POvESTEA LU!

HARAP ALB
ESTE BASN CULT
Spre deosebire de basmul popular ,basmul cult este putin mai realist,fantasticul fiind puternic individualizat
si umanizat ,personaje concrete si cel mai important , se cunoaste autorul.
Ne putem da seama ca Povestea lui Harap Alb este un basm ,chiar de la inceput ,incepe cu o formula tipica
basmului ,amu cica era odata" ,plasand intamplarile povestite intrun timp indepartat si neprecizat ,poate la
inceputul lumii .Din aceasta formula intelegem ca intamplarile sunt unice nu sau mai petrecut pana atunci
Creanga citeaza la tot pasul proverbe ,zicatori ,vorbe de duh,pe care le ia din tezaurul de intelepciune
populara si le introduce in text prin expresia"vorba aceea" 26123yng63lkz2t
Sfarsitul e tipic ca la toate basmele ,ceva ce mai continua inca si nu se va termina niciodata , si a tinut
veselia ani intregi si acum mai tine inca"
Si in acest basm exista o cifra magica,cifra trei si multipli acesteia sunt cifrele magice din acest basm ,dar in
special trei ,trei fete" ,"trei baieti" Spanu la pus la trei incercari pe harap alb .
Apare si ironia realizata prin folosirea diminutivelor ,buzisoare" "bauturica"
Exista si nelipsitele personaje negative si pozitive ale basmului .sunt si personaje concrete :Harap Alb
,!mparat Ros, !mparat verde ,Spanu ,fica imparatului Ros, si personaje fantastice:setila ,Flamanzila,Cerila,
LatiLungila ,Buzila etc. nk123y6263lkkz
Nelipsitele elemente miraculoase:apa vie ,apa moarta, smicele.
Limbajul este popular .La nivel fantastic personajele sunt umanizate nu numai prin comportament si
mentalitate ce permit o localizare .Personajele devin astfel niste tarani care vorbesc in grai moldovenesc.
!n acest basm !on Creanga chiar abuzeaza de limbajul moldovenesc.Exista multe regionalisme , arhaisme ,
iar neologismele intalninduse foare rar..Asadar Creanga reuseste cu mult succes sa faureasca imaginea unei
lumi tipic taranesti cu comportamentul ,obiceiurile si traditiile si limbajul ei specific
!n acest basm binele invinge raul si toate inselatoriile ,finalul este fericit ca la toate basmele , Harap Alb se
casatoreste cu fica !mparatului Ros .




Definitie: Basmul cult este specia narativa ampla, cu numeroase personaje purtatoare ale unor valori simbolice cu o actiune
care implica fabulosul si care infatiseaza parcurgerea drumului maturizarii de catre erou.

2.Trasaturi:
- fantasticul este localizat, personajele par sa traiasca intr-un mediu humulestean, se comporta taraneste si vorbesc
moldoveneste.
- Apar mai multe motive: -motivul calatoriei, neascultarii, imparatului fara nume, recompensarea binelui, motivul casatoriei.
- mbinarea naratiunii cu dialogul si cu descrierea
- Formule tipice: initiala, mediana, finala.
- umanizarea fantasticului (fabulosului) prin comportamentul, gestica, psihologia si limbajul personaj elor
- cifra magica trei

3.Tema: o reprezinta lupta dintre bine si rau si specific basmelor binele triumfa.Maturizarea lui Harap-Alb , din aceasta
cauza basmul poate fi considerat un bildungsroman.

4.Motivele:
a) motivul probelor- care nu este specific nu numai basmului popular, ci si basmului cult,spanul supunandu-l pe Harap-Alb la
incercari primejdioase,cu speranta ca va scapa de el: sa-i aduca "salati din gradina ursului"; capul si pielea unui cerb
fabulos, batute in nestemate; sa o aduca pe fata imparatului Ros, ca sa se insoare cu ea.Ajutat de Sfanta Duminica, de
furnici si de albine,de prieteni si povatuit permanent de calul sau,Harap-Alb reuseste sa invinga toate probele.

b) motivul razbunarii malefice- dat in vileag,Spanul se repede ca un "cane turbat si peteaza capul lui Harap-Alb",dar fata il
inconjoara" cu cele trei smicele de mar dulce", il stropeste cu apa vie si il invie, acesta trezindu-se ca dupa un somn
greu.Atunci calul fermecat il apuca pe span si 'mi ti-l azvarle in inaltul cerului",de unde cade pe pamant si moare.

c) motivul calatoriei- aceasta calatorie are ca scop maturizarea lui Harap-Alb, este un drum de initiere.

d)motivul neascultarii- Harap-Alb primeste sfat de la tatal sau,sa se fereasca de omul-span si de imparatul Ros.Cand Harap-
Alb porneste la drum si ajunge in codru se intalneste cu omul-span,acesta propunandu-i sa-l accepte ca insotitor, dar Harap-
Alb il refuza de doua ori. A 3a oara cand il intalneste, era cam derutat din cauza traseului si atunci il accepta pe span ca
insotitor nemai tinand cont de sfatul primit de la tatal sau.

5.Momentele subiectului :
n expozitiune aflam ca craiul,care are trei baieti, primeste o scrisoare de la fratele sau, mparatul-verde care avea doar
fete.Acesta ii spune sa trimita pe cel mai curajos baiat dintre feciorii lui ca sa-i preia tronul.Dupa ce fratii sai s-au intors
acasa, mezinul vrea sa-si incerce norocul, dupa sfatul dat de o batrana, Sfanta Duminica, care ii zice sa-i ceara tatalui sau
''calul, armele si hainele cu care a fost el mire'',desi hainele sun ''vechi si ponostie'', iar ''armele ruginite''.Baba il sfatuieste
sa puna o tava cu jaratic in mijlocul hergheliei si sa aleaga acel cal care va veni ''la jaratic sa manance''.

n intriga : voinicul, ''dupa ce saruta mana tata-sau'', plaeca la drum, luand .,790 din partea tatalui si, prin dreptul podului,
''numai iaca ii iesa si lui ursul inainte''.Calul se napusti asupra ursului si mezinul ridica buzduganul sa loveasca, dar, cand sa
izbeasca ursul, un glas de om ii spuse : ''Dragul tatei,nu da, ca eu sunt''.Craiul isi sfatuieste fiul sa se fereasca ''de omul ros,
iara mai ales de cel span'',ii da si pielea de urs pentru orice eventualitate si primeste binecuvantarea parintelui sau. Fiul
craiului si calul pleaca in calatorie ''si merg ei o zi, si merg doua, si merg patruzeci si noua'',pana cand intalnesc in codru ''un
om span'' care se ofera drept ''sluga la drum''.

Voinicul il refuza, dar ''la o stramtoare de drum iaca ca spanul iar ii iese inainte,prefacut in alte straie'' si cu glas mieros ii
cere sa-l ia sluga.A treia oara spanul iese in cale ''imbracat altfel si calare oe un cal frumos'' tocmai cand fiul craiului se
ratacise prin codrii intunecosi, acceptand in final sa-l angajeze drept calauza.Ajungand ei la o fantana, care ''nu avea nici
roata,nici cumpana, ci numai o scara de coborat pana la apa'',spanul coboara in put, umple pleoasca, apoi il sfatuieste pe
fiul craiului sa intre si el ca sa se racoreasca.



