Curriculum

- un traseu, un parcurs, o traiectorie de învăţare bine programată.

- un traseu de viaţă al fiecărei persoane.
- toate experiențele pe care elevul le parcurge sub îndrumarea școlii. (după 1920)
- cu referire restrânsă la conţinuturile instructiv-educative. (până la mijlocul sec.19)
- jum. sec.20 – programul de studii al unei instituții, cu precizarea obiectivelor, conținuturilor, a
materialelor didactice (anglo-saxoni)
- jum. sec.20 – program de studii (lumea francofonă)

Evoluția curriculumului
- Etapa tradiţională (secolele XVI-XIX): curs oficial, organizat într-un cadru specific, adaptat în funcție de
schimbările societății, concretizat în: planuri de învățământ, programe de studiu, auxiliare, ghiduri –
curriculumul este redus la nivelul conținutului
- Etapa modernă: proiesct pedagogic organizat prin corelarea disciplinelor cu experiențele de învățare directe sau
indirecte ale elevului
- Etapa postmodernă:proiect pedagogic organizat pe baza imprtanței obiectivelor care determină experiențele de
învățare, strategiile de organizare a învățării și mijloacele de evaluare alre rezultatelor școlare.

Modele ale curriculumului – abordare prin 3 planuri:

- Structural (elementele componenente ale curriculumului): model triunghiular (finalități, conținut și timp de
instruire) și pentagonal (finalități, conținut, timp de instruire, strategii de instruire, strategii de evaluare)
- Procesual (procesele curriculare înțelese ca proiectare, implementare și evaluare)
- Produsul (rezultatele proiectării curriculare)

Tipuri de curriculum
- Curriculum național: oferă șansa elevului de a fi autonom în învățare, angajat și responsabil, încrezător în
propriile puteri, informativ, activ, orientat spre succes și excelență. Promovează valori pe care o persoană
trebuie să le demonstreze în viața personală, socială și profesională.
- Curriculum formal: format din curriculum general (trunchiul comun al programelor școlare) și curriculum la
decizia școlii (diferența dintre ore între curriculum general și nr.min./max. pe săpt.).
- Curriculum general: ariile curriculare, disciplinele aferente, numărul de ore proiectate. Curpinde cunoștințe,
abilități și valori, se aplică tuturor școlilor.
- Curriculum la decizia școlii: cuprinde curriculum extins (derivat dintr-un opțional care presupune parcurgerea
programei atât a conținuturilor obligatorii, cât și a celor neobligatorii), curriculum aprofundat (derivat dintr-un
opțional care presupune aprofundarea competențelor specifice din curriculumul general prin noi unități de
conținut în număr maxim de ore prevăzut pentru o disciplină) și curriculum elaborat de școală (construiește un
opțional ca disciplină nouă, introduce noi obiecte de studiu).
- Curriculum specializat: diferențiat pe categorii de cunoștințe.
- Curriculum scris: documente școlare, materiale didactice.
- Curriculum informal: omul este educat când se așteaptă mai puțin (influența educației informale).
- Curriculum ascuns: personalitatea profesorului, relațiile interpersonale, sistemul de recompense și sancțiuni,
atitudini față de restul, modul de organizare al școlii (gesturi, atitudini, ritualurile profesorilor).
- Curriculum exclus: acele secvențe care nu sunt predate din anumite rațiuni (devalorizare, uzură morală etc.).
- Curriculum predat: învățarea oferită de educatori elevilor.
- Curriculum de suport: ghiduri pentru profesori, culegeri de texte, materiale curriculare adiționale.
- Curriculum acceptat: efectul real al influențelor instructiv-educative.
- Curriculum testat: concretizarea experienței de învățare în teste, probe de examinare, instrumente de apreciere
a progresului școlar.
- Curriculum personalizat: adecvat nevoilor particukare ale unui subiect într-o situație educațională.
- Curriculum zonal: oferte educaționale de care beneficiază unii elevi dintr-un spațiu geografic. Se bazeazăpe
anumite valori și anume: folclor, istoria sau geografia comunității locale, cunoștințe de etnografie.
- Curriculum lăuntric: sinteza personală a tuturor experiențelor de învățare – școală, familie, ambianță.
- Curriculum virtual: mass-media.
- Curriculum retoric: ideile și materialele oficialităților școlare și administrative, ale creatorilor de politici
educaționale.

