Vocale

O trăsătură neobişnuită a scrisului maghiar este prezenţa semnelor diacritice pe anumite vocale,
care uneori se numesc şi accente. Aceste semne marchează totdeauna o pronunţare mai lungă faţă
de vocala originală (astfel í,ó, ő, ú, ű sunt formele mai lungi ale sunetelor i, o, ö, u, ü).
Sunetele á şi é sunt însă diferite de a şi e (á şi é de fapt seamănă foarte mult cu a şi e din limba
română, vedeţi tabelul de mai jos).

ca "oa" în "foarte", în graiul maramureşean sau ca

a ablak(fereastră),nap (1.soare, 2.zi)
"a" din celebrul "na" transilvănean

á ca în interjecţia "A!", pronunţată lung ház (casă),láb (picior)

ca primul "e" din "pere", în graiul maramureşean,

e pronunţat cu gura mai deschisă decât în limba reggel(dimineaţă),este (seară)
română literară

ca "e" în "pere", în româna literară, dar lung (şi un hét (1.şapte, 2.săptămână),Éva (numele
é
pic spre "i") Eva)

i ca "i" în "idee" tinta(cerneală),finom(gustos)

í ca în interjecţia "Tii!", lung hír (ştire), íz(gust (de ex. dulce, amar))

o ca "o" în "ocazie" kosár (coş),pont (punct)

ó ca în interjecţia "O!", lung hajó (vapor),óra (ceas, oră)

ca "ö" în germană, pronunţat cu buzele ţinute ca

ö pentru "o", dar cu limba ţinută ca pentru "e". Un föld(pământ),könyv (carte)
pic similar cu "ă" din română.

ő ca "ö" în germană, dar lung felhő (nor),őz (căprioară)

u ca "u" în "unde", scurt kutya (câine)

ú ca în interjecţia "Huu!", lung húsz(duăzeci),nyúl (iepure)

ca "ü" în germană, pronunţat cu buzele ţinute ca

ü pentru "u", dar cu limba ţinută ca pentru "i". Un pic fül (ureche),füst (fum)
similar cu "â" în română.

ű ca "ü" în germană, dar lung tű (ac), fű(iarbă)

1
Observaţii mai puţin importante

Termenul de "accent" nu este tocmai corect, deoarece în maghiară accentul propriu-zis

cade totdeauna pe prima silabă a cuvântului, indiferent de semnele diacritice. Vocalele
cu semne diacritice trebuie deci învăţate ca sunete separate.

Merită menţionat că la sfârşitul unui cuvânt vocalele ó şi ő sunt totdeauna lungi, adică nu
sunt cuvinte care să se termine în o sau ö.

Pe site-uri web sau în email de multe ori se omit aceste semne, în cazul în care nu avem
la dispoziţie o tastatură maghiară. De obicei textul se poate înţelege şi aşa dar sunt
posibile şi confuzii (situaţia este similară cu folosirea literelor cu diacritice din limba
română).

În tipografie se poate observa că semnele ' şi " din maghiară sunt totdeauna înclinate
spre dreapta ("accent ascuţit").

Consoane

Majoritatea consoanelor din limba maghiară sunt identice cu cele din limba română, însă există şi
câteva reguli ortografice mai "ciudate", pe care le explicăm acum.

Consoane compuse. În maghiară unele grupuri de consoane se pronunţă ca un singur sunet. Acestea
sunt: cs,dz, dzs, gy, ly, ny, sz, ty, zs (vedeţi mai jos pronunţarea fiecăreia).

Consoane duble/lungi. În maghiară, consoanele duble sunt efectiv duble sau lungi, pronunţându-se
ca în italiană. Exemple: lassú (încet), Anna (numele Ana).

Şi consoanele compuse (precum cs, sz, etc.) pot fi duble. În acest caz nu le scriem însă (cum ne-am
aştepta) caszsz sau cscs, ci scriem duplicat numai prima literă din grup. Astfel un sz dublu se scrie ssz,
iar un cs dublu ccs, ş.a.m.d. Aceasta este numai o convenţie şi nu este nici o logică în ea.

b ca "b" în "băiat" baba(păpuşă),több (mai mult)

c ca "ţ" în "ţară" citrom(lămâie)

palacsinta(clătită, din cuvântul românesc

cs ca "c" în "cine"
"plăcintă")

d ca "d" în "domn" madár(pasăre),addig (până atunci)

"d" şi "z" pronunţate într-una, ca "z" în

dz edző(antrenor)
cuvântul italian "zona"

dzs ca "g" în "ger" dzsungel(junglă)

f ca "f" în "frig" fa (pom, copac, lemn)

2
g ca "g" în "gol" reggel(dimineaţă),magas(înalt)

ca "de" în "deal", în graiul

gy gyermek(copil),magyar(maghiar)
maramureşean, muiat

h ca "h" în "horă" hal (peşte)

j ca "i" în "iar" Jaj! (Au! interjecţie),vaj (unt)

k ca "k" în "kilogram" kutya(câine),kakukk(cuc)

l ca "l" în "lacrimă" ló (cal),Halló! (Alo!)

ly ca "i" în "iar" (exact ca şi maghiara j) lyuk (gaură),furulya(fluier)

m ca "m" în "mare" alma (măr),Emma(nume)

n ca "n" în "nas" nagy (mare (adjectiv))

ca "n" în "bine", în graiul

ny anya(mamă)
maramureşean, muiat

p ca "p" în "pauză" piros (roşu),pap (popă)

ca "q" în "quasar" (numai în cuvinte

q
străine)

r ca "r" în "roată" erre (pe aici), sárga(galben)

s ca "ş" în "şoaptă" sajt(caşcaval),eső (ploaie)

sz ca "s" în "sac" köszönöm(mulţumesc),szék (scaun)

t ca "t" în "temă" tett (faptă),ajtó (uşă)

ca "te" în "teacă", în graiul

ty tyúk (găină)
maramureşean, muiat

v ca "v" în "vară" teve(cămilă)

ca "w" în "BMW" (numai în cuvinte

w
străine)

ca "x" în "taxi" (numai în cuvinte

x
străine)

ca "y" în "hobby" (numai în cuvinte

y
străine)

z ca "z" în "zice" ház (casă),Zoltán(nume)

zs ca "j" în "jurnal" zsák (sac),Zsuzsa(nume)

3
Armonia vocalică
În maghiară, trăsăturile gramaticale ale cuvintelor, precum numărul la substantive, adjective, pronume
și verbe, persoana la verbe și la pronume, modul și timpul la verbe, funcția de complement etc. sunt
exprimate mai ales prin sufixe și desinențe. Sufixele de derivare sunt de asemenea foarte importante în
formarea de cuvinte. Majoritatea acestor elemente au mai multe variante date de vocalele diferite pe
care le au, pentru că trebuie să se armonizeze cu vocalele din cuvântul la care sunt adăugate. Aceasta
înseamnă că sufixele și desinențele trebuie să aibă vocale cu același timbru (pentru simplificare, să fie
din aceeași categorie) ca celelalte vocale ale cuvântului.
De regulă, un cuvânt maghiar conține vocale numai dintr-o anumită categorie. Prima cuprinde
vocalele a, á, o, ó, u și ú, a doua – vocalele e, é, i, í, ö, ő, ü și ű. Sunt totuși și cuvinte care au vocale
din ambele categorii, mai ales împrumuturi din alte limbi. Majoritatea sufixelor și desinențelor au două
variante. Una are o vocală (uneori două) din prima categorie, care se aplică cuvintelor cu vocale din
acea categorie, cealaltă are vocală/vocale din a doua categorie, pentru cuvintele care au acest tip de
vocale. Dacă este vorba de un cuvânt care conține vocale din ambele categorii, de regulă i se adaugă
variante de sufixe și de desinențe cu vocală din categoria a, á, o, ó,u, ú.
Unele sufixe și desinențe au și o a treia variantă, cu vocala ö, pentru cuvintele ale căror ultimă vocală
este ö, ő, ü sau ű. În cazul cuvintelor compuse sunt luate în considerare vocalele ultimului component.
Regulile generale ale armoniei vocalice:

Vocalele cuvântului Vocala/vocalele

Exemple
bază sufixului/desinenței

verb: várok „aștept”, vártok„așteptați”

acuzativ: a családot „familia”
1 a, á, o, ó, u, ú a, á, o, ó, u, ú plural: családok „familii”
obiect posedat: a családotok „familia
voastră”

verb: nézek „(eu) privesc”, néztek„priviți”

acuzativ: egy képet „un tablou”
2 e, é, i, í, ö, ő, ü, ű e, é, i, í, ö, ő, ü, ű
plural: képek „tablouri”
obiect posedat: a képetek „tabloul vostru”

verb: kívánok „(eu)

doresc”, kívántok„doriți”
vocale din categoriile 1 acuzativ: egy múzeumot „un muzeu”
3 a, á, o, ó, u, ú
și 2 plural: múzeumok „muzee”
obiect posedat: a múzeumotok„muzeul
vostru”

4 ö, ő, ü sau ű în ultima ö, dacă există variantă cu verb: köhögök „(eu)

silabă această vocală tușesc”,köhögtök „tușiți”
acuzativ: a mérnököt „pe inginer”

4
 plural: mérnökök „ingineri”
obiect posedat: a mérnökötök„inginerul
vostru”

Aceste reguli sunt de aplicat în toate exercițiile referitoare la sufixele și desinențele de tot felul.

Articolele

În maghiară sunt două articole hotărâte, a și az, plasate înaintea cuvântului cu care formează un grup.
Dat fiind că această limbă nu cunoaște genul gramatical, articolele nu diferă prin gen, ci numai conform
sunetului (consoană sau vocală) cu care începe cuvântul
următor: a telefon„telefonul”, az iskola „școala”. Articolele nu se acordă nici în
număr: a telefonok „telefoanele”, aziskolák „școlile”.
Singurul articol nehotărât este egy „un, o”: egy fiú „un băiat”, egy lány „o fată”.

Pluralul substantivelor, adjectivelor și pronumelor de persoana a III-a (în afara pronumelui posesiv)

Marca pluralului substantivelor, adjectivelor și pronumelor de persoana a III-a (în afara pronumelui
posesiv) este sufixul -(vocală)k cu cinci variante care se repartizează în funcție de:
• ce parte de vorbire este cuvântul;
• sunetul final (vocală sau consoană) al cuvântului;
• regulile armoniei vocalice:

Variante
Categorii de cuvinte Exemple
de sufix

substantivele terminate în
órák „ore”, leckék* „lecții”, erdők „păduri”
vocală

pronumele terminate în
1 -k ők „ei, ele”
vocală

adjectivele terminate
tiszták „curați”**, feketék„negri”, olcsók „ieftini”
în a, e sau ó

2 -ok substantivele terminate în kabátok „paltoane”,múzeumok „muzee”

consoană, cu vocale numai
dintre a, á, o, ó, u și ú, sau
dintre acestea și

5
 dintre e,é, i, í, ö, ő, ü și ű

pronumele terminate în
consoană, cu vocale numai
dintre a, á, o, ó, u și ú, sau azok „aceia”
dintre acestea și
dintre e,é, i, í, ö, ő, ü și ű

unele adjective nagyok „mari”, vastagok„groși”

substantivele terminate în
consoană, cu vocale numai képek „tablouri”
dintre e, é, i, í, ö, ő, ü și ű

pronumele terminate în
consoană, cu vocale numai ezek „aceștia”
dintre e, é, i, í, ö, ő, ü și ű

adjectivele terminate în
3 -ek
consoană, cu vocale numai szükségesek „necesari”
dintre e, é, i, í, ö, ő, ü și ű

adjectivele terminate în i,
celelalte vocale ale lor fiind régiek „vechi”
dintre e, é, i, í, ö, ő, ü și ű

adjectivele terminate
kitűnőek „excelenți”,könnyűek „ușori”
în ő sau în ű

substantivele terminate în
consoană,
mérnökök „ingineri”
cu ö, ő, ü sau ű în ultima
silabă
4 -ök
pronumele terminate în
consoană,
önök „dumneavoastră”
cu ö, ő, ü sau ű în ultima
silabă

5 -ak adjectivele terminate în alacsonyak „scunzi”,piszkosak „murdari”

consoană, cu vocale numai
dintre a, á, o, ó, u et ú, sau
dintre acestea și
dintre e,é, i, í, ö, ő, ü și ű

6
 adjectivele terminate în i,
celelalte vocale ale lor fiind
dintre a, á, o, ó, u și ú, sau kíváncsiak „curioși”
dintre acestea și
dintre e,é, i, í, ö, ő, ü și ű

adjectivele terminate în ú lassúak „lenți”

unele substantive házak „case”, urak„domni”, halak „pești”,poharak „pahare”

* La adăugarea lui -k, a-ul final se schimbă în á, iar e-ul final în é.

** Pentru simplificare, echivalentul românesc al adjectivului este dat numai la masculin.
Forma de singular în locul celei de plural

Substantivul
Când în mintea vorbitorului de limba maghiară un substantiv denumește o materie și nu ceva
numărabil, atunci nu-l folosește la plural. Este cazul tuturor legumelor, fructelor și
mâncărurilor:Sárgarépát/Almát/Galuskát eszem „Mănânc morcovi/mere/găluște”. Se pot pune la plural
aceste substantive atunci când sunt văzute ca entități numărabile sau ca
varietăți: A körtéket megmossuk„Se spală perele” (citat dintr-o rețetă de bucătărie), Ezek
a körték jók „Perele acestea (aceste varietăți de pere) sunt bune”.
Substantivul se pune obligatoriu la singular în locul pluralului ori de câte ori este determinat de un
cuvânt ce exprimă cantitatea. Acesta poate fi un adjectiv (sok lecke „multe lecții”) un adjectiv nehotărât
(annyi könyv „atâtea cărți”), un numeral (száz oldal „o sută de pagini”). De asemenea, substantivul se
pune la singular când este atributul unui substantiv care exprimă cantitatea: egy kiló alma „un kilogram
de mere”.
Adjectivul
În maghiară, atributul adjectival nu se acordă cu substantivul pe care îl determină, deci nu primește nici
sufixul de plural, nici desinențele de complement (exemplu: jó és olcsó számítógépek„calculatoare
bune și ieftine”). În schimb adjectivul se acordă (cu subiectul) când este nume predicativ: Ezek a
számítógépek jók és olcsók „Calculatoarele acestea sunt bune și ieftine”

Acuzativul

În maghiară, acuzativul este numai cazul complementului direct. Este aproape totdeauna marcat cu
desinența -(vocală)t, care are cinci variante repartizate în funcție de:

7
• partea de vorbire;
• sunetul final (vocală sau consoană) al cuvântului;
• regulile armoniei vocalice:

Variante
de Categorii de cuvinte Exemple
desinență

substantivele, pronumele și adjectivele a fiút „pe băiat”, kit?„pe cine”?, jót* „unul
la singular terminate în vocală bun”, a fát „copacul”, a leckét „lecția”**
1 -t
substantivele și pronumele la singular
a tanárt „pe profesor”,a fiatalembert „pe
terminate în una din
tânăr”, azt „pe acela”
consoanele l, r, j, ly, n, ny, s, sz, z și zs

substantivele la singular terminate în

altă consoană
decâtl, r, j, ly, n, ny, s, sz, z și zs, sau în a családot „familia”, a borsot „piperul”, a
două consoane, cu vocale numai múzeumot „muzeul”
2 -ot
dintre a, á, o, ó, u și ú, sau dintre
acestea și dintre e, é, i, í, ö, ő, ü și ű

unele adjective la singular vastagot „unul gros”,nagyot „unul mare”

substantivele și adjectivele la singular

terminate în altă consoană
a gyereket „pe copil, a
decât l, r, j, ly, n, ny, s, sz, z și zs, sau
filmet „filmul”, szépet„unul frumos”
în două consoane, cu vocale
3 -et dintre e, é, i, í, ö, ő, ü și ű

substantivele, pronumele și adjectivele

ingeket „cămăși”,ezeket „pe
la plural, cu vocale
acestea”,szépeket „frumoși”
dintre e, é, i, í, ö, ő, ü și ű

substantivele la singular terminate în

altă consoană
4 -öt a mérnököt „pe inginer”
decâtl, r, j, ly, n, ny, s, sz, z și zs,
cu ö, ő, ü sau ű în ultima silabă

5 -at substantivele, pronumele și adjectivele

la plural, cu vocale numai tortákat „torturi”,zoknikat „șosete”,azokat „pe
dintre a, á, o, ó, u și ú, sau dintre aceia”,tisztákat „curați”
acestea și dintre e, é, i, í, ö, ő, ü și ű

adjectivele la gradul comparativ, cu olcsóbbat „unul mai ieftin”, tisztábbat „unul

8
 vocale numai dintre a,á, o, ó, u și ú,
sau dintre acestea și mai curat”
dintre e, é, i, í, ö, ő,ü și ű

substantivele cu sufix personal posesiv,

la singular și la plural, cu vocale numai a tanáromat „pe profesorul meu”, a
dintre a, á, o, ó, u și ú, sau dintre munkásaikat „pe muncitorii lor”
acestea și dintre e, é, i, í, ö, ő, ü și ű

a házat „casa”, az urat„pe

unele substantive la singular
domn”, halat„pește”, a poharat„paharul”

Note:
* Adjectivele se pun la acuzativ numai când sunt substantivate, dat fiind că, în funcție de atribut nu se
acordă. Exemplu: Csak a jó kávét szeretem, csak akkor iszom, ha jót kapok „Îmi place numai cafeaua
bună, beau numai dacă primesc bună”.
** La adăugarea lui -t, a final de cuvânt se schimbă în á, iar e final în é.
În mod excepțional, unele cuvinte au o formă de acuzativ fără desinență, deci identică cu cea de
nominativ, pe lângă forma cu desinență. La pronumele personale de persoana I și a II-a singular, forma
fără desinență este cea mai frecventă: engem în loc de engemet, téged în loc de tégedet. În
cazul pronumelor reflexive de aceleași persoane, forma cu și cea fără desinență sunt folosite în mod
egal: magam(at) „mă, pe mine însumi”; magad(at) „te, pe tine însuți”. Mai pot fi folosite fără desinență
de acuzativ și numele de părți ale corpului prevăzute cu sufix personal posesiv: Mosd meg a
kezed(et)! „Spală-ți mâinile!”