Texte ce pot fi alese ca suport al demonstratiei: I. Creanga, Povestea lui Harap-Alb, Ivan Turbinca,
Povestea porcului; M. Eminescu, Fat Frumos dinlacrima; Barbu Delavrancea, Neghinita.
rientari teoretice q6s9818qh96mlu
Basmul este specia genului epic in caresunt narate intamplari fabuloase ale unor personaje antropomorfe
(fiinte umane) si imaginare, ,himerice", (zmei, zane, sfinte), inzestrate cu puteri supranaturale; acestea
din urma dau specificitate basmului. in ansamblul lor, personajele sunt polarizate in forte ale
binelui care triumfa si forte ale raului infrant. Eroul de basm -intotdeauna fiintaantropomorfa - parcurge
un traseu initiatic si traverseaza probe calificante pe parcursul carora se desavarseste ca om, isi
asimileaza in mod constient principii etice cu valoare pragmatica. Fapturile himerice joaca rol auxiliar in
formarea eroului, fie ca piedici ce trebuie depasite, fie ca prieteni benefici. Specie tezista, basmul exprima,
prin morala sa, conceptia optimista despre lume, proprie omului vechi: in mentalitatea acestuia, domi-
nanta este ideea perfectibilitatii continue a lumii si a fiintei umane.Finalul fericit al basmelor tipice vine sa
afirme faptul ca, daca raul are puteri tranzitorii asupra lumii, binele il invinge, cu puterea si indreptatirea lui
etica superioare. Basmul cultpreia de la cel popular motivele a caror imbinare alcatuieste
actiunea, personajele consacrate, precum si ordinea spatio-tem-porala caracteristica
fabulosului. Cu acest material, autorii realizeaza, prin prelucrare si interpretare proprie, un basm
original. Ion Creanga: !ovestea lui Harap-Alb
Povestea lui Harap-Alb, cel mai cunoscut basm al lui Ion Creanga, este, ca dimensiune, aproape un mic
roman, datorita numarului mare de motive, precum si datorita amplificarii unora dintre ele.
Dupa formula de inceput consacrata, prima secventa are la baza motivul alegerii eroului destinat peripetiilor
pe baza unei probe: din cei trei frati doar cel mai mic reuseste sa treaca podul, infruntand ursul urias,
datorita calului, hainelor si armelor care fusesera ale tatalui ca mire. Mezinul le ceruse ca urmare a sfatului
Sfintei Duminici, pe care o miluise in infatisarea ei de batrana neajutorata. Urmatoarea secventa, care
determina semnificatia de ispasire-initiere a marelui motiv al drumului, e enuntarea tabu-ului, a interdictiilor
care sunt in numar de doua: feciorul de imparat este sfatuit sa se fereasca de span si de omul ros. Trecand
podul, hotar simbolic intre taramul cunoscut si cel necunoscut, plin de primejdii, feciorul de imparat
nimereste intr-un spatiu labirintic pentru a carui trecere il accepta, a treia oara, pe Span drept calauza,
calcand astfel prima interdictie. Ca urmare, feciorul de imparat este ademenit intr-o fantana din care nu mai
iese ca stapan, ci ca sluga, dobandind si numele care-1 fixeaza prin juramant in aceasta noua situatie,
Harap-Alb. Coborarea in fantana are astfel semnificatiasimbolica a mortii si invierii. Urmeaza apoi cele trei
incercari menite sa-1 duca la pieire, ordonate de Spanul care i-a luat locul ca nepot si urmas la tronul
unchiului.
Cea dintai incercare este aducerea ,salatilor" din gradina ursului, a doua, aducerea capului cerbului fabulos
impodobit cu pietre pretioase, iar cea de a treia, aducerea fetei imparatului Rosu, vestita farmazoana, ca
mireasa pentru Span. Aceasta a treia incercare presupune insacalcarea celei de a doua interdictii, de a nu
avea de a face cu omul ros si ca atare prilejuieste un alt drum cu multe peripetii si probe de incercare. in
primele incercari, Harap-Alb trebuie sa infrunte fiare fabuloase si reuseste datorita sfatului si sprijinului
sfintei binevoitoare, purtand numele unei zile a saptamanii, duminica, personaj familiar basmului popular
romanesc, avand functia zanei bune, dar, spre deosebire de aceasta, batrana. A treia incercare presupune
un nou drum in care, spre deosebire de primul, care a prilejuit intai intalnirea-capcana cu fiintamalefica, raul
viclean reprezentat de Span, eroul se intalneste si se insoteste cu personajecare-1 vor ajuta sa treaca
probele ce-i vor fi impuse de imparatul Ros. Acestea vor fi mult mai numeroase: intai albinele si furnicile,
apoi cinci aratari, fapturi cu infatisare grotesc-diforma, Gerila, Flamanzila, Setila, Pasari-Lati-Lungila si
Ochila. Numarul probelor la care este supus Harap-Alb la posacul si mereu maniosul imparat Rosu este mult
mai mare, dar imbinate ingenios si umoristic: in calitate de oaspeti, Harap-Alb si tovarasii sai trebuie sa faca
fata intai modului in care gazda lor aplica legile
ospetiei, oferindu-le un adapost supraincalzit, hrana si bautura in cantitati uriesesti. Trebuie mai apoi sa-si
dovedeasca vrednicia alegand macul din nisip, spiritul de observatie distingand-o pe fata imparatului de
sosia ei, incercari trecute cu bine gratie furnicilor si albinelor, si in cele din urma sa o pazeasca pe fata, care,
fiind mare farmazoana, se transforma intr-o pasare si-si ia zborul pana in dosul lunii. Abia dupa a saptea
incercare, impusa insa chiar de fata - o intrecere intre pasarea ei maiastra si calul lui Harap-Alb pentru a
aduce de unde se bat muntii in capete ulcioarele cu apa vie si apa moarta -, misiunea este indeplinita cu
bine. Cele cinci aratari care-1 ajutasera pe erou il parasesc, ramanand in locurile lor. Ultima secventa a
basmului reinnoada firul legat de substituirea eroului si materializeaza motivul deconspirarii si pedepsirii
uzurpatorului. Cum eroul se afla sub legamantul muteniei, fata imparatului da la iveala inselatoria Spanului,
iar acesta ii taie capul lui Harap-Alb. Ordinea binelui este restabilita prin pedepsirea uzurpatorului de catre
calul nazdravan si invierea eroului cu ajutorul apei moarte si a celei vii, savarsita de fata imparatului Rosu.
Dupa ce murise ca fecior de imparat si se nascuse ca sluga Harap-Alb la fantana din taramul labirintic al
Spanului, eroul trece acum in sens invers prin moarte la viata si basmul se incheie cu nunta feciorului de
imparat, inteleptit de peripetiile prin care trecuse, cu fata imparatului Rosu, care renunta la puterile ei de
magiciana.
Basmul lui Creanga conserva toate semnificatiile simbolice ale motivelor traditionale, dar se particularizeaza
prin realismul lui. Lumea fabuloasa a basmului traditional primeste atribute caracteristice lumii satului;
astfel, chiar de la inceput, craiul si cei trei fii ai lui se comporta si mai ales vorbesc aidoma unor tarani
sfatosi, cu expresii si zicatori suculente. Craiul, ca un batran hatru, se posomoraste de lipsa de vrednicie a
feciorilor sai al caror comportament verifica vechea zicala ,La placinte inainte, la razboi inapoi" si-i prezice
batjocoritor mijlociului ca se va intalni ,c-un iepure, ceva" si ,popac" se va trezi cu el inapoi in ograda. Nu
altfel stau lucrurile si la curtea lui Verde imparat, a carui imparatie urma sa fie mostenita de nepotul vrednic.
Atoate-stiutoarea Sfanta Duminica se scoala foarte de dimineata si culege desculta pe roua poala de
somnoroasa pe care o fierbe cu miere si lapte pentru a obtine bautura adormitoare pentru cerbul instelat, ca
orice vracita iscusita, si-1 incurajeaza pe erou sfatuindu-1 sa se lase in seama ajutorului lui Dumnezeu.
Animalele cu puteri fabuloase au totusi comportamente ale celor obisnuite: Cerbul vine ,boncaluind", ,bea
halpav" din mursa adormitoare si scurma pamantul cu copita, ca un buhai, albinele si furnicile ale caror
regine sunt inzestrate cu grai omenesc sunt surprinse de erou in momente caracteristice ciclului vietii unor
asemenea ganganii.
Singurele personaje care, aidoma zmeilor din alte basme, apartin in intregime fabulosului sunt cei cinci
uriasi, intrupari stihiale ale unor puteri ce, in forma echilibrata, moderata, sunt in firea lumii reale, si tocmai
din acest motiv benefice, cand sunt stapanite, si devastatoare, cand se dezlantuie. Aceste stihii, prin
reductia lor minimizanta, sunt sursa a comicului jovial. Harap-Alb rade cand le intalneste in plina dezlantuire
si le ia intr-un fel in stapanire prin ghicirea numelui lor, nume pline de umor, ca spre pilda Ochila care e
,frate cu Orbila, var primar cu Chiorila, nepot de sora cu Pandila, din sat cu Chitila, peste drum de Nimerila,
ori din targ de la Sa-1 cati, megies cu Cautati si de urma nu-i mai dati". Chiar pornirea lor anarhica, prin
insasi natura lor stihiala, primeste o expresie hazlie prin vesnica lor inclinare spre galceava. Din acest motiv,
incercarile prin care trec la curtea imparatului Ros sunt prezentate in ample scene comice: dupa ce racoreste
casa de fier incinsa pe care imparatul le-a harazit-o spre odihna, Gerila priveste cu jind odihna tovarasilor
sai si cauta ,samanta de galceava", asa ca in incaperea racoroasa se incing spiritele intr-o cearta suculenta
cu insulte pline de haz si amenintari cu chelfaneala la capatul careia, invins la vorbe, Gerila tranteste un frig
de se asaza o promoroaca de o palma pe pereti, dupa care, fericit ca nu e singurul care sufera de frig, se
linisteste si-i cheama pe toti la impacare. Dupa ce ispravesc cantitatile de mancare si bautura oferite de
imparatul Ros, Setila si Flamanzila fac un taraboi de pomina batand cu ciolanele ialovitelor, devorate intr-o
clipita, si cu doagele butiilor cu ,bauturica" supta instantaneu, cerand cu insistenta, ca niste meseni
nemultumiti si cam neciopliti, un supliment mai consistent.
Dimensiunea realista a Povestii lui Harap-Alb se evidentiaza prin modul de individualizare a eroului pozitiv si
a antagonistului sau. Eroii basmelor sunt in general schematici si apartenenta lor la fortele binelui sau ale
raului, fixata de la inceput, se manifesta in actiunile lor. in opera lui Creanga sunt surprinse reactiile
emotionale ale eroului, momentele sunt dezvoltate in scene cu dialoguri. in fata unor sarcini grele, Harap-
Alb se tanguie ca ,i-a ajuns funia la par" si se gandeste la sinucidere, avand nevoie mereu de imbarbatarea
calului sau nazdravan sau a Sfintei Duminici. De altfel, nu curajul si vitejia sunt calitatile lui, ci omenia
(milostenia fata de baba necajita, grija fata de ganganiile aflate in dificultate, deplina lealitate fata de
juramant, dar si hazul, eliberator de teama, in fata unor aparitii monstruoase). Harap-Alb manuieste cu
agilitate sabia lui Statu Palma Barba Cot cu care reteaza dintr-o lovitura capul cerbului instelat, dar are si
surprinzatoare cunostinte si abilitati gospodaresti in domeniul albinaritului, pregatind un stup pentru roiul de
albine caruia ii oferise ca loc de popas temporar propria lui caciula. Chiar si
semnificatia mereu subliniata a traseului initiatic este intelegerea dificultatilor si suferintelor celor umili,
ramase necunoscute stapanilor si crailor.
in acord cu acest inteles al initierii, antagonistul mezinului craiului, Spanul, impostorul ajuns prin viclenie
fecior de crai, are toate cusururile parvenitului: stramba din nas la tot ceea ce vede la curtea imparatului
Verde, ii priveste de sus pe unchiul si verisoarele adevaratului fecior de crai si nu inceteaza sa se laude cu
pretinsa lui stiinta de stapanitor, ce consta in fond din porunci abuzive si permanente umiliri ale vrednicei si
lealei sale slugi.
Povestea lui Harap-Alb este proiectia in fabulos a mentalitatii si ethosului umanist al universului taranesc, in
viziunea joviala a unui exponent genial al lui.



Basmul cult
- este o specie narativa ampla, cu numeroase personaje purtatoare ale unor valori
simbolice, cu actiune implicand fabulosul.
- Conflictul dintre bine si rau se incheie prin victoria fortelor binelui
- Personajele indeplinesc o serie de functii( antaganistul, ajutoarele, donatorii), ca in basmul
popular, dar sunt individualizate prin atribute exterioare si prin limbaj.
- Reperele temporale si spatiale sunt vagi
- In basmul cult, stilul este elaborat, se imbina naratiunea cu dialogul si cu descrierea
- Existenta unui tipar narativ care consta in : a. o situatie initiala de echilibru b. un
eveniment care deregleaza echilibrul initial c. aparitia donatorilor si a ajutoarelor d. actiunea
reparatorie (trecerea probelor)
e. refacerea echilibrului si rasplata eroului

Basmul Povestea lui Harap Alb , de Ion Creanga este un basm cult deoarece indeplineste
toate criteriile de mai sus. Respecta un tipar narativ, care cuprinde :
a. Situatia initiala de echilibru : existenta a doi imparati frati, unul avand trei feciori, celalalt
trei fete
b. Aparitia factorului perturbator : cartea primita de la Imparatul Verde, care, neavand
fete, are nevoie de un mostenitor la tron.
c. Aparitia primelor ajutoare : calul nazdravan si sfanta Duminica.
d. Actiunea reparatorie : calatoria lui Harap-Alb si parcurgerea probelor : aducerea salatelor
din gradina ursului, aducerea pielii cerbului si aducerea fetei imparatului Rosu. Acum apar si
celelalte ajutoare : Gerila, Flamanzila, Setila, Ochila, Pasari-Lati-Lungila. Si imparatul Rosu il
supune pe Harap Alb la cateva probe : casa de arama, alegerea macului de nisip, ghicitul
fetei. Acum intervin si furnicile si albinele, alte ajutoare.
e. Refacerea echilibrului si rasplata eroului - Harap Alb este decapitat de Spn si inviat de
fata Imparatului rosu cu apa vie si apa moarta. Spnul este ucis de cal, iar eroul rasplatit
primind tronul si pe fata Imparatului Rosu, cu care se casatoreste in final.

,Povestea lui Harap Alb este un basm cult prin reflectarea conceptiei despre lume a
scriitorului, umanizarea fantasticului, individualizarea personajelor, umorul si specificul
limbajului



ral :Exemplifica, prin referire la o opera literara de Ion Creanga, dou dintre
particularit]ile de limbaj al prozei narative (la alegere, din urmatoarea
lista:modalita]i ale narrii, mrci ale prezen]ei naratorului, limbajul
personajelor,vorbire directa si indirecta, registre stilistice").

Povestea lui Harap Alb, de Ion Creanga
rci ale prezen]ei naratorului:
- prezen[a formulelor specifice:
a. Formulele ini]iale au rolul de a introduce cititorul n lumea basmului. Creang renun
la tradiionalul ,a fost odat ca niciodat, folosind un enun ca ,Amu cic a fost
odat,dup care se strduiete s ne explice de ce rudele nu se cunoteau ntre ele (Craiul
i Verde mprat). Formula iniial are rolul de a introduce cititorul n lumea basmului, n
lumea ficiunii, unde totul este posibil i nu ne mai mirm de nimic. Cuvntul
,cic,sugereaz ideea c povestitorul n-a fost martor la evenimente i arunc asupra lor o
umbr de ndoial.
b. Formulele mediane sunt menite s ntrein atenia cititorului. ,Dumnezeu s ne ie, c
cuvntul din poveste, nainte mult mai este.
c. Formulele finale au rolul de a scoate asculttorul/cititorul din lumea ficiunii i de a-l
duce n lumea real n care binele nu mai nvinge ntotdeauna, pentru c aici se joac alte
reguli: ,i a inut veselia ani ntregi, i acum mai ine nc; cine se duce acolo bea i
mnnc. Iar pe la noi, cine are bani, bea i mnnc, iar cine nu, se uit i rabd.
Formula are un umor amar i ascunde o obsesie ancestral (din vechime, strveche):
procurarea hranei. n lumea povetilor, fericirea e asimilat i cu belugul gastronomic, dar
cititorul trebuie s se trezeasc la realitatea n care banul e stpnul absolut.
Stilul este sentenios; naratorul bazat pe nelepciunea popular d sentine,
maxime: Lumea asta e pe dos, toate merg cu capu-n jos...
La unul fr suflet, trebuie unul fr de lege.
Cine poate oase roade, cine nu, nici carne moale.
Surpriza cea mai mare o aduce finalul; naratorul se detaeaz de povestea lui
("Ce-mi pas mie?) i se consider responsabil numai cu discursul; evenimentele s-au
ntmplat oricum fr el, de aceea consider c singura lui obligaie e s spun povestea,
invitndu-i pe cititori s-i fac i ei datoria lor (,i v rog s ascultai).
#egistrul stilistic folosit n basm este cel popular. Limba folosit de autor reprezint
chintesena vorbirii noastre populare din aceeai epoc.
Apar fonetisme moldoveneti: aista, aiasta, hlgie pt. glgie.
Trstura cea mai caracteristic a scriitorului popular este oralitatea; tot ce spune el
poart pecetea stilului vorbit.
Caracteristici ale stilului oral:
- dativul etic: ...i mi i-l nfc;
- expresii onomatopeice: mi, zbrr;
- imprecaii (njurturi);
- proverbe i zictori;
- adresarea direct ctre cititor;
- fraze ritmate: Acesta-i vestitul Ochil, frate cu Orbil, din sat de la Chitil. ; ,De-ar
ti omul ce-ar pi,/ Dinainte s-ar pzi.
- expresii narative tipice: i odat, i atunci, n sfrit, i apoi, dup aceea.
- ntrebri i exclamri: ,neles-ai?, ,Ptiu, drace!.

