MĂSURAREA TANGENTEI UNGHIULUI DE PIERDERI

DIELECTRICE ŞI ă CAPACITĂŢII IZOLAŢIEI

ECHIPAMENTELOR ELECTRICE
1. NOŢIUNI TEORETICE
Printre determinările sau măsurările preventive ale materialelor sau construcţiile
izolante este enumerată tangenta unghiului de pierderi dielectrice, tg δ şi capacitatea
izolaţiilor, care fac parte din categoria încercărilor preventive nedestructive [1,14,18].
Ştim că δ este unghiul cu care este micşorat defazajul între curenţi şi tensiunea
aplicată dielectricului real în raport cu condensatorul ideal şi care se numeşte unghi de
pierderi dielectrice.
Fiecare condensator real (cu pierderi) poate fi reprezentat printr-o schemă serie
(fig.1) sau printr-o schemă paralel (fig. 2).
RP

RS CS
CP

Fig.1
Fig.2

Schemei seriei îi corespunde diagrama fazorială din fig. 3 unghiul de pierderi

dielectrice reprezintă deci, unghiul dintre curentul care trece prin condensatorul real şi
curentul care trece prin condensatorul teoretic. Din figura de mai sus rezultă că
tangenta unghiului de pierderi dielectrice sunt calculate cu relaţia:
IRS
tgδ = = ϖ RS C S
1
I
ϖC S
1
tgδ = ϖRS C S =
ϖ RP C P

Între elementele schemelor serie şi paralel există următoarele relaţii:

CS
Cp =
1 + tg 2δ
1
R p = RS (1 + 2 )
tg δ

I
CX RN RX
U
≈
IN
CN
CN
UC R
UR

Fig.3 Fig.4
 RN
RN C N = R X C ⇒ C = CN
RX
ϖRC = ϖRN C X ⇒ tgδ = ϖRN C X

Se observă că tg δ variază proporţional cu rezistenţa electrică R, în cazul

schemei serie şi invers proporţional cu rezistenţa RP în cazul schemei paralel, punând
în evidenţă în cele două cazuri prezenţa pierderilor active în dielectric.
Un strat izolant de proastă calitate va avea o rezistenţă de pierderi mai mică
decât un nou strat izolant. Astfel măsurarea valorii tg δ permite obţinerea informaţiilor
privind starea de izolaţie analizată. Umezirea izolaţiei, prezenţa impurităţilor
conductoare sau semiconductoare, îmbătrânirea stratului izolant şi apariţia
descărcărilor parţiale în incluziunile gazoase, conduce la modificarea dependenţei
acesteia de tensiune, temperatură, timp.

Măsurarea capacităţii şi a tangentei unghiului de pierderi este făcută cu puntea

Schering clasică sau cu puntea Schering cu braţe inductive.
În figura 4 este prezentată schema Schering clasică, unde condensatorul
măsurat este reprezentat prin schema seric R,C şi apoi sunt scrise ecuaţiile de echilibru.
În figura 5 este prezentată schema de principiu a punţii Schering cu braţe
inductive de tip PSBI – A.
 Izolaţie umedă

Izolaţie uscată

Condiţiile impuse elementelor din fig. 5 sunt:

- rezistenţa Rp mai mică decât rezistenţa R;
- impedanţa condensatorului Cx mai mare decât celelalte impedanţe ale
braţului propriu.
Dacă tg δ ≤ tg δ x , condensatorul etalon Ce poate fi considerat ideal, şi avem
diagrama fazorială din fig. 6.
Această diagramă este trasată pentru echilibru.
Variaţia tg δ în funcţie de tensiune permite să fie făcute aprecieri cu privire la
starea stratului izolaţiei şi asupra tensiunii de străpungere.
Trasarea curbei tg δ = f(U) începe de obicei de la 0,25 UN, la limita superioară
fiind cel puţin 1,2 UN de preferinţă fiind egală cu tensiunea de încărcare pentru a pune
în evidenţă defectele.
Stratul izolant uscat are o alură aproape orizontală şi stratul care marchează
apariţia descărcărilor parţiale apare la tensiunea nominală şi nu este foarte accentuată
(fig. 7).
Variaţia tg δ = f(t) are un caracter descendent pentru stratul izolant uscat şi un
caracter ascendent pentru stratul izolant umed.
 2. CHESTIUNI DE STUDIAT
Se va studia construcţia şi funcţionarea punţii Schering.
Determinarea tg δ şi a capacităţii pentru transformator.
Reprezentarea grafică a dependenţei tg δ = f(U).

3. APARATE UTILIZATE
AT - autotransformator;
TRT - transformator ridicător de tensiune;
TX - transformator de măsurat;
CE - condensator etalon;
V - voltmetru.

4. MOD DE LUCRU
- Se realizează schema de lucru.
- Se verifică tensiunea de alimentare a indicatorului de nul prin apăsarea
butonului ,,CONTROL BATERIE” şi verificarea acului indicator după reperul roşu şi
apoi se trece pe poziţia ,,MĂSURARE”.
- Se măreşte eşalonat tensiunea până la o valoare dorită.
- Se pun comutatorii tg δx pe zero.
- Se fixează N = 10 -5
- Se alege o scală de sensibilitate a indicatorului de nul, astfel ca indicatorul să
intre în scală.
- Se echilibrează CX/CE alegând pentru N valori astfel încât valoarea indicată pe
prima decadă să fie mensuală.
- Se măreşte minimul indicatorului crescând succesiv sensibilitatea.
- Se echilibrează tg δx căutând încă minimul indicatorului de nul; dacă este
nevoie se trece pe o altă scală pentru N(10-4,10-3).
- Dacă este nevoie, se revine la echilibrarea CN/CE apoi la tg δx, până la
obţinerea celor mai mici indicaţii posibile.
- Rezultatele obţinute sunt scrise în tabel.
- La antrenarea primei decade a tg δ vom începe de la 0 în sus, căutând primul
maxim.
- Consumatorii tg δx, sunt prevăzuţi cu poziţia n-1n pentru a da posibilitatea
eliberării punţii în cazul în care Cx are pierderi mai mici decât CE, de obicei fiind
evitate.
- În timpul echilibrării puntea va fi protejată împotriva şocurilor mecanice.

5. OBSERVAȚII ŞI CONCLUZII