Desinențe de complemente de loc

Desinențele de complemente de loc al căror sens implică o suprafață, un interior și proximitatea

formează serii triple. Fiecare din componentele fiecărei serii se folosește pentru complemente
subordonate unui anumit tip de verbe:
• verbe care exprimă deplasarea spre locul respectiv;
• verbe care exprimă deplasarea dinspre locul respectiv;
• verbe care nu exprimă deplasarea sau care exprimă o deplasare în limitele locului respectiv.
Exemplele din tabelul de mai jos prezintă aceste desinențe cu variantele lor în funcție de regulile
armoniei vocalice.

Fără deplasare spre sau

Cu deplasare spre loc Cu deplasare dinspre loc
dinspre loc

Întrebare hova / hová? „încotro?” hol? „unde?” honnan? „de unde?”

9
 A táblára* teszem
figurákat
„Pun figurile pe tablă”
Suprafață
A szekrényre teszem
könyvet
„Pun cartea pe dulap”
a Leveszem a figurákat a
A figurák a táblán** vannak
tábláról
„Figurile sunt pe tablă”
„Iau figurile de pe tablă”
a Leveszem a könyvet a
A könyv a szekrényen van
szekrényről
„Cartea este pe dulap”
„Iau cartea de pe dulap”

A kocsihoz megyek A kocsinál vagyok Elmegyek a kocsitól

„Merg la mașină” „Sunt la mașină” „Plec de la mașină”

A gyerekemhez utazom
A gyerekemnél lakom A gyerekemtől jövök
Proximitate „Merg (în călătorie) la copilul
„Locuiesc la copilul meu” „Vin de la copilul meu”
meu”

A nőhöz megyek A nőnél van a táska Elveszem a táskát a nőtől

„Merg la femeie” „Geanta este la femeie” „Iau geanta de la femeie”

Bemegyünk a szalonba A szalonban táncolunk Kimegyünk a szalonból

„Intrăm în salon” „Dansăm în salon” „Ieșim din salon”
Interior
A szekrénybe teszem az Kiveszem az inget a
Az ing a szekrényben van
inget szekrényből
„Cămașa este în dulap”
„Pun cămașa în dulap” „Scot cămașa din dulap”

* Înaintea tuturor desinențelor, la cuvintele care se termină în a, acesta se schimbă în á, (tábla„tablă”

> a táblára) iar la cele în e, acesta se schimbă în é (de exemplu lecke „lecție” > a leckében„în lecție”).
** În afară de varianta -n, folosită pentru cuvinte care se termină în vocală, această desinență mai are
alte trei variante:

Variante de Celelalte vocale ale cuvântului Exemple

desinență

-on numai dintre a, á, o, ó, u și ú, sau dintre acestea și dintre a templomon „pe

cele din rândul 2 biserică”

a szekrényen „pe
-en e, é, i, í, ö, ő, ü, ű
dulap”

-ön ö, ő, ü sau ű în ultima silabă a sörön „pe bere”

La aceste desinențe se adaugă sufixe personale posesive pentru a forma pronume personale cu
funcția de complement de loc: Hozzá utazom „Călătoresc la el/ea”, Nála lakom „Locuiesc la el/ea”,Tőle
jövök „Vin de la el/ea” (pentru mai multe detalii pe acest subiect, vezi Pronumele personale).

10
Altă desinență de complement de loc, -ig, are o singură variantă, nu face parte din nicio serie triplă și
nu formează pronume personal. Exprimă limita finală a unei deplasări, fiind în acest fel un alt contrar al
desinenței -tól/-től: A színháztól az iskoláig megyek „Merg de la teatru până la școală”. Provoacă și ea
schimbările a > á și e > é la sfârșitul cuvintelor la care se adaugă.
Sensul local nu este decât cel principal al tuturor acestor desinențe. Ele servesc de asemenea la a
forma complemente indirecte și alte feluri de complemente circumstanțiale. Exemple:
• -ra/-re: Szabadságra megyek „Merg în concediu”;
• -ról/-ről: Beszélek a könyvről „Vorbesc despre carte”;
• -n/-on/-en/-ön: Szombaton nem dolgozom „Sâmbăta nu lucrez”;
• -hoz/-hez: Éva ért a zenéhez „Éva se pricepe la muzică”;
• -tól/-től: Többet vártam Zsuzsától „Așteptam mai mult din partea lui Zsuzsa”;
• -nál/-nél: Ez a ház drágább a másiknál „Casa asta e mai scumpă decât cealaltă”;
• -ba/-be: Mibe kerül az alma? „Cu cât sunt merele?”
• -ból/ből: Magyar nyelvből vizsgázom „Dau examen la limba maghiară”;
• -ban/-ben: Biztos vagyok a sikerben „Sunt sigur(ă) de succ

Desinențe de complemente altele decât cel direct și cele de

loc

-nak/-nek
Această desinență este cea a cazului dativ, adică formează în primul rând complementul indirect de
atribuire, cel care răspunde la întrebarea „cui?” Exemple: Telefonálok Zsuzsának / a lánynak / Tibinek /
a mérnöknek „Îi dau telefon lui Zsuzsa / fetei / lui Tibi / inginerului”. Poate corespunde și prepoziției
„pentru” al complementului care exprimă beneficiarul unei acțiuni: Fehér úr a
vállalatunknak dolgozik. „Domnul Fehér lucrează pentru întreprinderea noastră”.
Această desinență este și cea a posesorului în construcția posesivă cu verbul van/nincs/lesz „a fi”.
Exemple: A cégnek vannak repülőgépei „Firma are avioane”, Azoknak nincs sörük „Aceia nu au bere”
(vezi și Exprimarea posesiei).
-val/-vel
Această desinență corespunde în principal prepoziției românești „cu”, formând complementul
circumstanțial sociativ și cel instrumental. Exemple: Egy fiúval megyek moziba „Merg la cinema cu un
băiat”, Mivel dolgozol? „Cu ce lucrezi?”
Consoana v a acestei desinențe este asimilată de consoana finală (alta decât v) a cuvântului la care se
adaugă. Ca urmare, această consoană se lungește (se dublează în scris): a szomszéddal „cu
vecinul”, az inggel „cu cămașa”, a gyerekkel „cu copilul”, az úrral „cu domnul”, a programozással„cu

11
programarea” (în informatică), a házzal „cu casa”. În cazul demonstrativelor ez „acesta”* și az„acela”,
sunt variante cu același fel de asimilare (ezzel, azzal), dar și cu asimilarea lui z de către v:evvel, avval.
Consoanele transcrise cu două litere se dublează în scris fără a se dubla a doua literă (egy lány „o fată”
> egy lánnyal „cu o fată”, narancs „portocală” > naranccsal „cu portocale”), în afară de cazul când
trebuie despărțite la sfârșit de rând: lány-nyal, narancs-csal.
În cazul cuvintelor terminate în consoană lungă, v-ul desinenței cade pur și simplu: a tipp „sugestia” > a
tippel „cu sugestia”.
-ért
Sensul principal al acestei desinențe cu variantă unică este „pentru”, formând în general complemente
care exprimă beneficiarul (A fivéremért csinálom ezt „Pentru fratele meu fac asta”), cauza (Azért fáj a
fejed „De aceea te doare capul”) sau scopul: Tegyél valamit az egészségedért!„Fă ceva pentru
sănătatea ta!”
-ként
Această desinență cu o singură variantă are sensul „ca, în calitate de”: Maga
zsarnokkéntviselkedik! „Dumneata te porți ca un tiran!” Această construcție este echivalentă cu
construcțiaMaga úgy viselkedik, mint egy zsarnok!, cu conjuncția mint, care se traduce la fel ca prima.
Alte exemple: Mérnökként dolgozik „Lucrează ca inginer”, Igazgatóként van itt „Este aici în calitate de
director”.
-kor
Această desinență cu variantă unică formează complemente de timp. Sensul ei este „la, cu ocazia, în
momentul”. Exemple: étkezéskor „la mese, cu ocazia meselor”, mikor? „când?” (de
la mi? „ce?”),máskor „altă dată, cu altă ocazie” (de la más „alt”), – Hány órakor jössz? – Három
órakor „– La ce oră vii? – La ora trei”.
-stul/-ostul/-astul/-stül/-estül/-östül
Această desinență exprimă asocierea și includerea, având deci sensul „inclusiv, cu ... cu tot”.
Exemple: Ellopták a pénztárcáját pénzestül „I s-a furat portofelul cu bani cu tot”, Péter elutazott
családostul „Péter a plecat în călătorie cu familie cu tot”.
-n/-on/-en/-ön
Această desinență are în primul rând sens local, dar are și sens temporal când este folosită cu:
• numele zilelor săptămânii, în afară
de vasárnap „duminică”: hétfőn „luni/lunea”, kedden„marți/marțea”, szerdán „miercuri/miercurea”, csütör
tökön „joi(a)”, pénteken „vineri/vinerea”,szombaton „sâmbătă/sâmbăta”. Totuși, numele zilei rămâne
fără desinență dacă este urmat de exprimarea unei perioade a zilei: szombat reggel „sâmbătă
dimineața”, szerda délután „miercuri după amiază”, csütörtök este „joi seara”;
• vasárnap „duminică”, atunci când este precedat de un numeral: Vasárnap nem dolgozom, de két
vasárnapon mégis dolgoztam „Duminica nu lucrez, dar în două duminici am lucrat totuși”;
• numele anotimpurilor corespunzătoare lui „vară” și „iarnă”: nyáron „vara, în timpul verii”, télen„iarna, în
timpul iernii”**.

12
Primele trei desinențe formează pronume personale împreună cu sufixele personale
posesive: értem„pentru mine”, neked „ție”, velünk „cu noi” (pentru mai multe detalii pe acest subiect,
veziPronumele personale).
_____________________
* Aici dăm numai un singur echivalent al demonstrativelor, masculinul singular al pronumelui.
** Celelalte două nume de anotimpuri primesc desinența -val/-
vel: tavasszal „primăvara”, ősszel„toamna”.

Substantive formate prin sufixare

De la verbe
Cu sufixul -ó/-ő se formează mai ales participiul prezent al verbelor și în același timp substantivul ce
exprimă pe cel care sau lucrul care efectuează acțiunea verbului. De exemplu, de la verbul szeret„a
iubi”, szerető înseamnă în același timp „care iubește, iubitor”, ca participiu prezent, și „amant(ă)” ca
substantiv. Alte exemple de substantive cu formă de participiu prezent: vevő „cumpărător” (de
lavesz), járókelő „trecător” (de la jár-kel „a umbla de colo-colo”), szereplő „interpret” (de la szerepel„a
juca un rol, a se produce într-un spectacol” – ultima vocală a cestui verb cade la adăugarea sufixului).
Ca urmare, astfel se formează multe nume de persoane care practică o ocupație, o meserie, o
profesie: tanuló „elev” (de la tanul „a învăța”), rajzoló „desenator” (de la rajzol), festő„pictor” (de
la fest), rendező „regizor” (de la rendez), mentő „salvator, lucrător pe ambulanță” (de la ment).
Sufixul -ás/-és formează nume de acțiuni. Exemple: tanul > tanulás „învățare, învățătură”, étkezik„a se
hrăni, a lua masa” > étkezés „luarea mesei, masă”, bemutatkozik „a se prezenta”
>bemutatkozás „prezentare” (a propriei persoane).
Sufixul -at/-et formează substantive ce denumesc rezultatul unei acțiuni, de
exemplu köszönet„mulțumire” (de la verbul köszön „a mulțumi”), dicséret „laudă” (de
la dicsér), adat „dată” (în informatică) (de la ad „a da”).

De la adjective
Sufixul -ság/-ség formează substantive abstracte. Exemple: szabadság „1. libertate; 2. concediu” (de
l’adjectivul szabad „liber”), betegség „boală” (de la beteg „bolnav”), egészség „sănătate” (de
laegész „întreg”).
De la alte substantive
Sufixul -s/-os/-as/-es/-ös formează în primul rând adjective de la substantive, dar și substantive de la
alte substantive, de exemplu autó „automobil” > autós „automobilist”.
Sufixul -(á)sz/-(é)sz formează nume de practicanți de ocupații, meserii și profesii: fénykép„fotografie”
> fényképész „fotograf”, zene „muzică” > zenész „muzician”, szín „scenă” > színész„actor”, seb „rană”

13
> sebész „chirurg”, szem „ochi” > szemész „oftalmolog”. Adăugarea sufixului poate cauza unele
deformări ale cuvântului bază:
• schimbarea lui a și e final în á, respectiv é: zene „muzică” > zenész „muzician”;
• căderea vocalei dinaintea consoanei finale: szobor „sculptură” (opera) > szobrász „sculptor”.

Două sufixe diminutive:

-cska/-ocska/-acska/-cske/-ecske/-öcske. Repartiția variantelor acestui sufix este aceeași ca cea a
variantelor sufixului de plural (vezi Pluralul substantivelor, adjectivelor și pronumelor de persoana a III-
a). Exemple: dal „cântec” > dalocska „cântecel”, fiú „băiat” > fiúcska„băiețaș”, ház „casă”
> házacska „căsuță”, nő „femeie” > nőcske „femeiușcă”, ing „cămașă” >ingecske „cămășuță”, sör „bere”
> söröcske „berică”.
-ka/-ke: lány „fată” > lányka „fetiță”, asztal „masă” > asztalka „măsuță”, egér „șoarece”
> egérke„șoricel”.
Substantive formate prin sufixarea unor substantive deja sufixate
Substantivelor formate prin sufixare li se poate adăuga alt sufix, pentru a forma alte substantive. De
exemplu numele a diverse domenii de activitate se formează cu sufixul -at/-et adăugat substantivelor
care denumesc profesioniștii acelor domenii: fényképész „fotograf” > fényképészet„fotografie”
(arta), szobrász „sculptor” > szobrászat „sculptură” (arta), sebész „chirurg”
> sebészet„chirurgie”, szemész „oftalmolog” > szemészet „oftalmologie”.

