic ţesut de meşteşugari şi comercianţi. Acest ţesut de meşteşugari a
constituit pentru mai bine de 200 de ani secretul dezvoltării economice de aici. Când
Revoluţia industrială a început să se manifeste, Timişoara prezenta toate condiţiile favorabile
pentru adoptarea ei. Rând pe rând au fost introduse cele mai moderne inovaţii ale vremii.
Micile ateliere meşteşugăreşti au lăsat locul industriei mici şi mijlocii. Un al doilea atu
important l-a constituit Canalul Bega. Acesta a constituit un avantaj competitiv necesar
dezvoltării comerţului, permiţând traficul de mărfuri pe apă, legătura pe Dunăre şi comerţul
atât cu Europa dar şi cu restul lumii, prin porturile de la Marea Neagră. În 1857 la Timişoara a
ajuns şi calea ferată, completând astfel toate premisele necesare dezvoltării economiei
industriale moderne. Însă acest model economic specific, dezvoltat în mod organic de-a
lungul a aproape 250 de ani, a luat fine în 1948 odată cu naţionalizarea, suprimarea
proprietăţii individuale şi instaurarea economiei de stat planificate. Timişoara a fost
succesiv masiv industrializată, urmărind însă criterii diferite de dezvoltarea precedentă.
Au fost creaţi coloşi industriali în diverse domenii, în special în domeniile industriei
chimice şi mecanice, coloşi a căror forţă de muncă a fost furnizată prin migrarea masivă a
populaţiei rurale din zonă şi din restul ţării.
După căderea regimului comunist, în ciuda declinului unor ramuri economice
tradiţionale, înlocuite de noi ramuri moderne, sectorul industrial din Timişoara continuă
să furnizeze peste 3% din producţia industrială naţională. Caracteristic economiilor de
piaţă avansate, sectorul serviciilor acoperă un procent tot mai mare din economia
timişoreană.
În ultimii ani, Timişoara a cunoscut o creştere economică semnificativă, datorată
investiţiilor străine, în special în sectoare de înaltă tehnologie. Într-un articol din 2005,
revista franceză L'Expansion a numit Timişoara "vitrina economică a României"[7],
referindu-se la numărul mare de de investiţii străine, considerate ca o "a doua revoluţie"
prin care oraşul trece.
Capitalul străin investit la Timişoara provine în special din ţări precum Germania, Italia sau
Statele Unite. Printre cele mai mari companii stabilite aici se numără producătorul de
anvelope Continental, compania americană Solectron (telefonie mobilă, aparatură electronică),
Dräxlmaier (componente auto pentru BMW), Linde Gas (gaze tehnice), Procter & Gamble
(detergenţi), Nestlé (napolitane).

5.Transport
Pe planul infrastructurii de transport Timişoara este un nod feroviar în centrul celei mai
dense reţele de căi ferate din România, fapt care permite multiple legături cu localităţile
din judeţ. Acestea permit oraşului un important aflux de forţă de muncă din toate
colţurile judeţului. Principala gară de călători este Timişoara Nord, construită în 1857. Alte
staţii, importante pentru transportul local, sunt: Timişoara Est, Timişoara Vest, Timişoara Sud. De la
Timişoara există legături internaţionale directe spre Belgrad, Budapesta, Viena si München.
Transportul auto a cunoscut o adevărată explozie după 1990, astfel că în 2003, gradul de
motorizare înregistrat la Timişoara era cel mai mare din România, cu 361 de autovehicule
la 1.000 de locuitori, în comparaţie cu doar 315 înregistrate în capitală. Din acest motiv,
traficul a devenit una dintre problemele cele mai importante cu care se confruntă oraşul,
infrastructura existentă nefiind capabilă să suporte valorile ridicate ale traficului. Reţeaua
de drumuri din interiorul municipiului are o lungime de 574 km şi ocupă o suprafaţă de 603
de ha.
Transportul public este asigurat de 13 linii de tramvaie, având o lungime totală de 145,8 de
km; 22 de linii de autobuz (cu un total de 183,2 de km) şi 9 linii de trobeiluz (cu un total de
70,46 de km); 8 companii de taxi.
O importanţă deosebită o are transportul aerian. Timişoara dispune de Aeroportul Internaţional
Traian Vuia, al doilea ca mărime din România. aici fiind amplasata a doua companie aeriana
ca merime din Romania Carpatair. Aeroportul avand zeci de legaturi aeriene in intreaga
europa.
Cultură
Fântâna cu peşti
Timişoara este un oraş multicultural, influenţat de diversele comunităţi etnice, în special
de cea germană, maghiară şi sârbă, dar şi de cele bulgară, italiană şi greacă. Moştenirea
culturală şi diversitatea ofertei culturale sunt punctele forte ale oraşului. Cu cele peste 12
instituţii culturale profesioniste, Timişoara este, după Bucureşti şi Iaşi, al treilea pol
cultural din ţară din punct de vedere al mărimii şi diversităţii ofertei culturale.[8] O mare
tradiţie o are teatrul timişorean, care prin cele trei teatre de stat, (în premieră în Europa):
Teatrul Naţional, / Teatrul German şi Teatrul Maghiar, oferă spectacole în limbile română, germană şi
maghiară. Cele trei instituţii împart aceiaşi clădire-simbol cu Opera Română.
Filarmonica Banatul întregeşte paleta de ofertă culturală de cea mai înaltă calitate,
păstrând astfel o tradiţia oraşului care a văzut interpretând pe scenele lui nume mari
precum Franz Liszt, Strauss fiul, Brahms, Enescu sau premiera Traviatei lui Verdi la 9 februarie 1855.
Patrimoniul cultural timişorean şi bănăţean este întregit de Muzeul Banatului, înfiinţat în 1872.
Acesta adăposteşte cea mai mare colecţie de obiecte arheologice din Banat. Instituţia are
diferite ramuri, printre care un Muzeu de Artă, de Etnografie, Muzeul Satului Bănăţean,
un Muzeul al Viorilor sau cel al Tehnologiei, Informaţiei şi Comunicaţiilor. Muzeul mai
deţine şi cea mai mare colecţie de păsări şi fluturi din Estul Europei. Oferta culturală este
întregită de Teatrul de Păpuşi (înfiinţat în 1949), Ansamblul Banatul, Biblioteca Judeţeană
(1904), Şcoala Populară de Artă, Casa de Cultură, dar şi numeroase galerii de artă, edituri,
fundaţii şi asociaţii culturale.
[modifică] Patrimoniul arhitectural
Din punct de vedere arhitectonic, oraşul moşteneşte un amplu patrimoniu de monumente
istorice(circa 14.500[9]), totodată cel mai mare din ţară. De fapt întregul ansamblu de
clădiri din centru şi cele din cartierele Iosefin şi Fabric sunt considerate monumente istorice.
Acesta este rezultatul unei tradiţii îndelungate de planificare urbanistică modernă,
începută încă din secolul al XVIII-lea, o dată cu venirea austriecilor. Centrul oraşului,
amplasat în vechea Cetate, a fost remodelat, cu pieţe şi străzi drepte. Construcţiile erau
bine aliniate, iar clădirile de la colţurile străzilor trebuiau să aibă elemente arhitecturale în
plus. Predominant a fost stilul baroc de influenţă vieneză, care a adus Timişoarei numele
de „Mica Vienă”.
La sfârşitul secolului al XIX-lea, structura urbanistică a Timişoarei a suferit un proces
amplu de modernizare. Fostele bastioane şi spaţiile militare au fost demolate şi înlocuite
cu bulevarde şi cartiere noi. În 1904, Primăria a înfiinţat postul de arhitect-şef şi l-a
atribuit tânărului arhitect László Székely. Acesta a adus o contribuţie decisivă la remodelarea
zonei centrale şi la introducerea stilului Art Nouveau, secession şi eclectic în peisajul
urbanistic al oraşului. Stau mărturie palatele din Piaţa Victoriei, Baia Publică Neptun sau Casa Brück
din Piaţa Unirii. Tot datorită lui s-a conturat şi arhitectura industrială, Abatorul comunal sau
Uzina de apă fiind numai câteva exemple.
Cartierele Fabric şi Iosefin păstrează intactă amprenta diversităţii etniilor şi
meşteşugarilor care le-au construit. Se păstrează influenţa germană, maghiară şi sârbă.
Clădirile nu depăşesc două etaje, sunt viu colorate şi foarte bogat ornate. În cartiere
precum Mehala, Iosefin sau Freidorf, se păstrează trăsăturile tipice ale satelor tradiţionale
de şvabi bănăţeni: case mari cu front stradal, frumos ornate şi cu spaţii verzi în faţa caselor.
Ultimul curent arhitectural care influenţează vechiul oraş este cel românesc, introdus o
dată cu trecerea Timişoarei sub administraţie românească. Cel mai bun exemplu este
Catedrala Mitropolitană realizată în arhitectură tradiţională românească, în stil moldovenesc. În
perioada interbelică se construiesc şi noi cartiere de vile în jurul centrului, unde se
resimte influenţa stilului modern interbelic, a stilului brâncovenesc sau chiar francez.
Un farmec aparte este dat de parcurile şi spaţiile verzi ce se întind de-a lungul canalului
Bega şi în toate zonele oraşului. Din acest motiv Timişoara a căpătat numele de „oraş al
parcurilor şi al trandafirilor”.

IV.Aşezarea Cartierelor

Intravilanul Timisoarei este impartit in 10 cartiere (zone) de locuit, cu un total de

21.837 cladiri de locuit de diverse tipuri - cladiri individuale (15.039 - cladiri cu o
locuinta si 3.159 - cladiri cu 2 sau mai multe locuinte), avand regim de inaltime P, P+1,
P+2 si cladiri colective (3.639 de cladiri), cu regim de inaltime P+4 - P+10.

Fondul locuibil cuprinde 122.195 de apartamente, cu o suprafata locuibila totala de

4.372.696 mp. si cu 277.944 de incaperi de locuit. Din totalul apartamentelor, 71,3% sunt
in cladiri colective de locuit, 28,7% sunt in cladiri individuale, in acestea locuind un
numar total de 334.089 de persoane in 115.421 de gospodarii.