Tipuri de opționale
- Opțional la nivelul disciplinei: activități care reprezintăo ofertă diferită față de cea propusă de autoritatea
centrală.
- Opțional la nivelul ariei curriculare: alegerea unei teme care implică discipline dintr-o arie.
- Opțional la nivelul mai multor arii curriculare: proiectat de la un obiectiv complex prin alegerea mai multor
discipline care aparțin mai multor arii.

Ciclurile curriculare
- Sunt periodizări ale școlarității, care grupează mai mulți ani de studiu
- Stau la baza generării planurilor de învățământ, a programelor și manualelor școlare fiecărui ciclu de
învățământ

Tipuri de cicluri curriculare

- Ciclul achizițiilor fundamentale: clasele I și a II-a - alfabetizarea inițială, asimilarea elementelor de bază (citit,
scris, calcul aritmetic), stimulează potențialul creativ al copilului, a imaginației, a motivației pentru învăţare,
înţeleasă ca o activitate socială.
- Ciclul de dezvoltare: clasele a III-a și a IV-a - formarea capacităţilor de bază necesare pentru continuarea
studiilor, învățarea de limbă străină, dezvoltarea unei gândiri structurate, punerea în practică de rezolvare de
probleme.
- Ciclul de observare și orientare: clasele a VII-a și a VIII-a – optimizarea opțiunii școlare și profesionale
ulterioare, elevul descoperă propria aspirație, valorea pentru construirea unei imagini de sine poitive,
competența de învățare pentru scopul orientării spre o carieră profesională, se dezvoltă capacitatea de
comunicare, responsabilitatea față de integrarea în mediul social.
- Ciclul de aprofundare: clasele a IX-a și a X-a – adâncirea studiului în profilul și specilizarea aleasă,
dezvoltarea competențelor cognitive, compentențelor socioculturale.
- Ciclul de specializare: clasele a XI-a și a XII-a/a XIII-a - pregătirea în vederea integrării eficiente în
învăţământul universitar de profil sau pe piaţa muncii, dobândirea încrederii de sine, înțelegerea și utilizarea
modelelor de funcționare a societății și de schimbare socială.

Situația de învățare
- Desfășurarea unei activități de către elevi, proiectate și organizate sub îndrumarea profesorului, având la final
realizarea anumitor obiective, într-o anumităperioadă de timp.
- Este legată de situații reale pe care elevii le trăiesc ân viața de zi cu zi.
- Se poate referi la fapte, fenomene, evenimente care au rezultat dobândirea de noi cunoștințe pentru unu anumit
domeniu de conținut.
- Componente: cadru didactic eficient, elevi interesați și motivați, conținuturi utile pentru formare și dezvoltare,
resurse eficiente de predare, ambient socio-relațional adecvat.
- Cuprinde metode, procedee, tehnici, regulamente, stil personal, nevoi, atitutudini, va,lori, motivașie, interes,
voință de a învăța, experiențe.
- Situația de instruire trebuie analizată tridimensional: psihologic, sociologic și pedagogic.
- Comportamentul învățării îi revendică profesorului sarcina de a crea o intervenție pedagogică personalizată
prin contexte adaptate fiecărui elev, structurată pe situații de învățare organizate vertical și orizontal pentru a
putea exista o învățare logică și continuă.

Situația de învățare
- Are caracter problematizant: instruirea este o situație-problemă și are nevoie de soluție
- Este originală: momentele de instruire sunt irepetabile
- Este dinamică: în permanență mișcare, suportând noi modificări.