Exprimarea posesiei
Sufixele personale posesive
În maghiară, faptul că un lucru, o ființă, o persoană (desemnate prin termenul comun de obiect
posedat) aparține cuiva sau la ceva, este indicat cu sufixe specifice la persoanele I, a II-a și a III-a,
singular și plural, care corespund adjectivelor posesive din română, fiind folosite și în unele construcții
în ale căror echivalente românești nu se folosește adjectivul posesiv. Sufixele personale posesive sunt
cele aplicate exemplelor din tabelul de mai jos. Variantele lor se repartizează în funcție de sunetul final
al cuvântului (vocală sau consoană) și de regulile armoniei vocalice:
Cuvinte terminate în vocală:

hajó „vapor” cipő „pantof” lecke „lecție” kocsi „mașină” bicikli „bicicletă” Sensul sufixului

hajóm cipőm leckém kocsim biciklim meu*

hajód cipőd leckéd kocsid biciklid tău

hajója cipője leckéje kocsija biciklije său

hajónk cipőnk leckénk kocsink biciklink nostru

14
 hajótok cipőtök leckétek kocsitok biciklitek vostru

hajójuk cipőjük leckéjük kocsijuk biciklijük lor

hajóim cipőim leckéim kocsijaim biciklijeim mei

hajóid cipőid leckéid kocsijaid biciklijeid tăi

hajói cipői leckéi kocsijai biciklijei săi

hajóink cipőink leckéink kocsijaink biciklijeink noștri

hajóitok cipőitek leckéitek kocsijaitok biciklijeitek voștri

hajóik cipőik leckéik kocsijaik biciklijeik lor

Cuvinte terminate în consoană:

orvos „medic” ház „casă” kép „tablou” sör „bere” Sensul sufixului

orvosom házam képem söröm meu

orvosod házad képed söröd tău

orvosa háza képe söre său

orvosunk házunk képünk sörünk nostru

orvosotok házatok képetek sörötök vostru

orvosuk házuk képük sörük lor

orvosaim házaim képeim söreim mei

orvosaid házaid képeid söreid tăi

orvosai házai képei sörei săi

orvosaink házaink képeink söreink noștri

orvosaitok házaitok képeitek söreitek voștri

orvosaik házaik képeik söreik lor

15
* Pentru simplificare, aici se dă numai forma de masculin a echivalentului românesc.
Observații:
1. La cuvintele terminate în e, această vocală se schimbă în é. De asemenea, la cele terminate în a,
aceasta se schimbă în á, de exemplu óra „ceas” > órám „ceasul meu”.
2. Toate cuvintele terminate în vocală primesc la persoana a III-a sufixele -(j)a/-(j)e (singular) și -(j)uk/-
(j)ük (plural) în variantele lor cu consoana j. Cea mai mare parte a cuvintelor terminate în consoană au
aceste sufixe în variantele fără j, dar sunt totuși multe care primesc și ele variantele cuj, ca cele
terminate în vocală. Exemple: boltja „magazinul său”, családjuk „familia lor”, szomszédja„vecinul
său”, filmjük „filmul lor”, tippje „sugestia sa”. Singura regulă fermă în această privință este că cuvintele
terminate în c, cs, dzs, sz, z, s, zs, j, ny, ty, gy sau h primesc totdeauna o variantă fără-j-, iar cele
în ch sau f – una cu -j-. În rest nu sunt reguli, ci numai tendințe, iar cuvintele care pot primi o variantă
cu sau fără -j- nu sunt rare. De aceea, cuvintele trebuie învățate inclusiv cu forma lor de obiect posedat.
3. Pluralul obiectului posedat este marcat cu sufixul -i, care:
• nu este urmat de sufix personal posesiv la persoana a III-a: hajói „vapoarele sale”, orvosai„medicii
săi”, képei „tablourile sale”;
• este urmat de sufixele personale la celelalte persoane: hajóim „vapoarele mele”, orvosaid„medicii
tăi”, képeink „tablourile noastre”;
• se adaugă direct la cuvintele terminate în altă vocală decât i: hajóid „vapoarele tale”, cipői„pantofii
săi”, leckéink „lecțiile noastre”;
• este precedat de sufixul personal posesiv de persoana a III-a singular la cuvintele terminate în
consoană și la cele terminate în i: orvosaim „medicii mei” házaid „casele tale” sörei „berile
sale”,kocsijaink „mașinile noastre”, biciklijeitek „bicicletele voastre”, filmjeim „filmele
mele”szomszédjai „vecinii săi”.
Exemple în propoziții: Ez a házam „Aceasta e casa mea” (literal „Această -a casă-mea”), Munkácsi
képei szépek „Tablourile lui Munkácsi sunt frumoase” (lit. „Munkácsi tablouri-sale frumoase”).
Sufixul -é al posesorului
Acest sufix corespunde cu desinența de genitiv din română, dar este aplicat posesorului numai în
anumite construcții. Exemplu: Ez az autó az igazgatóé „Mașina aceasta este a directorului” (lit.
„Această -a mașină director-lui”). Poate fi urmat de o desinență de complement: Látom Pisti biciklijét,
de nem látom a Laciét „Văd mașina lui Pisti, dar nu o văd pe a lui Laci”, Telefonáltam Tibi családjának,
de nem a Péterének is „I-am dat telefon familiei lui Tibi, dar nu și celei a lui Péter”.
Vezi mai jos, la ultimul subtitlu, construcțiile posesive tipice, dintre care una în care se folosește acest
sufix.

Pronumele posesive:
Obiect(e) Persoana a
Posesor(i) Persoana I Persoana a II-a
posedat(e) III-a

Unul Unul az enyém „al meu” a tied sau a tiéd „al tău” az övé „al

16
 său”

az övéi „ai
Mai multe az enyéim „ai mei” a tieid sau a tiéid „ai tăi”
săi”

a mienk sau a miénk „al a tietek sau a tiétek „al az övék „al
Unul
nostru” vostru” lor”
Mai mulți
a mieink sau a miéink„ai a tieitek sau a tiéitek„ai az övéik „ai
Mai multe
noștri” voștri” lor”

Aceste pronume sunt totdeauna precedate de articol hotărât. Pronumele de politețe îndeplinesc funcția
de pronume posesive prin adăugarea sufixului -é al posesorului, ca în cazul substantivelor: a magáé „al
dumitale”, a magáéi „ai dumitale”, az öné „al dumneavoastră” (un posesor), az önéi „ai dumneavoastră”
(un posesor), az önöké „al dumneavoastră” (mai mulți posesori), az önökéi „ai dumneavoastră” (mai
mulți posesori).
Toate aceste pronume primesc desinențele de complemente: az enyémet „pe al meu” (acuzativ –
complement direct), a tieidnek „alor tăi” (dativ – complement indirect de atribuire), az övékkel „cu al
lor”, a magáéhoz „la al dumintale”, az övéitől „de la ai săi”.

Construcții posesive
Posesia se exprimă prin următoarele construcții:
1. Posesorul fără desinență + obiectul posedat prevăzut cu sufixul personal posesiv corespunzător
persoanei (I, II, III) posesorului și numărului obiectului posedat (singular sau plural):
• Dacă posesorul este un substantiv comun, este în general prevăzut cu un determinant (articol,
numeral cu valoare adjectivală, adjectiv nehotărât): az/egy/két/mindegyik asszony gyereke„copilul
femeii / unei femei / a două femei / fiecărei femei” (lit. „-a/o/două/fiecare femeie copil-său”).
• Dacă posesorul este un pronume, inclusiv de persoana I sau a II-a, construcția este aceeași: a te
söröd „berea ta” (lit. „-a tu bere-ta”). În acest caz, articolul hotărât este obligatoriu, determinând obiectul
posedat. Posesorul poate să nu fie exprimat: a gyereke „copilul său”, a söröd „berea ta”. Pronumele
personal servește numai la scoaterea în evidență a posesorului.
• Sufixul personal posesiv poate fi urmat de o desinență de complement: a söröddel „cu berea ta”, a
gyerekéről „despre copilul său” (cu schimbarea e > é).
2. Posesorul cu desinența de dativ -nak/-nek + verbul van/nincs/lesz „a fi” + obiectul posedat cu sufixul
personal posesiv corespunzător persoanei (I, II, III) posesorului și numărului obiectului posedat: Az
asszonynak van gyereke „Femeia are copil” (lit. „-a femeie-ei este copil-său”),Azoknak nincs
sörük „Aceia nu au bere” (lit. „Aceia-lor nu-este bere-lor”).
Posesorul poate fi exprimat și de un pronume personal format din desinența -nek și un sufix personal
posesiv: Nekünk lesz házunk „Noi vom avea casă” (lit. „Nouă va-fi casă-noastră”). Și aici pronumele
servește la scoaterea în evidență a posesorului.

17
3. Obiectul posedat fără sufix + posesorul cu sufixul -é (verbul van/nincs/lesz fiind omis): A gyerek az
asszonyé „Copilul este al femeii” (lit. „-ul copil -a femeii”).
• În cazul mai multor obiecte posedate, la sufixul -é se adaugă marca pluralului -i: A gyerekek az
asszonyéi „Copiii sunt ai femeii”.
• Posesorul poate fi exprimat și de un pronume posesiv: A gyerek az enyém „Copilul este al meu”, A
gyerekek az övéik „Copiii sunt ai lor”.
• Dacă posesorul este exprimat de un altfel de pronume, primește sufixul -é, ca substantivele: Kiéa
gyerek? „Al cui e copilul?”
• Dacă posesorul nu este unic, sufixul -é se plasează după cel de plural: A ház a szomszédoké„Casa
este a vecinilor”.
• Dacă posesorul este la rândul său obiect posedat, sufixul -é urmează după sufixul personal
posesiv: A bolt a fivéremé „Magazinul este al fratelui meu”.

Gradele de comparație ale adjectivelor și adverbelor

Comparativul se formează cu sufixul -bb/-abb/-ebb:

• -bb pentru adjectivele care se termină cu o vocală: olcsóbb „mai ieftin”, drágább „mai
scump”,gyengébb „mai slab”, cu schimbările a > á și e > é;
• -abb și -ebb pentru cele terminate în consoană, variante repartizate conform regulilor armoniei
vocalice: alacsonyabb „mai scund”, erősebb „mai puternic”. Se produce și o schimbare é > eînaintea
consoanei finale: kevés „puțin” > kevesebb „mai puțin”, nehéz „greu” > nehezebb „mai greu”.
Sunt și câteva neregularități în formarea comparativului:
• jó „bun” > jobb „mai bun” – scurtarea vocalei adjectivului;
• szép „beau” > szebb „mai frumos” – căderea consoanei finale a adjectivului și adăugarea variantei -
bb.
• Kicsi „mic” nu are comparativ, numai varianta sa kis > kisebb „mai mic”.
• Sok „mult” are drept comparativ alt cuvânt, több „mai mult”.
Comparativul adverbelor nederivate se formează ca cel al adjectivelor (késő > később „mai târziu”), dar
în cazul adverbelor derivate de la adjective, sufixul -bb/-abb/-ebb se plasează înaintea celui de
derivare:
• világos „clar” > világosabb „mai clar” (literal „clar-mai”);
• világos „clar” > világosan „(în mod) clar” (lit. „clar-în-mod”);
• világosan „(în mod) clar” > világosabban „(în mod) mai clar” (lit. „clar-mai-în-mod).
Ca și sufixul de derivare a adverbelor, sufixul de plural (pentru adjective) sau/și desinențele de
complemente urmează după sufixul de comparativ: drágábbakat veszek „cumpăr (unele) mai scumpe”.
Comparația cu ajutorul adjectivelor și adverbelor se poate face prin două construcții, care sunt
sinonime:

18
• una în care termenul de comparație este introdus prin conjuncția mint „decât”: drágább, mint a
másik „mai scump decât celălalt”;
• cealaltă în care termenul de comparație primește desinența -nál/-nél: drágább a másiknál.
Superlativul relativ se formează de la comparativ, cu prefixul leg-, cuvântul fiind precedat dearticolul
hotărât: a legdrágább „cel mai scump”, a legvilágosabban „în modul cel mai cla

Adjective formate prin sufixare

-i
Acest sufix foarte productiv se adaugă deseori la nume de ocupații (orvosi „medical”, tanári„profesoral,
de profesor”) și de continente, țări, regiuni și localități (amerikai „american”,magyarországi „din
Ungaria”, budapesti „budapestan, din Budapesta”, bukaresti „bucureștean, din București”). Mai rar,
formează adjective de la adverbe, de exemplu további „complementar, suplimentar, următor, ulterior”.
Același sufix poate fi adăugat și la unele postpoziții. Adjectivele astfel formate se plasează după un
substantiv cu care formează atributul altui substantiv, acesta urmând după postpoziție: az
ablakelőtti szék „scaunul dinaintea ferestrei”, a baleset utáni óra „ora de după accident”, a
fák közöttiház „casa dintre copaci”, a ház körüli kert „grădina din jurul casei”.
-s/-os/-as/-es/-ös
Adăugat la substantive, acest sufix formează în principal adjective cu sensul „care deține sau este
prevăzut cu ceea ce denumește cuvântul bază”. Exemple: szilvás „cu prune” (de la szilva „prună”, cu
schimbarea a > á), hibás „greșit” (de la hiba „greșeală”, cu schimbarea a > á), súlyos „grav” (de
la súly „greutate”), dühös „furios” (de la düh „furie”), mérges „supărat” (de la méreg 1. „otravă; 2.
mânie”, cu căderea vocalei dinaintea consoanei finale), kedves „amabil, drăguț” [de la kedv „1.
dispoziție; 2. chef (de a face ceva)”], aranyos cu același sens, în limbajul familiar (de la arany„aur”).
-ú/-ű
Acest sufix se adaugă la substantivul unui grup nominal, acesta devenind astfel adjectiv. Uneori se
scrie într-un singur cuvânt:
• rossz „rău” + kedv „dispoziție” > rosszkedvű „prost dispus”;
• közép „mijloc” + termet „înălțime” > középtermetű „de înălțime medie”;
• négy „patru” + láb „picior” > négylábú „patruped”;
• jó „bun” + szív „inimă” > jószívű „inimos, cu inimă bună”.
Alte formațiuni de acest gen se scriu în două cuvinte:
• barna „brun” + haj „păr” > barna hajú „brunet”;
• kék „albastru” + szem „ochi” > kék szemű „cu ochi albaștri”.
-atlan/-etlen
Acesta este un sufix numit „privativ”. Se folosește mai ales la formarea, de la verbe, a perechii negative
a participiului lor prezent: olvas „a citi” > olvasott „citit” ≠ olvasatlan „necitit”, ismer „a cunoaște”
> ismert „cunoscut” ≠ ismeretlen „necunoscut”, elad „a vinde” > eladott „vândut”
≠eladatlan „nevândut”, fizet „a plăti” > fizetett „plătit” ≠ fizetetlen „neplătit”.

19
-cska/-ocska/-acska/-cske/-ecske/-öcske
Acest sufix, ale cărui variante se repartizează la fel ca variantele sufixului de plural (vezi Pluralul
substantivelor, adjectivelor și pronumelor de persoana a III-a) servește la formarea de diminutive de la
substantive, dar și de la adjective: nagy > nagyocska „mărișor”, szép „frumos” >szépecske „frumușel”.
-ka/-ke
Este un sufix diminutiv mai puțin frecvent decât precedentul. Exemple: kicsi „mic”
> kicsike „micuț”,vékony „subțire” > vékonyka „subțirel”.

Numeralele

Forme
a) Numeralele cardinale
Cifrele (Forma sau terminația a doua este cea de acuzativ, a treia ‐ cea de plural):
0: nulla, -át, -ák
1: egy, -et
2: kettő, -t
3: három, hármat
4: négy, -et
5: öt, -öt
6: hat, -ot
7: hét, hetet
8: nyolc, -at
9: kilenc, -et
Aceleași forme se folosesc singure, când se numără, și ca adjective, în afară de kettő „doi”, care are
forma de adjectiv két. Totuși, kettő se folosește, rar, cu valoare adjectivală, pentru a evita confuzia cu
alt număr, hét „șapte”, de exemplu când se exprimă ora: tizennégy óra kettő perc „ora 14 și două
minute”.
Zecile:
10: tíz, -et
20: húsz, -at
30: harminc, -at
40, 50, 60, 70, 80 și 90 se formează de la cifrele zecilor, cu sufixul -van/-ven: negyven, -et;ötven, -
et; hatvan, -at; hetven, -et; nyolcvan, -at; kilencven, -et.
100: száz, -at, -ak
1000: ezer, ezret, ezrek
1.000.000: egy millió, -t, -k
1.000.000.000: egy milliárd, -ot, -ok

20
Numerele de la 11 la 19 și de la 21 la 29 se formează astfel: cifra zecilor cu vocala scurtată + sufixul -
n/-on/-en/-ön + cifra unităților: tizenegy, -et „unsprezece” (literal „zece-pe-unu”),huszonnégy, -
et „douăzeci și patru” etc.
Peste 31, numeralele se formează prin compunere directă: harminchárom, -hármat „treizeci și
trei”,százötvenkettő, -t „152” etc.
Numeralele substantivate primesc aceleași desinențe de complemente ca și substantivele: Látom mind
az ötöt „Îi văd pe toți cei cinci”, mind az ötben „în toate cele cinci” etc.
b) Numeralele fracționare se formează de la cele cardinale, cu sufixul -ad/-ed/-öd. În unele au loc
schimbări fonetice: három > harmad, -ot „treime”, négy > negyed, -et „pătrime, sfert”, hét >heted, -
et „șeptime”, tíz > tized, -et „zecime”, húsz > huszad, -ot „douăzecime”, ezer > ezred, -et„miime”. Numai
jumătatea este exprimată cu un cuvânt aparte, fél, felet.
c) Numeralele ordinale se formează de la cele fracționare, cu sufixul -ik: harmadik, -
at „treilea”,negyedik, -et „patrulea”, ötödik, -et „cincilea”, hatodik, -at „șaselea”, hetedik, -
et „șaptelea”,nyolcadik -at „optulea”, kilencedik, -et „nouălea”, tizedik, -et „zecelea”, huszadik, -
at „douăzecilea”,huszonhatodik, -at „douăzeci și șaselea”, negyvenötödik, -et „patruzeci și cincilea”.
Sunt două excepții: első, -t „întâi”, un cuvânt aparte, fără sufixul -ik, și második, -at „doilea”, format de la
cuvântul más „alt”, dar numeralele ordinale derivate de la zeci + 1 sunt
regulate: huszonegyedik„douăzeci și unulea”, harmincegyedik „treizeci și
unulea”, huszonkettedik „douăzeci și doilea”,harminckettedik „treizeci și doilea”.
Sufixe care se pot adăuga la numerale
-as/-es/-os/-ös
Cu acest sufix se formează substantive care denumesc
numerele: egyes „unu” ötös „cinci”, hatos„șase”, százas „o sută”. Unele formațiuni au particularități,
precum căderea ultimei vocale (három >hármas „trei”, ezer > ezres „o mie”) și căderea
lui ő final: kettő > kettes „doi”. Exemple de folosire:
• ca substantive:
– simpla denumire a numărului: A tizenhármas szerencsés szám „Treisprezecele este un număr
norocos”;
– pentru a denumi notele școlare: Tizesem van matematikából „Am 10 la matematică”;
• ca adjective:
– pentru a desemna încăperile dintr-o clădire: a százkilences szoba „camera 109”;
– pentru a desemna liniile de transport în comun: a hatos busz „autobuzul 6”.
Sufixul se poate adăuga și la numerele scrise în cifre: 1-es, 5-ös, 6-os, 100-as, 13-as.
-an/-en
Numeralul prevăzut cu acest sufix exprimă numărul de persoane prezente într-o situație. Aplicarea sa
prezintă aceleași particularități ca și cea a sufixului -as/-es/-os/-ös: căderea ultimei vocale
lakettő > ketten „doi”, három > hárman „trei”, ezer > ezren „o mie”.