Valoarea estetic a ntregii opere a lui I.Creang , n mod particular a basmului "Pov lui
Harap-Alb", const n arta narativ i n limbajul acesteia.
"Arta lui Creang const n a aduce n scena oameni vii,care vorbeasc cu repeziciune i
gesticuleaz exprimndu-se n talcuri, zictori, formule idiomatice, glume, aluzii,maxime, ca
ntr-o epopee comic dramatizat." (Al. Piru)
Fora narativ a scriitorului se manifest n momentul n care acesta ncepe s povesteasc,
caci exprimarea prinde culoare,e vie,autentic.Functia estetica a limbii nu const n
frumuseea elementelor ei luate n parte, ci n arta povestitorului de a face din observarea
modalitii de vorbire a personajelor un criteriu al autenticitii lor. Stilul sau neobosit de a
povesti este asemanator celui unui actor care intr n pielea fiecarui personaj, placndu-i s
exagereze i s parodieze. Ritmul naraiunii este rapid, exist un anumit dinamism
anecdotic, aciunea fiind dramatizat prin dialog.
Ca modalit]i ale narrii n acest basm ntlnim reprezentarea i povestirea, aceasta din
urma fiind de multe ori nsoit de comentariile naratorului. Spre exemplu, Cerbul fermecat
care vine "boncaluind", este nuantat in miscarea lui de multe amnunte date de narator: "i
ajungnd la izvor, odat i ncepe a be halpav la ap rece; apoi mai boncluiete, i mai be
un rstimp i iar mai boncluiete i iar mai be, pan ce nu mai poate".
alt trasatura a textului narativ al lui Creang este dramatizarea prin dialog a aciunii.
Prin dialog, Creang caracterizeaz personajele, individualizndu-le prin limbaj.
Iata cateva caracteristici ale limbajului personajelor:
-prezenta verbelor imitative i a interjeciilor: "mai Psril,iacata-o, ia! colo dup lun, zise
Ochil;"
-zeflemisirea: "tare`mi esti drag!...te-as vara in san, dar nu incapi de urechi;"
-exprimarea mucalit: "sa traiasca trei zile cu cea de-alataieri"
-exprimarea locutional: "pan l-am dat la brazda, mi-am stuchit sufletul cu dansul"
"Creanga e un sociabil, un comunicativ care intra lesne in vorba" (C. Ciopraga), de aceea,
atunci cand povesteste, el se implic, particip sufletete, dnd limbajului, prin aceast
atitudine, accente afective.



Ilustreaza conceptul operational basm cult prin referire la o opera literara
studiata.


Basmul:specia genului epic in care se nareaza intamplari fantastice ale unor personaje
imaginare (feti-frumosi, zane, animale si pasari nazdravane etc), aflate in lupta cu forte
malefice ale naturii sau ale societatii (balauri,zmei,vrajitoare) pe care le biruie in cele din
urma. Atunci cand are un autor si nu apartine literaturii populare, este basm cult.
Trasaturi ale basmului:
1. ilustreaza alta lume decat cea reala: Actiunea se petrece in imparatiile lui Verde Imparat
si Imparatului Ros, personajele vor fi imparati, fii si fice de crai. Originala aici este
imbinarea supranaturalului popular cu evocarea realista a satului moldovenesc, caci unele
personaje par a fi despinse din Humulesti.
2. Timp fabulos si spatiu mitic: "Amu cica era odataun crai care avea 3 feciori si un singur
frate care era imparat "intr-o tara mai indepartata, "tocmai la o margine a pamantului
3. elem reale + fabuloase => fantasticul ca sfpecific ancestral al basmelor. La Ion Creanga,
principala trasatura a fantasticului este ca e antropomorfizat: personajele fabuloase se
comporta in general ca oamenii. Exista personaje fantastice, probe fabuloase, personajele
au insusiri supranaurale. Este un fantastic de tip beningn, car prin seninatate, absenta
tragicului.
4. Exista personaje reale si personaje fabuloase, acestea din urma avand puterea de a se
metamorfoza.
5. Personajul principal trebuie sa depaseasca probele si sa invinga obstacolele puse in cale
cu scopul de a demonstra virtuti morale exceptionale si a deveni apt pentru a-si intemeia si
conduce propria gospodarie.
- Verde Imparat ii cere fratelui sau, craiul, sa-I trimita cel mai vrednic dintre fii pentru a-l
lasa mostenitor, caci el avea numai fete. Fiul cel mic - span- Imp Verde. Gradina Ursului,
Padurea Cerbului, fata Imparatului Ros. Gerile, Flamanzila, Setila, Ochila, Pasari-Lati-
Lungila.Casa de arama, macul si nisipul, pazirea fetei imparatului, alegerea dintre fete.,
calul si turturica.- Imp Verde.
6. Actiunea are la baza conflictul dintre fortele binelui si fortele raului.Dezn=victoria binelui.
7. Formule initiale: "Amu cica era odata intr-o tara un crai care avea 3 feciori
Formule mediane "Dumnezeu sa ne tie, ca cuvantul din poveste, inainte mult mai este
Formule finale: "Cine se duce acolo bea si mananca.Iar pe la noi,cine are bani bea si
mananca, iara cine nu, se uita si rabda
8. Cifre fatidice : Craiul avea 3 fii, exista 3 aparitii ale spanului, spanul il supune la 3 probe
initiatice (urs, cerb, fata Imp Ros)., calul vine de 3 ori sa mannace jaratic, se scutura de 3
ori si se metamorfozeaza.
9. Cultiva principii morale esentiale: adevarul, dreptatea, cinstea, prietenia, ospitalitatea,
curajul.



!rezinta constructia subiectului (actiune, conflict, relatii temporale si spatiale)
intr-un basm cult studiat.
Actiune: faptele , intamplarile evenimentele, perpetiile caresesucced intr-o opera
literara.


Constructia subiectului:
Expozitiune : relatii temporale si spatiale: Timp fabulos si spatiu mitic: "Amu cica era
odataun crai care avea 3 feciori si un singur frate care era imparat "intr-o tara mai
indepartata, "tocmai la o margine a pamantului
Intriga - Verde Imparat ii cere fratelui sau, craiul, sa-I trimita cel mai vrednic dintre fii
pentru a-l lasa mostenitor, caci el avea numai fete.
Desfasurarea actiunii (conflictul intre fortele binelui =Harap-Alb si forte malefice =Spanul)
Fiul cel mic - span- Imp Verde. Gradina Ursului, Padurea Cerbului, fata Imparatului Ros.
Gerile, Flamanzila, Setila, Ochila, Pasari-Lati-Lungila.Casa de arama, macul si nisipul,
pazirea fetei imparatului, alegerea dintre fete., calul si turturica
Punctul culminant: moare Harap -Alb, moare Spanul, invie Harap-Alb
Deznodamantul: nunta imparateasca.





!rezint construc]ia subiectului (ac]iune, conflict, rela]ii temporale i spa]iale)
ntr-un basm cult studiat.


Fara indoiala o capodopera, "Povestea lui Harap-Alb este cel mai reprezentativ basm al lui
Creanga, nu pentru ca in el sunt cumulate majoritatea temelor, motivelor, modalitatilor
narative specifice basmului, ci pentru ca releva constiinta scriitoriceasca a autorului, faptul
ca opera literara este o plasmuire artistica a realitatii cu multiple valente psihologice, etice
si estetice.
Povestile lui Creanga au un caracter realist, fantasticul fiind puternic individualizat si
umanizat.
Structura compozitionala are ca element constitutiv calatoria intreprinsa de Harap-Alb, care
devine un act initiatic in vederea formarii eroului pentru viata.
Inca de la inceput, fiul cel mic al Craiului isi va dovedi calitatile deosebite, fiind afectat de
dojana tatalui mahnit de nereusita celor doi baieti mai mari. Prin mila si bunatate craisorul
castiga sprijinul Sfantei-Duminici care il va ajuta sa si gaseasca un cal pe masura. Odata ce
voinicia tanarului a fost dovedita, tatal tine sa il instruiasca, dandu i o serie de sfaturi
intelepte, rezultat al unei indelungate experiente de viata.
Conflictul este determinat de nerespectarea sfaturilor parintesti, eroul fiind nevoit sa refaca
experienta tatalui, pe care calul il purtase, in tinerete, prin aceleasi locuri. Intalnirea cu
Spanul este, deci, o reluare a vesnicului conflict dintre cele doua forte, simboluri ale binelui
si raului. Spanul, impostor, ajuns nepotul imparatului Verde, vrand sa l piarda, il supune pe
Harap Alb la diferite incercari. Construite cu o arta desavarsita, episoadele in care eroul este
trimis sa aduca salati din gradina ursului, pielea cerbului din padure si pe fata imparatului
Ros, sporesc tensiunea narativa. Cea de a treia incercare presupune la randul ei alte "trei
probe, cifra 3 revenind in mai multe randuri, ca si in basmele populare.
Incercarile la care este supus sunt menite a l pregati ca viitor conducator, mostenitor al
unchiului sau, dar si in vederea casatoriei, prin stapanirea "farmazoanei cumplit care era
fata imparatului Ros. Toate obstacolele sunt depasite cu bine cu ajutorul: furnicilor, albinelor
si a lui Gerila, Setila, Pasarila Lati Lungila, Flamanzila, Ochila.
In final, Harap Alb, ajutat de calul nazdravan, este repus in drepturi, iar Spanul este
demascat si pedepsit.
In desfasurarea epicului, personajele sunt puternic umanizate, ceea ce permite
individualizarea lor si creare unor psihologii complexe, pe care nu le intalnim in basmul
popular.
Harap Alb devine un erou exemplar, nu prin insusiri miraculoase (cum se intampla in
basmele folclorice), ci prin extraordinara lui autenticitate umana. Stapanit adeseori de fric,
plin de naivitati si slabiciuni omenesti, este nevoit sa dea primele probe de curaj si barbatie.
Bunatatea si mila il situeaza in registrul simbolistic al fortelor binelui. Prin ele isi face
ajutoare care il scot din impas. Infrangerea propriilor slabiciuni in procesul anevoios al
devenirii il conduce la dobandirea constiintei de sine si a libertatii sale morale. Eroul
individualizat si prin nume are de infruntat multe primejdii fara de care destinul sau de
conducator intelept, receptiv la durerile si suferintele celor multi nu s ar fi implinit.
Lui Harap Alb ii este opus Spanul, simbol al fortelor raului, intruchipand inumanul. Ca si in
cazul celorlalte personaje, scriitorul isi mentine atitudinea realista.
Prefacut, schimbandu si infatisarea, manifestand o falsa solicitudine, Spanul reuseste sa l
determine pe fiul de crai sa l tocmeasca in slujba sa, in ciuda sfatului parintesc. Odata ajuns
sluga, el isi construieste un plan minutios de supunere a stapanului sau. Prin viclenie si
stratagema diabolica, reuseste sa l subordoneze, schimband astfel identitatea fiului de crai.
In continuare, impostorul se comporta ca un adevarat tiran, injosindu l pe erou in orice fel
posibil. Neindurator, il supune pe Harap Alb unor incercari menite a l duce la pieire. In final,
este demscat si pedepsit, in numele dreptatii si al demnitatii, aspiratii etern umane.
Cei 5 nazdravani care il insotesc pe Harap Alb se inscriu tot in sfera umanului, reprezentand
un portret grotesc caricatural in care o trasatura dominanta este ingrosata pana la limita
absurdului si capata dimensiuni fantastice. Fiecare il ajuta pe crai sa treaca probele la care il
supune imparatul Ros, drept rasplata pentru omenia sa. Prin ei, Harap Alb constata
ciudateniile firii omenesti, avand astfel prilejul sa cunoasca mai bine psihologia umana si sa
constate ca "tot omul are un dar si un amar.
In "Povestea lui Harap Alb Creanga a retopit structuri epice traditionale, intr un stil puternic
individualizat care poarta amprenta modernitatii. Astfel, de inspiratie folclorica sunt: tema
(triumful binelui asupra raului) si motivele (calatoria, petitul, muncile, proba focului,
incercarea puterii, izbanda mezinului, casatoria), personajele (Craiul, Verde imparat,
Imparatul Ros, fata acestuia, Spanul, Harap Alb), ajutoarele eroului (Gerila, Setila, Sfanta
Duminica, regina furnicilor, si cea a albinelor, calul, etc.), elementele miraculoase (apa vie,
apa moarta), fuziunea dintre real si fabulos (se trece de la real la fantezie fara sa se faca
distinctie intre cele doua planuri), limbajul caracterizat printr o aparenta simplitate si
oralitate (determinata de prezenta exclamatiilor, interjectiilor, a verbelor imitative, a
onomatopeelor; repetitia formulelor tipice basmului, precum si frecventa dialogului si
monologului).
Dar elementele populare nu exclud pe cele care confera povestirii o certa nota de
originalitate. Referitor la specificul artei literare, scriitorul individualizeaza cu ajutorul
detaliilor si dramatizeaza actiunea prin dialog.
La nivel fantastic, personajele sunt umanizate, nu numai prin comportament si mentalitate
ci si prin limbajul ce permite o localizare. Personajele devin astfel niste tarani care vorbesc
in grai moldovenesc.
Alta dominanta a scrisului sau o reprezinta placerea de a spune, verva si optimismul. Pentru
a obtine o veselie contagioasa, Creanga apeleaza la o variata gama de mijloace artistice:
exprimarea poznasa, mucalita ("Sa traiasca 3 zile cu cea de alaltaieri), ironia realizata prin
folosirea diminutivelor ("buzisoare, "bauturica), zeflemisirea ("Tare mi esti drag !. Te as
baga in san, dar nu ncapi de urechi), caracterizarile pitoresti, prezentarea unor oameni si
scene comice, utilizarea unor porecle si apelative caricaturale ("Buzila, "mangositi,
"farfariti) sau a unor vorbe de duh ("Da i cu cinstea sa peara rusinea).
Nota de originalitate a basmului este conferita si de eruditia paremiologica. Creanga citeaza
la tot pasul proverbe, zicatori, vorbe de duh, pe care le ia din tezaurul de intelepciune
populara si le introduce in text prin expresia : vorba ceea. Procedeul are o mare frecventa
si, datorita lui, Creanga a fost comparat cu Anton Pann si amandoi cu marele scriitor francez
Rabelais.
O alta nota distincta o da libajul folosit: majoritatea cuvintelor sunt de origine populara,
unele cu aspect fonetic moldovenesc, multe sunt regionalisme, in timp ce neologismele apar
foarte rar.
Particularitatea cea mai izbitoare a scrisului lui Creanga ramane insa exprimarea locutionala
ce creaza un relief unic al frazei romanesti.
Ca si in "Amintiri din copilarie, autorul se implica in poveste, limbajul capatand o puternica
tenta afectiva exprimata prin interjectii, exclamatii sau dativul etic. De asemeni, metaforele
lipsesc cu desavarsire, lasand locul comparatiilor (de fapt, figurii de stil generalizate,
devenind expresii consacrate de uz).
Sintaxa frazei este orala, deoarece cuvintele curg dupa o ordine a vorbirii si nu a scrisului.



