METODOLOGIA DIDACTICA

Conceptul de tehnologie didactica se refera la procesul de

invatamant in desfasurarea sa si desemneaza metodele si
mijloacele de invatamant, precum si formele de organizare ale
acestui proces. Are ca obiective asigurarea unui fundal
favorabil pentru invatare, alegerea metodelor optime de
predare-invatare, integrarea mijloacelor de instruire in
procesul de predare-invatare, cat si organizarea continuturilor
predate.
Strategiile didactice ocupa un loc important in cadrul
tehnologiilor didactice. In sens larg, strategia didactica
reprezinta un anumit mod de abordare si rezolvare a unei
sarcini complexe de instruire prin alegerea, combinarea
optima si utilizarea unor metode si mijloace in vederea
realizarii obiectivelor stabilite. In sens restrans, strategia
didactica este echivalenta cu metoda de invatamant, fiind
definita ca un ansamblu de procedee prin care se realizeaza
conlucrarea dintre invatator si elevi, in vederea predarii/
invatarii unui anumit volum de informatii, a formarii de
competente, a dezvoltarii personalitatii umane.
Asadar, strategia didactica reprezinta modul in care cadrul
didactic reuseste sa aleaga, sa combine si sa organizeze
cronologic ansamblul de forme, metode, materiale si mijloace
in vederea atingerii unor obiective.
Cercetarile pedagogice arata o mare diversitate de strategii
didactice care stau la dispozitia profesorului. Ioan Nicola le
sintetizeaza astfel:
a) strategii de tip expozitiv euristic- angajeaza delimitarea a
doua stiluri fundamentale de predare, cel dominat de
 profesor si cel axat pe grup, in functie de continutul
cunostintelor ce urmeaza a fi predate si de personalitatea
profesorului
b) strategii de tip algoritmizat- angajeaza succesiuni rigide
de operatii intre activitatea de predare si cea de invatare,
prin care se realizeaza reglarea externa ce circumscrie cu
exactitate suita de operatii ce urmeaza a fi parcursa
pentru a ajunge la solutia problemei
c) strategii de tip evaluativ-stimulativ- angajeaza modalitati
interne, folosite de catre profesor, in vederea inregistrarii
si masurarii rezultatelor obtinute de elevi
Metodologia reprezinta ansamblul metodelor si procedeelor
didactice, utilizate in procesul educational. Metodologia
precizeaza natura, functiile, statutul si clasificarea posibila a
diferitor metode didactice.
Termenul de metoda provine din grecescul methodos
(odos=cale,drum; metha=spre, catre) si se poate defini ca o
cale de urmat in vederea atingerii unor obiective instructiv-
educative dinainte stabilite, precum cele de transmitere si
insusire de cunostinte, de formare a unor priceperi si
deprinderi. Metoda are un caracter polifunctional, in sensul ca
poate participa simultan sau succesiv la realizarea mai multor
obiective instructiv- educative. I. Cerghit mentioneaza ca sub
raport structural si functional, metoda este considerata a fi un
model sau ansamblu organizat de procedee sau moduri de
organizare care stau la baza actiunii si care conduc in mod
pregnant la realizarea scopurilor si obiectivelor propuse. Cate
operatii include actiunea didactica in componenta ei, in mod
corespunzator tot atat de multe procedee include. Rezulta ca
procedeul este o tehnica mai limitata de actiune, un element al
metodei, o componenta sau o particularizare a sa. Relatiile
intre metoda si procedeu sunt dinamice. Metoda poate deveni
insasi un procedeu in contextul altei metode, sau un proceu
poate fi metoda. De exemplu: demonstratia poate fi procedeul
explicatiei, conversatiei.
Metodele indeplinesc cateva functii, unele cu caracter
general si comun, altele cu caracter particular. Dintre functiile
cu caracter general, pot fi amintite:
- functia cognitiva- de organizare si dirijare a cunoasterii,
de elaborare a unor noi cunostinte
- functia instrumental- operationala- de intermediar intre
elev si materia de studiat, intre obiectivele de indeplinit
si rezultate
- functia normativa- de a arata cum anume sa se procedeze
incat sa se obtina cele mai bune rezultate in conditiile
date
- functia motivationala- de energizare a fortelor
intelectuale ale elevilor
- functia formativ- educativa- de exersare si dezvoltare a
proceselor psihice si motorii, concomitent cu insusirea
cunostintelor si formarea deprinderilor
In general se pot adopta criterii de clasificare a metodelor.
