CAPITOLUL 9

CONTABILITATEA BUGETARÃ
9.1. Organizarea generală a conturilor bugetare
9.2. Veniturile bugetare
9.3. Cheltuielile publice
9.4. Trezoreria publicã

9.1. Organizarea generală a conturilor bugetare

Principalul obiectiv al contabilității bugetare este acela de a urmări autorizarea

parlamentară și de a furniza managerilor finanțelor publice informații privind evoluția
angajamentelor, a veniturilor și a cheltuielilor pe parcursul anului.
Contabilitatea bugetară înregistrează veniturile și cheltuielile în momentul în care acestea
sunt colectate sau plătite, în timp ce contabilitatea națională le înregistrează, în principiu, în
momentul în care drepturile (creanțe sau datorii) sunt create printr-un fapt generator. În
contabilitatea bugetară, cheltuielile fac, de asemenea, obiectul unor "autorizații de angajament",
al căror consum este înregistrat atunci când un act juridic angajează statul față de o terță parte.
Organizarea generală a conturilor bugetare prezintã actele de finanțare și de decontare
care se disting în cadrul „bugetului”:
 „bugetul general”, care include toate veniturile și cheltuielile bugetare, cu excepția
cazului în care veniturile sunt alocate unor cheltuieli specifice, veniturile și cheltuielile în
cauză fiind apoi prezentate în conturi speciale sau în bugete anexe;
 „conturi speciale”, care urmăresc alocarea veniturilor la cheltuieli specifice, cu excepția
celor care apar într-un buget anexat;
 „bugetele anexã”, care urmăresc veniturile şi cheltuielile serviciilor de stat care au o
activitate de producţie de bunuri şi servicii dând naştere la plata unui preţ sau a unei tarif.
 „Rezultatul bugetului de stat” (sau „soldul bugetar”) este suma soldurilor bugetului
general, bugetelor anexe şi conturilor speciale.
Unele venituri și cheltuieli bugetare sunt înregistrate direct în bugetul public naţional,
fără a trece prin contul de profit și pierdere, în special împrumuturile și achizițiile de acțiuni, pe
de o parte, și rambursările de împrumuturi și vânzările de acțiuni, pe de altă parte. Acest lucru
este valabil și pentru cheltuielile de capital, atât corporale, cât și necorporale, care sunt
înregistrate ca active în bilanț.
Alocările pentru provizioane, depreciere și amortizare nu există în contabilitatea
bugetară, deoarece acestea sunt cheltuieli calculate care nu dau naștere la plăți. Pe de altă parte,
acestea sunt inseparabile de contabilitatea activelor. Același lucru este valabil, în mod simetric,
pentru reluarea provizioanelor și a amortizării. Alte operațiuni contabile nu au niciun impact
asupra soldului bugetar, cum ar fi recunoașterea câștigurilor sau pierderilor de capital.
Conturile bugetare și cele generale se bazează pe același sistem informațional, dar
tranzacțiile sunt tratate diferit. Contul nefinanciar al administrației publice din conturile
naționale, care prezintă capacitatea netă de finanțare (sau de împrumut) a acesteia, este construit
în principal pe baza datelor din contabilitatea bugetară (doar câteva elemente, cum ar fi
cheltuielile cu dobânzile, sunt estimate folosind conturile generale), deși conturile naționale, ca și
conturile generale, sunt bazate pe angajamente, spre deosebire de conturile bugetare, care sunt
bazate pe numerar. În consecință, deși este posibil să se descrie tranziția de la soldul bugetar la
capacitatea de finanțare în contabilitatea națională și de la soldul bugetar la rezultatul activelor,
este aproape imposibil să se descrie tranziția de la rezultatul activelor la capacitatea de finanțare.
În plus, "conturile financiare" și "conturile de active" ale conturilor naționale, primele
descriind fluxurile, iar cele din urmă stocurile, sunt stabilite în principal din conturile generale.