Analiza principalelor aspecte sociale ale locuirii in municipiul Timisoara include

evaluarea fondului locativ existent si a caracteristicilor socio-demografice ale populatiei.

Indicatori sociali si sociologici ai locuirii prezent

Nr. de locuinte/1000 locuitori 367,7

Nr. de camere/1000 locuitori 844,5

Nr. de camere / locuinta 2,2

Nr. de camere / locuinta proprietate privata 2,3

Nr. de camere / locuinta proprietate publica 1,9

Nr. mediu de persoane / camera de locuit 1,1

Supr. medie locuibila / locuinta (mp) 35,7

Supr. medie locuibila /locuinta proprietate privata (mp) 36,4

Supr. medie locuibila /locuinta proprietate privata (mp) 32,7

Supr. medie locuibila / persoana (mp)13,1

Exista 120.567 de locuinte permanente, din care 5.694 (4,72%) sunt neocupate,
locuintele sezoniere cuprinzand 639 de apartamente, iar cele de necesitate - 176 de
apartamente. Din totalul de 122.195 locuinte existente in Timisoara, 81,79% sunt
proprietate privata, 17,35% sunt proprietate de stat, iar 0,85% sunt locuinte cu alte forme
de proprietate.

Total Proprietate Proprietate Alte forme

privată publică
nr. locuinţelor 122.195 99.944 21.207 1.044
nr. camerelor 280.622 237.058 41.475 2.089
de locuit
suprafaţa 4.372.696 3.642.211 693.489 36.996
locuibilă (mp)

Din analiza modului de ocupare a unei locuinte se poate constata ca densitatea este de
1,19 persoane/camera, numarul de locuitori/locuinta este de 2,73, iar numarul de
camere/locuinta este de 2,29 (fata de media inregistrata pe tara 2,47 camere / locuinta).
Dimensiunea medie a unei camere de locuit in Timisoara este de 15,58 mp. (16,72 mp. in
cazul proprietatii publice si 15,36 mp. in cazul propietatii private).
 Toti acesti indicatori prezentati demonstreaza ca exista o criza sociala de locuinte, atat
din punct de vedere cantitativ cat si calitativ. Aspectul cantitativ vizeaza cererea sociala
de locuinte (volumul acestei cereri), iar cel calitativ se refera la modul de ocupare,
dimensiunea, structura apartamentelor, conditiile de locuit, dotarile si finisajele
apartamentelor.

Se apreciaza ca dezvoltarea viitoare a orasului va determina aparitia de noi locuri de

munca, ceea ce va stimula migratia populatiei din zonele rurale, sau din alte regiuni ale
tarii spre Timisoara. Prognoza populatiei pentru anul 2010 este de 350.000 locuitori, iar
pentru anul 2025 de 400.000 locuitori (intr-o varianta minima) si 410.000 locuitori intr-o
varianta maxima. Aceasta crestere a populatiei duce implicit si la cresterea cererii de
locuinte.

Dar pe langa aparitia prognozata a migratiei, cererea de locuinte se va amplifica si

datorita urmatoarelor cauze:

- starea de degradarea a fondului de locuit

- schimbarea destinatiei spatiilor de locuit in spatii cu alta destinatie (sedii de

firme, spatii comerciale, cabinete medicale, stomatologice, spatii de depozitare etc.),
determinand scaderea fondului locuibil;

- existenta unui mare numar de locuinte permanente neocupate - 4,7% din total
locuinte permanente, acest procent reprezentand segmentul proprietarilor care detin 2 sau
mai multe proprietati;

- numarul mic de constructii de locuinte realizate in ultimii ani;

- necesitatea evacuarii unor locatari din locuintele detinute in prezent, datorita

conditiilor de locuit precare care fac imposibila locuirea in acestea (umezeala, igrasie,
intuneric, lipsa posibilitatilor de aerisire, pereti subrezi, plansee fisurate).

Data fiind criza de spatii locative, populatia recurge in prezent la mansardarea,

compartimentarea, extinderea si functionalizarea podurilor. Aceasta constituie o
interventie ce necesita un efort investitional relativ mic pentru proprietari si permite
amortizarea rapida a cheltuielilor, prin exploatarea eficienta a spatiului rezultat. In acelasi
mod pot fi compartimentate si functionalizate, dupa o asanare prealabila si dupa actiuni
pregatitoare de combatere a igrasiei, subsolurile cladirilor. Pe de alta parte, se manifesta
tendinta extinderii zonei de locuit a orasului cu locuinte individuale cu regim de inaltime
P+1, P+2 pe teritoriile comunelor din zona periurbana a municipiului: Dumbravita,
Ghiroda, Giroc.
 Din studiile sociologice realizate reiese ca oamenii cu venituri reduse locuiesc in
conditii de supraocupare, dar bugetul de care dispun nu le permite achizitionarea unui
apartament. Numarul de cereri pentru obtinerea unei locuinte sociale depuse la Primaria
Municipiului se ridica la peste 3.500 de cereri, iar cele 8.500 de locuinte publice existente
in prezent si ocupate deja, nu indreptatesc sperantele acestor solicitanti de obtinere a unei
locuinte sociale.

In perioada 1992 - 1998 au fost repartizate un numar de 4.724 locuinte sociale, din
fondul de stat, aflate in administrare locala. In prezent, primaria municipiului detine in
propietate sau administrare doar 6,9% din fondul tital locativ (spre deodebire de alte tari
unde proportia este de 40-50% locuinte de stat). Reducerea acestui procent, de la 19,5%
in anul 1989 se datoreaza retrocedarii imobilelor catre fostii propietari sau vanzarii
locuintelor catre fostii chiriasi. Trebuie apreciata si continuata politica din ultimii trei ani
a Consiliul Local al Municipiului Timisoara de achizitionare a unor imobile degradate,
reconditionare si repartizare a lor pentru rezolvarea problemelor sociale ale persoanelor
defavorizate.

V. Strategii de devoltare durabilă şi turistică

1.PLANUL STRATEGIC
Partea I: Consideraţii preliminare

În întocmirea „Planului Strategic privind activitatea Centrului Comunitar de Asistenţă

Socială în domeniul serviciilor sociale în perioada 2006-2011” s-a încercat obţinerea unei
imagini cât mai reale a nevoilor sociale existente la nivelul municipiului Timişoara.

Obiectivele strategice au fost stabilite luând în considerare următoarele aspecte:

A. O analiză a nevoilor comunităţii prin intermediul:

- Studiului privind comunitatea timişoreană şi serviciile sociale realizat de către Centrul

Comunitar de Asistenţă Socială în anul 2004;

- Dezbaterii cu tema „Obiective şi priorităţi în îmbunătăţirea calităţii serviciilor sociale

furnizate în municipiul Timişoara”, organizată în luna octombrie 2005;

B. O analiză făcută în cadrul instituţiei folosindu-se ca instrument analiza SWOT;

C. Legislaţia specifică domeniului de activitate, constând în O.G. 68/2003 modificată
şi completată prin O.G. 86/2004 privind serviciile sociale şi H.G. 541/2005 pentru
aprobarea strategiei naţionale de dezvoltare a sistemului de asistenţă socială pentru
persoanele vârstnice în perioada 2005-2008;
 D. Standardele generale de calitate în domeniul serviciilor sociale aprobate prin
Ordinul Ministrului 383/2005;
E. Părerea personalului implicat în furnizarea de servicii sociale şi experienţa
dobândită de-a lungul timpului.

Date despre documentele amintite se găsesc la anexele prezentului plan strategic, după
cum urmează:

Anexa I: Concluzii la Studiului privind comunitatea timişoreană şi serviciile sociale

realizat de către Centrul Comunitar de Asistenţă Socială în anul 2004;

Anexa II: Raport final la Dezbaterea cu tema „Obiective şi priorităţi în îmbunătăţirea

calităţii serviciilor sociale furnizate în municipiul Timişoara”;

Anexa III: Analiza SWOT instituţională;

Anexa IV: Raport privind părerea personalului implicat în furnizarea de servicii sociale.

Pe pagina de internet a instituţiei se găseşte publicat întregul conţinut al Studiului privind

comunitatea timişoreană şi serviciile sociale.

Partea a II-a: Obiective strategice

În stabilirea obiectivelor strategice s-a ţinut cont, în primul rând de scopul Centrului
Comunitar de Asistenţă Socială. Pentru atingerea acestui scop se vor respecta următorii
paşi:

• Stabilirea unor scopuri specifice pentru fiecare serviciu social acordat. Scopul
defineşte cele mai importante realizări pe care şi le propune instituţia;
• Stabilirea unor obiective, acestea fiind propuneri concrete care ajută la îndeplinirea
unui scop;
• Stabilirea activităţilor care sunt mijloacele alese pentru atingerea obiectivelor.

A. Servicii pentru persoane vârstnice

Scopul acestor servicii îl reprezintă îmbunătăţirea calităţii vieţii persoanelor vârstnice şi

prevenirea instituţionalizării acestora prin dezvoltarea serviciilor alternative.

Obiectiv general 1: Promovarea unui sistem coerent, coordonat şi integrat de

asistenţă socială pentru persoanele vârstnice din Timişoara.

1. Dezvoltarea cadrului administrativ şi instituţional la nivel local

- crearea unei baze de date privind persoanele vârstnice din cadrul Serviciului pentru
Protecţie Socială Comunitară Timişoara
- dezvoltarea de studii şi cercetări privind persoanele vârstnice (izolare socială, situaţie
socială, îmbătrânirea, etc.)

- mediatizarea şi diseminarea rezultatelor studiilor şi cercetărilor la nivel comunitar

2. Îmbunătăţirea cadrului legislativ:

- realizarea şi îmbunătăţirea documentaţiilor conform legislatiei în vigoare

- însuşirea şi aplicarea cadru legislativ actual, modificat şi/sau completat în vederea

abordării integrate a stării sociale a persoanelor vârstnice

- aplicarea reglementărilor sistemului de evaluare a nevoilor şi a gradului de dependenţă

- implementarea modelului de serviciu integrat privind îngrijirea persoanelor vârstnice

- aplicarea standardelor de calitate privind serviciile sociale acordate persoanelor

vârstnice la domiciliu şi în centre de zi

- elaborarea regulamentelor, codului etic, cartei drepturilor beneficiarilor, etc.