Argumenteaza apartenenta la specia literara basm cult a unui text narativ


Ex. "Harap-Alb-Ion Creanga
Basm
-specie a genului epic in proza in care elementele reale se imbina cu cele supranaturale
conflictul conturandu-se in lupta binelui cu raul din care invinge binele
-termenul vine din slava veche "basin nascocire, scornire
Basm cult
-atmosfera este una paradisiaca, senina;de la inceput autorul ne introduceintr-o lume
populate de feti-frumosi, zane; se contureaza un cadru larg in care Harap-Alb va face fata
cu ajutorul adjuvantilor tuturor probelor
-timpul si spatiu nu sunt definite, sunt vag conturate plasate pe teritoriul lui "a fost odata
-conflictul este structurat in termeni dihotonici BINE (Harap-Alb) si RAU (Spanul, Ros
Imparat) Harap-Alb iesind invingator
-personajele-> sunt grupate in categorii potrivit conflictului antagonic BINE-RAU (1)batranii-
pasivi, izvor de intelepciune ex. Tatal lui H-A
(2)opozantii- se opun cu orice prt tuturor aspectelor ce tin de ducerea la bun sfarsit a
lucrurilor ex. Spanul
(3)eroii- H-A
(4)adjuvantii- caracterizati prin referire la o singura dimensiune, intruchipeaza defecte
umane duse la extrem, activitatea lor e decisive
->sunt fie pozitive fie negative
->nu exista personaje intermediare pt. ca potrivit conceptiei populare nu exista nimic intre
bine si rau
->eroul este de obicei fiul cel mai miccare datorita intelepciunii reuseste sa castige simpatia
cititorului 9in probele pe care le are de trecut, nu este dotat cu forta fizica supranaturala,
dar istetimea si curajul sunt mobilurile prin care reuseste sa-si invinga adversarii, este intr-o
continua initiere
-ca modalitate narativa incipitul este reprezentat de formula initiala "Amucica era odata
intr-o tara (care ne introduce in atmosfera de basm), in cuprins intalnim formulele mediane
"Dumnezeu san e tie ca cuvantul din poveste nainte mult mai este " "si merg ei o zi, si merg
doua, si merg 49 (ne mentin treaz interesul) si cele finale "si acum mai tine inca. Cine se
duce acolo bea si mananca. Iar pe la noi cine are bani bea si mananca, iara cine nu se uita
si rabda (ne transpun in lumea reala)
-finalul este fericit si deschis "veselia a tinut ani intregi si acum mai tine inca
-probele la care este supus sunt menite sa-l invete pe flacau cu greutatile vietii
-limbajul este presarat cu zicatori si proverbe "omul sfinteste locul "nu-I dupa cum
gandeste omul, ci-I dupa cum vrea Domnul, fraze ritmate "poftim punga la masa daca ti-ai
adus de-acasa, expresii onomatopeice "s-odata pornesc ei teleap, teleap, regionalisme
"farmazoana, teleaga
-are ca sursa de inspiratie basmul popular de la care preia motivele (calatoria, probele,
petitul), personajele fabuloase, victoria binelui, finalul hiperbolizat, formule specifice
-naratiunea se impleteste cu dialogul si descrierea
-fortele malefice nu mai apartin fabulosului, ci registrului uman





efini]ie: Basmul
este specia epicii populare i culte, cu larg rspndire, n care se
nareaz ntmplri fantastice ale unor personaje imaginare
(fei-frumoi, zne, animale i psri nzdrvane etc), aflate n lupt
cu fore malefice ale naturii sau ale societii, simbolizate prin
balauri zmei, vrjitoare etc, pe care le biruiesc n cele din urm.
Basmul are formule specifice iniiale, mediane i finale, metafore
tipice i personaje cheie pentru aciunea narativ.
Termenul de "basm " vine din slava veche, de la "basn", care nseamn
"nscocire", "scornire".




Trsturile basmului:


- ilustreaz o alt lume dect cea real, personajele fiind
mprai i mprtesc fei-frumoi i fiice de crai, Muma-pdurii,
zmei sau balauri nfricotori;

- faptele povestite se petrec ntr-un inut ndeprtat, peste mri i ri, la captul lumii sau
pe trmul cellalt;

- mpletirea elementelor reale cu cele fabuloase creeaz fantasticul, ca specific ancestral al
basmelor;


- personajele sunt reale i fabuloase, acestea din urm avnd puteri
supranaturale i putndu-se metamorfoza n animale, plante, insecte sau
obiecte ori pot renvia prin leacuri miraculoase, dac sunt omori;


- personajul principal trebuie s depeasc probele i s nving
obstacolele puse n cale cu scopul de a demonstra virtui morale
excepionale i a deveni apt pentru a-i ntemeia i conduce propria
gospodrie;


- aciunea are la baz conflictul dintre forele binelui i ale rului,
dintre adevr i minciun, iar deznodmntul const totdeauna n
triumful valorilor pozitive asupra celor negative;


- ca mijloace de compoziie, basmele conin formule specifice iniiale,
mediane i finale, metafore tipice pentru aciunea narativ;

- prezena numrului trei, ca cifr cu ncrctur magic i cu for
pentru depirea probelor i nvingerea obstacolelor la care este supus
personajul principal din basm;


- cultiv nalte principii morale eseniale ca adevrul, dreptatea,
cinstea, prietenia, ospitalitatea, curajul, vitejia prin personajele
pozitive i condamn nedreptatea, rutatea, minciuna ntruchipate de
zmei, balauri, Muma-Pdurilor, spni etc.;




BAS& C&T

"!VESTEA &I HA#A!-AB" de Ion Creang
-basm cult-








Basmul "Povestea lui Harap-Alb" se ncadreaz n genul epic, iar ca
specie literar este un basm cult, deoarece are un autor, Ion Creang.
A aprut n revista "Convorbiri literare", la 1 august 1877, apoi n
acelai an n ziarul "Timpul".
mpletirea elementelor reale cu cele fabuloase creeaz fantasticul, ca
specific ancestral (strvechi) al basmelor, ns, n aceast creaie
narativ, Creang mbin supranaturalul popular cu evocarea realist a
satului moldovenescde unde reiese i originalitatea unica acestei
creaii.
Semnifica]ia titlului "Harap-Alb"
reiese din scena n care spnul l pclete pe fiul craiului s intre
n fntn: Fiul craiului, boboc n felul su la trebi de aieste, se
potrivete Spnului i se bag n fntn, fr s-l trsneasc prin
minte ce i se poate ntmpla". Naiv, lipsit de experien i excesiv de
credul, fiul craiului i schimb statutul din nepot al mpratului
Verde n acela de slug a Spnului: "D-acum nainte s tii c te
cheam Harap-Alb, aista i-i numele, i altul nu." Numele lui are
sensul de "rob alb", deoarece "harap" nseamn "negru, rob". Devenit
sluga spnului, i asum i numele de Harap-Alb, dovedind n acelai
timp loialitate i credin fa de stpnul su, ntruct jurase pe
palo. El devine robul-igan, dei era alb, nedumerind astfel chiar pe
unchiul su, mpratul Verde, precum i pe fetele acestuia, care simt
pentru el o simpatie spontan.
Cu toate acestea, flcul nu-i ncalc jurmntul fcut spnului, i
respect cuvntul dat, rod al unei solide educaii cptate n
copilrie, de a fi integru i demn, capabil s-i asume vinovia, cu
toate urmrile ce decurg din faptul c nu urmase sfatul tatlui.




Construc]ia i momentele subiectului:


Subiectul este simplu, specific basmelor populare, cu eroi fi motive
populare, iar ca modalitate narativ, incipitul este reprezentat de
formula iniialtipic oricrui basm: "Amu cic era odat ntr-o ar".
"Povestea lui Harap-Alb" este ns un basm cult, deoarece are autor
cunoscut, Ion Creang, perspectiva narativ fiind aceea de narator
omniscient. Naraiunea mbin supranaturalul cu realul, armoniznd
eroii fabuloi cu personajele rnetidin Humuletiul natal al
autorului. Aciunea are la baz conflictul dintre forele binelui i
ale rului, dintre adevr i minciun, iar deznodmntul const
totdeauna n triumful valorilor pozitive asupra celor negative.




Expozi]iunea:
Relateaz faptele ce se petrec ntr-un inut ndeprtat, peste
mri i ri, la captul lumii, n timp mitic. Aadar, relaiile
temporale i spaiale se definesc prin evocarea timpului fabulos
cronologic i a spaiului imaginar nesfrit: "Amu cic era odat
ntr-o ar" un crai care avea trei feciori i un singur "frate mai
mare, care era mprat ntr-o ar mai ndeprtat", pe nume Verde
mprat. Cei doi frai nu se vzuser de mult vreme, iar verii nu se
cunoscuser ntre ei, pentru c mpria fratelui mai mare era "tocmai
la o margine a pmntului", iar fratele mai mic tria "/a alt
margine". In acest cadru spaio-temporal mitic se deruleaz - ntr-o
nlnuire cronologic - ntmplrile reale i fabuloasela care
particip personajele basmului.
Verde mprat i cere fratelui su, craiul, s-i trimit "grabnic pe
cel mai vrednic" i viteaz dintre fiii si, ca s-i urmeze la tron,
ntruct el avea numai fete. Ca s-i pun la ncercare, pentru a vedea
care dintre feciori "se simte destoinic a mprai peste o ar aa de
mare i bogat ca aceea", craiul se mbrac ntr-o piele de urs i se
ascunde sub un pod. Cei doi fii mai mari se sperie de urs i se ntorc
ruinai la curtea craiului, care este dezamgit de neputina lor i
rostete moralizator: "nici tu nu eti de mprat, nici mpria
pentru tine", ceea ce evideniaz elementele realeale basmului.
Mezinul, impresionat de amrciunea tatlui, se duce n grdin "s
plng n inima sa". Deodat, "o bab grbov de btrnee" i cere de
poman, apoi l sftuiete s cear tatlui su "calul, armele i
hainele cu care a fost el mire", dei hainele sunt "vechi i ponosite",
iar "armele ruginite" i s pun o tav cu jratic n mijlocul
hergheliei ca s aleag acel cal care va veni "la jratic s mnnce".
Urmnd ntocmai sfaturile babei, (cluzirea flcului ctre preuirea
i respectarea tradiiilor strmoeti). voinicul pleac la drum, lund
carte din partea tatlui i, prin dreptul podului, "numai iaca i ies
i lui ursul nainte". Trece cu bine de aceast prim prob, primete
binecuvntarea printelui su i pielea de urs n dar. apoi sfatul ca
n cltoria lui s se fereasc "de omul ro, iar mai ales de cel
spn", s nu cumva s aib de-a face cu ei.