Analizate in functie de izvorul principal al cunoasterii sau
invatarii scolare, care poate fi: experienta social-istorica,
experienta individuala si experienta dobandita prin actiune,
putem ordona metodele in felul urmator:
A.Metode de transmitere si insusire a cunostintelor:
• orale
- expozitive: povestirea, descrierea, explicatia,
instrucatajul
 - conversative: conversatia, discutia colectiva,
problematizarea
• scrise
- lectura explicativa
- lectura independenta
B. Metode de explorare si descoperire
• directe: observare sistemica, lucrari experimentale,
examinarea documentelor, studiu de caz
• indirecte: demonstratia imaginilor, demonstratia grafica,
proiectii, inregistrari fonice, modelare
C. Metode bazate pe actiune
• reala: exercitii, algoritmi, lucrari practice, activitati
creative
• simulata: jocuri didactice, lectura dramatizata
La toate acestea se mai poate adauga o metoda complexa si
anume instruirea programata.
In ultimele decenii a crescut, fara precedent, interesul pt asa
zisele metode activ-participative. Sunt considerate activ-
participative toate acele metode care sunt capabile sa
mobilizeze energiile elevului, sa-i concentreze atentia, sa-l
faca sa urmareasca cu interes si curiozitate lectia, sa-i castige
adeziunea logica si afectiva fata de cele nou-invatate, care-l
indeamna sa-si puna in joc imaginatia, intelegerea, puterea de
anticipare, memoria etc. In general, aceste metode se disting
prin caracterul lor solicitant; ele pun in actiune, sub multiple
aspecte, fortele intelectuale ale elevului. Datorita acestei
solicitari, ele fac din procesul de invatamant un amplu si
veriatabil exercitiu al capacitatilor intelectuale si fizice. In
constrasc cu metodele pasive, cele activ au in vedere
dezvoltarea intelectuala, dezvoltarea unor operatii logico-
matematice, a unor operatii stiintifice, a capacitatii de a
strange, sintetiza, organiza, asocia si comunica informatii etc.
In categoria acestor metode sunt incluse: metoda Sinelg,
metoda cubului, brainstormingul, metoda palariilor ganditoare
s.a.
Mijloacele didactice reprezinta un ansamblu de resurse sau
instrumente materiale si tehnici propuse, adaptate ori selectate
in vederea indeplinirii sarcinilor instructiv-educative ale
scolii. Ele amplifica valoarea instrumental-operationala a
metodelor si impreuna cu acestea contribuie la realizarea
obiectivelor educatiei. Mijloacele indeplinesc urmatoarele
functii:
• stimulativa- de dezvoltare a motivatiei elevilor pentru
studiu, de stimulare a curiozitatii si interesului pentru
cunoastere;
• de comunicare- transmitere de informatii;
• ilustrativ-demonstrativa- de formare a reprezentarilor, de
insusire de noi cunostinte, de fixare si sistematizare etc;
• formativ-educativa- exersare si dezvoltare a operatiilor
gandirii, formare a deprinderilor intelectuale si practice;
• ergonomica- de rationalizare a eforturilor profesorului si
elevilor in procesul predare-invatare;
• estetica- formarea capacitatii de receptare si apreciere a
frumosului;
• de evaluare- de diagnoza si apreciere a progreselor
elevilor;
Ordonate dupa functia pedagogica, cu precadere indeplinita,
aceste mijloace pot fi grupate in:
A.Mijloace informativ-demonstrative: servesc la
transmiterea unei informatii noi, la exemplificarea sau
ilustrarea notiunilor, la concretizarea ideilor etc; dupa
 forma si gradul de apropiere sau departare de
experientele concrete si abstracte ale invatarii, pot fi
subdivizate in:
a. materiale intuitive naturale- diferite specimene retinute
din mediul inconjurator, in stare vie sau moarta (colectii
de plante, roci, insecte, substante)
b. obiecte elaborate sau construite special in scopuri
didactice- substitute tridimensionale ale realitatii
(machete, mulaje, corpuri geometrice)
c. materiale sau reprezentari figurative- substitute
bidimensionale (fotografii, desene, harti, planse)
d. reprezentari simbolice (reprezentari grafice, scheme,
formule)
B. Mijloace de exersare si formare de deprinderi (truse,
aparatura de laborator, instrumente)
C. Mijloace de rationalizare a timpului in cadrul lectiilor
(harti de contur, sabloane, stampile didactice)
Mijloacele didactice devin eficiente daca sunt folosite
adecvat in activitatea de predare-invatare si daca se valorifica
potentialul lor didactic. Ele au rolul de a sprijini desfasurarea
procesului de invatament si realizarea obiectivelor
prestabilite.
In concluzie, metoda, startegia, procedeul, tehnica de
executie, de realizare a actiunii educationale sunt esentiale in
desfasurarea procesului de predare-invatare, constituind o
sursa insemnata de crestere a eficacitatii si eficientei
invatamantului.