3. Dezvoltarea resurselor umane din domeniul asistenţei sociale pentru persoanele

vârstnice:

- evaluarea resurselor umane existente şi a nevoilor de formare a personalului

- identificarea de programe de pregătire iniţială şi continuă şi elaborarea curriculei de

formare în funcţie de abilităţile ce trebuie dezvoltate

- dezvoltarea continuă a îngrijitorilor şi obţinerea de certificate care să ateste

competenţele inclusiv pentru îngrijirea specializată a vârstnicilor diagnosticaţi cu boala
Alzheimer

- implicarea asistenţilor medicali comunitari, conform legislaţiei şi statutului, în

programele destinate persoanelor vârstnice

Obiectiv general 2: Combaterea riscului de excluziune socială a persoanelor

vârstnice şi creşterea calităţii vieţii acestora.

1. Dezvoltarea şi diversificarea prestaţilor sociale:

- facilitarea accesului persoanelor vârstnice la ajutoare financiare, materiale şi medicale

acordate pentru situaţii punctuale conform legislaţiei (căldură, gaz, etc.) şi conform
regulamentelor ONGurilor care pot răspunde anumitor nevoi specifice

2. Dezvoltarea şi diversificarea serviciilor sociale:

- întărirea colaborării asistentului social cu medicul de familie al vârstnicilui aflat în
evidenţă, atunci când starea lui de sănătate este precară

- înfinţarea şi dezvoltarea unor noi centre de zi destinate persoanelor vârstnice

- implementarea unui sistem de telealarmare pentru urmărirea persoanelor vârstnice la

domiciliu

- continuarea programului de sărbătorire a celor mai longevivi cetăţeni ai oraşului şi a

cuplurilor (peste 90 de ani sau peste 50 de ani de căsătorie)

- dezvoltarea şi continuarea proiectului „Consiliul seniorilor”

- facilitarea accesului persoanelor vârstnice din Timişoara la servicii sociale şi medicale

- dezvoltarea serviciilor de îngrijire la domiciliu prin creşterea numărului de îngrijitoare

care să deservească persoanele îngrijite la domiciliu din Timişoara

- promovarea parteneriatelor cu organizaţiile neguvernamentale care activează în

domeniul persoanelor vârstnice

- dezvoltarea programului de recuperare şi terapie pentru persoanele vârstnice prin

implicarea echipei multidisciplinare (psiholog, asistent social, kinetoterapeut, medic sau
personal mediu sanitar, etc.)

3. Prevenirea şi combaterea abuzului şi neglijării persoanelor vârstnice:

- organizarea de grupuri de informare pe diverse tematici în vederea reducerii riscului de

abuz, neglijare şi consecinţele acestuia

- crearea de materiale informative (pliante, etc.)

Obiectiv general 3: Promovarea participării persoanelor vârstnice la viaţa socială şi

cultivarea relaţiilor interumane.

1. Dezvoltarea şi împlinirea personală:

- organizarea de seminarii la nivel de centre de zi pentur persoane vârstnice pe teme

privind consecinţele îmbătrânirii, impactul pensionării şi a efectelor ce decurg din aceasta

- acordarea de suport pentru îmbunătăţirea socio-economice a persoanelor vârstnice în

conformitate cu legislaţia în vigoare

- dezvoltarea de programe educaţional-ocupaţionale în centrele de zi pentru persoane

vârstnice în vederea combaterii izolării şi încurajarea integrării sociale a acestora

2. Susţinerea implicării active a persoanelor vârstnice în viaţa socială:

- susţinerea şi consilierea vârstnicilor pentru implicarea în consiliile consultative de
cartier în vederea participării active la soluţionarea problemelor comunităţii lor

- implicarea în viaţa socială a persoanelor vârstnice prin participarea la consiliul

seniorilor.

3. Crearea unor punţi între generaţi:

- susţinerea unor programe pentru dezvoltarea relaţiilor interumane între copiii

instituţionalizaţi, elevii şcolilor de cartier, etc. şi persoanele vârstnice.

- implicarea studenţilor în activităţile centrelor de zi pentru persoane vârstnice şi în

serviciile de îngrijire la domiciliu

Obiectiv general 4: Dezvoltarea unui serviciu social pentru persoanele vârstnice

bolnave de Alzheimer:

- crearea unei proceduri de lucru pentru echipa multidisciplinară care cuprinde: asistent
social,referent, asistent medical, medic psihiatru, medic neurolog şi kinetoterapeut;

- dezvoltarea unor programe de consiliere şi suport psihologic în vederea acceptării bolii

şi a implicaţiei acesteia în familie şi comunitate.

B. Servicii sociale pentru persoane/familie aflate în situaţie de dificultate

Scop

Prevenirea sau limitarea unor situaţii de dificultate sau vulnerabilitate care pot duce la
marginalizare sau excluziune socială

Obiectiv 1. Crearea unui sistem coerent, integrat în ceea ce priveşte activităţile de

asistenţă socială în municipiul Timişoara

Activităţi

a. Realizarea unei baze informatizate de date cu privire la beneficiarii de servicii

sociale, oferite în cadrul Centrului Comunitar de Asistenţă Socială;
b. Realizarea unei baze informatizate de date cu furnizorii de servicii sociale
acreditaţi, incluzând prestaţiile şi serviciile acordate, programele pe care le
desfăşoară şi criteriile de admitere în cadrul acestora;
c. Realizarea unei baze informatizate de date cu privire la instituţii sau organisme cu
implicare în domeniul social;

Obiectiv 2: Dezvoltarea şi diversificarea serviciilor de natură socială, în funcţie de

nevoile identificate

Activităţi
 a. Identificarea şi utilizarea unor indicatori de evaluare a nevoilor comunităţii prin
realizarea de studii, cercetări, întâlniri tematice, dezbateri;
b. Consultarea cu partenerii, reprezentanţi ai beneficiarilor şi alţi factori interesaţi din
comunitate în stabilirea strategiilor de dezvoltare a serviciilor sociale şi a unor
obiective comune în acest sens;
c. Folosirea experienţei acumulate şi consultarea cu personalul implicat în furnizarea
de servicii sociale, în stabilirea unor obiective concrete cuprinse în planul strategic;
d. Contractarea de servicii sociale în funcţie de nevoile identificate;
e. Referirea cazurilor spre organizaţii sau instituţii, furnizoare de servicii sociale sau
de altă natură, pentru a asigura continuitatea intervenţiei.

Obiectiv 3: Îmbunătăţirea continuă a calităţii serviciilor sociale

Activităţi

a. Evaluarea continuă a personalului şi a nevoilor de formare profesională a acestora

b. Întocmirea unui plan de formare şi perfecţionare profesională în funcţie de nevoile
personalului, schimbările legislative şi ţinând cont de nevoile existente în
comunitate;
c. Înaintarea de propuneri către instituţiile abilitate (INA, Universitate) privind
organizarea unor cursuri care să corespundă nevoilor stabilite în planul de formare
şi perfecţionare;
d. Asigurarea unor servicii sociale de calitate şi adaptate nevoilor comunităţii, prin
calificarea continuă a personalului;
e. Folosirea unor metodologii de lucru permanent adaptate nevoilor personalului şi
beneficiarilor;
f. Crearea unor grupuri de suport pentru beneficiari, în funcţie de problemele cu care
se confruntă;
g. Susţinerea beneficiarilor în desemnarea unor reprezentanţi care să le promoveze
interesele;
h. Monitorizare şi evaluare continuă a calităţii serviciilor furnizate prin stabilirea
unor indicatori în acest sens;
i. Acordarea de servicii sociale flexibile, adaptate nevoilor beneficiarilor şi în funcţie
de priorităţile identificate în urma evaluării şi monitorizării;
j. Promovarea activităţii instituţiei în comunitate prin intermediul unei politici
eficiente de marketing şi comunicare;
k. Valorificarea feedback-ului primit de la personal, beneficiari, parteneri,
comunitate.

Obiectiv 4: Promovarea activităţilor de asistenţă socială în comunitate şi implicarea

acesteia în problematica socială

Activităţi

a. Realizarea unor campanii de informare în comunitate despre:

- asistenţa socială şi rolul asistenţei sociale în comunitate

- drepturi şi obligaţii de asistenţa socială

- activitatea Centrului Comunitar de Asistenţă Socială

- educaţie şi responsabilizare în comunitate

b. Realizarea şi distribuirea de materiale informative pe teme de asistenţă socială;

c. Organizarea de întâlniri, dezbateri, mese rotunde, seminarii pe teme de asistenţă
socială;
d. Implicarea factorilor de decizie (consilieri locali, reprezentanţi în Parlament) în
problematica socială;
e. Promovarea unei imagini pozitive a beneficiarilor serviciilor sociale furnizate de
către instituţia noastră;
f. Participarea şi implicarea reprezentanţilor instituţiei în întâlnirile organizate de
către Consiliile de Cartier şi alte structuri reprezentative ale comunităţii;
g. Responsabilizarea comunităţii cu privire la problematica socială şi conceperea
unor programe în acest sens;
h. Implicarea comunităţii locale în susţinerea şi dezvoltarea activităţilor derulate.

Obiectiv 5: Promovarea participării şi colaborării între toţi factorii implicaţi în

domeniul social

Activităţi

a. Realizarea unei strategii de promovare a parteneriatelor care să se bazeze pe

nevoile existente în comunitate;
b. Identificarea potenţialilor parteneri din comunitate şi înaintare de propuneri de
colaborare;
c. Încheierea de convenţii de parteneriat;
d. Monitorizarea şi evaluarea continuă a parteneriatelor;
e. Crearea unei reţele de susţinere, pentru persoanele aflate în nevoie, prin implicarea
cât mai multor factori din comunitate (familie, instituţii, organizaţii, etc.) în
rezolvarea problemelor acestora;
f. Organizarea unor întâlniri şi dezbateri periodice între parteneri, beneficiari,
reprezentanţi ai instituţiei şi alte persoane interesate;
g. Implicarea beneficiarilor în viaţa socială a comunităţii prin participarea acestora în
structuri reprezentative de tipul Consiliilor de Cartier.