9.2. Veniturile bugetare

Veniturile bugetului general sunt alcătuite din venituri fiscale, venituri nefiscale și
venituri din fonduri de asistență.
Veniturile fiscale" sunt "brute" atunci când nu sunt deduse "rambursările" și "reducerile"
de impozite. Rambursările sunt de obicei automate, de exemplu, pentru că plățile anticipate
efectuate au fost mai mari decât taxa datorată în final sau pentru că TVA deductibilă este mai
mare decât valoarea TVA datorată. Reducerile fiscale sunt, de obicei, rezultatul unor decizii luate
de autoritățile fiscale de a reduce impozitul datorat, fie din proprie inițiativă, fie pe baza unei
cereri din partea contribuabilului. Acestea pot fi acordate de stat și în ceea ce privește impozitele
locale. "Veniturile fiscale nete" se obțin după deducerea rambursărilor și reducerilor.
Veniturile nefiscale constau în alte venituri ale bugetului general (de exemplu,
dividendele plătite statului), cu excepția încasărilor din fondurile din subvenții.
Fondurile de concurs permit izolarea resurselor plătite în mod voluntar statului de către
terți pentru a contribui la finanțarea unor acțiuni specifice (de exemplu, construcția unui drum),
precum și a cheltuielilor finanțate din aceste resurse. În absența unei monitorizări contabile
adecvate, aceste cheltuieli sunt înregistrate într-o sumă egală cu cea a veniturilor.
"Taxele pe venit" sunt constituite din plățile efectuate de stat către Uniunea Europeană
(pentru finanțarea bugetului comunitar) și din anumite plăți către autoritățile locale, cum ar fi
subvenția globală de funcționare. Acestea sunt deduse din "venitul brut" pentru a forma "venitul
net" al bugetului general, chiar dacă sunt cheltuieli economice. În plus, nu există nicio
"prelevare" asupra unor venituri specifice identificabile.

9.3. Cheltuielile publice

"Cheltuielile brute" ale bugetului general includ rambursările și reducerile, în timp ce
anumite rambursări, care corespund, de exemplu, plăților anticipate care depășesc impozitul
datorat, fac parte din mecanismul de plată a impozitelor și au prea puțin de-a face cu cheltuielile.
Cheltuielile nete" se obțin după deducerea rambursărilor și reducerilor.
Nomenclatorul pe programe și misiuni
Conform prevederilor legii finanţelor publice, un "program" grupează creditele destinate
punerii în aplicare a unei "acțiuni" sau a unui ansamblu coerent de acțiuni care țin de același
minister și cărora le sunt asociate "obiective" precise. Programele sunt la rândul lor împărțite în
"bugete operaționale pe programe", care corespund creditelor alocate serviciilor centrale sau
teritoriale.

Credite de plată și creditele de angajament

Pentru fiecare program, creditele includ "autorizații de angajament" și "credite de plată".
Un "angajament" este un act juridic prin care se creează sau se stabilește o obligație care
va avea ca rezultat o plată, de exemplu, semnarea unui contract. Creditele de angajament
reprezintă limita superioară a cheltuielilor care pot fi angajate în cursul exercițiului bugetar. Un
angajament poate obliga statul să plătească cheltuielile pe parcursul mai multor ani.
În cazul în care creditele sunt "limitative", ceea ce este cazul majorității acestora,
creditele de plată constituie limita superioară a cheltuielilor care pot fi plătite în cursul anului
pentru a acoperi angajamentele asumate în anul în curs sau în anii anteriori. Pentru unele
cheltuieli, cum ar fi cheltuielile cu datoriile, creditele de plată sunt "evaluative", ceea ce
înseamnă că pot fi depășite.
Statul ține o dublă contabilitate bugetară a cheltuielilor, în credite de angajament şi
credite de platã. Actele financiare inițiale și rectificative stabilesc plafoanele atât pentru creditele
de angajament, cât și pentru creditele de platã, iar actele de decontare înregistrează consumul
acestora.
Cea mai importantă este contabilitatea în ceea ce privește creditele de platã. Soldul
bugetar reprezintă diferența dintre veniturile bugetare și cheltuielile bugetare, acestea din urmă
corespunzând consumului de credite de plată. Contabilitatea în creditele de angajament este mai
puțin importantă și mai puțin bine ținută.