Experiența de învățare
- Rezultanta unei situații de învățare
- Poate fi realizată doar în contextul creării unei situații de învățare bine structurată
- Este reacția personală a unui elev l o situație de învățare
- Proiectarea unei situații de învățare

Domeniile experiențale
- Situațiile și experiențele de învățare pe domenii de dezvoltare.
- Instrumente de măsură penru dezvoltarea copilului în contextul în care indică deprinderi, capacități, abilități și
conținuturi specifice domeniilor de dezvoltare.
- Se întâlnesc cu domeniile de dezvoltare a copilui: dezvoltare ficică, sănătate și igienă personală, dezvoltare
socio-emoțională, dezvoltare cognitivă și cunoașterea lumii, dezvoltarea limbajului, a comunicării, a premiselor
citirii și scrierii, capacități și aititudini în învățare.
- Activitățile pe domeniile experiențale sunt activități integrate în cadrul unor proiecte planificate în funcție de
temele mari propose de curriculum.
1. Domeniul estetic și creativ – abilitatea de a răspunde emoțional și intelectual la experiențe perceptive;
copiii acumulează cunoștințe, abilități,receptivitate perceptivă, răspund personal la ceea ce văd, aud, ating
sau simt.
2. Domeniul om și societate – modul omului de viață, relațiile cu alți oameni; coorodnarea principiilor și
acțiunilor morale.
3. Domeniul limbă și comunicare – exprimarea orală și scrisă; preșcolarii devin capabili să exploreze
experiențele altor persoane; se urmărește ca aceștia să vorbească cu încredere, clar și fluent.
4. Domeniul științe – abordarea domeniului matematic și înțelegerea naturii; preșcolarul este pus în contact
cu jocuri cu diferite materiale (apă, nisip, simularea de cumpărături în magazine) care duc la dezvoltarea
mai multor concepte (volum, masă, descriere cantitativă).
5. Domeniul psiho-motric – coordonarea și controlul mișcărilor corporale, mobilitate, rezistență fizică,
elemente de cunoaștere a anatomiei și fiziologiei omului.

Arri curriculare
- Grupare de discipline școlare care au în comun anumite finalități
- Reprezentată de un domeniu al cunoașterii pentru pregătirea elevilor în cultura generală și de specialitate
- Variază în funcție de vârsta elevilor și nivelul de studiu

Arri curriculare specifice învățământului primar

1. Limbă și comunicare
2. Matematică și științe ale naturii
3. Om și societate (educație civică, istorie, gerografie, religie)
4. Educație fizică, sport și sănătate
5. Arte: joc și mișcare
6. Tehnologii: Arte vizuale și abilități practice
 7. Consiliere și orientare: Dezvoltare personală

Finalitățile educației
- Orientări valorice stabilite de proiectanții educației.
- Noțiune care asigură sensul, orientarea și direcțiile acțiuni didactice.
- Au rol reglator în elaborarea curriculumul național.
- Dimensiuni: teleologică (orientarea activității spre o anumită țintă de atins pe termen lung, mediu și scurt),
axiologică (binele, adevărul științific, frumosul, sănătatea psihică și fizică), prospectivă (anticiparea unei reuțite
viitoare prin valorificarea resurselor pedagogice).
- Funcții: filozofică (relația de mediere cauză-efect a activității de educație, stimul-răspuns), politică (interesele
generale ale comunității educaționale – clasa de elevi, școala etc. - legitimate la nivel de documente oficiale de
politică a educației), managerială (optimizarea deciziei care orientează valoric instruirea în raport cu resursele
pedagogice).
- Finalități macrostructurale: idealul și scopurile educației
- Finalități microstructurale: obiective educaționale, specifice și operaționale ale instruirii
- IDEALUL: cerințele fundamentale ale societății față de acțiunea educațională (corelație), are 3 dimensiuni
(socială – tendința generală de dezvoltare a societății, psihologică – idelul trebuie să răspundă nevoilor și
posibilităților indivizilor, pedagogică – posibilitățile pentru a transpune idealul în practică). Constă în
dezvoltare liberă, formarea personalității autonome, dezvoltarea spiritului antreprenorial, incluziunea socială.
- SCOPURILE EDUCAȚIEI: acordul între ideal și obiectivele sale.
- OBIECTIVE EDUCAȚIONALE: o concretizare sau detaliere a scopurilor, care devin mai precise, mai clare,
mai operante.