Obiectiv 6: Promovarea prevenţiei ca măsură de importanţă majoră în activitatea

de asistenţă socială

Activităţi:
a. Crearea unor puncte de informare în cartiere cu populaţie aflată în risc de
marginalizare socială;

b. Realizarea de întâlniri tematice cu grupuri de persoane aflate în situaţie de risc social

sau beneficiare de servicii sociale;

c. Realizarea unor campanii de conştientizare şi sensibilizare asupra necesităţilor sociale

existente;

d. Identificarea persoanelor aflate în situaţii de risc social;

e. Informarea şi consilierea persoanelor aflate în situaţii de risc social;

f. Implicarea partenerilor şi a altor factori interesaţi din comunitate în activităţi de

prevenţie.

Obiectiv 7: Promovarea bunelor practici în domeniul asistenţei sociale şi contribuţia

la perfecţionarea acestui domeniu

Activităţi

a. Crearea unui site cu informaţii din domeniul asistenţei sociale (legi, instituţii,
organizaţii, programe, proiecte, împărtăşirea de modele de bună practică) şi a unui
forum de discuţii pe această temă;
b. Înaintarea de propuneri privind îmbunătăţirea cadrului legislativ, pe baza
experienţei proprii şi a consultării partenerilor;
c. Împărtăşirea de modele inovatoare sau de bună practică cu alţi furnizori de servicii
sociale;
d. Crearea de metodologii de lucru flexibile şi adaptate serviciilor sociale furnizate

C. Servicii pentru protecţia copilului şi familiei

Scopul acestui serviciu îl reprezintă prevenirea separării copilului de familia sa.

Serviciul pentru Protecţia Copilului şi Familiei va sprijini şi asista părinţii/potenţialii

părinţi pentru a face faţă dificultăţilor psihosociale care afectează relaţiile familiale,
pentru dezvoltarea competenţelor parentale, pentru prevenirea separării copilului de
familia da, şi sprijină copiii atunci când apar probleme în dezvoltarea acestora.

Obiectivul general 1: Promovarea unui sistem coerent, coordonat şi integrat de asistenţă

socială pentru copiii care provin din familii cu probleme sociale.

1. Îmbunătăţirea metodologiei de lucru:

• crearea unei baze de date privind copiii care provin din familii cu probleme
sociale, din cadrul Serviciului pentru Protecţia Copilului şi Familiei;
• realizarea şi îmbunătăţirea documentaţiilor conform legislaţiei în vigoare;
 • însuşirea şi aplicarea cadrului legislative actual, modificat şi/sau completat în
vederea abordării integrate a stării sociale a familiilor copiilor asistaţi;
• aplicarea standardelor de calitate privind serviciile sociale acordate copiilor;
• elaborarea regulamentelor, codul etic, cartei drepturilor beneficiarilor.

2. Dezvoltarea resurselor umane din domeniul protecţiei copilului:

• evaluarea resurselor umane existente şi a nevoilor de formare a personalului;

• identificarea de programe de pregătire iniţială şi continua, şi elaborarea curriculei
de formare în funcţie de abilităţile ce trebuie dezvoltate;
• implicarea educatorilor, învăţătorilor, profesorilor din comunitate în programele
destinate copiilor care provin din familii cu probleme sociale.

Obiectiv general 2: Combaterea riscului de excluziune socială a copiilor care provin din
familii cu probleme sociale

1. Dezvoltarea şi diversificarea prestaţiilor sociale:

• facilitarea accesului familiilor cu copiii in dificultate la ajutoare financiare,

materiale şi medicale acordate pentru situaţii punctuale conform legislaţiei şi
punerea în legătură cu diferite O.N.G. care pot răspunde anumitor nevoi specifice.

2. Dezvoltarea şi diversificarea serviciilor sociale:

• întărirea colaborării asistentului social cu medical de familie al familiei aflată în

dificultate, aflat în evidenţa serviciului nostru, atunci când starea de sănătate a
copilului este precară;
• înfiinţarea şi dezvoltarea unor centre de zi destinate copiilor aflaţi în dificultate;
• continuarea programului de sărbătorire a copiilor din centrul de zi;
• facilitarea accesului copiilor cu risc de separare de familia sa la serviciile sociale şi
medicale;
• promovarea parteneriatelor cu organizaţiile guvernamentale şi neguvernamentale
care activează în domeniul protecţiei copilului şi familiei;

Obiectiv general 3: Promovarea participării copiilor şi a familiei la viaţa socială şi

cultivarea relaţiilor interumane:

1. Dezvoltarea personală:

• organizarea de seminarii la nivelul centrului de zi pentru copiii aflaţi în risc de

separare de părinţii lor pe teme privind dezvoltarea relaţiilor, modalităţi de
comunicare, găsirea de resurse - financiare, de suport social.
• Dezvoltarea de programe educaţional-ocupaţionale în centrul de zi în vederea
încurajării integrării sociale optime a acestora;

2. Crearea unor punţi între generaţii:

 • implicarea studenţilor în activităţi ale centrului de zi pentru copiii care provin din
familiile cu risc de separare;
• susţinerea unor programe pentru dezvoltarea relaţiilor interumane între copiii
instituţionalizaţi, elevii şcolilor din cartier şi persoanele vârstnice.

Obiectiv general 4: Promovarea activităţii Serviciului pentru Protecţia Copilului şi

Familiei în comunitate:

• realizarea şi distribuirea unor pliante de prezentare care cuprind serviciile şi

activităţile oferite în cadrul serviciului;
• promovarea unei imagini positive a beneficiarilor serviciilor sociale furnizate de
către instituţia noastră;
• organizarea de întâlniri, mese rotunde pe teme de prevenirea separării copilului de
familia sa.

Obiectiv general 5: Promovarea participării şi colaborării între toţi factorii implicaţi în

domeniul social:

• realizarea unei strategii de promovare a parteneriatelor care să se bazeze pe nevoile

existente în comunitate;
• identificarea potenţialilor parteneri din comunitate şi înaintarea de propuneri de
colaborare;
• încheierea de convenţii de parteneriat;
• monitorizarea şi evaluarea continuă a parteneriatelor;
• crearea unei reţele de susţinere, pentru familiile aflate în dificultate, prin
implicarea a cât mai multor factori din comunitate (familie, instituţii, organizaţii,
etc) în rezolvarea problemelor acestora.

D. Servicii pentru copii cu dizabilităţi

Scop

Prevenirea abandonului şi a instituţionalizării copiilor, prin asigurarea, pe timpul zilei, a

unor activităţi de îngrijire, educaţie, recreere-socializare, consiliere, dezvoltare a
deprinderilor de viaţă independentă, orientare şcolară pentru copii, căt şi a unor activităţi
de sprijin, consiliere, educare pentru părinţii sau reprezentanţii legali ai copiilor.

Obiectivul I: Promovarea unui sistem coerent, integrat în ceea ce priveşte activităţile de

asistenţă socială pentru copii cu dizabilităţi.

Îmbunătăţirea metodologiei de lucru:

a) Crearea unei baze de date privind copii cu dizabilităţi din cadrul Serviciului Centrul de
zi pentru copii cu dizabilităţi „Podul Lung”.

b) Aplicarea standardelor de calitate privind serviciile sociale acordate copiilor.

c) Însuşirea şi aplicarea cadrului legislativ actual, modificat şi/sau completat în vederea
abordării integrate a stării sociale a copiilor cu dizabilităţi.

Obiectivul II : Combaterea riscului de marginalizare socială a copiilor cu

dizabilităţi.

1. Facilitarea accesului copiilor la ajutoare materiale şi asistenţă medicală de

specialitate acordate pentru situaţii punctuale şi asigurarea informării
beneficiarilor în legătură cu serviciile furnizate de către O.N.G-uri, instituţii care
pot răspunde anumitor nevoi specifice.
2. Dezvoltarea şi diversificarea serviciilor sociale în funcţie de nevoile identificate.

a) Folosirea experienţei acumulate şi consultarea cu personalul implicat în stabilirea unor

obiective concrete furnizării de servicii sociale.

b) Contractarea de servicii sociale în funcţie de nevoile identificate.

c) Continuarea programului de aniversare a copiilor din centrul de zi.

d) Implicarea activă în procesul intervenţiei a beneficiarilor şi aparţinătorilor prin

stabilirea de obiective comune.

e) Referirea cazurilor spre organizaţii sau instituţii furnizoare de servicii sociale pentru a
asigura continuitatea intervenţiei.

f) Promovarea parteneriatelor cu organizaţii nonguvernamentale care activează în

domeniul asistenţei sociale.

g) Continuarea implicării în realizarea de proiecte cu tematici specifice domeniului de

activitate.

Obiectivul III : Promovarea participării copiilor cu dizabilităţi la viaţa socială şi

cultivarea relaţiilor interumane.

1. Dezvoltare personală şi socială.

a) Dezvoltarea de programe educaţional-ocupaţionale în centrul de zi în

vederea încurajării integrării sociale a acestora.

b) Organizarea de seminarii /dezbateri /întâlniri de grup pentru copii cu

dizabilităţi pe teme privind educaţia, recuperarea, integrarea copiilor.

c) Implicarea copiilor cu dizabilităţi în diverse activităţi sociale prin organizarea de

vizite, excursii, tabără cu scopul socializării.

2. Crearea unor punţi între generaţii.

a) Implicarea studenţilor în activităţi ale centrului de zi.

b) Realizarea unor activităţi pentru dezvoltarea relaţiilor interumane în parteneriat cu

copii /elevi care provin din instituţii /şcoli.

d) Promovarea activităţilor de voluntariat prin implicarea acestora în activităţile directe

cu copii.

Obiectivul 4 : Promovarea activităţii Serviciului Centrul de Zi pentru copii cu

dizabilităţi „Podul Lung”.

1. Realizarea şi distribuirea unor materiale informative care cuprind activităţile

oferite în cadrul serviciului.
2. Promovarea unei imagini pozitive a beneficiarilor serviciilor sociale furnizate de
către instituţia noastră.
3. Realizarea unor campanii de informare în comunitate despre : problematica
copiilor cu dizabilităţi (caracteristici, particularităţi, terapie, educaţie, etc.);
activitatea serviciului; drepturile şi obligaţiile beneficiarilor.