Ca trsturi ale basmului, sunt
prezente aici formule iniiale tipice i cifra magic trei care face
posibil depirea primei probe de ctre eroul principal.




Intriga:
Fiul craiului i calul pleac la drum, basmul continund cu
formule medianetipice, "i merg ei o zi, i merg dou, i merg
patruzeci i nou" pn cnd ntlnesc n codru "un om spn" care se
ofer drept "slug la drum". Voinicul l refuz de dou ori, dar a
treia oar spnul i iese n cale "mbrcat altfel i clare pe un cal
frumos" tocmai cnd fiul craiului se rtcise prin codrii ntunecoi.
Deprins s urmeze sfatul printelui su, acela de a nu se nsoi cu
omul spn, dar pentru c i mai ieiser n cale nc doi, el se
gndete c "aiasta-i ara spnilor" i-l angajeaz drept cluz. n
aceast secven narativ este inclus o pauz descriptiv, care
ntrerupe povestirea i descrie codrii dei i ntunecoi, ce
contureaz un peisaj de basm
Ajuni la o fntn care "nu avea nici roat, nici cumpn, ci numai o
scar de cobort pn la ap", spnul intr n pu, umple plosca, apoi
l sftuiete pe fiul craiului s coboare i el ca s se rcoreasc.
Tnrul l ascult pe spn, dar acesta trntete capacul peste gura
fntnii i-l amenin c dac nu-i povestete totul despre el, "cine
eti, de unde vii, i ncotro te duci", acolo i vor putrezi oasele.
Sub ameninarea morii, feciorul de crai jur "pe ascuiul paloului"
c va fi sluga supus a spnului, care se va da drept nepotul
mpratului i c va pstra taina "pn cnd va muri i iar va nvia",
anticipnd astfel finalul basmului. Spnul i d numele de Harap-Alb,
care-1 va sluji cu credin, respectndu-i
jurmntul fcut.




esfurarea ac]iunii:
Incepe odat cu sosirea la palatul mpratului Verde, unde
Spnul se d drept nepotul su i, nfumurat peste msur, l trimite
pe Harap-Alb s stea la grajduri, s aib grij de calul lui, c altfel
va fi "vai de pielea ta", dndu-i i o palm - "ca s ii minte ce
i-am spus"-, c altfel "prinde mmliga coaj". De remarcat este aici
elipsa narativ, adic trecerea sub tcere a secvenei cltoriei
fcute de erou ca slug a spnului pn la mpria unchiului su,
naratorul sugernd numai c aceasta s-a efectuat.
Basmul este structurat n mai multe episoade nlnuite, care se
constituie n tot attea probe la care este supus protagonistul. ntr-o
zi, avnd la mas "nite sali foarte minunate", care se cptau cu
mult greutate, spnul hotrte s-i trimit sluga s-i aduc acele
bunti din grdina ursului. Calul fabulosl duce n zbor pe Harap-Alb
la Sfnta Duminic, iar aceasta l ajut s-i ndeplineasc misiunea
i s treac proba. Urmtorul episod are loc dup alte cteva zile,
cnd mpratul i arat spnului nite pietre preioase foarte
frumoase, iar acesta i trimite sluga s-i aduc "pielea cerbului cu
cap cu tot, aa btute cu pietre scumpe, cum se gsesc". Din nou Sfnta
Duminic l ajut pe Harap-Alb s ia pielea i capul cerbului pe care
se aflau nestematele i s le duc spnului, eroul trecnd cu bine i
aceast prob fabuloas.
Dup un timp, mpratul d un osp foarte mare n cinstea nepotului
su, la care a invitat mprai, crai, voievozi "i alte fee
cinstite". In timpul petrecerii, incitat de povetile bizare despre
fata mpratului Ro, spnul i poruncete lui Harap-Alb s i-o aduc
degrab pe aceast tnr, c altfel "te-ai dus de pe faa pmntului".
Harap-Alb, gndiiuiu-se la sftui pe care i-l dduse tatl su, acela
de a se feri de omul spn i de omul ro, este nspimntat,
pingndu-se calului: "parc dracul vrjete, de n-apuc bine a scpa
din una i dau peste ilta", apoi pornesc mpreun ctre Rou mprat.
Episodul cltorieieste ilctuit din mai multe secvene narative. Pe un
pod, Harap-Alb ntlnete o nunt de furnici i trece prin ap ca s nu
curme "viaa attor gzulie nevinovate". Regina furnicilor i d
voinicului o aripioar, ca atunci cnd va crede c are nevoie de ea s
dea foc aripii. Dup un timp, cltorii vd un roi de albine care se
nvrteau bezmetice, neavnd pe ce s se aeze. Atunci, Harap-Alb i
scoate plria, o aaz pe pmnt cu gura n sus, iar albinele se
ngrmdesc acolo.Voinicul cioplete un butean i le face un adpost,
dup care criasa albinelor i d o arip, ca, n caz de nevoie,
Harap-Alb s-i dea foc i ea va veni n ajutor.




Ac]iunea:
Continu cu formule mediane-"Mai merge el ct merge"- i
Harap-Alb ntlnete, pe rnd, cinci personaje fabuloase, descrise
detaliat de narator: Geril, Flmnzil, Setil, Ochil i
Psri-Li-Lungil. Cltoria alturi de cei cinci oameni ciudai este
plin de peripeii, c "pe unde treceau, prjol fceau". Harap-Alb le
este tovar "i la pagub i la ctig" i se poart prietenos cu
fiecare, ntruct simea c va avea nevoie de ei la curtea mpratului
Ro, despre care aflase c "era un om pcliit (negru la suflet) i
rutcios la culme". De aceea, flcul consider c "la unul fr
suflet", cum era mpratul, era nevoie de "unul fr de lege", spernd
c, "din cinci nesplai" ci erau, i-o veni "vreunul de hac", conform
proverbului: "Lumea asta e pe dos,/ Toate merg cu capu-n jos/ Puini
suie, muli coboar,/ Unul macin la moar."
ntr-un trziu, ajung cu toii la mprie - episodul de la curtea
mpratului Rou fiind introdus de formula median"Dumnezeu s ne ie,
c cuvntul din poveste, nainte mult mai este" - unde mpratul Ro i
supune la probe fabuloasei foarte periculoase, care se constituie n
secvene narative. Mai nti i cazeaz ntr-o cas de aram, creia i
se d foc pe dedesubt, dar Geril sufl de trei ori, "cu buzioarele
sale cele iscusite" i casa rmne "nici fierbinte, nici rece", tocmai
bun de dormit ntr-nsa. Urmtoarea probeste un osp cu foarte multe
bucate i butur, pe care Flmnzil i Setil le fac s dispar
ntr-o clip, apoi ncep s strige n gura mare, unul c "moare de
foame" i cellalt "c crap de sete", spre disperarea mpratului,
care nu-i putea crede ochilor.
Cernd nc o dat fata, Harap-Alb este supus unei alte probe. El
primete zece banie de "smn de mac, amestecat cu una de nsip
mrunel" i porunca de a alege pn diminea macul de nisip. Atunci
Harap-Alb i amintete de criasa furnicilor, d foc aripioarei i
ntr-o clip o droaie de furnici, "ct frunz i iarb" au ales
"nsipul de o parte si macul de art parte", fiind i aceasta o
secven fabuloasspecific basmelor.
Impratul refuz din nou s le dea fata i-i supune altei probe, anume
s o pzeasc toat noaptea pe fat, iar "dac mine diminea s-ar
afla tot acolo, atunci poate s i-o dau", altfel "v-ai dus pe copc".
Cei ase prieteni s-au aezat de paz de la ua fetei pn la poarta
mpriei, dar fata mpratului, avnd puteri supranaturale, se
preface ntr-o psric i zboar nevzut prin cinci strji". Ochil
i Psril se in dup ea i abia izbutesc s-o prind i s-o duc
napoi n odaia ei. Plin de ciud, mpratul le spune c el mai are o
fat luat de suflet, dar care seamn perfect cu fiica sa.Dac
Harap-Alb va depi aceast probi le va deosebi, "ferice de tine va
fi", dar dac nu va reui vor pleca imediat de la curtea mprteasc,
deoarece "nu v mai pot suferi". Harap-Alb d foc aripioarei de albin,
care -l ajut s o identifice pe fata mpratului. Trecnd i aceast
prob cu bine, Harap-Alb cere fata, iar mpratul, "ovilit (ofilit) i
sarbd (palid) de suprare i ruine", i ureaz s fie vrednic s-o
stpneasc, pentru c i-o d din toat inima. Fata vrea i ea s-1
supun la o prob. Trimite calul lui Harap-Alb mpreun cu turturica ei
s aduc "trei smicele (nuiele, crengue) de mr dulce i ap vie i
ap moart" dintr-un loc numai de ea tiut, acolo "unde se bat munii
n capete". Calul se ntoarce primul i fata mpratului Ro pornete
cu ei la drum spre palatul mpratului Verde, "Dumnezeu s ne ie, c
cuvntul din poveste, nainte mult mai este". Lui Harap-Alb i se
tulbur minile privind fata care era tnr, frumoas "i plin de
vin-ncoace" i nu ar vrea s-o duc spnului, "fiind nebun de dragostea
ei".




!unctul culminant:
Intre timp, turturica ajunsese cu vestea la mpratul Verde i
acesta se apucase s fac pregtiri pentru primirea fetei mpratului
Ro. Vznd ct este de frumoas fata, spnul se repede s o ia n
brae, dar ea l mbrncete i-i spune c a venit acolo pentru
Harap-Alb, cci "el este adevratul nepot al mpratului Verde". Turbat
de furie c a fost dat n vileag, spnul se repede la Harap-Alb "i-i
zboar capul dintr-o singur lovitur de palo", strignd c aa
trebuie s peasc cel ce-i ncalc jurmntul. Atunci calul lui
Harap-Alb se repede la spn, l nfac de cap, "zboar cu dnsul n
naltul ceriului" de unde i d drumul i acesta se face "praf i
pulbere". Fata mpratului Ro, ca personaj fabulos, are puteri
supranaturale i-l poate renvia, prin leacuri nuraculoase, pe
Harap-Alb. Ea pune capul lui Harap-Alb la loc i prin ritualuri
strvechi cu "cele trei smicele de mr dulce" i cu apa moart i
lipete capul de corp. Harap-Alb se trezete ca dintr-un somn adnc,
fata l srut cu drag, apoi ngenuncheaz amndoi n faa mpratului
Verde ca s primeasc binecuvntarea, jurndu-i credin unul altuia.




eznodmntul:Basmului const
totdeauna n triumful valorilor pozitive asupra celor negative,
victoria adevrului, aa c nunta ncepe "-apoi d, Doamne, bine!".
S-a strns lumea s priveasc, ba chiar "soarele i luna din ceriu
rdea". Au fost poftii la nunta mprteasc, pe lng criasa
furnicilor, criasa albinelor i criasa znelor, crai i mprai,
oameni importani "-un pcat de povestariu (povestitor)/ Fr bani n
buzunariu". S-au bucurat i au petrecut cu toii: "Veselie mare ntre
toi era,/ Chiar i srcimea ospta i bea!". Finalul este fericit i
deschis, deoarece veselia a inut "ani ntregi i acum mai ine nc".
Compoziional, basmul conine formule specifice finale, prezente i n
creaia lui Creang. Ca la orice nunt mprteasc din basme, veselia
a inut ani ntregi, "i acum mai ine nc. Cine se duce acolo bea i
mnnc. Iar pe la noi, cine are bani bea i mnnc, iar cine nu, se
uit i rabd".