Obiective educaționale
- După gradul de generalitate: obiectiv general/competență generală (pe termen lung – ani de învățământ),
obiectiv specific/competență specifică (pe termen mediu – an școlar, semestru școlar), obiectiv
concret/performanțe concrete ale elevului (acțiuni concrete ale elevului observate și evaluate până la sfârșitul
lecției).
- După domeniul de conținut: domeniul cognitiv (cunoașterea – achiziție de cunoștințe, comprehensiunea –
înțelegerea cunoștințelor, aplicarea cunoștințelor pentru rezolvarea problemei, analiza problemei, sinteza –
elaborarea unui plan de acțiune, evaluarea critică – aprecierea practică a unei probleme), domeniul afectiv
(receptare, reacție, valorizare, organizare, caracterizare), domeniul psihomotor (mișcarea, tipurile de mișcări de
bază, spațiul mișcării, câmpurile spațiului).

Competențe
- Ansamblu structurat de cunoștințe, abilități și atitudini
- 8 competențe-cheie în sistemul românesc:
1. Competență de literație – abilitatea de identificare, de înțelegere, de exprimare a sentimentelor, faptelor,
opiniilor etc.
2. Competență lingvistică în mai multe limbi
3. Competență matematică și competență în științe, tehnologie și inginerie
4. Competență digitală
5. Competență de dezvoltare personală, socială și de a învăța să înveți
6. Competență civică – înțelegerea conceptelor sociale, economice, juridice și politice
7. Competență antreprenorială – valorificarea ideilor de a le transforma în valoare pentru ceilalți
8. Competență de sensibilitate și exprimare culturală – înțelegerea și respectul față de diferite culturi
- COMPETENȚE GENERALE: achiziții dobândite de elevi prin parcurgerea unei discipline de studiu –
dezvoltarea competențelor-cheie.
- COMPETENȚE SPECIFICE: achiziții dobândite de elevi prin parcurgerea unei discipline de studiu, pedurata
unui an școlar – procesul de dezvoltare ale competențelor generale.

Profilul de formare
- Așteptările față de absolvenți prin raporatre la: cerințe sociale exprimate în legi, documente de politică
educațională, finalități generale ale învățământului, caracteristicile de dezvoltare ale elevilor.
- Este o componentă reglatoare a Curriculumului național.

Operaționalizarea obiectivelor educaționale

- Activitatea de trasnpunere a obiectivelor în comportamente observabile, măsurabile prin: menționarea
comportamentului, condițiile manifestării comportamentului, criteriul utilizat în evaluarea performanței
elevilor.
- Prima condiție: utilizarea unor verbe concrete, de acțiune, nu se utilizează verbe cu ambiguitate.
- A doua condiție: specificarea condițiilor determinate de experiențele anterioare de învățare, potențialul
cognitiv, motivația, interesul.
- A treia condiție: specificitatea criteriului de evaluare.

Conținuturile învățământului
- Partea concretă a procesului de învățământ: ce se predă și ce se învață – materiile școlare și activitățile
educative.
- Informația este punctul de plecare, care arândul ei pornește de la reprezentăriși continuă cu noțiuni, judecăți,
teorii, principii, concepții.
- Informațiile sunt însoțite de desprinderi și tehnici de lucru.
- Selecția conținuturilor: criterii filosofice (concepție om-realitate, trecut-prezent), criterii ideologice (elemente
de ansamblu cultural), criterii epistemologice (respectarea logicii academice a conținutului școlar), criterii
sociologice (oglindirea dorinței societății), criterii pihologice (elemente cognitive, afective, comportamentale),
criterii etice, criterii pedagogice (formarea de capacități psihice, trăsături de personalitate).