21
Exemple în propoziții: Csak mi ketten vagyunk „Suntem numai noi doi”, Hárman voltunk ott „Eram acolo
trei”, Négyen szálltunk be a kocsiba „Am urcat patru în mașină”, Néhány ezren jöttek el „Au venit
câteva mii”.
Întrebarea pentru complementul astfel format este hányan? „câți?”
-szor/-szer/-ször
Cu numeralele cardinale, acest sufix este folosit pentru a forma adverbe care exprimă de câte ori are
loc un proces*, precum și înmulțitorul în operația aritmetică de înmulțire: háromszor „de trei
ori”, négyszer „de patru ori”, ötször „de cinci ori”: Kétszer kerestelek, de nem voltál otthon „Te-am
căutat de două ori, dar nu erai acasă”, Hatszor hat harminchat „6 × 6 = 36”. Cuvântul interogativ
corespunzător este hányszor „de câte ori?”
Aplicat la numerele fracționare, acest sufix exprimă numărul de ordine al unui proces într-o serie de
procese: harmadszor „a treia oară”, negyedszer „a patra oară”, ötödször „a cincea oară”.
Excepții:először „prima oară”, másodszor „a doua oară”. Exemplu în propoziție: Már hetedszer mondom
neked, hogy ne csináld ezt! „A șaptea oară îți spun să nu faci asta!” Cuvânt interogativ:hányadszor? „A
câta oară?”

Pronumele personale

Pronumele personale maghiare, în afară de cele de politețe, sunt én „eu”, te „tu”, ő „el,
ea”, mi„noi”, ti „voi” și ők „ei, ele”.
Sunt două pronume de politețe, ambele de persoana a III-a: ön (plural önök), care corespunde cu
„dumneavoastră”, și maga (plural maguk), care corespunde aproximativ cu „dumneata”.
Exemple:Feldöntötte magát egy kocsi „Te-a doborât o mașină”, Úgy kellett magának! „Așa ți-a trebuit
(dumitale)!”, Önnél van pénz? „Aveți bani la dumneavoastră?”
Pronumele maga este format de la rădăcina mag, cu sufixele personale posesive. Se folosește și ca
pronume personal de întărire, putând chiar înlocui pronumele personal obișnuit: (én) magam „eu
însumi” (Pentru simplificare, aici se dau echivalentele românești numai la masculin.), (te) magad„tu
însuți, (ő) maga „el însuși”, (mi) magunk „noi înșine”, (ti) magatok „voi înșivă”, (ők) maguk„ei înșiși”. În
plus, acest cuvânt este și pronume reflexiv: Látom magam(at) „Mă văd”, Főzökmagamnak „Îmi gătesc”.
Desinența de acuzativ nu este obligatorie pentru formele de persoana I și a II-a singular ale acestui
pronume.
Există și un pronume personal numit „reciproc”, egymás: Szeretik egymást „Se iubesc (unul pe
altul)”, Írnak egymásnak „Își scriu unul altuia”.
Pe când pronumele de politețe, cel reflexiv și cel reciproc îndeplinesc funcțiile de complemente
indirecte și circumstanțiale ca și substantivele, adică cu desinențe care li se adaugă, celelalte pronume
personale care au aceste funcții se formează de la desinențe de complemente și postpoziții, la care se
adaugă sufixele personale posesive pentru obiectul posedat unic:

Caz/Bază Pers. I sing. Pers. a II-a Pers. a III- Pers. I Pers. a II-a Pers. a III-

22
 sing. a sing. pl. pl. a pl.

Nominativ én „eu” te „tu” ő „el, ea” mi „noi” ti „voi” ők „ei, ele”

Acuzativ [-
engem(et) „pe mine” téged(et) őt minket titeket őket
(e)t]*

Dativ (-nak/-
nekem „mie” neked neki nekünk nektek nekik
nek)**

-ba/-be belém*** „în mine” beléd belé belénk belétek beléjük

-ban/-ben bennem „în mine” benned benne bennünk bennetek bennük

belőlem**** „din
-ból/-ből belőled belőle belőlünk belőletek belőlük
mine”

-ért értem „pentru mine” érted érte értünk értetek értük

-hoz/-hez/-
hozzám „la mine” hozzád hozzá hozzánk hozzátok hozzájuk
höz

-nál/-nél nálam „la mine” nálad nála nálunk nálatok náluk

-ra/-re rám „pe mine” rád rá ránk rátok rájuk

-n/-on/-en/-ön rajtam***** „pe mine” rajtad rajta rajtunk rajtatok rajtuk

rólam „de pe mine,

-ról/-ről rólad róla rólunk rólatok róluk
despre mine”

-tól/-től tőlem „de la mine” tőled tőle tőlünk tőletek tőlük

-val/-vel velem „cu mine” veled vele velünk veletek velük

miattam****** „din
miatt miattad miatta miattunk miattatok miattuk
cauza mea”

Note:
* Formele de acuzativ (complement direct) de persoana I și a II-a sunt neregulate. Totodată, la singular,
desinența de acuzativ este facultativă, forma fără desinență fiind chiar mai frecventă decât cea cu -et.
Numai formele de persoana a III-a sunt regulate.

23
** În coloana I a tabelului figurează desinențele de complemente și o postpoziție (ca exemplu) de la
care se formează sau cărora le corespund pronume personale cu funcție de complemente indirecte și
circumstanțiale.
*** Acest pronume nu provine direct de la desinența corespunzătoare, ci de la cuvântul lor de origine
comun, substantivul bél „măruntaie, parte internă”.
**** Nici acest pronume nu provine direct de la desinența corespunzătoare, ci de la cuvântul lor de
origine comun, tot bél, de la care provine și postpoziția belül „în interiorul”.
***** Acest pronume are drept bază un cuvânt vechi dispărut, neatestat, dar
reconstituit, *rog„proximitate”. Ca desinență de complement îi corespunde -n/-on/-en/-ön, de la care nu
s-a format pronume.
****** Acesta este doar un singur exemplu de pronume format de la o postpoziție. Sunt multe postpoziții
de la care se pot forma pronume personale (vezi Postpoziții).
Ca și desinențele de complemente de loc, pronumele personale cu această funcție constituie serii triple
ale căror componente diferă în funcție de tipurile de verbe cărora li se pot subordona:
• verbe care exprimă deplasarea spre locul respectiv;
• verbe care exprimă deplasarea dinspre locul respectiv;
• verbe care nu exprimă deplasarea sau care exprimă deplasarea în limitele locului respectiv.

Fără deplasare spre sau dinspre

Cu deplasare spre loc Cu deplasare dinspre loc
loc

Belé szúrta a kést A kés benne van Kihúzza belőle a kést

„A înfipt cuțitul în el” „Cuțitul este în el” „Scoate cuțitul din el”

A testvérem elment tőlem

A testvérem eljött hozzám A testvérem nálam lakott
„Fratele meu a plecat de la
„Fratele meu a venit la mine” „Fratele meu a locuit la mine”
mine”

A gyerek alszik, tegyél rátakarót

A takaró rajta van Ne vedd le róla a takarót!
„Copilul doarme, pune o pătură
„Pătura este pe el” „Nu lua pătura de pe el!”
pe el”

Ca în cazul desinențelor respective, sensul local al acestor pronume este doar cel principal. Ele pot fi și
complemente indirecte. Exemplu: Elolvastad a könyvet? Mit gondolsz róla? „Ai citit cartea? Ce crezi
despre ea?”
Pentru a scoate în evidență aceste pronume, ele se compun cu pronumele personale în nominativ de
aceeași persoană: énvelem „cu mine” (nu cu altcineva), őneki „lui, ei” (nu altcuiva), temiattad „din cauza
ta” (nu a altcuiva).
Pronumelor personale formă neaccentuată în acuzativ de persoana a II-a și a III-a românești nu le
corespund pronume în maghiară, ci desinențe personale verbale specifice, cele de la conjugarea
numită „definită”, adică cu verbul având complement direct definit.

24
Demonstrativele

Demonstrativele maghiare au în general aceeași formă ca adjective și ca pronume. Acestea sunt:

• ez care corespunde cu „acest, această, acesta, aceasta”, la plural ezek „acești, aceste, aceștia,
acestea”;
• az „acel, acea, acela, aceea”, la plural azok „acei, acele, aceia, acelea”*.
Nu trebuie confundat az pronume demonstrativ cu az articol hotărât. Pronumele este accentuat în
vorbire, dar articolul nu. Exemplu: Az az én házam „Aceea este casa mea” (demonstrativul este
primul az).
Demonstrativele primesc aceleași desinențe de complement ca și substantivele. Consoana inițială a
tuturor desinențelor asimilează consoana z a demonstrativelor ez și az, inclusiv când acestea constituie
ultimul element al unor pronume compuse: erre „pe acesta”, arra „pe acela”; ebbe „din
acesta”, abba „din acela”; ehhez „la acesta”, ahhoz „la acela” (complemente de loc atunci când verbul
lor regent exprimă deplasarea către locul respectiv); ebben „în acesta”, abban „în acela”;ennél „la
acesta”, annál „la acela” (complemente de loc atunci când verbul lor regent nu exprimă deplasarea
către locul respectiv)**; ugyanennek „aceluiași (de aici)”, ugyanannak „aceluiași (de acolo)”. Cu
desinența -val/-vel, aceste pronume au două variante corecte. Într-una din ele, v îl asimilează pe z, în
cealaltă z îl asimilează pe v: evvel/ezzel „cu acesta”, avval/azzal „cu acela”.
Particularități ale adjectivelor demonstrative
Adjectivele demonstrative sunt în general urmate de articol hotărât: Ez a férfi az apám „Omul acesta
este tatăl meu”, Az a lány a nővérem „Fata aceea e soră-mea”.
Adjectivele demonstrative se deosebesc de pronume pierzându-l pe z atunci când cuvântul următor
începe cu o consoană, iar substantivul din grup este urmat de o postpoziție: E két mosógép között
nincs különbség „Între aceste două mașini de spălat nu este diferență”. Este la fel când există o
postpoziție cu consoană inițială care urmează după demonstrativ: a miatt az asszony miatt „din cauza
acelei femei”. Aceste forme nu primesc desinențe.
Demonstrativele ez și az, precum și cele compuse cu acestea sunt, atunci când determină un
subtantiv, singurele adjective care se acordă în număr și în caz (nominativ, dativ, acuzativ) cu
substantivul determinat, adică primesc sufixul de plural și aceeași desinență de complement.
Exemple: Ismerem ezeket az embereket „Îi cunosc pe oamenii aceștia”, Ugyanazzal a
lánnyal jár„Umblă cu aceeași fată”. Postpoziția folosită cu un substantiv fără desinență determinat de
un demonstrativ este prezentă de două ori: și după demonstrativ, și după substantiv: ez előtt a
házelőtt „înaintea acestei case”, e miatt a fiú miatt „din cauza acestui băiat”, az alá a híd alá „sub podul
acela”, a mögött a fa mögött „în spatele copacului aceluia”. Totuși, postpoziția urmează numai
substantivul dacă cere o desinență de complement pentru substantiv și pentru demonstrativ:ezzel a
fiúval együtt „împreună cu băiatul acesta”, azon a hegyen túl „dincolo de muntele acela”.
Funcții ale pronumelor demonstrative
Pronumele demonstrativ az, care în principiu este de depărtare, nu are totdeauna această trăsătură.
Două astfel de situații:

25
• Az poate reprezenta un nume predicativ, funcție în care nu are echivalent în română. Exemple:–
Egyetemista vagy? – Az vagyok. „– Ești stundent? – Sunt”; – Ők magyarok? – Azok. „– Ei sunt
maghiari? – Sunt.”
• În propoziția principală a unei fraze, az este deseori antecedentul unei propoziții
subordonate:Azt mondja, hogy a radarban nem lehet megbízni „Spune că nu te poți încrede în radar”
(literal „Aceea spune că ...”), Az lehetetlen, hogy én 140-nel mentem volna! „Este imposibil ca eu să fi
mers cu 140 la oră!” (lit. „Aceea este imposibil ca ...”).

Pronume relative

Pronumele relative maghiare au forma pronumelor interogative, precedată de vocala a:

• Ami (de la mi? „ce?”) (plural amik) se referă în general la:
– noțiuni abstracte sau acțiuni: Nem tudnád legalább egyszer azt csinálni, amit anyád mond?„N-ai
putea să faci măcar o dată ce-ți spune maică-ta?”;
– lucruri: Ő ette meg az egész csokit, amit vettél nekünk „El a mâncat toată ciocolata pe care ne-ai
cumpărat-o”.
• Aki (de la ki? „cine?”) (plural akik) se referă la persoane: Ki az a nő, aki ott áll? „Cine este femeia care
stă acolo?”
• Amelyik (de la melyik? „care?”) (plural amelyek) se referă la o persoană sau la un lucru considerat
printre altele: Az a szék, amelyikre leült, nem kényelmes „Scaunul pe care v-ați așezat nu este
confortabil”.
Pronumele relativ primește aceleași desinențe de complemente ca și substantivul, conform funcției pe
care o are în propoziția pe care o introduce. De exemplu desinența de acuzativ -t/-et dacă este
complement direct (primele două exemple), -re (ultimul exemplu) sau altă desinență dacă este alt tip de
complement. Bineînțeles, nu primește nicio desinență dacă este la nominativ, fiind subiect (al treilea
exemplu).
Cât despre construcția frazei în care se folosește un pronume relativ, acesta este adesea anticipat în
propoziția principală de demonstrativul az, ca în primul exemplu. Conform normei ortografice maghiare,
înaintea pronumelui relativ se pune totdeauna virgulă, ca și înaintea oricărui cuvânt care introduce o
propoziție subordonată.
Cuvinte nehotărâte

În maghiară sunt multe pronume, adjective și adverbe nehotărâte formate prin compunere din unele
elemente prime de compunere și pronume, adjective și adverbe interogative.
Unul din aceste elemente prime este vala-, care nu funcționează singur. Cu acesta se formează:
valahogy „cumva”: Megpróbálom megcsinálni valahogy „Voi încerca s-o fac cumva”
valahol „undeva” (cu verbe care nu exprimă deplasarea spre sau dinspre un loc): Van egy
szótáram valahol, de nem tudom hol „Am un dicționar pe undeva, dar nu știu unde”

26
valahonnan „de undeva” (cu verbe care exprimă deplasarea dinspre un loc): Jön egy
zajvalahonnan „Vine un zgomot de undeva”
valahova/valahová „undeva” (cu verbe care exprimă deplasarea spre un loc): Majd
megyekvalahova szabadságra, de még nem tudom hova „O să merg undeva în concediu, dar încă nu
știu unde”
valaki „cineva”: Keres téged valaki „Te caută cineva”
valamelyik „careva”: Induljatok el valamelyik úton dél felé; így elértek a tengerhez „Porniți pe careva
drum spre sud; așa o să ajungeți la mare”
valami „ceva”: Szükséged van-e valamire? „Ai nevoie de ceva?”
valamikor „cândva”: Gyalog megyünk, és majd odaérünk valamikor „Mergem pe jos și o să ajungem
cândva”
valamilyen „de vreun fel, vreun”: Van-e itthon valamilyen ital? „Este acasă vreo băutură?”
Alt element prim este se(m), care se folosește și singur, cu sensul „nici”:
sehogy „nicicum”: Sehogy se tudom megjavítani ezt a motort „Nu pot repara nicicum motorul ăsta”
sehol „niciunde, nicăieri” (cu verbe care nu exprimă deplasarea spre sau dinspre un loc): Sehol se
találom a szemüvegemet „Nu-mi găsesc ochelarii niciunde”
sehonnan „de niciunde/nicăieri” (cu verbe care exprimă deplasarea dinspre un loc): Sehonnansem
várhatsz segítséget „Nu poți aștepta ajutor de niciunde”
sehova/sehová „niciunde, nicăieri” (cu verbe care exprimă deplasarea spre un loc): Nem
meheteksehova „Nu pot merge niciunde”
semelyik „niciunul” (dintre mai mulți): Van itt sok ruha, de semelyik sem tetszik „Sunt multe haine aici,
dar niciuna nu-mi place”
semmi „nimic”: Semmire sincs szükségem „N-am nevoie de nimic”
semmikor „nicicând”: Nem jöhetsz hozzánk se ma, se holnap, semmikor „Nu poți veni la noi nici azi, nici
mâine, nicicând”
semmilyen „niciun fel de, de niciun fel”: Semmilyen ital sincs itthon „Nu e niciun fel de băutură acasă”
senki „nimeni” (cu schimbarea lui m în n): Nem láttam senkit „N-am văzut pe nimeni”

Adverbe

Adverbe formate prin sufixare

Spre deosebire de limba română, în care multe adjective se folosesc cu aceeași formă și ca adverbe
de mod, în maghiară acestea se formează de la adjective, formare pentru care există trei sufixe.