Caracterizarea personajelor:
Ca orice basm, "Povestea lui Harap-Aib" ilustreaz o alt lume
dect cea real, personajele fiind mprai i crai, Sfnta Duminic,
animale i gze fermecate, eroi cu trsturi fabuloase, alturi de
personaje realisteaduse de Ion Creang din Humuletiul natal, ceea ce-i
confer acestei creaii originalitate inconfundabil. Basmul cultiv
nalte principii morale ca adevrul, dreptatea, cinstea, prietenia,
rbdarea, ospitalitatea, generozitatea, curajul, vitejia prin
personajele pozitive i condamn nedreptatea, rutatea, minciuna
ntruchipate de zmei, balauri sau spni
!ersonajele sunt reale i fabuloase,
acestea din urm avnd puteri supranaturalei putndu-se metamorfoza n
animale, plante, insecte sau obiecte ori pot s renvie, prin leacuri
miraculoase, pe cei care sunt omori.




Harap-Alb, fecior de crai, este un Ft-Frumos din basmele
populare, destoinic i curajos, dar rmne n zona umanului, fiind
prietenos, cuminte i asculttor, ca un flcu din Humuleti. El este
un personaj pozitiv i ntruchipeaz naltele principii moralecultivate
de orice basm, ca adevrul, dreptatea, cinstea, prietenia,
ospitalitatea, curajul, vitejia, trsturi ce reies indirectdin
ntmplri, fapte, din propriile vorbe i gnduri i directdin ceea ce
alte personaje spun despre el.
Cltoria pe care o face pentru a ajunge mprat este o iniiere a
flcului n vederea formriilui pentru a deveni conductorul unei
familii, pe care urmeaz s i-o ntemeieze. El parcurge o perioad de
a deprinde si alte lucruri dect cele obinuite, de a nva i alte
aspecte ale unei lumi necunoscute pn atunci, experien necesar
viitorului adult.
Semnificaia numelui:
Rreiese din scenan care spnul l pclete pe fiul craiului s intre
n fntn: "Fiul craiului, boboc n felul su latrebi de aieste, se
potrivete Spnului i se bag n fntn, fr s-l trsneasc prin
minte ce i se poate ntmpla". Naiv, lipsit de experien i excesiv de
credul, fiul craiului i schimb statutul din nepot al mpratului
Verde n acela de slug a Spnului, numele lui poate fi un oximoron,
Harap-Alb putnd nsemna "negru alb", deoarece "harap" nseamn "negru,
rob".
Faptele eroului rmn i ele n limita umanului, probelecare depesc
sfera realului Fiind trecute cu ajutorul celorlalte personaje,
nzestrate cu puteri supranaturale. Codrul n care se rtcete
simbolizeaz lumea necunoscut flcului, care greete pentru prima
oar, neinnd cont de sfatul tatlui su, de a se feri de omul spn.
Dei cuminte i asculttor de felul su, nesocotirea acestei restricii
declaneaz asupra flcului un ir nesfrit de ntmplri neplcute
i periculoase, care-i pun deseori viaa n primejdie. Lipsit de
experien, "boboc n felul su la trebi de aieste.", mezinul craiului
devine sluga spnului, i asum i numele de Harap-Alb, dovedind n
acelai timp loialitate i credin fa de stpnul su, ntruct
jurase pe palo, i respect cuvntul dat, rod al unei solide educaii
cptate n copilrie, de a fi integru i demn, capabil s-i asume
vinovia, cu toate urmrile ce decurg din faptul c nu urmase sfatul
tatlui.
Cinstit din fire, Harap-Alb nu-1 trdeaz niciodat pe spn, dei un
stpn tiran ca acesta ar fi meritat. De pild, atunci cnd se ntoarce
spre mprie cu pielea i capul cerbului fabulos, "piatra cea mare
din capul cerbului strlucea" att de tare, nct muli crai i
mprai l rugar s-i "deie bnret ct a cere el, altul s-i deie
fata i jumtate din mprie, altul s-i deie fata i mpria
ntreag", dar Harap-Alb i-a urmat calea fr s clipeasc, ducnd
bogia ntreag stpnului. O singur dat a ovit voinicul, atunci
cnd, ndrgostindu-se de fata mpratului Ro, "mai nu-i venea s-o
duc" spnului.
Probele:
La care l supune spnul sunt menite a-1 deprinde pe flcu cu
greutile vieii, cu faptul c omul trebuie s nving toate piedicile
ivite n viaa sa, pregtindu-1 pentru viitor, cnd va trebui s-i
conduc propria gospodrie, propria familie. Ca i n viaa real,
flcul este ajutat de cei mai buni prieteni, calul fabulos i de
Sfnta Duminic. Harap-Alb este umanizat, el se teme, se plnge de
soart, cere numai ajutorul acelora n care avea ncredere, semn c
nvase ceva din experiena cu spnul. Depind cu bine toate probele,
flcul demonstreaz c e "soi bun" (G.Clinescu) prin valorile morale
care compun codul comportamentului rnesc: inteligena, buntatea,
perseverena, rbdarea, capacitatea de adaptare Ia diverse situaii ale
vieii. De asemenea, altruismul, sufletul lui bun, dragostea pentru
albine i furnici l fac s le ocroteasc i s le ajute atunci cnd Ie
ntlnete n drumul su, chiar dac pentru asta trebuie s treac prin
ap ori s zboveasc pentru a le construi un adpost. Sigur c binele
pe care Harap-Alb l face se ntoarce atunci cnd el nsui se afl n
impas, criasa furnicilor i cea a albinelor salvndu-i, de asemenea,
viaa.
O experien determinant pentru maturizarea lui o constituie
ntlnirea cu omul ro, care este un alt pericol de care ar fi trebuit
s se fereasc, aa cum l sftuise tatl. Episodul cltorieispre
curtea mpratului Ro este un necontenit prilej de iniierea flcului
(cltoria este un mijloc de cunoatere), deprinznd acum nvtura c
orice om, ct de nensemnat ori de ciudat ar prea, poate fi de folos,
tnrul deprinznd experien mai ales n cunoaterea speciei umane.
Harap-Alb are capacitatea de a-i face prieteni adevrai, loiali, care
s-1 ajute n orice mprejurare dificil a vieii sale, acetia
folosindu-i tocmai trsturile dominante, devenite - la nevoie -
adevrate talente: "tot omul are un dar i un amar, i unde prisosete
darul, nu se mai bag n sam amarul".
In aceast perioad a iniierii, Harap-Alb cunoate dragostea aprins
pentru o fat de mprat, care vine, aadar, din aceeai lume cu el,
pregtindu-l pentru cstorie, unul dintre reperele finale ale
devenirii sale. Probelede la mpria fetei trimit spre ritualurile
rneti ale peitului, ntre care nsoirea mirelui de un alai de
tineri, trecerea lor prin foc, alegerea motivat a miresei, ospul
oferit de gazd sunt tot attea ncercri la care l supune viitorul
socru i crora mirele trebuie s le fac fa.
Ultima prob la care l supune fata este, de data" aceasta, o
demonstrare a calitilor viitoarei soii, care va ti s aib grij de
brbatul ei, s-i stea aproape la bine i Ia ru, acest fapt fiind
ilustrat atunci cnd ea i salveaz viaa, trezindu-l din mori.
Aceast ntmplare simbolizeaz ideea c acum Harap-Alb redevine el
nsui, fiul craiului, scpnd de povara jurmntului fcut spnului,
acela c i va fi slug "pn cnd va muri i iar va nvia".
Ca i Nic, Harap-Alb parcurge o perioad de formare a personalitii,
care, dei nzestrat cu importante caliti, are slbiciuni omeneti,
momente de tristee i disperare, de satisfacii ale nvingtorului,
toate conducnd la desvrirea lor ca oameni.
Craiul, tatl lui Harap-Alb este un personaj de basm prin motivul
mpratului aflat n impas. Ion Creang scoate ns n eviden, prin
caracterizare indirect, trsturile umane ale ranului-tat, n
ipostaza lui pedagogic. Pentru a verifica dac fiii lui au depit
vrsta infantilismului, el se deghizeaz ntr-o piele de urs, se
ascunde pentru a-i observa, iar limbajul su este tipic humuletean, cu
pilde i proverbe populare: "lac de-ar fi, broate sunt destule",
"fiecare pentru sine, croitor de pane" etc. Ironia amar a tatlui
dezamgit de fiii lui este tot de natur rneasc, uman: "S umblai
numai aa de frunza frsinelului toat viaa voastr i s v ludai
c suntei feciori de crai, asta nu miroas a nas de om...". Om trecut
prin via, cu o experien solid, el nu-i pune n pericol fiii, pn
nu se convinge c sunt n stare s nving piedicile iminente unei
cltorii n necunoscut. Ca orice tat responsabil i preocupat de
soarta fiilor, le verific nu numai curajul, cutezana, ci i isteimea
de a face fa ntmplrilor. Sfatul pe care-1 d mezinului, acela de a
se feri de omul spn i de omul ro, se dovedete esenial pentru
maturizarea flcului, care trebuia totui s treac personal prin
aceast experien de via.
mpratul Verde, fratele craiului i unchiul lui Harap-Alb, strbtuse
n tineree acelai drum iniiatic pn la statutul actual de
conductor recunoscut, energic, care i ctigase dreptul de a edea
la ospee, nconjurat de oameni de vaz, de a coleciona pietre
preioase scumpe, de a organiza mese luxoase, cu fast. Trsturile
morale reies indirect, din faptele i vorbele personajului. Mndru de
mpria sa vestit n toat lumea, i educase fetele n respectul
cuvenit prinilor, chiar dac acestea aveau alte opinii, ele nu
ndrzneau s ncalce poruncile tatlui. Pstrtor al tradiiilor
strbune, mpratul Verde apeleaz la fratele lui pentru a-i trimite un
fiu care s-i urmeze la tron, ntruct el avusese numai fete.
Ospitalier i ncreztor n oameni, el primete cu cinste pe nepotul
su, pe fata mpratului Ro i se comport necrutor cu minciuna,
atunci cnd este demascat spnul.




Sfnta uminic este un
personaj secundar i fabulos prin apariiile ei ciudate, o dat ca
ceretoare, apoi locuind pe o insul misterioas, n ipostaza Sfintei
Duminici. Ea este menit a face s nving binele, ajutnd pe cei care
merit, care au calitile necesare s rzbat n via.
Ea este n acelai timp femeia neleapt a satului, la sfaturile
creia apeleaz ranii atunci cnd se afl la ananghie, trsturi ce
reies indirect din faptele i vorbele ei. La nceput, Harap-Alb este
nencreztor, "Ia las-m-ncolo, mtu, nu m supra", dei ea i d
un sfat, devenit adevr universal-valabil, "nu te iui aa de tare, c
nu tii de unde-i poate veni ajutor". Sub nfiarea unei babe
grbovite, "care umbla dup milostenie", Creang sugereaz umilina
neleptului care vzuse destule n viaa Iui i sub care se ascunde
harul prorocirii, dezvluindu-i lui Harap-Alb destinul i secretul
reuitei, prin reconsiderarea i valorificarea tradiiilor strmoeti,
pe care tinerii ie ignor, sftuindu-l s ia armele i hainele tatlui
su de cnd acesta fusese ginere.
Fata mpratului Ro, personaj fabulos, este la fel de faimoas ca i
tatl ei, se spunea despre ea c e "farmazoan" (vrjitoare, ireat).
c tia s poarte "lumea pe degete", dar din toate aceste vorbe, nu se
dovedise care "este cea adevrat" (caracterizare indirect). Ea pare
"o zgtie de fat"(ca Smrndia din "Amintiri") sau "un drac bucic
rupt tat-su n picioare, ba nc i mai i", dar atunci cnd se
convinge de vrednicia lui Harap-Alb, dovedete demnitate i onoare:
"trebuie s merg cu Harap-Alb i pace bun!".
Indrgostindu-se de ea ca un nebun, Harap-Alb o caracterizeaz direct:
"un boboc de trandafir din luna lui mai, scldat n rou dimineii,
dezmerdat de cele nti raze ale soarelui, legnat de adierea vntului
i neatins de ochii fluturilor", portret fizicasemntor cu cel al
Ilenei Cosnzene din basmele populare. Ion Creang transpune idila
pastoral n basm, evideniind ideea c Harap-Alb, ca un flcu din
Humuleti, o vede ca pe o fat de la ar, "frumoas de mama focului:
la soare te puteai uita, iar la dnsa ba" i "o prpdea din ochi de
drag ce-i era". Fata l ndrgete i ea pe voinic, ghicete adevrul
despre Harap-Alb i-l dezvluie mpratului Verde, apoi, pentru c
fusese prevztoare, adusese cu ea cele trebuincioase (smicelele, apa
moart i apa vie), reuete s-i salveze brbatul, atunci cnd spnul
l atac pe neateptate.