Obiectivul 5 : Promovarea participării şi colaborării între toţi factorii implicaţi

în domeniul social.

1. Realizarea unei strategii de promovare a parteneriatelor care să se bazeze

pe nevoile existente în comunitate.
2. Încheierea de convenţii de parteneriat /colaborare.
3. Monitorizarea şi evaluarea continuă a partenerilor .
4. Crearea unei reţele de susţinere pentru copii aflaţi în dificultate,
prin implementarea a cât mai multor factori din comunitate (familie, instituţii,
organizaţii, etc.) în rezolvarea problemelor acestora.
5. Implicarea comunităţii locale în susţinerea şi dezvoltarea activităţilor centrului
de zi pentru copii cu dizabilităţi.

2.PUNCTE TARI ŞI PUNCTE SLABE ALE ZONEI TIMIŞOARA ÎN

COMPETIŢIE CU ALTE ORASE ŞI REGIUNI
FACTOR PUNCTE TARI PUNCTE SLABE

Pozitie Geopolitica • localizarea in apropierea granitelor cu Iugoslavia si Ungaria, in • lipsa accesului direct in tarile Comunitatii
zona de contact cu UE, la o distanta sub 700 km de 13 capitale Europene - inexistenta in judetul Timis a unui
europene; punct de frontiera cu Ungaria;
• important nod de circulatie rutiera, feroviara, aeriana si posibilitate • slabe resurse de subsol;
de reluare a circulatiei navale;
• localizare pe Coridorul nr.4 de circulatie paneuropeana,
posibilitate de acces la coridorul nr.7 (prin canalul Bega); • alternanta de ani secetosi si umezi;

• conditii geografice (climatice, hidro-geologice, pedologice) foarte

favorabile;

Populatie, forta de • grad ridicat de toleranta, nivel redus de conflicte sociale intre • bilant demografic general negativ;
munca cetateni; • reproducere demografica simpla– atitudine
denatalista;
 • nivel ridicat de instruire, peste media pe tara;
• ponderea majoraa populatiei din grupa de varsta adulta (20-60 ani)
peste 50% din totalul populatiei;
Patrimoniu • fond excedentar de cladiri si spatii industriale disponibile in
platformele industriale cu dotare tehnico-edilitara buna;
• rezerve de terenuri care pot fi reconvertite pentru functiuni
diverse;
• posibilitati de dezvoltare in viitor (terenuri neconstruite 24,35%) -
intravilanul reprezinta aproximativ 50% din teritoriul oraslui;
• rezerve de terenuri de buna calitate pentru practicarea agriculturii,
cu lucrari de imbunatatiri funciare;
• piata libera stabila de terenuri si cladiri in intravilan si extravilan,
existenta unui patrimoniu arhitectural valoros;
Infrastructura de • consecventa in timp in planificarea urbanisti ca a oraslui - structura
circulatie si transport urbana flexibila, radial concentrica;
• retea de circulatie si transport, de persoane si marfuri, dezvoltata si
diversificata (rutier, feroviar, aerian si posibil naval);
• zona cu cea mai mare densitate de cai ferate din tara (90,5 km
CF/100 kmp teritoriu);
• aeroportul international, alternativ pentru Otopeni - cel mai mare
numar de zile cu vizibilitate buna;
• dotare tehnica modernizata (acces pentru orice tip de aeronave);
• curse aeriene regulate interne si internationale;
• Canalul Bega – navigabil in trecut pe o lungime de 44 km pe
teritoriul romanesc - exista posibilitatea de reluare a navigatiei;
• acoperire teritoriala buna cu retea de transport in comun
international, interjudetean, judetean, urban;
• transportul in comun electric este prioritar (pret accesibil);
• transportul feroviar al persoanelor asigurat in toate directiile de
deplasare;
Retele Tehnico- • infrastructura tehnica de alimentare cu apa, canal, de aparare
edilitare, energetice si contra inundatiilor, lucrari hidroameliorative, alimentare cu
telecomunicatii energie electrica, gaze naturale si termica relativ bine dezvoltate in
Timisoara;
• alimentare cu energie electrica din doua surse importante (Portile
de Fier, Mintia);
• alimentare cu gaze naturale din Bazinul Transilvaniei si cu gaze de
sonda din Campia Banatului;
• sistem centralizat de termoficare capabil sa asigure mai mult decat
necesarul actual, in regim automatizat de functionnare nonstop in
proportie de 75%;
• principalul traseu de fibra optica de telecomunicatie;
• retea de telecomunicatii extinsa, modernizata in proportie de 70%;
• acoperire integrala cu retea de telefonie mobila– alternativa pentru
telefonia fixa;
• lipsa acuta de locuri de munca;
• tendinta de crestere a ratei somajului;
• plati compensatorii pentru disponibilizati, ceea ce
produce lene sociala;
• nu a fost definitivata delimitarea patrimoniului ca
domeniu public al Statului, al Consiliului Judetean
si al Comunitatii locale;
• existenta in intravilan a terenurilor cu destinatie
speciala (militara, penitenciar, antene radio);
• cost ridicat al terenurilor echipate cu lucrari
tehnico-edilitare;
• neconcordanta intre valoarea reala a locuintelor si
pretul acestora pe piata imobiliara libera;
• proces accelerat de degradare a patrimoniului
istoric din centrul oraslui;
• marirea traficului in zona centrului istoric produce
degradari de structura;
• inexistenta unui plan de amenajare periurban -
necorelare intre reteaua rutiera urbana si cea
periurbana;
• lipsa centurii ocolitoare a oraslui;
• starea tehnica precara a drumurilor, strazilor si a
cailor ferate;
• puncte de gatuire a circulatiei – produc intarzieri
si viteze de deplasare reduse;
• discontinuitatea circulatiei rutiere pe ruta
Timisoara – Cenad (cca. 10 km lipsapanala
frontiera);
• lipsa dotarilor de conducere spre aterizare in
conditii speciale de zbor;
• servicii deficitare pentru calatori;
• neexecutarea dragajului pe canalul Bega;
• bazin de intoarcere a barjelor nefunctionabil;
• degradarea accentuata a pragului barajului de la
Costei poate produce intreruperea alimentarii cu
apa si pericol de inundatii;
• dotare tehnica cu mijloace de transport in comun
invechita (durata de folosinta expirata: tramvaie-
100%, troleibuse-80%, autobuse-15,54%);
• inexistenta subventiilor pentru transportul in
comun in zonele periurbane;
• stare de uzura inaintata a mijloacelor de transport
feroviar;
• slaba dezvoltare a infrastructurii tehnice in
comunele periurbane;
• stadiu avansat de uzurala peste 30% din reteaua de
distributie a apei potabile;
• statie de epurare cu capacitate insuficientade
epurare a apelor uzate si tehnologii depasite;
• Timisara – capat de retea de distributie a gazelor
naturale (presiuni reduse in perioada de iarna);
• retele subdimensionate si cu grad de uzura ridicat;
echipamente si tehnologii partial depasite fizic si
moral;
• slaba asigurare a serviciilor de telefonie fixa
comunele periurbane;
• prestator unic in Romania, de servicii de telefonie
fixa;
• costul relativ ridicat al aparatelor si al serviciilor
de telefonie mobila;
Infrastructura • existenta institutiilor de interes judetean, municipal (in Timisara)
institutionala si comunal (in zona);
Economie • Timisara - puternic centru economic - detine mai mult de 95% din
economia zonei, peste 60% din economia judetului, peste 30% din
economia Regiunii V Vest, peste 3% din economia Romaniei;
• structura economica diversificata;
• indice de dezvoltare ridicat al intregii zone (categoria I);
• piata de consum mare;
• cresterea exporturilor in industrie- cu 73%, in agricultura cu 642%;
• predominarea propietatii private asupra propietatii de stat;
• creserea numerica a IMM-urilor;
Învatamint • procent de solarizare ridicat (peste 99%);
• retea de invatamant solar foarte dezvoltata si diversificata
(invatamant clasic, alternativ, religios, in limbile romana, germana,
maghiara, sarba, engleza, franceza);
• invatamant universitar diversificat - 7 universitati (4 de stat si 3
private), cadre didactice cu inalta pregatire profesionala, dotari
necesare (sali de curs, amfiteatre, biblioteci, laboratoare, camine,
cantine, terenuri experimentale);
Cercetare • centrelor de cercetare cu traditie si personal de specialitate cu
experientaindelungatain domeniu pe diverse profile;
• obiective de cercetare stiintifica si aplicativa;
Cultura si Mass • Timisoara, centru cultural important al Romaniei, cu traditie
media culturala;
• patrimoniu cultural divers;
• oferta culturala diversificata (opera, filarmonica, teatre in limba
romana, germana, maghiara, de papusi, scoli de arta, biblioteci,
ansambluri artistice, muzee, galerii de arta);
• Mass media dezvoltata (presa scrisa-17 cotidiene, saptamanale,
lunare, trimestriale, anuale locale, in limbile romana, germana,
maghiara si sarba, cu sistem de difuzare privat dezvoltat; 4 posturi
de radio cu acoperire regionala; 2 posturi TV locale si 1 studio
teritorial al TVR, 2 retele TV prin cablu).
Sanatate, asistenta • exista o repartitie echilibrata atat ca numar de persoane
sociala deservite/cabinet medical, cat si in privinta raportului urban/rural;
• dotarile de sanatate existente acopera necesitatile orasului si ale
zonei;
• centru de cardiologie cel mai modern din estul Europei;
• exista un numar important de asociatii si institutii care asigura
protectia sociala (65 organizatii, 46 institutii);
• administratia publica locala asigura fonduri si servicii pentru
protectie sociala si sprijina financiar ONG-uri care ofera servicii
de asistenta sociala;
• regiunea V Vest neinstitutionalizata;
• lipsa unor dotari necesare dezvoltarii economico-
sociale (centre expozitionale, scoli internationale,
parc tehnologic, centre de afaceri, comerciale,
turistice, de integrare europeana etc.);
• dezvoltare relativ redusa a infrastructurii de
afaceri;
• economia zonei este in curs de stabilizare;
• descresere foarte mare a exporturilor in ramura
servicii;
• structura economica invechita, utilaje vechi cu
uzura fizica si morala ridicata;
• nivel relativ redus al dezvoltarii IMM-urilor;
• fluctuatie mare a personalului intre diversele
ramuri economice;
• management slab;
• absenta unui mecanism de stimulare selectiva a
activitatilor industriale si de promovare a
industriilor nepoluante si cu valoare adaugata
mare;
• autonomia unitatiilor de invatamant este relativ
redusa;
• reteaua solara este insuficient de flexibila;
• dotare precara a unitatilor de invatamant cu
echipamente si materiale;
• insuficienta racordare la tehnicile de varf;
• migrarea cadrelor didactice din invatamant spre
alte domenii de activitate;
• oferte educationale solare si universitare
neracordate la cerintele de pe piata muncii;
• dotarea centrelor de cercetare este insuficienta si
depasita fizic si moral;
• slaba corelare intre cercetare si productie;
• insuficienta integrare in circuitul cultural national
si international;
• insuficienta implicare a societatii civile in viata
culturala;
• lipsa baza materiala mass media insuficient
consolidata pe plan local;
• numar de licente de transmisie sub nivelul cererii;
• lipsa unei strategii culturale coerente;
• centralizare excesiva– lipsa posibilitatii
coordonarii politicii de sanatate la nivel local;
unitati de sanatate vechi, unele nefiind
modernizate;
• intretinere curenta nesatisfacatoare;
• lipsa dotarilor necesare desfasurarii activitatilor de
expertiza medicala;
• insuficiente centre de recuperare;
• utilizare nejudicioasa a paturilor de spital;
• cele mai ridicate costuri de spitalizare din tara;
• legislatia in domeniul asistentei sociale este in
continua schimbare;