27
Cel mai frecvent este -n/-an/-en. Variantele sale se repartizează ca cele ale sufixului de plural
(vezi Pluralul substantivelor, adjectivelor și pronumelor de persoana a III-a). Exemple:
tiszta „curat” > tiszták „curați”, tisztán „(în mod) curat” (cu schimbarea a > á);
gyenge „slab” > gyengék „slabi”, gyengén „(în mod) slab” (cu schimbarea e > é);
piszkos „murdar” > piszkosak „murdari”, piszkosan „(în mod) murdar”;
teljes „complet” > teljesek „compleți”, teljesen „cu totul, complet”;
kíváncsi „curios” > kíváncsiak „curioși”, kíváncsian „(în mod) curios”;
kitűnő „excelent” > kitűnőek „excelenți”, kitűnően „(în mod) excelent”.
Sunt și formațiuni neregulate, de exemplu nagy „mare” > nagyok „mari” (plural de asemenea neregulat)
> nagyon „foarte” (vocala o în loc de a) și könnyű „ușor” > könnyen „cu ușurință” (căderea vocalei finale
a adjectivului).
Un sufix mai puțin frecvent decât precedentul este -ul/-ül. Formează mai ales:
• toate adverbele cu sensul „în cutare
limbă”: magyarul „ungurește”, románul „românește”,törökül „turcește” etc.;
• adverbele de la adjectivele terminate în -an sau -en: kellemetlenül „(în mod) neplăcut”.
În această categorie intră ca formațiune neregulată adverbul jól „bine” (de la jó „bun”), cu căderea
vocalei sufixului.
Un al treilea sufix de formare a adverbelor, cel mai puțin frecvent, este -lag/-leg, care se poate adăuga
și la substantive: logikai „logic” > logikailag „(în mod) logic”, fő „principal” > főleg „în
principal”, tény „fapt” > tényleg „cu adevărat”.
Adverbe de loc
Ca și desinențele de complemente de loc, mai multe adverbe de loc se caracterizează printr-un sistem
triplu de exprimare a locului: locul spre care se face o deplasare, cel în care este sau are loc ceva și cel
dinspre care se face o deplasare. Adverbele care răspund la întrebarea hova/hová?„încotro?” pot fi
compuse cu postpoziția felé „spre”, iar bara oblică din tabel separă variante ambele corecte:

hova/hová? „încotro?” hol? „unde?” honnan? „de unde?”

ki(felé) „afară (spre exterior)” kint/kinn „afară (în exterior) kintről „de afară”

be(felé) „înăuntru (spre interior)” bent/benn „înăuntru (în interior)” bentről „dinăuntru”

le(felé) „în jos” lent/lenn „jos” lentről „de jos”

fel/föl(felé) „în sus” fent/fenn/fönt/fönn „sus” fentről/föntről „de sus”

ide(felé) „încoace” itt „aici” innen „de aici”

oda(felé) „încolo” ott „acolo” onnan „de acolo”

Vezi și Gradele de comparație ale adjectivelor și adverbelor.

28
Verbul – indicativul prezent

La verbele regulate, această formă are la bază rădăcina verbului, cea care se găsește în dicționare,
sau tema* acestuia, la care se adaugă desinențe personale specifice. Vocalele acestora se
armonizează cu celelalte vocale ale verbului (vezi Armonia vocalică). De aici rezultă trei variante de
desinențe (cu caractere aldine în tabele). Pronumele personale se folosesc numai pentru a scoate în
evidență persoana, deoarece aceasta reiese foarte bine din desinențe.
Iată trei exemple de conjugare dintre verbele regulate de tipul cel mai frecvent:
vár a aștepta beszél a vorbi fütyül a fluiera

várok aștept beszélek vorbesc fütyülök fluier

vársz aștepți beszélsz vorbești fütyülsz fluieri
vár așteaptă beszél vorbeșt fütyül fluieră
várun așteptăm beszélünk e fütyülünk fluierăm
k așteptați beszéltek vorbim fütyültök fluierați
vártok așteaptă beszélnek vorbiți fütyülnek fluieră
várna vorbesc
k
Această categorie de verbe se caracterizează prin absența desinenței (sau desinență 0) la persoana a
III-a singular, dar mai este una, mai restrânsă, care are desinența -ik la această persoană și, la
majoritatea acestor verbe, desinența -om, -em sau -öm la persoana I singular. Exemple: játszik „a (se)
juca” – játszom „(mă) joc”, érkezik „a sosi” – érkezem „(eu) sosesc”, öltözik „a se îmbrăca” –
öltözöm „mă îmbrac”**.
În aceste două categorii de verbe sunt și din acelea care nu au desinența -sz la persoana a II-a
singular, cele a căror rădăcină se termină în s, în sz sau în z. Acestea au la persoana a II-a singular
desinența -ol, -el sau -öl. Exemple de asemenea verbe sunt olvas „a citi” – olvasol „citești”, tesz „a
pune” – teszel „pui” și öltözik „a se îmbrăca” – öltözöl „te îmbraci”.
O trăsătură importantă a sistemului verbal maghiar este existența a două categorii de conjugare, prin
urmare a două serii de desinențe. Verbele prezentate mai sus sunt la conjugarea fărăcomplement
direct definit, pe scurt conjugarea nedefinită. Aceasta este cea a verbelor intranzitive și a celor
tranzitive când nu au complement direct sau când au complement direct nedefinit.
Cealaltă conjugare este a verbelor tranzitive atunci când au complement direct definit, pe scurt
conjugarea definită. Ca exemple, iată verbele prezentate la început, de data aceasta la conjugarea
definită:

várom o aștept
várod o aștepți
várja o așteaptă
várjuk a lányt o pe fată
várjátok așteptăm
várják o așteptați
o așteaptă

29
 várlak te/vă aștept

beszélem vorbesc
beszéled vorbești
beszéli vorbește
ezt a limba
beszéljük vorbim
nyelvet aceasta
beszélite vorbiți
k vorbesc
beszélik

fütyülöm fluier
fütyülöd fluieri
fütyüli fluieră
az éneket cântecul
fütyüljük fluierăm
fütyülitek fluierați
fütyülik fluieră

Observații referitoare la desinențe:

1. La conjugarea definită, toate verbele au desinență la persoana a III-a singular.

2. Verbele care au desinența -om/-em/-öm la conjugarea nedefinită au aceeași desinență și la

conjugarea definită: játszom egy szerepet „joc un rol” și játszom a szerepemet „îmi joc rolul”.

3. Verbele care la conjugarea nedefinită au desinența -ol/-el/-öl la persoana a II-a singular, posedă la
conjugarea definită aceeași desinență ca celelalte verbe: olvasol egy könyvet „citești o
carte”, olvasod a könyvet „citești cartea”.

4. La aceleași verbe ca la punctul 3, consoana finală de rădăcină s, sz sau z asimilează consoana j a

desinențelor care au această inițială, iar s, sz și z se lungesc (se dublează în scris): olvassa a
könyvet „citește cartea”, játsszák a szerepüket „(ei/ele) își joacă rolul”, főzzük az ebédet„preparăm
prânzul”.

5. La conjugarea definită, desinențele anticipă sau reiau complementul direct, prin urmare au și
funcția îndeplinită în română de pronumele personale formă neaccentuată în acuzativ de persoana a
III-a („îl, o, îi, le”), dar fără să distingă numărul complementului direct. Exemplu: – Énekeled az
éneket? – Nem, fütyülöm „– Cânți cântecul? – Nu, îl fluier”.

6. Și pronumele personale formă neaccentuată în acuzativ de persoana a II-a românești („te, vă”) își
au corespondentul lor maghiar în desinența -lak/-lek, dar tot fără distincție de număr și folosită
numai cu verbul la persoana I singular: várlak „te/vă aștept”, nézlek „(eu) te/vă privesc”.

Negarea verbului se face cu cuvântul negativ nem „nu”, plasat înaintea sa. Exemplu: Szilvia
énekel„Szilvia cântă” → Szilvia nem énekel „Szilvia nu cântă”. Un verb negat cu nem se poate repeta
și nega de data aceasta cu alt cuvânt negativ, sem „nici”: Én sem énekelek „Nici eu nu cânt”. Și în
maghiară, în acest caz se poate omite verbul a doua oară: Én sem „Nici eu”.

Verbe cu particularități

30
a) Verbele cu rădăcina/tema terminată în vocală lungă + t sau în două consoane au la indicativ
prezent unele forme personale diferite de cele ale verbelor celor mai tipice:

• desinența -asz/-esz la persoana a II-a singular, conjugarea nedefinită;

• desinența -otok/-etek/-ötök la persoana a II-a plural, conjugarea nedefinită;
• desinența -anak/-enek la persoana a III-a plural, conjugarea nedefinită;
• desinența -alak/-elek la conjugarea definită cu verb la persoana I singular și complement direct de
persoana a II-a.

Exemple:

választ a alege ért a înțelege feldönt a doborî

választasz alegi értesz înțelegi feldöntesz dobori

választotok alegeți értetek înțelegeți feldöntötök doborâți
választanak (ei/ele) értenek (ei/ele) feldöntenek (ei/ele)
választalak aleg értelek înțeleg feldöntelek doboară
(eu) (eu) te/vă te/vă
te/vă înțeleg dobor
aleg

b) Unele verbe cu desinența -ik la persoana a III-a singular au la conjugarea nedefinită, persoana I
singular, desinența -ok/-ek/-ök, atipică pentru această categorie de verbe: futballozik –
futballozok „joc fotbal” biciklizik – biciklizek „(eu) merg cu bicicleta”, eltűnik – eltűnök „(eu) dispar”.

c) Unele verbe pierd la unele persoane vocala dinaintea consoanei finale a rădăcinii:

• exemple pentru verbe cu rădăcina terminată în s, sz sau z, care pierd vocala la persoanele I
singular, a II-a singular și I plural:

– érez „a simți”: érzek „(eu) simt”, érzel „simți”, érzünk „simțim”;

– ellenőriz „a controla”: ellenőrzök „controlez”, ellenőrzöl „controlezi”, ellenőrzünk „controlăm”;

• exemplu pentru verbe cu rădăcina terminată în altă consoană, care pierd vocala la persoanele I
singular și plural: mozog „a se mișca”: mozgok „mă mișc”, mozgunk „ne mișcăm”.

d) Alte verbe primesc la persoana a II-a plural o vocală înaintea consoanei finale a rădăcinii: fürdik„a
face baie” – fürödtök „faceți baie”.

Verbe neregulate

van „a fi”

La indicativ prezent, acest verb are următoarele forme:

vagyok (eu) sunt

vagy ești
van este
vagyunk suntem
vagytok sunteți
vannak (ei/ele) sunt

31
La negativ, la persoana a III-a, acest verb are două forme la singular și două la plural constituite din
cuvinte diferite de forma afirmativă, câte unul la fiecare număr incluzând sensul „nici”. Exemple în
propoziții:

Péter nincs Budapesten „Péter nu e la Budapesta”;

Éva sincs otthon „Nici Éva nu e acasă”;
A gyerekek nincsenek az osztályokban „Copiii nu sunt în clase”;
A tanárok sincsenek az iskolában „Nici profesorii nu sunt în școală”.

Acest verb mai are particularitatea ca la indicativ prezent, în calitate de verb copulativ să fie prezent
la persoanele I și a II-a, dar obligatoriu omis la persoana a III-a: A feleségem orvos, és én is orvos
vagyok „Soția mea este medic, și eu de asemenea sunt medic” (literal „-a soție-mea medic, și eu de-
asemenea medic sunt”) Ezek a virágok drágák „Florile acestea sunt scumpe” (lit. „Aceste -le flori
scumpe”).

megy „a merge”: megyek, mész, megy, megyünk, mentek, mennek

jön „a veni”: jövök, jössz, jön, jövünk, jöttök, jönnek

alszik „a dormi”:

• conjugarea nedefinită: alszom, alszol, alszik, alszunk, alszotok, alszanak

• conjugarea definită: alszom, alszod, alussza, alusszuk, alusszátok, alusszák

fekszik „a fi culcat”: fekszem, fekszel, fekszik, fekszünk, fekszetek, fekszenek

____________________

* Tema verbului este formată din rădăcină + cel puțin un sufix.

** Multe verbe care sunt reflexive în română nu sunt la fel și în maghiară.

*** Pentru simplificare, aici se dau echivalentele românești numai la masculin.

Verbul – indicativul trecut

Formare
În exemplele de mai jos, la persoana a III-a singular, conjugarea nedefinită (fără complement direct
definit), persoană la care nu există desinență personală (altfel spus, la care desinența este 0), se
poate vedea marca trecutului, un sufix adăugat la rădăcina (uneori tema*) verbului:

1 2 3 4 5 6 7 8

tanít „a
énekel „a marad „a tart „a üt „a keres „a mond „a szeret „a
învăța (pe
cânta” rămâne” ține” lovi” căuta” zice” iubi”
cineva)”

énekelt„(e maradt„răm tartott„ți tanított „în ütött„lo keresett„c mondott„z szeretett„i

32
 l/ea)
ânea” nea” văța” vea” ăuta” icea” ubea”
cânta”**

Marca trecutului are mai multe variante în funcție de sunetul sau sunetele cu care se termină
rădăcina/tema verbului și de regulile armoniei vocalice.

1. Varianta -t se folosește la:

• verbele cu rădăcina/tema terminată în l, r, j, ly, n sau ny – exemplul 1;

• unele verbe cu rădăcina/tema terminată în d, în general precedat de a sau e – exemplul 2.