Spnul ntruchipeaz fora
rului n basm, un fel de Zmeul-Zmeilor care seamn n lume teroare,
rutate i violen. El este personaj negativ specific basmului i
ntruchipeaz nedreptatea, rutatea, minciuna - trsturi condamnate n
orice basm popular sau cult.
Omul spn este prin natere un om ru, "via de boz tot rgoz", viclean
peste msur, nu se d n lturi s pcleasc un "boboc" (nepriceput,
lipsit de experien) cum era mezinul craiului i-l atrage n capcana
din fntn prin minciuni i tentaii ce dovedesc o bun cunoatere de
oameni.
Trsturile lui morale reies n mod indirectdin faptele sale i din
relaiile cu celelalte personaje. Impostor i grosolan, se comport ca
un stpn tiran, considernd c slugile seamn cu animalele, "c i
ntre oameni, cea mai mare parte sunt dobitoace care trebuiesc inui
din fru, dac i-i voia s faci treab cu dnii". Din proprie
experien, tie c "S te fereasc Dumnezeu, cnd prinde mmliga
coaj", deoarece el, obraznic i prost crescut, cum vede c "i s-au
prins minciunile de bune" si c este primit cu toate onorurile de ctre
mpratul Verde, devine amenintor cu sluga, i d o palm, cu scopul
"s fac pe Harap-Alb ca s-i ieie i mai mult frica".
Vzndu-se ajuns urma la tronul mprtesc, spnul devine arogant i
ludros, nsuindu-i toate meritele lui Harap-Alb, ba mai mult,
flindu-se c tie s fie stpn adevrat i s-i struneasc slugile:
"Nu tii dumneavoastr ce poama-a dracului e Harap-Alb aista. [...]
Alt stpn n locul meu nu mai face brnz cu Harap-Alb ct i lumea i
pmntul". Insolent i infatuat, spnul nu se sfiete s-i spun
mpratului Verde c dac o vrea Dumnezeu "s m rnduieti mai degrab
n locul dumitale" o s schimbe regulile acestuia care, "prea ntri n
voia supuilor", iar mpria nu va mai arta att de panic, "n-or
mai edea lucrurile tot aa moarte, cum sunt", pentru c "omul
sfinete locul...".




Ca orice basm, "!ovestea lui Harap-Alb" de Ion Creang este o specie epic de
mare ntindere,
o naraiune cu ntmplrile reale i fantastice, a cror mbinare
compune principalul mijloc artistical acestei creaii epice, fabulosul.
Personajele basmelor sunt fiine imaginare, nzestrate cu puteri
supranaturale, ce ntruchipeaz binele i rul, din a cror confruntare
iese nvingtor, ntotdeauna, binele. Cadrul de desfurare a aciunii
este fantastic, alctuit, de regul, din lumea real i "trmul
cellalt", spaiul mitologic fiind ilustrat prin cifre simbolice i
obiecte cu puteri magice.




imbajul artistic al basmului
"Povestea lui Harap-Alb" este presrat cu zictori, proverbe i fraze
rimate, personajul vorbind limba moldoveneasc autentic, presrat cu
regionalismei cuvinte (expresii) populare: "s-1 vd cnd mi-oi vedea
ceafa", "Poftim, pung, Ia mas, / Dac i-ai adus de-acas..."; "Poate
c acesta-i vestitul Ochil, frate cu Orbil, vr primare cu Chioril,
nepot de sor lui Pndil, din sat de la Chitil, peste drum de
Nimeril, ori din trg de Ia S-l-cai, megie cu Cutai i de urm
nu-i mai dai".
Ion Creang a ilustrat n opera sa propria experien de via, pe care
a povestit-o "sub form de memorial; a nvluit-o n mit i a
sugrumat-o ntr-o experien fantastic, valabil pentru om n genere;
i el a luptat cu spnii, cu primejdiile i nevoile, i el s-a fcut
frate cu dracul, ca s treac punile vieii, iar nemurirea i-a
dobndit-o din apa vie i apa moart a creaiei lui artistice".
(Pompiliu Constantinescu)




Elemente folclorice preluate din basmul popular.Motivul probelor
este specific nu numai basmului popular, ci i basmului cult, spnul
supunndu-l pe Harap-AIb la ncercri primejdioase, cu sperana c va
scpa de el: s-i aduc "sali din grdina ursului"; capul i pielea
pline de nestemate ale unui cerb fabulos ori s o aduc pe fata
mpratului Ro, ca s se nsoare cu ea. Ajutat de Sf.Duminic, de
furnici i de albine, de prieteni i povuit permanent de calul su,
Harap-Alb reuete s nving toate probele.




* Cei cinci prieteni fabuloi: chil ("care vede toate i pe toi altfel de cum vede lumea
cealalt: numai pe sine nu se vede ct e de frumoel."), Setil ("fiul Secetei, nscut n
zodia raelor i mpodobit cu darul suptului"), Geril ("o dihanie de om care se perpelea pe
lng foc"), Flmnzil ("foametea sac fr fund sau cine mai tie ce pricopseal a fi, de
nu-I mai poate stura nici Pmntul") i!sri-]i-ungil
("fiul sgettorului i nepotul arcaului") l ajut s nving
piedicile ivite n ncercarea de a o aduce pe fiica mpratului Ro la
curtea Iui Verde-Imprat. Aici sunt ntmpinai cu toate onorurile, dar
fata mpratului Ro l respinge pe spn i dezvluie celor de fa
taina c Harap-Alb este adevratul nepot al lui Verde-mprat.




* otivul rzbunrii malefice. Dat n vileag, spnul se repede
ca un "cne turbat i reteaz capul lui Harap-Alb, dar fata l
nconjoar "cu cele trei smicele de mr dulce", l stropete cu ap vie
i-l nvie, acesta trezindu-se ca dup un somn greu. Atunci, calul
fermecat l apuc pe spn i "mi i-l azvrle n naltul cerului", de
unde cade pe pmnt i moare.




*Invingerea binelui. Verde-mprat
i cstorete pe Harap-Alb cu fata lui Rou-mprat, iar la nunta lor
au fost poftii toi prietenii care 1-au ajutat n peripeiile sale s
treac probele i a fost veselie mare, "chiar i srcimea ospta i
bea!"
* Finalul basmului este hiperbolizat, fiindc veselia a inut ani
ntregi i mai ine i acum, iar "cine se duce acolo, be i mnnc,
... iar cine nu, se uit i rabd".




* Formulele specifice basmului popular:

-formule tipice iniiale (de nceput): "Amu cic era odat ntr-o ar
un crai care avea trei feciori."; "i apoi pe vremile acele, mai toate
rile erau bntuite de rzboaie grozave, drumurile pe ape i pe uscat
erau puin cunoscute i foarte ncurcate, i de aceea nu se putea
cltori aa de uor i fr primejdii ca n ziua de astzi. i cine
apuca a se duce pe atunci ntr-o parte a lumii, adeseori dus rmnea
pn la moarte";


-formule tipice mediane (de mijloc): "i merg ei, i merg cale lung s
le-ajung, trecnd peste nou mri, peste nou ri i peste nou ne
mari, i ntr-o trzie vreme ajung ia mprie"; "...pornete spre
mprtie Dumnezeu s ne ie, c cuvntul din poveste, nainte mult mai
este"; -formule tipice finale: "Dup aceasta se ncepe nunta, -apoi
d, Doamne, bine! Lumea de pe lume s-a strns de privea,/ Soarele i
luna din ceriu rdea."; "-apoi fost-au poftii la nunt: Criasa
furnicilor,/ Criasa albinelor/ i criasa znelor,/ Minunea minunilor/
Din ostrovul florilor!"; "i a inut veselia ani ntregi, i acum mai
ine nc. Cine se duce acolo bea si mnnc. Iar pe la noi, cine are
bani bea i mnnc, iar cine nu, se uit
i rabd".




*Basmul cult "Povestea lui Harap-AIb" de Ion Creang are ca surs de inspira]iebasmul
popular, de la care autorul pstreaz motivele (cltoria, ncercarea
puterii, peitul, probele), personajele fabuloase, ajutoarele venite n
sprijinul binelui, formulele tipice i inoveaz pentru basmul cult
umanizarea fantasticului (fabulosului) prin comportamentul, gestica,
psihologia i limbajul personajelor.




Ion Creang - limbajul prozei narative


Naraiunea prin dialog, umorul, jovialitatea i erudiia paremiologic,
oralitatea povestirii ntr-un ritm alert, toate acestea
particularizeaz stilul i talentul prozatorului ilustrat n toate
creaiile literare, definind arta naraiunii Iui Ion Creang.
Fcnd o paralel ntre lumea basmului i ranii din Humuletii lui
Creang, Harap-AIb, un fel de Ft-Frumos din basmele populare, este
viteaz, rbdtor, generos, curajos, angajat cu toat convingerea n
lupta mpotriva rului i mai ales este nzestrat cu arta de a-i face
prieteni. El este mereu condus, sftuit i ajutat de o multitudine de
simboluri ale binelui, numai astfel reuind s treac unele probe,
altele fiind depite de bunii si prieteni, personaje fabuloase de
basm. Pe de alt parte, Harap-AIb este flcul supus iniierii n
experiena vieii ctre maturizare, supus ncercrilor sorii, din care
tnrul trebuie s devin apt a-i ntemeia o familie, s aib
capacitatea de a conduce, de a pstra un secret i de a-i ine
cuvntul dat, adic de a se putea integra n viaa colectivitii.
Trecnd cu bine toate probele, flcul se nscrie n codul civilizaiei
rneti, demonstrnd generozitate, buntate, inteligen, tact,
discreie, capacitatea de a ntreine o familie, valorificnd
tradiiile motenite de la strbuni (hainele, armele i calul tatlui
su).
umele personajelor constituie o particularitate a basmului lui Creang, deoarece
ele definesc trstura dominant de caracter care-i individualizeaz n mod
sugestiv: "Setil" poate fi beivul satului; "Flmnzil" - ranul lacom i
mncu; "chil" -
cel care vede tot peste gardurile oamenilor, oricum s-ar ascunde
acetia de ochii lumii ("care vede toate i pe toi altfel de cum vede
lumea cealalt, numai pe sine nu se vede ct e de frumuel"); "Geril" care
umbl i vara nfofolit i se vait de frig etc. Dar orice trstur,
fie ea i defect, ce domin omul de rnd poate deveni la un moment dat
benefic, "tot omul are un dar i un amar, i unde prisosete darul, nu
se mai bag n sam amarul".
Spnul este simbolul rului,
viclean, nfricotor, agresiv i violent, avnd ca principiu de via
ideea c "cea mai mare parte a oamenilor sunt dobitoace care trebuiesc
inute n fru". Prin ntregul su comportament, spnul ilustreaz
proverbul "S te fereasc D-zeu cnd se face iganul fecior de
mprat", c devine arogant, dictatorial, deoarece "frica pzete
bostnria" sau "cnd vezi c ma face marazuri, s-o strngi de coad
pn mnnc mere pduree". El simbolizeaz pe omul ajuns bogat prin
vicleug i prin minciuni, care dispreuiete munca, pe care nu-1
respect nimeni n satul lui, dei toi i tiu de fric. Dar cnd vine
momentul dezvluirilor, oamenii sunt necrutori, mai ales prietenii
celui persecutat n mod deosebit, ca n basm, unde calul este cel
care-l pedepsete pe spn.
"Geniul humuletean este aceast capacitate extraordinar de a-i lua
n serios eroii, de a le retri aventurile, de a pune cu voluptate n
fiecare propriile lui aspiraii nerostite, slbiciuni, vicii, tulburri
i uimiri, adic de a crea via. (...) Singurele personaje negative
din opera lui sunt acelea care contrazic natura, ca, de exemplu, omul
spn i omul ro." (Nicolae Manolescu).