Mediu • grad de poluare relativ mic existenta unor zone verzi amenajate si
lucii de apa care pot imbogati microclimatul;
• posibilitati de extindere a acestora;
• Existenta Padurii Verzi si a zonei de agrement urban dezvoltata pe
malurile Canalului Bega existenta zonelor de agrement suburbane
(Ianova, Timis , Sanandrei, etc.);
• resurse de ape termo-minerale;
Locuire • suprafata medie locuibila/locuitor relativ mare, peste media pe
tara;
• disponibilitate pentru locuire diversificata (cladiri colective, case
individuale) existenta politicilor locale de achizitionare si
transformare a imobilelor in vederea rezolvarii problemelor
sociale;
TENDINTE GENERÂND OPORTUNITĂTI SAU POTENTIALE RISCURI PENTRU ZONA TIMISOARA
SECTOR OPORTUNITATI
Politica generala a • semnarea tratatului de preaderare a Romaniei la UE;
Romaniei; relatiile cu
autoritatile judetene • Îmbunatatirea mediului legal si institutional in Romania;
• extinderea descentralizarii in toate sectoarele de activitate;
• stabilitate politica interna;
• infiintarea agentiilor de dezvoltare regionale;
Procese demografice si • cresterea mobilitatii populatiei;
sociale
• imbunatatirea standardelor educationale ale populatiei;
• inexistenta conflictelor sociale majore;
• cresterea continuaa populatiei din grupa de varsta apta de munca
(18-20 ani), cu pregatire profesionala superioara;
Economie • Timisoara a fost recunoscuta ca pol sinergic de dezvoltare a
relatiilor comerciale dintre tarile semnatare ale acordului
CEFTA (declaratie finala“Parteneriat CEFTA ’98);
• dezvoltarea la Timisoara a unui Centru de promovare a relatiilor
economice dintre tarile membre CEFTA;
• existenta acordurilor financiare semnate cu FMI, Banca
Mondiala si UE;
• simplificarea formalitatilor vamale si a regimului vizelor;
• aplicarea strategiei nationale pe termen mediu; stabilizarea
economiei nationale;
• dezvoltarea si imbunatatirea legislatiei in domeniul muncii;
• restructurarea finantelor publice;
• simplificarea procedurilor juridice si administrative pentru
incurajarea investitorilor interni si straini;
• accelerarea procesului de privatizare;
• reglementarea si aplicarea legislatiei privind proprietatea;
• insuficiente servicii si personal specializat;
• implicarea insuficientaa societatii civile si a
bisericilor in rezolvarea problemelor sociale
comunitare;
• Indice scazut de zona verde/locuitor;
• posibilitati reduse de agrement in interiorul zonei
sau in imediata apropiere;
• lipsa perdelelor de protectie insuficienta
exploatare a apelor termo-minerale;
• Inexistenta unei gestiuni ecologice integrate a
desurilor;
• pondere mica a locuintelor aflate sub tutela
administratiilor publice locale;
• stare de uzura avansatala cca. 60% din totalul
locuintelor;
• tendinta de diminuare a fondului de locuit prin
reconversia functionala a spatiilor;
• insuficienta echipare a unor cartiere cu dotari
complementare (invatamant, piete agro-
alimentare, spatii verzi, spatii de joaca);
• existenta in zonele de locuit a unor functiuni
incompatibile;
RISCURI
• reorientarea politicii interne a Romaniei spre
un model economic de tip inchis;
• reorientarea politicii interne a Romaniei spre
un sistem administrativ centralizat;
• monopolizarea economiei;
• descresterea demografica;
• accentuarea conflictelor sociale;
• migrarea formatorilor profesionali de varf din
invatamatul superior spre alte domenii sau in
alte tari;
• inasprirea procedurilor vamale retragerea
sprijinului financiar din partea organismelor
internationale;
• cresterea delictelor economice, dezvoltarea
economiei subterane;
• scaderea ritmului procesului de privatizare;
• acordarea de facilitati prioritare altor centre
economice din regiune si Euroregiune;
Relatii regionale, • existenta Agentiei de Dezvoltare V Vest in Timisoara;
euroregionale,
internationale • infiintarea Agentiei de Dezvoltare a Zonei Timisoara;
• relatii traditionale de colaborare in toate domeniile cu alte orase
din Euroregiunea Dunare-Cris-Mures-Tisa;
• acorduri de infratire cu 6 orase europene (Karlsruhe, Mulhouse,
Faenza, Gera, Rueil-Malmaison, Szeged);
• instabilitate politica internationala;
• accentuarea si/sau extinderea conflictelor in
Balcani;
• aparitia conflictelor in cadrul zonei Timisoara,
al judetului Timis (ex. intre institutiile
administrative);

• imbunatatirea relatiilor Romaniei cu Iugoslavia. • conflicte de interese intre centrele economice

din Regiunea V Vest;

Infrastuctura majora • deschiderea punctului de frontiera cu Ungaria de la Cenad;
• amenajarea Coridorului nr.4 de circulatie paneuropeana, cu
prioritate portiunea cuprinsaintre Szeged si Timisoara;
• Construirea podului de la Vidin;
• lipsa fondurilor necesare pentru dezvoltarea
infrastructurii majore de circulatie;
• conflicte de interese intre diferitele nivele
decizionale (local, judetean, national);

• reamenajarea Canalului Bega pentru transportul naval de

marfuri;

VI. Protecţia şi Conservarea Mediului

TIMIŞOARA, jud. Timiş, 26-28 Noiembrie 2007 a avut loc sedinta
comitetului Teritorial Vest.
Temele prezentate in cadrul sedintei Comitetului Teritorial Vest au fost de
actualitate, au abordat aspecte legate de finantarea proiectelor, noutati in
tehnologia epurarii apelor reziduale si tratarea namolului, costuri de productie
vs. investitii si au fost prezentate de firme cu traditie si bogata experienta din
Germania (landul Baden-Württemberg) si Romania si au fost :
-Posibilitati de finantare a proiectelor privind gestionarea apelor menajere si
reziduale prin intermediul fondurilor europene.
Prezentarea a fost facuta de catre dl. Ing. Mircea Leschian – Director regional
de Mediu
-Sisteme utilizare la epurarea apelor reziduale
1. Managementul proiectelor privind epurarea apelor reziduale – avantaje,
particularitati, etape.
Prezentarea a fost facuta de catre firmele germane: Drees & Sommer Infra
Consult & Management GmbH
2. Proiectarea instalatiilor de epurare a apelor reziduale
Prezentarea a fost facuta de catre firma germana : Kläranlagen Steinle
Verfahrenstechnik Gmbh
3. Costuri de productie vs. investitii – Cand este rentabil sa facem economii, si
cind o investitie mare poate deveni rentabila?
Prezentarea a fost facuta de catre firma germana : Weber-Ingenieure Gmbh
4. Tratarea namolului – Modalitati de reducere a costurilor si de protejare a
Mediului inconjurator
Prezentarea a fost facuta de catre firmele : Gebr. Bellmer Gmbh; W.
Götzelmann + Partner Gmbh.
-Referate sustinute de reprezentantii firmelor romanesti
1. Sistemul de apa si canalizare din Romania
Prezentarea a fost facuta de catre D-l dr. ing Ilie Vlaicu Director General la
SC Aquatim SA Timisoara.
2. Studiul de caz: judetele Alba, Hunedoara, Caras-Severin si Timis.
4
b) Activitati in parteneriat cu ARA-Bucuresti