2. Variantele -ott, -ett sau -ött, în funcție de regulile armoniei vocalice, sunt prezente:

• la toate persoanele verbelor a căror rădăcină/temă se termină:

– în două consoane – exemplul 3;

– în vocală lungă + t – exemplul 4;
– în vocală scurtă + t, în cazul verbelor monosilabice – exemplul 5;

• numai la persoana a III-a singular:

– a verbelor a căror rădăcină/temă se termină în p, b, k, g, gy, m, f, v, s, sz sau z – exemplul 6;

– a verbelor a căror rădăcină/temă se termină în vocală scurtă + t, în cazul verbelor plurisilabice –
exemplul 8.
– a unor verbe a căror rădăcină/temă se termină în d – exemplul 7;

Marca trecutului este urmată de desinențe personale la celelalte persoane decât a III-a singular. Sunt
două serii de variante, în funcție de regulile armoniei vocalice. La conjugarea nedefinită, acestea sunt
cele din tabelul de mai jos:

énekeltem„c maradtam„ră tartottam„ți ütöttem„lo kerestem„c mondtam„z szerettem„i

ântam” mâneam” neam” veam” ăutam” iceam” ubeam”
énekeltél maradtál tartottál ütöttél kerestél mondtál szerettél
énekelt maradt tartott ütött keresett mondott szeretett
énekeltünk maradtunk tartottunk ütöttünk kerestünk mondtunk szerettünk
énekeltetek maradtatok tartottatok ütöttetek kerestetek mondtatok szerettetek
énekeltek maradtak tartottak ütöttek kerestek mondtak szerettek

Iată și desinențele la conjugarea definită (cu complement direct definit):

énekeltem„îl/o/ tartottam„îl/o/ ütöttem „îl/o/ kerestem„îl/o/ mondtam„îl/o/ szerettem„îl/o/

îi/le cântam” îi/le țineam” îi/le „loveam” îi/le căutam” îi/le ziceam” îi/le iubeam”
énekelted tartottad ütötted kerested mondtad szeretted
énekelte tartotta ütötte kereste mondta szerette
énekeltük tartottuk ütöttük kerestük mondtuk szerettük
énekeltétek tartottátok ütöttétek kerestétek mondtátok szerettétek
énekelték tartották ütötték keresték mondták szerették
tartottalak„te/v ütöttelek„te/vă kerestelek„te/v szerettelek„te/v
ă țineam” loveam” ă căutam” ă iubeam”

Observații:

33
• La persoana I singular, desinențele sunt aceleași la cele două conjugări.
• La conjugarea nedefinită se folosește aceeași variantă a mărcii de trecut la toate persoanele.
• La conjugarea definită, toate verbele au desinență la persoana a III-a singular.

Verbe cu particularități
Unele verbe pierd vocala dinaintea consoanei finale a rădăcinii la persoana a III-a singular, conjugarea
nedefinită:
ellenőriz „a controla”: ellenőrzött
érez „a simți”: érzett
mozog „a se mișca”: mozgott
Alte verbe primesc o vocală înaintea consoanei finale a rădăcinii la celelalte persoane decât a III-a
singular:
fürdik „a face baie”: fürödtem, fürödtél, fürödtünk, fürödtetek, fürödtek

Verbe neregulate
Van „a fi” are o rădăcină diferită de cea de la prezent, dar care nu se schimbă în cursul conjugării, iar
desinențele sunt regulate: voltam, voltál, volt, voltunk, voltatok, voltak. Spre deosebire de prezent,
formele sale de persoana a III-a nu sunt omise când este verb copulativ: A film szép„Filmul e frumos”,
dar A film szép volt „Filmul a fost frumos”.
Megy „a merge” are rădăcina men- la toate persoanele trecutului: mentem, mentél, ment, mentünk,
mentetek, mentek.
Alszik „a dormi” are rădăcina alud-: aludtam etc.
Fekszik „a fi culcat” are rădăcina feküd-: feküdtem etc.
La verbele jön „a veni”, tesz „a pune”, vesz „a lua”, hisz „a crede” și visz „a duce”, ultima consoană a
rădăcinii se schimbă în -tt-: jöttem, tettem, vettem, hittem, vittem.
Verbele eszik „a mânca” și iszik „a bea” au două rădăcini la trecut, diferite de cele de la prezent:ev-,
respectiv iv- la persoana a III-a singular, ett-, respectiv -itt la celelalte persoane
(ettem, evett;ittam, ivott).
Folosirea trecutului
Maghiara are o singură formă de indicativ trecut. Nuanțele exprimate în română de diversele timpuri
trecute sunt redate în maghiară prin prezența sau absența unor prefixe verbale, în asociere cu
contextul. Prefixele verbale au în general funcția de a exprima caracterul încheiat, de exemplu
momentan al acțiunii, prin urmare, verbul cu prefix corespunde în general verbului românesc la perfect
compus sau la mai mult ca perfect, iar verbul maghiar fără prefix – imperfectului. Exemple:Éppen
ebédeltem, amikor eljött hozzám Tibi „Tocmai luam prânzul când a venit la mine
Tibi; Mármegebédeltem, amikor eljött hozzám Tibi „Luasem deja prânzul când a venit la mine Tibi”; Tibi
mindig akkor jött hozzám, amikor ebédeltem „Tibi venea la mine totdeauna când luam prânzul”. De fapt
lucrurile sunt mai complexe. Verbul maghiar fără prefix poate corespunde și verbului românesc la

34
perfect compus, de exemplu în cazul verbelor folosite cu complement direct nedefinit: Vettem egy
kocsit „Am cumpărat o mașină” (vezi și Prefixe verbale).
____________________
* Tema unui verb se constituie din rădăcina sa + cel puțin un sufix. De exemplu tanít „a învăța pe
cineva, a preda” este o temă formată din rădăcina tan „(ansamblu de lucruri ce constituie o) învățătură”
+ sufixul formator de verbe -ít. Cu alt sufix formator de verbe, de la aceeași rădăcină există tanul „a
învăța” (pentru sine).
** Pentru simplificare, aici se dau echivalentele românești numai la imperfect. În realitate, indicativul
trecut maghiar poate corespunde și altor timpuri trecute ale indicativului românesc.

Verbul – indicativul viitor

În maghiară există o singură formă de viitor propriu zisă, compusă din verbul auxiliar fog la indicativ
prezent, plus infinitivul verbului cu sens plin. Exemple:
• conjugarea nedefinită (fără complement direct definit):
fogok voi
fogsz vei
fog va
fogun vo
utazni călători
k m
fogtok veți
fogna vor
k
• conjugarea definită (cu complement direct definit):
fogom voi
fogod vei
fogja va
látni a templomot vedea biserica
fogjuk vom
fogjátok veți
fogják vor
Locul auxiliarului este:
• după infinitiv, dacă în propoziție nu este nicio parte scoasă în evidență, sau dacă este scos în
evidență infinitivul: Táncolni fogok Évával „Voi dansa cu Éva”;
• înaintea infinitivului, dacă există o parte scoasă în relief alta decât infinitivul, partea scoasă în evidență
fiind la începutul propoziției: Én fogok táncolni Évával „Eu voi dansa cu Éva”, Fogok táncolni
Évával „Voi dansa cu Éva” (accentul cel mai puternic pe „dansa”), Évával fogok táncolni„Cu Éva voi
dansa” (subînțeles „nu cu altcineva”).

35
Numai verbul corespunzător lui „a fi” are o formă simplă de viitor, de fapt un verb aparte, lesz. Se
conjugă leszek, leszel, lesz, leszünk, lesztek, lesznek. Spre deosebire de van, acest verb nu este omis
la persoana a III-a: Pisti mérnök „Pisti este inginer”, dar Pisti mérnök lesz „Pisti va fi inginer”.
De fapt, o acțiune poate fi plasată în viitor și cu un verb la indicativ prezent, de exemplu dacă
areprefix: Elmegyek „Plec”. Viitorul poate fi exprimat de asemenea cu un adverb ce exprimă un
moment din viitor + un verb cu sau fără prefix la prezent: Holnap utazom „Mâine călătoresc”. Există și
un adverb specializat în exprimarea viitorului, majd, care nu precizează momentul exact din viitor,
având aproximativ sensul „cândva”: Majd szólok neked „Îți voi spune”.

Verbul – imperativ-conjunctivul

Limba maghiară nu distinge imperativul de conjunctiv ca formă, ci numai ca folosire. Ca formă

corespunde mai îndeaproape conjunctivului prezent românesc, având toate formele personale.
Formare
Această formă verbală are în general ca marcă sufixul -j adăugată la rădăcina sau tema* verbului.
Exemple la conjugarea nedefinită (fără complement direct definit):
vár a aștepta énekel a cânta

várjak să aștept énekeljek să cânt

várj(ál) să aștepți / așteaptă! énekelj(él) să cânți / cântă!
várjon să aștepte / așteptați! (dumneavoastră énekeljen să cânte
várjunk singular) énekeljünk să cântăm
várjatok să așteptăm énekeljetek să cântați / cântați!
várjana să așteptați / așteptați! (voi) énekeljenek să cânte / cântați!
k să aștepte / așteptați! (dumneavoastră plural)

küld a trimite

küldjek să trimit
küldj(él) să trimiți / trimite!
küldjön să trimită / trimiteți!
küldjünk să trimitem
küldjetek să trimiteți / trimiteți!
küldjene să trimită / trimiteți!
k
La conjugarea definită (cu complement direct definit):
várjam să-l/-i** aștept énekeljem să-l/-i cânt küldjem să-l/-i trimit
várjad / să-l/-i aștepți / énekeljed / să-l/-i cânți / küldjed / să-l/-i trimiți /
várd așteaptă-l/-i! énekeld cântă-l/-i! küldd trimite-l/-i!

36
várja să-l/-i aștepte / énekelje să-l/-i cânte küldje să-l/-i trimită /
várjuk așteptați-l/-i! énekeljük să-l/-i cântăm küldjük trimiteți-l/-i!
várjátok să-l/-i așteptăm énekeljétek să-l/-i cântați / küldjétek să-l/-i trimitem
várják să-l/-i așteptați / énekeljék cântați-l/-i! küldjék să-l/-i trimiteți /
várjalak*** așteptați-l/-i! să-l/-i cânte / küldjelek**** trimiteți-l/-i!
să-l/-i aștepte / cântați-l/-i! să-l/-i trimită /
așteptați-l/-i! trimiteți-l/-i!
să te/vă aștept să te/vă trimit
La persoana a II-a singular sunt două variante corecte.
Multe verbe prezintă o asimilare între sufixul -j al imperativ-conjunctivului și consoana finală a
rădăcinii/temei verbului:
1. La verbele care au rădăcina/tema terminată în s, sz sau z, sufixul -j este complet asimilat de primele,
prin urmare acestea devin lungi: keres „a căuta” > keressen, úszik „a înota” > ússzon, néz„a privi” >
nézzen, reggelizik „a lua micul dejun” > reggelizzen. Aceasta face ca:
• la persoana I plural, conjugarea nedefinită, singura diferență între indicativ prezent și imperativ-
conjunctiv să fie lungimea acestor consoane: keresünk „căutăm” – keressünk „să
căutăm”, úszunk„înotăm” – ússzunk „să înotăm”, hozunk „aducem” – hozzunk „să aducem”;
• la conjugarea definită să fie forme personale comune pentru indicativ prezent și imperativ-conjunctiv:
– patru forme la verbele cu variante de desinență cu vocalelel a, á, o și u:

Indicativ prezent Valoare de conjunctiv Valoare de imperativ

(el) îl/îi aduce, (dv.) îl/îi (el) să-l/-i aducă, (dv.) să-l/-i aduceți-l/-i! (dv.
hozza
aduceți aduceți singular)

hozzuk îl/îi aducem să-l/-i aducem –

hozzátok (voi) îl/îi aduceți (voi) să-l/-i aduceți aduceți-l/-i! (voi)

(ei) îl/îi aduc, (dv.) îl/îi (ei) să-l/-i aducă, (dv.) să-l/-i
hozzák aduceți-l/-i! (dv. plural)
aduceți aduceți

– o formă la verbele cu variante de desinență cu vocalele e, é și ü: keressük „îl/îi căutăm”, „să-l/-i

căutăm”.
2. La verbele care au rădăcina/tema terminată în ít sau în consoană (alta decât sz) + t, marca devine -
s, care asimilează t-ul în vorbire, ts pronunțându-se ca și „c” românesc în „ce/ci”, asimilare care nu este
redată în scris: tanít „a învăța (pe cineva)” > tanítson, költ „a cheltui” > költsön.
3. La verbele care au rădăcina/tema terminată în vocală (alta decât í) + t, marca devine tot -s , care
asimilează total t-ul și se lungește, ceea ce este redat și în scris: dolgoztat „a pune să lucreze”
> dolgoztasson, fizet „a plăti” > fizessen.
4. La verbele care au rădăcina/tema terminată în szt, marca devine -sz, lungindu-se,
iar t cade:fogyaszt „a consuma” > fogyasszon.

37
Un verb care are particularitatea de a primi o vocală înaintea consoanei finale a rădăcinii la toate
persoanele imperativ-conjunctivului este fürdik „a face baie”: fürödjek etc.
Verbe neregulate
megy „a merge”: menjek, menj(él), menjen, menjünk, menjetek, menjenek
alszik „a dormi”: aludjak, aludj(ál), aludjon, aludjunk, aludjatok, aludjanak
fekszik „a fi culcat”: feküdjek, feküdj(él), feküdjön, feküdjünk, feküdjetek, feküdjenek
jön „a veni”: jöjjek, jöjj(él), jöjjön, jöjjünk, jöjjetek, jöjjenek. Formele jöjj(él), jöjjünk și jöjjetek, folosite atât
cu valoarea de imperativ, cât și cu cea de conjunctiv, au formele sinonime gyere!„vino!, hai(de)!”,
respectiv gyerünk! „să mergem!, haidem!” și gyertek! „veniți!, haideți!”, folosite numai ca imperative.
Imperativ-conjunctivul verbului corespunzător lui „a fi” este cel al verbului lesz: legyek, legyél/légy,
legyen, legyünk, legyetek, legyenek.
Imperativ-conjunctivul următoarelor verbe seamănă cu cel al lui lesz:
• verbe care au ambele conjugări și două forme la persoana a II-a singular, la ambele conjugări:
tesz „a pune” vesz „a lua”

Conjugarea nedefinită Conjugarea definită Conjugarea Conjugarea definită

nedefinită
tegyek tegyem vegyem
tegyél / tégy tegyed / tedd vegyek vegyed / vedd
tegyen tegye vegyél / végy vegye
tegyünk tegyük vegyen vegyük
tegyetek tegyétek vegyünk vegyétek
tegyenek tegyék vegyetek vegyék
tegyelek vegyenek vegyelek
• verbe care au ambele conjugări și o singură formă la persoana a II-a singular, conjugarea nedefinită:
eszik „a mânca” iszik „a bea” visz „a duce”

Conjugarea Conjugarea Conjugarea Conjugarea Conjugarea Conjugarea

nedefinită definită nedefinită definită nedefinită definită

egyek egyem igyak igyam vigyek vigyem

egyél egyed / edd igyál igyad / idd vigyél vigyed / vidd
egyen egye igyon igya vigyen vigye
együnk együk igyunk igyuk vigyünk vigyük
egyetek egyétek igyatok igyátok vigyetek vigyétek
egyenek egyék igyanak igyák vigyenek vigyék
vigyelek
Verbul hisz „a crede” are în plus particularitatea de a-l dubla pe gy:
Conjugarea Conjugarea definită

38
nedefinită
higgyem
higgyek higgyed / hidd
higgyél higgye
higgyen higgyük
higgyünk higgyétek
higgyetek higgyék
higgyenek higgyelek
Folosire
În propoziție subordonată, această formă verbală are în general funcția conjunctivului prezent
românesc: Azt akarom, hogy maradjatok itt „Vreau să rămâneți aici”, Mondtam már, hogy
nelabdázzatok itt „V-am mai spus să nu vă jucați cu mingea aici.
În propoziție independentă are funcție de imperativ, adică exprimă:
• la forma pozitivă, un ordin, un îndemn, un sfat: Várjatok! „Așteptați!”
• la forma negativă, o interdicție, un sfat de a nu face ceva: Ne mozogjon, se ne beszéljen! „Nu vă
mișcați și (nici) nu vorbiți!”
De notat că, spre deosebire de celelalte moduri, la care cuvintele negative folosite sunt nem „nu”
șise(m) „nici”, la imperativ-conjunctiv negația se realizează cu ne și se.
____________________________
* Tema unui verb se constituie din rădăcina sa + cel puțin un sufix. De exemplu verbul énekel „a cânta”
este format din rădăcina ének „cântec” și sufixul de formare a verbelor -el.
** Pentru simplificare, aici echivalentele românești se dau numai la masculin.
*** Formă folosită la verbele tranzitive, în cazul când subiectul este de persoana I, iar complementul
direct de persoana a II-a.