Însușirile curriculumului
- Cantitatea: numărul, mărimea, dezvoltarea informațiilor și a abilităților practice (volumul)
- Calitatea: valoarea, profunzimea, performanța, valabilitatea, eficiența formativă a cunoștințelor

Transpoziția didactică
- Traducerea elementelor cunoașterii în cunoștințe școlare – creativitate
- Se realizează în 2 etape: detalierea temei de predat și integrarea cunoștințelor noi cu ajutorul celor vechi

Modalități de organizare a conținuturilor

- Organizare logică: organizarea cronologică a datelor, informațiilor
- Organizare lineară: conținuturile relaționează și precondiționează ca succesiuni de valori
- Organizare concentrică: se pornește de la idei, se acumulează, se revine asupra lor pentru a se îmbogăți
- Organizarea după puterea explicativă a cunoștințelor: sunt organizate după puterea lor de a genera noi
explicații
- Organizarea modulară: cunoștințele sunt aranjate pe moduli didactici adecvați cerințelor claselor de elevi
- Organizarea integrată a conținuturilor: în jurul unor poli (științific, social, practic, personal)

Intradisciplinaritatea
- Inserția unor conținuturi specifice unei discipline pentru a rezolva o anumită temă
Interdisciplinaritatea
- Interacțiunea între mai multe discipline
- Avantaje: favorizează organizarea conținutului în rezolvarea de probleme noi, realizează conexiuni între
discipline
- Nu implică abandonarea noțiunii de disciplină
Multidisciplinaritatea
- Alăturarea elementelor altor discipline – elementul lor comun
- Dezavantaj: unele teme nu pot fi înțelese făcând apel la alte conținuturi, ci doar necesită timp mai înelungat și
efort mai mare pentru înțelegere
Pluridisciplinaritatea
- Fuziunea unor conținuturi specifice unor discipline de studiu, a căror temă o găsim în mai multe conținuturi
Transdiciplinaritatea
- O fuziune a cunoștințelor diferitelor discipline, prin care se identifică noi câmpuri de investigație și noi
programe de cercetare
- O cunoaștere emergentă prin care se creează opercepție completă asupra realității
- Deschide porțile către noi scenarii de inovație didactică
- Dezvoltă inovația, gândirea creativă și critică

Documente curriculare
- Principii:
1. Principiul selecției și alierarhizării culturale: actualizează domeniile de cunoștere și de cultură
2. Principiul centrării pe elev: educația la nevoile de învățare și dezvoltare ale copilului
3. Principiul calității măsurabile: promovează standarde de calitate pe parcursul educațional
4. Principiul corelării cu particularitățile de vârstă ale elevilor: respectarea caracteristicilor de vârstă
5. Principiul subsidiarității: oportunități de personalizare în funcție de nevoi, interese și ritmuri
6. Principiul relevanței și racordării la social: ce trebuie să știe și să facă o persoană la finalizarea unui
parcurs de învățare în vederea integrării sociale și profesionale
7. Principiul egalității de șanse: educația incluzivă de calitate
8. Principiul funcționalității: proiectarea curriculumului național în viziune sistemică
9. Principiul coerenței: pe orizontală (la nivelul unui an de studiu) și pe verticală (între diferiți ani de studiu)

Planul de învățământ
- Planul-cadru de învățământ: un document curricular reglator, care configurează parcursul educațional al unui
elev pe durata unei etape de școlarizare
- Ofertă educațională
- Relația cultură generală-cultură de specialitate
Programa școlară
- Document care stabilește oferta educațională a unei discipline
- Principalul ghid în proiectarea și desfășurarea activităților, cu o valoare operațională și instrumentală
- Cuprinde: importanța disciplinei, obiectivele de realizat, teme și subteme, timpul alocat pentru fiecare lecție,
indicații metodologice privind predarea și evaluarea