TIMIŞOARA 17 Aprilie, Sediul SC Aquatim SA Timisoara cu participare a

Presedintelui ARA d-l Ciomos Vasile unde a avut loc semnarea parteneriatului
Romano-German a Acordului privind infintarea la Timisoara a Centrului de
Competenta National pentru Sectorul Alimentari cu Apa Potabila si Epurarea
Apelor Uzate.
TIMIŞOARA 3 Octombrie, conferinta de specialitate organizata de
Universitatea Politehnica Timisoara in colaborare cu Comitetul Teritorial Vest
si reprezentanti din Germania “Domenii de utilizare a tehnologiilor cu
membrane in Romania” cu urmatoarea teme de prezentare:
- Gestionarea apelor – gestionarea apelor uzate in Romania.
- Situatia actuala si perspective posibile in implementarea cu membrane
in tratarea si epurarea apelor in Romania.
- Utilizarea tehnologiilor cu membrane pentru tratarea apei potabile.
- Membrane cu fibre concave utilizate la tratarea apei potabile.
- Utilizarea membranelor plane la epurarea apelor uzate.
- Utilizarea membranelor cu fibre concave la epurarea apelor uzate.
- Impementarea tehnologiei cu membrane la epurarea apelor uzate
industriale.
- Exemplu de utilizare a tehnologiei cu membrane in Romania.
- Sprijinul acordat proiectelor din domeniul protectiei mediului de catre
administratia Fondului pentru Mediu.
- Centru de cercetare si dezvoltare pentru alimentarea cu apa si epurarea
apelor uzate Romania
TIMIŞOARA 14-17 Noiembrie, sedinta trimestriala a Comisiei Economice
ARA in colaborare cu Comitetul Teritorial ARA Vest cu urmatoarea
ordine de zi:
- Urmari ale transformari regiilor autonome in societati Comerciale.
- Contractele de Concesiune si obligatiile financiare ce decurg din
acestea.
- Proceduri de lucru cu sucursalele in domeniul financiar contabil.
- Noutati legislative.
6
3. Aspecte organizatorice
- Cele legate de membrii Comitetului Teritorial-Vest, prin scaderea numarului
lor, aceasta explicindu-se prin transformarea regiilor in Societati Comerciale,
regionalizarea la nivelul judetului si absorbtia oraselor mici de catre un
operator mare.
- Solicitari facute pentru inscrierea in structurile ARA avem din partea unor
personae fizice (Asistenti Universitari) care au intarit rindurile Comitetului
Teritorial Vest, acestia fiind in persoana domnilor: Podoleanu
Corneliu,Segneanu Emanoel, Florescu Constantin, doamnei Teodosiu Carmen,
David Ioan si a firmei SC Arcoinstal SRL Arad.
- Comunicarea cu membrii :
In permanenta sa urmarit sa existe o buna comunicare intre membrii C.T.Vest
pe probleme de interes general in domeniul activitatii desfasurate, existand
colaborari si discutii pentru rezolvarea unitara a problemelor cu care se
confrunta fiecare.
- propuneri de imbunatatire a vietii interne a CT- ului
Pentru imbunatatirea vietii interne a C.T. propunem ca toti membrii
comitetelor teritoriale , atunci cand intalnesc situatii deosebite , sa informeze
pe cale electronica secretarul comitetului respectiv, pentru a face cunoscuta
situatia si celorlalti membri.

TIMIŞOARA ECOLOGICĂ
1.OBIECTIVE PENTRU 2008
SPAŢII VERZI

Dezvoltarea urbană este în prezent un fenomen universal, de care nu este

scutită nici una din regiunile lumii, putându-se vorbi astfel de o societate industrială
urbană, care se naşte odată cu revoluţia tehnologică.
Urbanizarea a început să crească brusc după cel de-al doilea război mondial,
procentul general de urbanizare înglobând astăzi aproape jumătate din populaţia
lumii.
În acest decor artificial, de deşert sterp, oazele de verdeaţă, scuarurile,
parcurile, apar ca adevărate miracole care redau omului speranţa şi bucuria de a trăi.
Omul va trebui să se adapteze acestei ambianţe specifice.
Urbanismul modern se străduieşte din răsputeri să corecteze defectele oraşelor
vechi şi să creeze altele noi în care să se asigure o împletire firească între un cadru
civilizat de viaţă urbană şi condiţii biologice optime.
Profundele schimbări pe care civilizaţia le-a produs, atât în ritmul vieţii, cât şi
în structura mediului înconjurător, au determinat apariţia unui fenomen social cu
pondere din ce în ce mai mare şi cu importante implicaţii în structura vieţii sociale,
pe care îl numim fenomen recreativ.
Recrearea este în prezent o necesitate vitală a societăţii moderne, care se
impune atenţiei cu putere din ce în ce mai mare, motiv pentru care ea face obiectul
unei preocupări atât de natură ştiinţifică, cât şi administrativ organizatorică.
Un rol esenţial în realizarea echilibrului ecologic al ambientului omului, îl are
armonizarea raporturilor reciproce dintre spaţiile construite şi cele libere şi plantate,
dintre spaţiul oraşului şi al teritoriului înconjurător. Intervenţia omului îşi pune
pecetea astăzi, mai mult sau mai puţin, până în cele mai îndepărtate colţuri ale naturi.
 PRIMĂRIA MUNICIPIULUI TIMIŞOARA - DIRECTIA DE MEDIU
TIMIŞOARA ECOLOGICĂ

Spaţiile verzi sunt parte componentă a vieţii economice şi sociale a unei

localităţi, reflectând, prin existenţa lor, nivelul de trai, gradul de cultură şi de
civilizaţie al locuitorilor săi, cu influenţe benefice şi asupra psihicului uman. Ele sunt
o componentă esenţială a habitatului uman, cu efecte asupra echilibrului ecologic al
acestuia, reprezentând un adevărat tampon şi având capacitatea de a prelua o parte
importantă a efectelor negative ale unor factori poluanţi.
În cadrul funcţionalităţii ecologice spaţiile verzi au capacitatea de a reţine
precipitaţiile atmosferice, reduc şi purifică scurgerile de apă, fixează solul, reţin
materialele aluvionale, reglează temperatura şi umiditatea atmosferică. Un rol foarte
important al spaţiilor verzi din oraşe este conservarea biodiversităţii, a speciilor
ameninţate cu dispariţia adunate în grădini botanice care au un statut special.

Arborii - fiinţele vii în peisagistica oraşului

Arborele, într-un oraş, este ultimul bastion al naturii într-un cadru artificial,
mineral cum au devenit marile aglomerări urbane.
Arborii fac parte din patrimoniul oraşului şi, spre deosebire de regnul animal,
care este într-o schimbare permanentă de decor, într-o continuă agitaţie cu motivaţia
bine definită – supravieţuirea – total opus, arborele rămâne într-un singur loc,
găsindu-şi acolo tot necesarul existenţei.
Admirând arborii pentru grandoarea şi întreaga lor făptură, se ajunge la
o constatare ce are puterea unei legi în biologie. Vigoarea unui individ sau chiar
a unei specii depinde de o anumită stare de cumpătare în ceea ce priveşte
mijloacele de subzistenţă. Abundenţa acestor mijloace duce la degenerare.
Aceasta este marea lecţie de viaţă pe care ne-o dă arborele.
Inconştient, prezenţa lui ni se imprimă în starea generală de spirit atât
prin elementele structurii sale, cât mai ales prin bioenergia pe care o emană.
Sunt arbori ce emană bioenergie pozitivă (chiparosul de baltă, salcâmul,
arborele cu lalele, castanul, bradul argintiu), alţii ne absorb energia negativă cu
care suntem încărcaţi uneori (arţarul, salcia, tuia, glădiţa).
Fiecare arbore este o individualitate, cu o structură şi o funcţionalitate mai
simplă decât a noastră. Fiecare arbore respectă caracteristicile speciei, conturate şi
stabilizate în timp, dar se înscrie într-o marjă de variabilitate. Corespunzător speciei
este modul general de creştere, de expansiune a coroanei, de ramificare – este
energia specifică de dezvoltare.
Condiţiile conjuncturale îi imprimă însă individualitatea. Există o formă
specifică fiecărui arbore pe care o ia atunci când este singular, scăldat în lumină. În
colectivitate sau chiar într-o simplă asociere de câteva exemplare, dezvoltarea sa este
diferită. Îl modelează atât fireasca sa energie formativă, cât şi fuga, în primul rând,
după lumină.
 Arborele este o fiinţă vie ca şi omul sau animalele, el se naşte, creşte, respiră,
transpiră, se reproduce şi moare.

PRIMĂRIA MUNICIPIULUI TIMIŞOARA - DIRECTIA DE MEDIU

TIMIŞOARA ECOLOGICĂ

Poluarea atmosferică, dezvoltarea urbană, constrângerile tehnice dintr-un oraş

impun unui arbore condiţii dificile.
Pentru confort şi exigenţele citadine, pentru necesităţile activităţii economice,
o rivalitate feroce este instaurată între mineral şi vegetal.
Invazia maşinilor “a ronţăit” încetul cu încetul spaţiul disponibil.
Spaţiul subteran, indispensabil vieţii arborilor a fost redus şi izolat. Rădăcinile
au fost mutilate, secţionate şi acoperite de asfalt.
Lucrările de teren, formarea reţelelor subterane, fundaţiile, sărurile rămase de
la spălare, vibraţiile datorate circulaţiei, poluarea hidrocarburilor şi detergenţilor
antrenează mutilări importante şi duc la asfixierea sistemului radicular.
Fiecare zonă verde, fiecare stradă plantată influenţează prin efectul răcoritor,
circulaţia locală a aerului. Aceasta este una din funcţiile importante ale arborilor din
oraşe. La aceasta se mai adaugă şi cel de atenuare a poluării.
Frunzele arborilor fac oficiul de filtrare a aerului, ele fiind obstacole în
mişcarea descendentă al aerului poluat, reţinând pe suprafaţa lor praful şi alte diverse
particule.
Tabelul de mai jos evidenţiază eficacitatea efectului de reducere al poluării
(prin praf) de către arbori, la măsurarea prafului din aer (Frankfurt) seara, vara, în
centrul oraşului.

Locaţie Număr de particule praf într-un

litru de aer

Gara centrală 176.000

Centrul oraşului 184.000
Bulevard fără arbori 115.000
Bulevard cu arbori 38.000
Parc 31.000

Arborii contribuie la diminuarea concentraţiei de microorganisme aflate în

suspensie din aer. Pe de o parte, provoacă reţinerea lor împreună cu praful la nivelul
frunzelor, iar pe de altă parte dezvoltă o acţiune microbiană directă (contra
bacteriilor şi ciupercilor/datorită secreţiei frunzelor, de substanţe numite „metabolice
secundare” (polifenoli, terpene etc.) care au proprietăţi antibiotice.

Tabelul următor prezintă conţinutul în germeni cuprins în 3 m3 de aer din

Paris.