Verbul – condiționalul
Condiționalul prezent

Marca acestei forme verbale este sufixul cu variantele -(a)ná/-(e)né adăugat la rădăcina sau tema*
verbului, în afară de persoana a III-a singular, conjugarea nedefinită (fără complement direct definit), la
care variantele sunt -(a)na/-(e)ne. După marcă se adaugă desinențele personale. Variantele mărcii și
desinențelor sunt în general în funcție de sunetele cu care se termină rădăcina/marca și de regulile
armoniei vocalice.
Verbele cu rădăcina/terminată în vocală + consoană au marca -ná/-né, fără vocală de legătură.
Exemple:
Conjugarea nedefinită:

39
vár a aștepta énekel a cânta

aș
várnék énekelnék aș
ai
várnál énekelnél ai
ar
várna aștept énekelne ar
a cânta
várnánk a énekelnénk am
m
várnátok énekelnétek ați
ați
várnának énekelnének ar
ar
Conjugarea definită:
várnám
aș énekelném aș
várnád
ai énekelnéd ai
várná
l-/i-/ ar aștept énekelné l-/i-/ ar
várnánk cânta
le- am a énekelnénk le- am
várnáto
ați énekelnétek ați
k
ar énekelnék ar
várnák
Verbele cu rădăcina/tema terminată în două consoane au marca condinționalului adăugată cu vocala
de legătură -a-/-e-. Exemple:
mond „a zice” segít „a ajuta”

Conjugarea nedefinită Conjugarea definită Conjugarea nedefinită Conjugarea definită

mondanék mondanám segítenék segíteném

mondanál mondanád segítenél segítenéd
mondana mondaná segítene segítené
mondanánk mondanánk segítenénk segítenénk
mondanátok mondanátok segítenétek segítenétek
mondanának mondanák segítenének segítenék
Observații:
• La persoana I singular, conjugarea nedefinită, sufixul marcă nu respectă regula armoniei vocalice,
fiind -nék la toate verbele, fără a ține seama de celelalte vocale ale verbului.
• La persoanele I și a II-a plural, desinențele sunt aceleași la cele două conjugări.
• Verbul fürdik „a face baie” are particularitatea de a primi vocala ö înaintea consoanei finale a rădăcinii,
la toate persoanele: fürödnék etc.
Verbe neregulate (forma de condițional prezent dată la persoana a III-a singular, conjugarea nedefinită)
Verbul kell „a trebui” are două forme sinonime la condițional prezent: kellene și kéne.
Și verbul corespunzător lui „a fi” are două forme, de la două rădăcini diferite: lenne și volna.

40
Verbe a căror consoană finală de rădăcină se schimbă în n:
eszik „a mânca”: enne
hisz „a crede”: hinne
iszik „a bea”: innna
megy „a merge”: menne
tesz „a pune”: tenne
vesz „a lua”: venne
visz „a duce”: vinne
Alte verbe:
alszik „a dormi”: aludna
fekszik „a fi culcat”: feküdne

Condiționalul trecut
Trecutul condiționalului este o formă compusă formată din verbul cu sens lexical la indicativ trecut
șivolna, unul din sinonimele verbului „a fi” la condițional prezent, persoana a III-a singular, ca verb
auxiliar. La această formă, verbul cu sens lexical este cel care variază în număr și persoană, auxiliarul
fiind invariabil. Ordinea acestora este de asemenea invariabilă:
Conjugarea nedefinită Conjugarea definită

vártam
vártam aș aș
vártad
vártál ai ai
várta
várt ar fi voln ar
volna vártuk l-/i-/le- fi așteptat
vártunk am așteptat a am
vártáto
vártatok ați ați
k
vártak ar ar
várták
Singura particularitate la condiționalul trecut este că verbul corespunzător lui „a fi” are această formă
cu lett, foma de indicativ trecut a verbului lesz: lett volna „ar fi fost”. Alte exemple la condițional
trecut: tettem volna „aș fi pus”, tudtam volna „aș fi știut, nem mentem volna el „n-aș fi plecat”, kellett
volna „ar fi trebuit”, foglaltunk volna „am fi rezervat”.
______________________
* Tema verbului este constituită din rădăcina sa + cel puțin un sufix. De exemplu verbul énekel „a
cânta” este format din rădăcina ének „cânt, cântec” și sufixul formator de verbe -el.
Exerciții:

Verbul – modurile nepersonale

41
Infinitivul
Infinitivul maghiar se formează cu sufixul -ni adăugat la rădăcina sau tema* tuturor verbelor. Nu diferă
după cum verbul are complement direct definit sau nu. Este folosit în general pentru a exprima o
acțiune subordonată efectuată de același subiect ca cel al verbului său regent, corespunzând în
română cu conjunctivul prezent. Exemplu: Veled akorok dolgozni „Vreau să lucrez cu tine”. Atunci când
verbul regent este impersonal, persoana care efectuează acțiunea infinitivului poate fi generală,
neprecizată, exprimându-se cu infinitivul ca în exemplul precedent. Însă în maghiară, persoana care
face acțiunea infinitivului poate fi și precizată. În acest caz primeștesufixele personale posesive.
Vocala i a sufixului de infinitiv cade la majoritatea formelor personale.
Exemple:

Infinitiv cu subiect general Infinitiv cu subiect precizat

dolgoznom să lucrez
dolgoznod să lucrezi
Szükséges Este nevoie să se dolgoznia să lucreze
Szükséges Este nevoie
dolgozni lucreze dolgoznunk să lucrăm
dolgoznotok să lucrați
dolgozniuk să lucreze

remélnem să sper
remélned să speri
remélnie să spere
Kell remélni Trebuie să speri Kell Trebuie
remélnünk să sperăm
remélnetek să sperați
remélniük să spere

ülnöm să șed
ülnöd să șezi
ülnie să șadă
Nem szabad ülni Nu e voie să se șadă Nem szabad Nu e voie
ülnünk să ședem
ülnötök să ședeți
ülniük să se șadă

Participiul prezent
Participiul prezent se formează cu sufixul -ó/-ő adăugat la rădăcina sau tema verbului. Variantele sale
se repartizează conform regulilor armoniei vocalice. Exemple: mos „a spăla” – mosó „care
spală”, repül „a zbura” – repülő „care zboară”, hallgathat (verb cu sufix potențial**) „a putea să asculte”
– hallgatható „care poate fi ascultat”, építtet (verb cu sufix factitiv**) „a pune să se construiască”
– építtető „care pune să se construiască”.
Verbe care pierd vocala dinaintea consoanei finale a rădăcinii:

42
ellenőriz „a controla”: ellenőrző
érez „a simți”: érző
mozog „a se mișca”: mozgó
Verbe neregulate:
corespunzător lui „a fi”: való sau levő/lévő
alszik „a dormi”: alvó
fekszik „a fi culcat”: fekvő
hisz „a crede”: hívő
jön „a veni”: jövő
megy „a merge”: menő
tesz „a pune”: tevő
vesz „a lua”: vevő
visz „a duce”: vivő
Participiul prezent are două valori:
• Valoarea sa principală este adjectivală: a táncoló lány „fata care dansează, szerető anya „o mamă
iubitoare”. Cu această valoare este prezent în multe cuvinte compuse: mosógép „mașină de spălat”
(literal „mașină spălătoare”), repülőgép „avion” (lit. „mașină zburătoare”).
• Din valoarea sa adjectivală decurge valoarea substantivală. Astfel, szerető ca substantiv înseamnă
„amant, amantă”. Multe substantive cu forma participiului prezent au sensuri specifice:
– nume de ocupații, meserii și profesii: rajzol „a desena” > rajzoló „desenator”, tanul „a învăța”
>tanuló „elev”, elad „a vinde” > eladó „vânzător”, fest „a picta, a zugrăvi, a vopsi” > festő „pictor, zugrav,
vopsitor”, rendez „1. a aranja; 2. a regiza” > rendező „regizor”;
– nume de locuri unde au loc acțiunile verbelor corespunzătoare: öltözik „a se îmbrăca”
> öltöző„vestiar”, sörözik „a bea bere” > söröző „berărie”, süt „a coace” > sütő „cuptor” (în mașina de
gătit).

Participiul trecut
Această formă este identică cu cea de indicativ trecut, persoana a III-a singular, conjugarea nedefinită
(fără complement direct definit). Se folosește ca adjectiv. Exemple: a fáradt ember„omul
obosit”, egy volt templom „o fostă biserică”.
Gerunziul
Se formează de la rădăcina/tema verbului, cu sufixul -va/-ve. Exemple: lát „a vedea”
– látva„văzând”, kér „a cere” – kérve „cerând”.
Verbul fürdik „a face baie” primește la gerunziu vocala ö înaintea consoanei finale a rădăcinii:fürödve.
Verbe neregulate:
lesz „a fi” la viitor: lévén (cu un sufix vechi, care nu mai este folosit pentru alte verbe)
alszik „a dormi”: alva
fekszik „a fi culcat”: fekve
jön „a veni”: jőve

43
megy „a merge”: menve
tesz „a pune”: téve
vesz „a lua”: véve
Acest mod este folosit cu două valori:
• valoare verbală, ca a gerunziului românesc: Labdázva törték be az ablakot „Au spart geamul jucându-
se cu mingea”;
• valoare adjectivală, în acest caz fiind echivalent cu participiul românesc. În această calitate, gerunziul
maghiar servește la formarea unor construcții asemănătoare cu diateza pasivă din română,
cu van/nincs/volt/lesz „a fi”, dar în general fără complement de agent. Cât despre ordinea elementelor
în aceste construcții:
– În propoziție afirmativă, dacă verbul cu sens lexical nu are prefix, verbul „a fi” urmează după
gerunziu: Az ajtó nyitva volt „Ușa era deschisă”.
– În propoziție afirmativă, dacă verbul are prefix „a fi” se plasează între prefix și gerunziu: A csap
el van zárva „Robinetul este închis”.
– În propoziție negativă, „a fi” precede gerunziul cu sau fără prefix: Az ajtó nem volt nyitva „Ușa nu era
deschisă”, A csap nincs elzárva „Robinetul nu este deschis”.
______________________
* Tema verbului se costituie din rădăcina sa + cel puțin un sufix.
** Vezi Verbe formate prin sufixare.

Verbul – prefixul verbal

Prefixele cu care sunt prevăzute verbele provin mai ales din adverbe, dar sunt și unele postpozițiisau
chiar substantive la origine. Unele din prefixe sunt folosite și ca desinențe de complemente. Prefixele
verbale sunt numeroase. Iată câteva:

Prefix
Sens originar Exemplu Verbul fără prefix
verbal

abba- „în aceea” abbahagy valamit „a înceta să facă ceva” hagy „a lăsa”

agyonüt valakit „a lovi pe cineva până ce

moare” üt „a lovi”
agyon- „pe creier”
agyondicsér valakit „a lăuda exagerat pe dicsér „a lăuda”
cineva”

44
 átmegy valamin „a trece peste ceva”
megy „a merge”
át- „peste” átgondol valamit „a supune ceva unei
gondol „a gândi”
reflectări complete”

bemegy „a intra” megy „a merge”

be- „spre interior”
bebizonyít valamit „a dovedi complet ceva” bizonyít „a dovedi”

beleesik valamibe „a cădea în ceva”

„spre interiorul esik „a cădea”
bele- beleszeret valakibe „a se îndrăgosti de
său” szeret „a iubi”
cineva”

elmegy „a pleca” megy „a merge”

el- „spre altundeva”
elolvas valamit „a citi complet ceva” olvas „a citi”

elővesz valamit „a scoate ceva la vedere”

„spre înainte, la vesz „a lua”
elő- előad 1. „a interpreta” (într-un spectacol); 2. „a
vedere” ad „a da”
ține o conferință, un curs”

észrevesz valamit „a observa, a remarca

észre- „pe minte” vesz „a lua”
ceva”

felmegy „a urca” megy „a merge”

fel- „în sus”
felszólal „a lua cuvântul” (în public) szólal „a vorbi”

haza- „spre casă” hazamegy „a merge acasă” megy „a merge”

hozzátesz valamit „a adăuga ceva”

tesz „a pune”
hozzá- „spre aceasta” hozzáfog valamihez „a se apuca de ceva” (de
fog „a ține”
o activitate)

ide- „încoace” idejön „a veni încoace” jön „a veni”

megy „a merge”
kimegy „a ieși”
ki- „spre exterior” dolgoz valamit „a
kidolgoz valamit „a realiza ceva prin muncă”
lucra ceva”

kölcsön- „împrumut” kölcsönad valamit „a da ceva împrumut” ad „a da”

körül- „în jurul” körülnéz „a privi în jur” néz „a privi”

lemegy „a coborî” megy „a merge”

le- „în jos”
lerajzol valamit „a desena complet ceva” rajzol „a desena”

meg- sens concret megeszik valamit „a mânca complet ceva” eszik „a mânca”

45
 pierdut

odamegy „a merge acolo” megy „a merge”

oda- „încolo”
odavan valamiért „a fi pasionat de ceva” van „a fi”

„unul spre összetesz „a pune împreună” tesz „a pune”

össze-
celălalt” összefirkál valamit „a mâzgăli complet ceva” firkál „a mâzgăli”

túlmegy valamin „a depăși ceva” megy „a merge”

túl- „dincolo de”
túlél valamit „a supraviețui la ceva” él „a trăi”

végig- „până la capăt” végigolvas valamit „a citi ceva până la capăt” olvas „a citi”

visszamegy „a se întoarce, a merge înapoi”

vissza- „înapoi” megy „a merge”
(la locul inițial)

Un prefix verbal are funcția de a schimba mai mult sau mai puțin sensul verbului fără prefix sau care
are alt prefix. Acest sens este în primul rând lexical. Verbul megy „a merge”, de exemplu, poate primi
mai multe prefixe care îi schimbă parțial sensul, îi adaugă precizări: átmegy valamin „a trece peste
ceva”, bemegy „a intra”, belemegy valamibe „a intra în ceva”, elmegy „a pleca”,felmegy „a
urca”, hazamegy „a merge acasă”, hozzámegy valamihez „a merge la ceva”, kimegy „a
ieși”, körülmegy „a merge de jur împrejur”, lemegy „a coborî”, odamegy „a merge acolo”,végigmegy „a
merge până la capăt”, visszamegy „a merge înapoi, a se întoarce”.
În funcție de context, prefixele pot avea și o funcție gramaticală, exprimând caracterul îndeplinit al
acțiunii:

Acțiune neîndeplinită sau repetată Acțiune îndeplinită și unică

Gyakran utazott Egyszer átutazott Magyarországon

„Călătorea adesea” „O dată a călătorit trecând prin Ungaria”

Ment lassan az utcán, és egyszercsak bement egy üzletbe

„Mergea încet pe stradă și dintr-odată a intrat într-un magazin”

Gyakran úszott a Dunában, Egyszer leúszott Budapestig

„Înota adesea în Dunăre” O dată a înotat (în aval) până la Budapesta”

Unele prefixe care, folosite cu anumite verbe, au un sens concret, de cele mai multe ori local, își pierd
acest sens dacă sunt atașate altor verbe, cu care au numai funcția de a exprima caracterul îndeplinit al
acțiunii:

Acțiune neîndeplinită sau repetată Acțiune îndeplinită și unică

Tegnap este azt a könyvet olvastam, amelyet a feleségem már elolvasott.

46
 „Aseară citeam cartea pe care soția mea o citise deja”

Dolgoztam a terven, mert nem tudtam, hogy egy kolléga már kidolgozta.
„Lucram la proiect, pentru că nu știam că un coleg îl terminase deja”

Én még mindig rajzoltam azt a modellt, amelyet a testvérem már lerajzolt

„Eu tot mai desenam la modelul pe care fratele meu îl desenase deja”

De exemplu prefixul le- are sensul concret „în jos” în verbul leúszott, dar în verbul lerajzolt exprimă
caracterul îndeplinit, complet al acțiunii.
Un prefix care nu are sens concret este meg-:

Acțiune neîndeplinită sau repetată Acțiune îndeplinită și unică

Nem mindig veszek csokoládét, de ha jót látok, megveszem

„Nu cumpăr totdeauna ciocolată, dar dacă văd una bună, o cumpăr”

Caracterul îndeplinit al acțiunii nu este totdeauna exprimat printr-un prefix. Uneori îl exprimă verbul fără
prefix, când are complement direct nedefinit. Același verb are prefix pentru a exprima caracterul
îndeplinit al acțiunii atunci când complementul său direct este definit:

Acțiune îndeplinită, CD nedefinit Acțiune îndeplinită, CD definit

Vett egy kocsi Megvette a kocsit

„A cumpărat o mașină” „A cumpărat mașina”

Prefixul verbal poate fi folosit la orice formă modală și temporală a verbului. Folosit cu verbul la prezent,
exprimă de fapt o acțiune care va fi îndeplinită în viitor: Még nem csináltam ilyesmit,
demegpróbálom „Încă n-am făcut așa ceva, dar am să încerc”.
Prefixul verbelor de la care se sufixează substantive și adjective se păstrează cu acestea. Este cazul,
de exemplu, al substantivelor cu sufixul -ás/-és (meglep „a surprinde”
> meglepetés „surpriză”,bemutatkozik „a se prezenta” > bemutatkozás „prezentare”) și al adjectivelor
cu -atlan/-etlen(elad „a vinde” > eladatlan „nevândut”, kifizet „a plăti” > kifizetetlen „neplătit”).
Detașarea prefixului verbal
Prefixul verbal trebuie uneori detașat de verb. Sunt mai multe situații care o cer:
1. La formele verbale simple, prefixul se detașează și ajunge după verb:
• dacă există o parte a propoziției scoasă în evidență, alta decât predicatul: Ezt az asztalt
vesszükmeg „Masa asta o cumpărăm” (în schimb, fără scoatere în evidență: Megvesszük ezt az
asztalt„Cumpărăm masa asta”);
• în propoziție negativă: Nem vesszük meg ezt az asztalt „Nu cumpărăm masa asta”;
• în propoziție interogativă parțială: Mikor vesszük meg azt az asztalt? „Când cumpărăm masa aceea?”;
• în propoziție imperativă: Vegyük meg ezt az asztalt! „Hai să cumpărăm masa asta!