9.3. Trezoreria publicã

Funcţiile Trezoreriei
Trezoreria publică îndeplineşte numeroase funcţii, care pot fi grupate în cinci mari
categorii:
1. gestionarea resurselor şi cheltuielilor publice;
2. emitent şi intermediar pe piaţa de financiară;
3. exercitarea de misiuni ce ţin de calitatea sa de autoritate publică în domeniul financiar;
4. gestionarea instrumentelor de intervenţie financiară publică adresate sectorului real al
economiei;
5. menţinerea echilibrului macroeconomic.

În România, Trezoreria Statului a fost înfiinţată în anul 1992, în cadrul centralei

Ministerului Finanţelor, fiind concepută ca un sistem unitar şi integrat prin care statul asigură
efectuarea operaţiunilor de încasări şi plăţi privind fonduri publice, inclusiv cele privind datoria
publică, şi a altor operaţiuni ale statului, în condiţii de siguranţă şi în conformitate cu dispoziţiile
legale în vigoare.
Funcţiile de bază ale Trezoreriei finanţelor publice din România sunt următoarele:
 casier al sectorului public, prin care se asigură încasarea veniturilor, efectuarea plăţilor şi
păstrarea disponibilităţilor aferente acestui sector;
 asigurarea execuţiei bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat şi bugetelor
locale, respectiv realizarea veniturilor acestora, provenite din impozite şi taxe şi
efectuarea plăţilor dispuse de ordonatorii de credite, în limita creditelor bugetare
aprobate;
 exercitarea operativă a controlului financiar preventiv asupra încasărilor veniturilor şi
încadrării cheltuielilor dispuse de ordonatorii de credite în sumele prevăzute şi cu
destinaţia aprobată prin bugetele de venituri şi cheltuieli;
 efectuarea operaţiunilor de decontare în contul instituţiilor publice şi păstrarea
disponibilităţilor acestora, în urma constituirii şi utilizării mijloacelor extrabugetare şi a
fondurilor speciale;
  atragerea disponibilităţilor monetare temporar libere din economie – de la instituţii
financiare, agenţi economici, populaţie – prin constituirea de depozite sau prin
împrumuturi de stat lansate în vederea asigurării resurselor financiare acţiuni vizând
restructurarea şi dezvoltarea unor sectoare ale economiei naţionale, pentru acoperirea
deficitului bugetar etc.;
 efectuarea de plasamente financiare pe termen a disponibilităţilor existente temporar în
conturile Trezoreriei; 00:10
 gestionarea datoriei publice, constând în primirea împrumuturilor de stat şi folosirea
acestora potrivit destinaţiei prevăzute, precum şi amortizarea creditelor şi plata
dobânzilor în conformitate cu clauzele contractuale;
 realizarea evidenţei contabile privind execuţia de casă pentru toate operaţiunile de
încasări şi plăţi cu ajutorul conturilor sintetice şi analitice desfăşurate pe subdiviziunile
clasificaţiei bugetare şi pe plătitori;
 asigurarea funcţionării corespunzătoare a sistemului informaţional contabil privind
raportarea execuţiei bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetelor
locale fondurilor speciale şi extrabugetare etc.
Organizarea şi funcţionarea Trezoreriei publice 00:10