Arta nara]iunii se contureaz
cu totul aparte n proza lui Ion Creang prin ritmul rapid al
povestirii, fr digresiuni sau descrieri suplimentare, prin dialogul
dramatizat, prin umorul debordant realizat cu jovialitate, prin
oralitatea stilului, dat mai ales de erudiia sa paremiologic.




ralitatea stilului lui Ion Creang este dat de impresia de spunere a ntmplrilor n
faa unui public, a unui auditoriu care ascult i nu pentru cititori.



odalit]i de realizare a oralit]ii stilului:


+ dialogul: "- Parc v-a ieit
un sfnt din gur, Luminate mprate, zise atunci Flmnzil. [...]- Ia
lsai, mi, zise Ochil, clipocind mereu din gene."; "Atunci spnul
zice ngmfat: - Ei, moule, ce mai zici? - Ce s zic, nepoate! Ia,
cnd a avea eu o slug ca aceasta, nu i-a trece pe dinainte. - D-apoi
de ce mi 1-a dat tata de acas? Numai de vrednicia Iui -zise spnul -
cci altfel nu-1 mai luam dup mine ca s-mi ncurce zilele.";

+ folosirea dativului etic:
"i odat mi i-1 nfac cu dinii de cap, zboar cu dnsul n naltul
ceriului i apoi, dndu-i drumul de-acolo, se face spnul pn jos praf
i pulbere.";


+ exclama]ii, interoga]ii, interjec]ii: "i
odat mi -o nfac ei, unul de o mn i altul de cealalt, i hai,
hai!... hai, hai! n zori de ziu ajung la palat" "- Mi, Psril,
iact-o-i, ia!" "Ei, apoi? Las-te n sama lor, dac vrei s rmi
fr cap";


+ expresii onomatopeice, "i
cnd s pun mna pe dnsa. zbrr!...pe vrful unui munte i se ascunde
dup o stnc (...) i cnd s pun mna pe dnsa, zbrr!... i de acolo
i se duce de se ascunde tocmai dup lun"; "-odat pornesc ei,
teleap-teleap-teleap, i cum ajung n dreptul uii, se opresc puin."


- impreca]ii, apostrofe: "Numai
de nu i-ar muri muli nainte; s triasc trei zile cu cea de
alaltieri."; "Na! aa trebuie s peasc cine calcjurmntul!";


+ adresare direct: "Ce-mi pas mie? Eu sunt dator s spun povestea i v rog s
ascultai";
+ diminutive: "i dac-i putea
scoate la capt trebuoara asta, atunci oi mai vedea eu..."; "M,
feioara mpratului ne-a tras butucul (...) s-a prefcut n psric,
a zburat ca sgeata pe lng ceilali";


+ formule specifice oralit]ii: "toate
ca toate","vorba ceea", "de voie de nevoie", "vorba unei babe"; "vorba
cntecului"; "Vorba ceea: D-mi, doamne, ce n-am avut,/ S m mier ce
m-a gsit";

+ proverbe i zictori: "Capul
de-ar fi sntos, c belele curg grl"; "Cine poate oase roade; cine
nu, nici carne moale"; "Nu-i dup cum gndete omul, ci-i dup cum vrea
Domnul"; "frica pzete bostnria"; "omul sfinete locul"; "S nu dea
Dumnezeu omului, ct poate el suferi".


+ versuri populare sau fraze ritmate: "Poate
c acesta-i vestitul Ochil, frate cu Orbil, vr primare cu Chioril,
nepot de sor lui Pndil, din sat de la Chitil, peste drum de
Nimeril, ori din trg de la S-l-cai, megie cu Cutai i de urm
nu-i mai dai.", "La plcinte,/ nainte/ i la rzboi/ napoi.";
"Voinic tnr, cal btrn,/ Greu se-ngduie la drum!".


+ cuvinte i expresii populare, regionalisme:
"m-ai bgat n toate grozile morii" (m-ai ngrozit -n.n); "n-ai cui
bnui" (n-ai pe cine da vina ~n.n); "o lua n porneal" (se ducea la
pscut - n.n); "a mna porcii la jir" (a sfori - n.n); "hatrul"
(plcerea - n.n.); "a se chiurchiului" (a se chercheli, a se amei -
n.n.); "farmazoan" (vrjitoare, ireat - n.n.); "arzuliu" (fierbinte
- n.n.); "teleag" (partea de dinainte a plugului - n.n.);




+ &morul n proza lui Creang
este dat de starea permanent de bun dispoziie a autorului, de
jovialitatea, verva i plcerea lui de a povesti pentru a strni
veselia "asculttorilor". Absena satirei deosebete, in principal,
umorul lui Creang de comicul lui Caragiale, povestitorul avnd o
atitudine de nelegere fa de pcatele omeneti, ba chiar fcnd haz
de necaz cu optimism i vitalitate, creznd ntr-o atare ndreptare a
defectelor umane ("Rzi tu, rzi, Harap Alb (...) dar unde mergi, fr
de mine n-ai s poi face nimica").




odalit]i de realizarea umorului:


+ exprimarea pozna, mucalit,
ntr-o iretenie a frazei la care este imposibil s nu te amuzi: "i
nlimei voastre gnd bun i mn slobod, ca s ne dai ct se poate
mai mult mncare i buturic, zise Setil, cruia i lsa gura ap;
c din mncare i butur las dac ne-a ntrece cineva; numai la treab
nu ne prea punem cu toi nebunii"; "a ruga pe luminarea sa, c dac
are de gnd a ne ospta, dup cum s-a hotrt, apoi s ne ndeseasc
mai mult cu udeala, pentru c acolo st toat puterea i ndrzneala";
"Doar unu-i mpratul Ro, vestit prin meleagurile aceste pentru
buntatea lui cea nepomenit i milostivirea lui cea neauzit.";


+ combina]ii neateptate de cuvinte: "Tare-mi
eti drag!... Te-a vr n sn, dar nu ncapi de urechi..."; "Dar
amarnic mai eti la via; cnd te mnii, faci snge-n balig"; "Ia
s-i faci chica topor, spinarea dob i pntecele cobz";


+ caracterizri pitoreti cu ajutorul cuvintelor familiale:
fata mpratului Ro este "o zgtie de fat", "un drac, bucic rupt
din tat-su din cap pn n picioare, ba nc i mai i"; "care de
care mai chipos i mai mbrcat, de se riau aele i curgeau
oghelele dup dnii";

+ vorbe de duh: "Vorba ceea: d-i cu cinstea, s piar ruinea";


+ autopersiflarea: "Crai, criese i-mprai,/ Oameni n sam bgai,/ -un pcat de
povestariu,/ Fr bani n buzunariu."
-

ironia: "Se vede lucru, c nici tu nu eti de mprat, nici mpria
pentru tine; i dect s ncurci numai aa lumea, mai bine s ezi
deoparte cum zici, cci mila domnului: lac de-ar fi, broate sunt
destule"; "Ei, dragul tatei, aa-i c s-a mplinit vorba ceea: apr-m
de gini, c de cini nu m tem.";


+ caracterele personajelor:
mpratul Ro are "inim hain, nu se mai satur de a vrsa snge
omenesc"; fata lui este "o farmazoan cumplit"; mpratul Verde este
blnd, vesel i petrecre, "prea intri n voia supuilor";


+ poreclele personajelor: Psril, Buzil;

+ situa]iile i ntmplrile n care sunt pui eroii: apariia
ciudatelor personaje n faa mpratului Ro, care ncercau s se
poarte elegant i protocolar, strnete nedumerirea acestuia:
"mpratul i-a fost de-a mirarea, vznd c nite golani au asemenea
ndrzneal, de vin cu neruinare s-i cear fata, fie din partea
oricui ar fi.";


+ diminutive cu valoare augmentativ: "buturic"
pentru cele "12 bui pline cu vin din cel hrnit (vin tare -n.n.) [...]
buturic mai este ce este" , "buzioare" pentru "nite buzoaie groase
i dblzate" (lli, atrnnd n jos - n.n.): "Atunci Geril sufl de
trei ori cu buzioarele sale cele iscusite...";




Harap-Alb Basm Cult

Basmul a fost publicat in 1877 in revista Convorbiri Literare. Punctul de plecare al acestui basm cult, ca al tuturor
povestilor lui Creang? il reprezint? folclorul romanesc. Creang? reactualzeaz? teme ?i motive de circula?ie universal?
cu o vechime aproape mitic?.

De multe ori povestile lui Creang? sunt nara?iuni fabuloase in care se dezvolt? observa?ii morale, milenare (verificate
iin timp). Din aceast? logic? idee care pare s? se desprind? din Harap-Alb este c? omul de soi bun se v?duieste sub
orice strai (imbr?c?minte) ?i la orice varst?.

n acest basm apare eterna tem? a luptei dintre bine ?i r?u dar pe lang? aceasta tratat? de autor este ?i una moral?
referitoare la condi?ia eroului care inainte de a fi imp?rat trebuie s? cunoasc? ?i statutul de slug?, tocmai pentru a
inv??a s?-?i in?eleag? supu?i ?i s?-?i exercite responsabil puterea.

Textul este construit prin montajul mai multor motive populare intalnite in toate basmele populare dar unele dintre
aceste motive cunosc interpret?ri ?i nuan??ri diferite de modelul folcloric: -imp?ratul f?r? urma?

-superioritatea mezinului
-cifra 3
-probele
-c?l?toria
-drumul cu obstacole
-incercarea puterii
-impostorul (Spanul)
-vicle?ugul
-uzurparea identit??ii
-petirea fetei
-animalele reconusc?toare
-apa vie, apa moart?
-nunta
-pedeapsa...

Basmul Harap-Alb respect? tiparul narativ al unui basm popular chiar dac? ac?iunea este mai complex? ?i exist? un
num?r mai mare de personaje.

Expozi?iunea: o constituie hot?rarea tat?lui de a?i incerca fii la o prob? a curajului pentru a vedea care este vrednic
s? ajung? imp?rat. Mezinul trece aceast? prob? cu ajutorul Sfantei Duminici. El peac? de acas? promi?and tat?lui c?-
i va urma sfatul (s? nu se incread? in spani). Tot in expozi?iune se prezint? locul ?i timpul care nu sunt precizate ca
?i in basmele populare, evenimentele fiin proiectate intr-o dimensiune fabuloas?.

ntriga: const? in inc?lcarea sfatului p?rintesc ceea ce are drept consecin?? schimbarea identit??ii ?i a statutului
eroului.

Desf??urarea ac?iunii: cuprinde incerc?rile la care a fost supus fiul de crai ca pedeaps? moral? pentru nerespectarea
sfaturilor p?rinte?ti.

Deznod?mintul: nunta.
De?i pleac? de la un model folcloric Creang? se indep?rteaz? fundamental de basmul popular: -o reorganizare a
limbajului
-o expresivitate deosebit?
Modific?ri f?cute la nivelul compozi?iei
P
"coboar?" lumea fabuloas? in planul existen?ei reale.
Astfel c? fantasticul este umanizat si localizat.

Creang? nu inf??i?eaz? lumi inexistente, nici personaje total inventate neversibile f?r? leg?tur? cu realitatea
imediat?. Creang? insist? multor st?ri suflete?ti ale eroilor, urm?re?te efectele pe care faptele le au asupra acestor
personaje. Consemneaz? st?rile suflete?i ale personajelor ex: Craiul sufer? ?i se lamenteaz? din cauza lpsei de
vitejie a feciorilor lui, fiul cel mic plange ?i el.

Fin?ele supranaturale se aseam?n?, laCreang? prin felul cum gandesc, cum simt ca ??ranii din Humule?ti, au
aceea?i psihologie. Basmul Harap-Alb se diferen?eaz? de basmul popular ?i prin tendin?a de dramatizare a ac?iunii
prin dialog. Personajele evoluand sub ochii cititorului infruntanduse direct de multe ori devenind cosmice. Nara?iunea
lui Creang? nu este o simpl? expunere epic?, ci povestea se dizolv? in dialog Creang? p?trunzind in psihologia
personajelor ceea ce in basmul popular nu se intimpl?.

Viziunea despre lume a lui cerang? este umanist? in sensul c? totul este privit cu bun?voin??, cu in??legere, cu
gandul c? in orice r?u exist? ?i o parte bun? in careorice moment poate rizbi la suprafa??, este o viziune optimist?
asupra vie?ii. Comicul diferen?eaz? basmul Harap-Alb de basmul popular deoarece nu se realizeaz? numai
limbajului ci ?i la nivelul con?inutului.

Sursele umorului in acest basm sunt:
-exprimarea poznasc?: starne?te rasul restrans, cu un are de seriozitate.
-ironia
-luarea in ras
-poreclele
-expresii si vorbe de Duh.

Stilul basmului este a unui artist superior inzestrat, acest basm fiind o capodoper? de limbaj, con?ine diverse mijloace
ale oralit??ii: interjc?ii, exclama?ii, expresii onomatopeice, proverbe ?i zic?tori care au rulul de a da rapiditate
povestirii de a caracteriza o situa?ie, de a face inutile alte explica?ii ?i de a produce haz ?i voie bun?.

Creang? nu a vrut numai s? ne spun? o poveste, ci s? demonstreze ce inalte valorii de expresivitate ale limba
roman?, ce putere de a fermeca cititorii prin comentariu moral, prin reflecsii filozofice care in apareb?? par simple dar
in esen?? profunde.

La Creang? ceea ce spune este important dar mai important este felul in care le spune.
...