Locaţie Număr de germeni

Magazinele mari 4.000.000

Marile bulevarde 600.000
Grădini 10.000
Alte parcuri şi grădini 2.000
Pădurea Fontainbleau 50
Arborii sunt capabili să fixeze monoxidul de carbon, acesta fiind toxic pentru
sănătatea omului, deoarece îl fixează în locul oxigenului în hemoglobina din sânge în
timpul respiraţiei. În cazul unei alei cu arbori şi grădini se poate absorbi până la 30%
din CO emis.
După experienţele efectuate la Lausanne autorii estimează reducerea ratei de
NO2 la 50% datorită arborilor unei străzi.
Se consideră că prezenţa arborilor în oraş poate reduce nivelul sonor măsurat
la înălţimea omului. Arborii cu tulpina înaltă atenuează sensibil sunetele cu frecvenţe
joase şi zgomotele de înaltă frecvenţă. O diminuare de 23 dB poate fi obţinută prin
plantarea unui ecran verde.
„Durerea” produsă coroanei se datorează iluminatului public, reţelei aeriene,
circulaţiei camioanelor, lărgirii străzilor care duc la rănirea ramurilor şi câteodată la
fisurarea trunchiului.
Folosirea sării pentru ameliorarea condiţiilor în oraş, de topire a zăpezii, are
influenţe nefaste asupra arborilor.
Arborii şi spaţiile verzi răcoresc, umezesc, deprăfuiesc şi decontaminează
aerul.
Arborii înveselesc comunitatea umană. Ei reprezintă o adevărată oază de calm,
prospeţime, chemând la plimbare, destindere şi joacă. Ei devin locul de întâlnire şi
reper.
În municipiul Timişoara – structura speciilor de arbori se prezintă astfel:
- genul Acer-paltinii - 18%
- genul Robinia –salcâmi - 9%
- genul Prunus – prunii - 9%
- genul Fraxinus – frasinii - 8%
- genul Pinus – pinii - 7%
- genul Tilia – teii - 6%
- genul Populus – plopii - 6%
- genul Picea – molizii - 4%
67 %
Toate celelalte genuri se înscriu cu participări de 1 – 3 %, unele sub l %.
Distribuţia acestor procente de participare este foarte variată pe parcuri.
O analiză a structurii parcurilor este dată de repartiţia exemplarelor pe clase de
vârstă, care se prezintă astfel:
- clasa a I-a (vârsta 1-20 ani) 48%
- clasa a II-a (vârsta 21-40 ani) 36%
- clasa a III-a (vârsta 41-60 ani) 10%
- clasa a IV-a (vârsta 61-80 ani) 4%
- clasa a V-a (vârsta 81-100 ani) 1%
- clasa a VI-a (vârsta 101 ani şi peste) 1%
Clasa a VI-a de vârstă însumează circa 140 de exemplare.
Datele culese pe teren oferă posibilitatea unor analize mai complexe. Intre
acestea se numără:
- indicele de densitate, exprimat prin număr de exemplare la ha, care pentru
parcurile din nord este de 36%, iar pentru cele din sud de 16%.
- grosimea medie a stratului ecologic, care exprimă valoarea globală
ecologică a fiecărui parc, este de 0,96 m.
Conform anexei nr.1 la H.C.L. nr.112 din 22.11.1994 arborii cu valoare
dendrologică şi ornamentală deosebită sunt în număr de 67 de exemplare, situate în
toate zonele oraşului.
Populaţia Municipiului Timişoara numără 317.953 locuitori, conform
recensământului din 2002.
Spaţiul verde, aparţinând domeniului public timişorean, este reprezentat
prin parcuri, scuaruri şi aliniamente stradale cuprinde un număr total de 168.500
arbori.
Conform datelor confirmate la 31.12.2006 de Institutul Naţional de
Statistică suprafaţa totală a spaţiilor verzi este de 502 ha alcătuită din :
- parcuri 87,59 ha
- scuaruri 12,97 ha
- aliniamente şi cartiere 328,58 ha
- perdea forestieră 22,00 ha
- Pădurea Verde 50,70 ha
La numărul de locuitori, spaţiul verde aferent este de 15,9 mp/locuitor,
respectiv 0,5 arbori/locuitor.
Conform Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr.114 din data de
17.10.2007 se prevede ca în 2010 spaţiul verde să fie de 20 mp/locuitor, ceea ce va
corespunde cu 630 ha, în oraşul Timişoara. Acest lucru înseamnă că în perioada 2007
– 2010 să se planteze un număr de 57.600 de arbori.
În perioada 2010 – 2013 este necesar să se planteze un număr de 85.000
arbori, ajungându-se la un număr total de 311.050 arbori, care va corespunde cu un
arbore/locuitor, iar suprafaţa de spaţii verzi trebuie să ajungă la 26 mp / locuitor,
suprafaţa totală de spaţii verzi ridicându-se la 819 ha.
Spaţiile verzi sunt o componentă esenţială a habitatului uman, cu efecte
asupra echilibrului ecologic al acestuia, reflectând prin existenţa lor, nivelul de trai,
gradul de cultură şi de civilizaţie al locuitorilor săi.
  Concluzii

Concluzii cu privire la Studiul privind comunitatea timişoreană şi serviciile sociale

Studiul de faţă a fost realizat de către Centrul Comunitar de Asistenţă Socială –Timişoara
în anul 2004 cu scopul de identifica, atât unele nevoi sociale din comunitatea
timişoreană, cât şi felul în care această comunitate gândeşte, cât cunoaşte despre
serviciile sociale sau dacă ştie ceva despre acest subiect, cum se vede implicată şi care
consideră că este rolul ei în acordarea acestor servicii.

Chestionarul a fost aplicat unui număr de 323 de locuitori din municipiul Timişoara cu
ajutorul studenţilor de la Secţia de Asistenţă Socială din cadrul Universităţii de Vest
Timişoara. Concluziile care s-au desprins din interpretarea şi analiza rezultatelor sunt:

În rândul populaţiei studiate există o viziune conservatoare asupra serviciilor sociale şi a

rolului acestora în viaţa persoanei, familiei şi comunităţii. Principalele trăsături ale
acestei viziuni sunt:

• statul paternalist, care are rolul de a interveni atunci când există probleme în familie
(abuzuri sau violenţa în familie) şi de a oferi ajutor financiar;

• familia este „celula de bază a societăţii”, principala responsabilă pentru ceea ce se

întâmplă cu membrii ei (copii sau vârstnici) şi trebuie implicată în toate măsurile de
protecţie socială;
• în cazul problemelor care ţin de individ acesta este singurul responsabil pentru ceea ce i
se întâmplă şi acţiunile pe care le întreprinde vor avea repercusiuni numai asupra lui.

Comunitatea este puţin responsabilă pentru problemele de ordin social din cadrul ei,
rezolvarea acestora ţinând de intervenţia statului sau de persoană ori familie – nu există
coeziune socială;

Serviciile sociale nu sunt foarte cunoscute în comunitate, noţiunea trezeşte respingere în

rândul celor intervievaţi, majoritatea nu doresc să aibă de-a face cu acestea, nu se pot
pune în situaţia de a avea nevoie de ele.

Această conotaţie negativă trebuie contracarată prin acţiuni de promovare a activităţilor

serviciilor sociale şi a rolului benefic al acestora în comunitate. De fapt, este vorba de o
promovare a însăşi asistenţei sociale. În caz contrar felul în care sunt văzute serviciile
sociale se va răsfrânge asupra beneficiarilor lor şi va duce la accentuarea marginalizării
acestora.

Majoritatea respondenţilor nu observă legătura directă dintre un comportament dăunător

(consumul de substanţe toxice, de exemplu) şi consecinţele pe care acesta l-ar putea avea
asupra mediului de viaţă (ei consideră că acest consum de substanţe toxice nu este una
dintre problemele familiei). Poate şi din acest motiv, o trăsătură generală a populaţiei
studiate este reprezentată de lipsa de interes pentru metodele de prevenţie. La toate
întrebările care s-au ocupat de acest aspect, opţiunile care se refereau la informarea

privind drepturi sau obligaţii au obţinut procente foarte mici. De asemenea, consilierea nu
a întrunit, de multe ori, opţiunile respondenţilor. În concluzie este nevoie şi de o educare
a populaţiei în acest sens.

Membrii comunităţii nu consideră că vârstnicii şi persoanele cu handicap sunt

dezavantajate.

Menţionăm că în perioada aplicării chestionarului au fost luate o serie de măsuri pentru

îmbunătăţirea situaţiei vârstnicilor, intens mediatizate. De asemenea, persoanele cu
handicap se bucură de mai multe facilităţi decât alte categorii defavorizate şi au fost
create o serie de servicii pentru ele.

Unele măsuri de protecţie socială, cum ar fi centrele de zi, nu sunt foarte populare în
rândul populaţiei studiate deoarece rolul lor în comunitate nu a fost suficient mediatizat.

Majoritatea subiecţilor susţin ideea integrării în comunitate a categoriilor defavorizate

prin intermediul găsirii unui loc de muncă (soluţie la criza financiară care este
considerată principala responsabilă pentru problemele de ordin social).
Dezvoltarea turismului în zonă trebuie vazută în relatie directa cu conservarea naturii
(ariile naturale protejate), cu conservarea culturii autentice şi cu implicarea comunităţilor
locale în toate etapele acestui proces.

Procesul de dezvoltare a turismului în zonă este un proces de lungă durată (5-10 ani), ce
necesită un efort susţinut din partea tuturor celor implicaţi dar care poate aduce beneficii
majore pe termen lung, contribuind în mod direct la crearea de “existenţe durabile” în
zona ţinta.

Decizia privind iniţierea unui asemenea proces trebuie luată de catre comunităţile locale,
fiind nevoie de iniţierea unei planificări complexe a dezvoltarii turismului,agroturismului
şi ecoturismului în zona, planificare care să integreze toate aspectele sociale, economice
şi de mediu.

 Bibliografie:

 http://www.primariatm.ro
 http://www.timisoreni.ro
 http://ro.wikipedia.org/wiki/Timişoara
 http://www.timisoaraonline.net/
 http://www.opiniatimisoarei.ro
 http://www.timisoreni.ro