A. Organizarea Trezoreriei finanţelor publice este realizată într-un sistem unitar, atât la
nivel central, cât şi în teritoriu, în scopul cuprinderii tuturor operaţiunilor financiare ale
sectorului public şi cuprinde:
 Trezoreria centrală;
 Trezoreriile judeţene şi a municipiului Bucureşti;
 Trezoreriile municipale;
 Trezoreriile orăşeneşti;
 Trezoreriile comunale.
1. Trezoreria centrală
Trezoreria centrală este organizată în cadrul Ministerului Finanţelor Publice, funcţiunile
sale fiind îndeplinite, în prezent, de Direcţia de Trezorerie şi Contabilitate Publică, care
îndeplineşte următoarele funcţii:
 elaborează instrucţiunile privind organizarea şi funcţionarea Trezoreriilor teritoriale şi
sprijină activitatea acestora;
 asigura evidenţa contabilă a constituirii şi utilizării tuturor fondurilor statului;
 deschide creditele bugetare din dispoziţia ordonatorilor principali de credite;
 gestionează contul corespondent al Trezoreriilor aflat la Banca Naţională a României sau
la băncile comerciale, după caz;
 efectuează operaţiunile de decontare între unităţile Trezoreriilor judeţene;
 gestionează fondurile cu destinaţie specială;
00:20
 efectuează plasamente financiare pe termen;
 gestionează datoria publică internă şi externă;
 elaborează lucrările de execuţie bugetară şi a contului Trezoreriei în structurile şi la
termenele stabilite, cu prezentarea de măsuri în ce priveşte asigurarea echilibrului
bugetar;
 elaborează raportul şi contul general de execuţie a bugetului de stat, a fondurilor speciale
şi extrabugetare.
 2. Trezoreria la nivel judeţean
Direcţia de trezorerie organizată în cadrul direcţiilor generale ale finanţelor publice
judeţene şi a municipiului Bucureşti coordonează şi sintetizează fluxurile financiare ale
trezoreriilor de pe teritoriul judeţului, principalele sale atribuţii fiind:
 organizează şi coordonează activitatea de trezorerie la organele financiare teritoriale;
 gestionează contul corespondent al trezoreriei judeţene deschis la sucursalele Băncii
Naţionale a României şi asigură efectuarea decontărilor dintre trezoreriile locale şi
respectivele instituţii bancare corespondente;
 gestionează conturile corespondente ale trezoreriilor pe care le are în subordine;
 deschide credite bugetare către ordonatorii secundari de credite bugetare;
 elaborează periodic lucrări de analiză şi sinteză privind execuţia bugetară, conturile de
trezorerie ş.a., pe care le transmite operativ Ministerului Finanţelor Publice; 00:25

 asigură încheierea exerciţiului financiar la nivelul judeţului/municipiului Bucureşti;

