Unversitatea de Stat din Moldova

Facultatea de Drept

Teză de licenţă

Psihologia

A efectuat: studenta grupei 1 Mandajiu Adelina

Conducător ştiinţific: conferenţiar universitar Braguţa Galina

Chişinău, 2024

Cuprins

1. Ce înseamnă psihologia
2. Activităţi psihice
3. Abordări ale psihologiei
4. Discipline psihologice de bază
5. Discipline psihologice specializate
6. Psihologia aplicată
7. Pagini din istoria psihologiei
8. Cunoscătorii psihologiei
9. Psihologia general
10. Proces psihice şi mentale
11. Tipuri de procese psihice
12. Teoria structurii cunoşterii

2
 Psihologia

Psihologia (din limba greacă: ψυχή psyché = suflet + λόγος logos = știință) este știința
comportamentului uman. Astfel, psihologia este studiul funcțiilor și proceselor mentale, a
experiențelor interioare și subiective - precum gândurile, emoțiile, conștiința, motivarea,
percepția și personalitatea.

Psihologii adoptă diverse modalități în practica lor. De exemplu, psihologia

experimentală folosește metode științifice exacte în a studia cauzele și relațiile reciproce ale
proceselor psihice, cum sunt, de exemplu, percepția, învățarea, memoria, motivația,
sentimentele, personalitatea, comportamentul social și dezvoltarea psihologică de-a lungul
vieții. Psihologia aplicata se ocupa cu formularea unor programe bazate pe aceste studii,
pentru a fi aplicate eficient in sfera socială sau tehnică. Psihologia clinică este una dintre
disciplinele psihologiei aplicate.

De la înființarea primului laborator experimental de psihologie de către Wilhelm

Wundt în 1879 la Universitatea din Lipsca (Leipzig), psihologia s-a separat treptat de filozofie,
din care provenea, pentru a deveni o specialitate de sine stătătoare cu o serie de direcții și sub
specialități, care dispun doar în parte de un limbaj 1comun.

1
Poberejnîi Cătălina
3
 Activități psihice:

 Funcțiunile psihice: rezultatul activităților minții.

 Conținutul psihic sau de conștiință: elementul care, într-un moment determinat, face
obiectul unei funcțiuni psihice.
 Mecanismele psihice: procesele ce descriu cauzele specifice a activităților minții
(uneori considerate inconștiente).
 Sferele sau straturile psihice: un ansamblu de funcțiuni și mecanisme comune psihice
comune (de ex.: sfera afectivă, sfera cognitivă etc.).
 Tipul psihologic: ansamblul caracteristicilor individuale (intelectuale si afective), care
pot fi schematizate într-un mod abstract (personalitatea).

Abordări ale psihologiei

 Abordarea cognitive
 Abordarea behavioristă cunoscută și ca Abordarea Comportamentală
 Abordarea psihodinamică
 Abordarea umanistă și-a extins influența in anii 1970 și 1980 initial în contrast
cu abordarea psihodinamică și cea behavioristă. Investigatiile cu această abordare se
concentrează asupra exprientelor omului ca intreg (a sinelui), în special cele sociale,
asumand capacitatea sinelui de a avea liber-arbitru in decizii, și intenția naturală de a face
bine sinelui și celor din jur. Aplicația acestei abordari este inspirată din teorii si investigații
subiective, dar uneori și din studii experimentale stiințifice (ca cele din psihologia socială).

Discipline psihologice de bază

4
  Psihologia dezvoltării
 Psihologia învățării, memoriei și cunoașterii
 Psihologia emoției
 Biopsihologia
 Psihologia social
 Psihologia personalității
 Psihologia persoanei
 Metodologie și statistică psihologică
 Psihofiziologie, Psihoimunoendocrinologie

Psihologia aplicată

 Psihologie clinică, Psihoterapie, Psihopatologie, Psihodiagnoză

 Psihologia sănătății
 Psihologie judiciară, Psihologie medico-legală, Psihologie criminalistică
 Psihologia educației Psihopedagogie
 Psiholingvistică
 Psihologie economică (Psihologia publicității, consumatorului etc.)
 Psihologie organizațională (Psihologie managerială, psihologia muncii,
comportament organizațional etc.)
 Psihologia transporturilor
 Psihologie diplomatică Psihologia aplicată în domeniul securității naționale
 Psihologia sportului
 Psihologia matematicii
 Socionică

Pagini din istoria psihologiei

5
 Din antichitate și până la sfârșitul secolului al 19-lea psihologia a fost considerată parte
componentă a filozofiei. Primele referiri le găsim la Aristotel în lucrarea "Despre suflet" (gr. Peri
psychês). Teofrast definește 30 de caractere omenești, ceea ce reprezintă prima încercare de
tipologie a persoanelor. Termenul psihologie este folosit totuși abia către sfârșitul evului mediu de
către Philipp Melanchton în lucrarea lui Kommentar über die Seele (1540, Considerații asupra
sufletului). Empirismul englez al secolului al 17-lea reducea funcțiile psihice la fenomene
previzibile cu legi proprii. În teoria mecanicistă a lui Thomas Hobbes "sufletul" nu-și găsea
niciun loc. Într-o lucrare din 1704, Leibnitz menționează pentru prima dată existența unor
procese subconștiente.

Cunoscatorii psihicului erau inconjurati de mister si admiratie:

 samanii - medicii si psihologi, conducatori de triburi;

 Pitia - prezicatoare in fraze enigmatice a viitorului, preoteasa zeului Apollo;
 Vrajitoarele din Evul mediu.

Psihologia general

Acțiunea coordonată a funcțiilor psihice în procesul învățării precum și în controlul

activităților face obiectul psihologiei generale. Sub acest aspect o deosebită semnificație are analiza
structurală a cunoașterii, în special structura matematică a proceselor de cunoaștere, așa cum o
găsim în formulările fizicii teoretice. Avem astfel de a face cu structura statistică a categoriilor de
evenimente similare2.

2
Poberejnîi Cătălina
6
 Procese psihice și mentale

Procesele necesare punerii în joc a percepției, gândirii, planificării, dorințelor și luării de

decizii sunt evenimente conștiente. Acest proces de auto-observație este denumit introspecție.
Evenimentele trăite se fixează în memorie, de unde pot fi din nou aduse în conștiință. Această
activitate este denumită retrospecție. În felul acesta omul are posibilitatea cunoașterii propriilor sale
acte și poate, nu numai să-și controleze comportamentul personal, dar să înțeleagă și
comportamentul altora în interacțiunea socială.

Procese psihice. Tipuri:

procese psihice senzoriale: senzația, percepția și reprezentarea,

procese psihice cognitive: memoria, atenția, limbajul, gândirea, imaginația
procesele psihice afective: afectivitatea, motivația și voința

Teoria structurii cunoașterii

Concepția lui David Hume a fost criticată, în special de Immanuel Kant. El a demonstrat că
atât structura topografică spațială cât și cea dinamică cauzală a experienței pot fi explicate numai pe
baza configurațiilor matematice și nu prin asociații. Prin aplicarea sistemelor operaționale în
cercetarea realității rezultă ipoteze de lucru asupra relațiilor generale între evenimente, a căror
valoare predictivă se verifică prin observație.3

3
Poberejnîi Cătălina
7
 Bibliografie

https://ro.wikipedia.org/wiki/Psihologie

8
9