 întocmeşte bilanţul contabil centralizat al trezoreriei;
 asigură numerarul necesar efectuării plăţilor, redistribuirea soldului de casă şi stabilirea
plafoanelor de casă, prin coordonarea activităţii compartimentelor casierie-tezaur.
3. Trezoreriile teritoriale la nivel de municipii, oraşe sau comune
Trezoreriile teritoriale la nivel de municipiu, oraşe sau comune sunt unităţi direct
funcţionale, care îndeplinesc, în principal, următoarele funcţiuni, în cadrul serviciilor specializate
în acest scop.
Serviciul casierie - tezaur:
 încasează veniturile din impozite, taxe şi alte venituri în numerar de la toate categoriile de
contribuabili;
 eliberează numerar la cererea instituţiilor publice din conturile acestora în vederea
efectuării de plăţi prin casieria proprie pentru salarii, drepturi de asigurări sociale,
deplasări etc.;
 efectuează plăţi persoanelor fizice privind anumite drepturi băneşti aprobate de lege, pe
baza documentelor tipizate completate de beneficiarii de sumă şi aprobate de
persoanele în drept;
 conduce evidenţa zilnică a intrărilor şi ieşirilor de numerar, stabileşte soldul zilnic al
casieriei, întocmeşte jurnalul de casă;
 asigură integritatea şi securitatea numerarului din casieria proprie.
Serviciul controlul şi evidenţa veniturilor asigură:
 controlul privind încasarea veniturilor la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul
asigurărilor sociale de stat, fondurile speciale şi extrabugetare;
 urmărirea încadrării încasărilor în conturile sintetice şi analitice, conform clasificaţiei
bugetare şi a evidenţei analitice pe plătitori;
 calcularea şi aplicarea majorărilor de întârziere şi comunicarea acestora agenţilor
economici;
 verificarea respectării obligaţiilor pe care agenţii economici le au faţă de buget, pe baza
deconturilor şi a dărilor de seamă primite de la aceştia;
 verificarea documentelor privind amânarea, eşalonarea sau restituirea veniturilor
bugetare, primite de la circumscripţiile şi administraţiile financiare;
 întocmirea jurnalului privind încasarea veniturilor;
 analiza şi verificarea cererilor contribuabililor de compensare dintre între unele impozite
şi taxe, iar după aprobare, întocmirea notei de înregistrare a acestor operaţiuni în
vederea compensării în evidenţa analitică;
 stabilirea listei cu contribuabilii care au înregistrat restanţe de plată a impozitelor şi
taxelor către buget şi transmiterea acesteia către organele de urmărire fiscală;
 elaborarea, la finele anului fiscal, a sintezei încasării veniturilor pe surse şi plătitori,
precum şi sumele rămase de încasat;
 încheierea, la sfârşitul anului, a conturilor analitice şi sintetice de venituri bugetare.
Serviciul de control al cheltuielilor asigură:
 controlul documentelor prezentate de ordonatorii de plăţi prin care solicită credite
bugetare. Prin acest control se verifică, în primul rând, încadrarea plăţilor în limita
creditelor bugetare aprobate pe subdiviziunile clasificaţiei bugetare, potrivit structurii
aprobate prin Legea anuală a bugetului de stat, precum şi în limita disponibilităţilor în
cont;
 verificarea repartizării creditelor deschise din bugetele locale – cu încadrarea acestora în
limita creditelor deschise şi în totalul disponibilităţilor pe fiecare unitate administrativ-
teritorială;
 asigurarea respectării reglementărilor în vigoare privind utilizarea fondurilor
extrabugetare şi speciale;
 evidenţa analitică a conturilor de cheltuieli şi disponibilităţi deschise pe ministere şi
instituţii publice subordonate, eliberând extrase de cont, inclusiv documentele
justificative;
 întocmeşte jurnale contabile zilnice pentru operaţiunile de încasări şi plăţi prin conturile
deschise pe seama ministerelor şi instituţiilor publice subordonate, asigurând
confruntarea cu contabilitatea.
Serviciul contabilitate şi decontări: asigurarea contabilităţii sintetice şi analitice privind
execuţia de casă a bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de
stat, fondurilor extrabugetare şi speciale, cu ajutorul conturilor sintetice şi analitice
desfăşurate pe subdiviziunile clasificaţiei bugetare şi pe plătitori, după caz, urmărind:
 înregistrarea în ordine cronologică şi sistematică a operaţiunilor de încasări şi plăţi
efectuate în numerar sau prin cont, numai pe bază de documente justificative (cecuri, 00:33
chitanţe, dispoziţii / ordine de plată sau încasare, note contabile etc.);
 indicarea corectă a simbolurilor conturilor debitoare şi creditoare în documentele
contabile (jurnale, situaţii ş.a.);
 lucrări de execuţie operativă şi periodică privind execuţia de casă a bugetului de stat,
bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de stat, fondurilor extrabugetare şi
speciale, contului de trezorerie;
 balanţa de verificare zilnică şi lunară privind operaţiunile derulate prin trezorerie;
 lucrări de încheiere a execuţiei financiare la finele anului, precum şi bilanţul contabil
anual, inclusiv lucrările de execuţie;
 operaţiuni de plăţi din contul trezoreriei, prin contul corespondent deschis la Banca
Naţională a României;
 decontări între unităţile trezoreriei şi trezoreria judeţeană şi, eventual, băncile comerciale;
 întocmeşte şi primeşte avize de debitare şi creditare în contul trezoreriei, pe baza
documentelor emise / primite de la unităţile din subordine sau bănci.