47
2. La viitorul cu verbul auxiliar fog + infinitivul și la infinitivul subordonat unui verb la mod personal, dacă
nu este nicio parte a propoziției scoasă în evidență, forma verbală la un mod personal se interpune
între prefix și infinitiv: Meg fogom tanulni a leckét „Am să învăț lecția” (în schimb, cu scoatere în
evidență: A leckét fogom megtanulni „Lecția am s-o învăț”, Én fogom megtanulni a leckét „Eu am să
învăț lecția”).
3. În construcția pasivă cu verbul van/volt/lesz „a fi” la forma afirmativă și gerunziul verbului cu sens
lexical deplin, verbul „a fi” se plasează între prefix și gerunziu: A csap el van zárva „Robinetul este
închis”.
Prefixul verbal ca substitut al verbului
Pentru a evita repetarea verbului cu prefix, acesta poate fi folosit în locul verbului în două situații:
• în aceeași propoziție, dacă prefixul este și adverb: Az egyik kiránduló felmegy, a másik le „Unul din
excursioniști merge sus, celălalt jos”;
• pentru a răspunde afirmativ la o întrebare totală, în locul lui igen „da”. Cu această folosire poate fi
urmat de un cuvânt care îl întărește, precum pronumele personal én „eu”, ori un adverb cabizony „zău”
sau hát „păi”: – Már holnap elmegy? – El (bizony) „– Plecați chiar mâine? – (Zău că) da”.

Verbe formate prin sufixare

De la alte verbe
De la un verb, prin sufixare se formează în general un alt verb care păstrează sensul lexical al verbului
bază, dar îi schimbă ceea ce se numește modalitatea acțiunii. Verbul derivat are toate formele modale
și temporale ale verbului bază.
-hat/-het
Acest sufix, numit „potențial”, exprimă faptul că acțiunea verbului este posibilă, dar posibilitatea ei nu
depinde de subiect, ci îi este exterioară, acțiunea este permisă. Exemple:
Megkérhetlek valamire? „Pot să te rog ceva?” (în sensul „Îmi este permis să ...?”)
Elviheted a könyvet „Poți lua cartea” (subînțeles „pentru că este permis”).
Sufixul se adaugă la rădăcina verbului sau la alt sufix.
Verbele cu particularități și neregularități sunt în general aceleași ca la modurile verbale, la formele
temporale simple. Astfel, verbul fürdik „a face baie” primește vocala ö înaintea consoanei finale a
rădăcinii: fürödhet „a putea face baie”. La verbele neregulate propriu-zise, consoana finală a rădăcinii
cade:
alszik „a dormi”: alhat
eszik „a mânca”: ehet
fekszik „a fi culcat”: fekhet
hisz „a crede”: hihet
iszik „a bea”: ihat

48
jön „a veni”: jöhet
lesz „a fi”: lehet
megy „a merge”: mehet
tesz „a pune”: tehet
vesz „a lua”: vehet
visz „a duce”: vihet
-at/-tat/-et/-tet
Este un sufix numit „factitiv”. Se folosește pentru a exprima faptul că acțiunea verbului bază nu este
efectuată de subiectul însuși, ci că acesta pune pe altcineva s-o efectueze:

A főnök hívja Tibit „Șeful îl cheamă pe

↔ A főnök hívatja Tibit „Șeful pune să fie chemat Tibi”
Tibi”

Megjavítom a kocsimat „Îmi repar

↔ Megjavíttatom a kocsimat „Îmi dau mașina la reparat”
mașina”

Megnézem a gumikat „Verific Megnézetem a gumikat „Pun să se verifice

↔
cauciucurile” cauciucurile”

Kicserélem a gumikat „Schimb Kicseréltetem a gumikat „Dau să se schimbe

↔
cauciucurile” cauciucurile”

• Variantele de sufix -at/-et se folosesc cu majoritatea rădăcinilor monosilabice și cu cele terminate în

două consoane: adat „a pune să se dea”, mosat „a da la spălat”, nézet „a da să se privească”, várat „a
face să aștepte”, zárat „a pune să se închidă”, játszat „a pune să cânte (la un instrument)”, mondat „a
face să spună”, választat „a face să aleagă”.
• Variantele -tat/-tet se aplică în general rădăcinilor polisilabice terminate în vocală + consoană și celor
monosilabice terminate în vocală + t: csináltat „a pune să se facă”, kerestet „a face să se
caute”, láttat „a face să se vadă”.
Verbele neregulate pierd consoana finală a rădăcinii:
alszik „a dormi”: altat „a face să doarmă”
eszik „a mânca”: etet „a da să mănânce, a hrăni”
fekszik „a fi culcat”: fektet „a culca”
hisz „a crede”: hitet „a face să creadă”
iszik „a bea”: itat „a da să bea, a adăpa”
tesz „a pune”: tetet „a face să pună”
vesz „a lua”: vetet „a face să ia”
visz „a duce”: vitet „a face să ducă”
Verbele jön „a veni”, van/volt/lesz „a fi” și megy „a merge” nu au derivat factitiv.
Substantivul care îl denumește pe cel care face efectiv acțiunea primește desinența -val/-vel:Varratok
magamnak egy szép öltönyt egy jó szabóval „Îmi dau la cusut un costum frumos la un croitor
bun”, Lemosatom a kocsimat az öcsémmel „Îl pun fratele meu mai mic să-mi spele mașina”.

49
-gat/-ogat/-get/-eget/-öget
Acest sufix se adaugă verbelor pentru a exprima faptul că acțiunea este făcută din timp în timp și/sau în
mod superficial, că este neînsemnată sau că este repetată la intervale scurte. Exemple:csókol „a
săruta” > csókolgat „a da săruturi mici repetate”, ír „a scrie” > írogat „a scrie din când în când, ca
amator”, eszik „a mânca” > eszeget „a ciuguli, a mânca în cantități mici”, üt „a lovi” >ütöget „a da mici
lovituri repetate”.
Cu acest sufix s-au format și verbe care nu diferă de verbele bază prin modalitatea acțiunii, ci prin
sensul lexical mai mult sau mai puțin depărtat de cel al verbelor bază. Exemple: beszél „a vorbi”
>beszélget „a sta de vorbă”, mos „a spăla” > mosogat „a spăla vasele”, lát „a vedea” > látogat „a
vizita”, kér „a cere” > kéreget „a cerși”, tart „a ține” > tartogat „a ține în rezervă”.
După cele trei sufixe prezentate mai sus, desinențele prezintă unele diferențe față de cele adăugate
direct la rădăcină:
• Toate verbele primesc sufixele și desinențele care urmează în general o vocală scurtă + t. De
exemplu:
– Verbele care au, fără un astfel de sufix, desinența -ol/-el/-öl la indicativ prezent, persoana a II-a
singular, vor avea, după un asemenea sufix, desinența -sz: olvasol „citești” – olvashatsz„poți citi”
– olvastatsz „pui să se citească” – olvasgatsz „citești din când în când”.
– La verbele la care, fără un astfel de sufix, j-ul inițial al desinențelor de la indicativ prezent, conjugarea
definită (cu complement direct definit), este asimilat de consoana finală a rădăcinii, cu un astfel de
sufix, acest j este restabilit: húzza „îl/o/îi/le trage” – húzhatja „îl/o/îi/le poate trage” – húzatja „face să
îl/o/îi/le tragă” – húzogatja „îl/o/îi/le trage puțin și repetat”.
– La verbele care au, fără un astfel de sufix, marca -j- a modului imperativ-conjunctivneasimilată, cu un
astfel de sufix, marca devine -s-, care asimilează t-ul final al sufixului:beszéljek „să vorbesc”
– beszélhessek „să pot vorbi” – beszéltessek „să fac să vorbească” –beszélgessek „să stau de vorbă”.
• Verbele cu -ik la indicativ prezent, persoana a III-a singular, pierd această
desinență: dolgozik„lucrează” – dolgozhat „poate lucra” – dolgoztat „pune la lucru”
– dolgozgat „lucrează rar, puțin, superficial”.
De la substantive
Sufixul -z(ik)/-oz(ik)/-az(ik)/-ez(ik)/-öz(ik) formează multe verbe al căror sens este „a face o acțiune
legată de ceea ce denumește cuvântul bază”:
• de la nume de obiecte: labda „minge” > labdázik „a se juca cu mingea”, autó „mașină” >autózik „a
merge, a circula cu mașina”, bicikli „bicicletă” > biciklizik „a merge, a circula cu bicicleta”;
• de la substantive din domeniul alimentației: vacsora „cină” > vacsorázik „a cina”, sör „bere” >sörözik „a
bea bere”;
• de la nume de sporturi: sakk „șah” > sakkozik „a juca șah”, futball > futballozik „a juca
fotbal”,kosárlabda > kosárlabdázik „a juca baschet”, tenisz > teniszezik „a juca tenis”;
• de la alte substantive: internet > internetezik „a naviga pe internet”, program > programoz „a
programa” (în informatică).
De la adjective

50
Sufixul -ít dă verbului derivat sensul „a face să aibă caracteristica exprimată de cuvântul bază”. Dacă
adjectivul se termină în a sau în e, această vocală cade la adăugarea sufixului. Exemple: édes„dulce”
> édesít „a îndulci”, tiszta „curat” > tisztít „a curăța”, gyenge „slab” (ca forță) > gyengít „a slăbi”.

Postpoziții

Postpozițiile maghiare, al căror loc este după substantivul cu care formează un grup, corespund
prepozițiilor din română. Ca și desinențele de complemente, postpozițiile formează cu substantivele
diverse complemente indirecte și circumstanțiale.
Postpozițiile au fiecare un anumit regim, adică se construiesc cu substantivul fără desinență de
complement sau cu o anumită desinență. De exemplu complementele a fiú helyett „în locul băiatului”, a
ház mellett „lângă casă” au postpoziții care cer substantiv fără desinență. O postpoziție care cere o
desinență este, de exemplu, együtt: a fiúval együtt „împreună cu băiatul”. Desinența pe care o cere
această postpoziție pentru substantiv este -val/-vel. Există multe postpoziții. Iată câteva dintre ele cu
regimul lor:

Desinența
Postpoziție Sens principal Exemplu
cerută

A macska az asztal alatt van „Pisica este

„sub” (fără deplasare spre
sub masă”
alatt ∅ sau dinspre locul respectiv)
Betegsége alatt nem dolgozott „În timpul
„în timpul”
bolii n-a lucrat”

„sub” (cu deplasare spre

alá ∅ A vonat alá esett „A căzut sub tren”
locul respectiv)

alól ∅ „de sub” A híd alól jön „Vine de sub pod”

A csomag súlya tíz kilón

„sub” (valoarea neatinsă a alul van„Greutatea pachetului este sub 10
-n/-on/-en/-
alul unei mărimi) kg”
ön
„sub” (mod) Csapatunk kritikán alul játszott„Echipa
noastră a jucat sub orice critică”

A kerten át hamar odaértek „Prin grădină

-n/-on/-en/- „prin” veți ajunge repede acolo”
át
ön „timp de” Egy egész éven át dolgoztam ezen„Timp
de un an întreg am lucrat la asta”

belül -n/-on/-en/- „în (interiorul/sânul)” A konfliktus a családon

ön „în (timp de)” belül maradt„Conflictul a rămas în interiorul

51
 familiei”
Ezt meg lehet csinálni két napon
belül „Asta se poate face în două zile”

Tibivel együtt dolgozom „Lucrez împreună

együtt -val/-vel „împreună”
cu Tibi”

„înaintea” (cu deplasare spre Széket tettem az ablak elé „Am pus un
elé ∅
locul respectiv) scaun înaintea ferestrei”

„dinaintea” (cu deplasare Elvettem a széket az ablak elől „Am luat

elől ∅
dinspre locul respectiv) scaunul dinaintea ferestrei”

„înaintea” (fără deplasare A szék az ablak előtt van „Scaunul este

spre sau dinspre locul înaintea ferestrei”
előtt ∅
respectiv) Gyere öt óra előtt! „Vino înainte de ora
„înainte de” (temporal) cinci!”

A főnök ellen szólt „A vorbit împotriva

ellen ∅ „împotriva, contra”
șefului”

A lányom elment akaratom ellenére„Fiica

ellenére ∅ „în ciuda”
mea a plecat în ciuda voinței mele”

A Duna felé megyünk „Mergem către

felé ∅ „către, spre”
Dunăre”

A szél a Duna felől fúj „Vântul suflă dinspre

felől ∅ „dinspre”
Dunăre”

-n/-on/-en/- „peste” (valoarea depășită a A víz térden felül ér „Apa ajunge peste
felül
ön unei mărimi) genunchi”

„începând de (la), de ... Mától fogva nem dolgozom„Începând de

fogva -tól/-től
înainte” (temporal) astăzi nu lucrez”

„asupra” (cu deplasare spre A repülőgép a város fölé repült„Avionul a

fölé ∅
locul respectiv) zburat asupra orașului”

„deasupra” (fără deplasare

fölött / A gép a város fölött repült „Avionul a
∅ spre sau dinspre locul
felett zburat deasupra orașului”
respectiv)

helyett ∅ „în locul” Én jövök Péter helyett „Eu vin în locul lui

52
 Péter”

-n/-on/-en/-
innen „dincoace de” a hegyeken innen „dincoace de munți”
ön

Az ablakon keresztül jött be „A intrat pe

fereastră”
„pe, prin” (local)
-n/-on/-en/- Egy hónapon keresztül vártam „Am
keresztül „timp de”
ön așteptat timp de o lună”
„prin (intermediul)”
Valakin keresztül adtam a pénzt „Am dat
banii prin cineva”

„începând de (la), de ... Mától kezdve nem dolgozom„Începând de

kezdve -tól/-től
înainte” (temporal) astăzi nu lucrez”

-hoz/-hez/- Hozzám képest fiatal „Este tânăr față de

képest „față de” (comparativ)
höz mine”

A városon kívül lakunk „Locuim în afara

„în afara, afară din” (local)
-n/-on/-en/- orașului”
kívül „în afara, în afară de”
ön Mindenki ott volt Tibin kívül „Toți erau
(excepție)
acolo, în afară de Tibi”

„în jurul” (cu deplasare spre A tűz köré ültünk „Ne-am așezat în jurul
köré ∅
locul respectiv) focului”

„în jurul” (fără deplasare spre

körül ∅ A tűz körül ültünk „Ședeam în jurul focului”
sau dinspre locul respectiv)

Ne dohányozz vezetés közben! „Nu fuma

közben ∅ „în timpul”
în timp ce conduci!”

„între” (cu deplasare spre Egy nő a két férfi közé állt „O femeie s-a
közé ∅
locul respectiv) pus între cei doi bărbați”

A tigris két fa között van „Tigrul este între

„între” (fără deplasare spre
doi copaci”
között ∅ sau dinspre locul respectiv)
A tigris a fák között van „Tigrul este printre
„printre”
copaci”

A tigris a fák közül jött „Tigrul a venit dintre

„dintre” (cu deplasare
copaci”
közül ∅ dinspre locul respectiv)
Ő a legszebb a lányok közül „Ea e cea mai
„dintre” (la superlativ)
frumoasă dintre fete”

53
 „lângă” (cu deplasare spre Kocsijával a ház mellé állt „Și-a parcat
mellé ∅
locul respectiv) mașina lângă casă”

„lângă” (fără deplasare spre Az ablak mellett áll „Stă (în picioare) lângă
mellett ∅
sau dinspre locul respectiv) fereastră”

Elment az ablak mellől „A plecat de lângă

mellől ∅ „de lângă”
fereastră”

Laci miatt nyugtalankodom „Mă neliniștesc

miatt ∅ „din cauza”
din cauza lui Laci”

„înapoia, în spatele, după”

Egy könyvet tettem a szekrény mögé„Am
mögé ∅ (cu deplasare spre locul
pus o carte în spatele dulapului”
respectiv)

„în spatele, după” (fără

A ház mögött várj! „Așteaptă-mă în spatele
mögött ∅ deplasare spre sau dinspre
casei!”
locul respectiv)

„dinapoia, din spatele, de

mögül ∅ Gyere ki a fa mögül! „Ieși de după copac!”
după”

Két óra múlva jövök vissza „Vin înapoi

múlva ∅ „peste” (atâta timp)
peste două ore”

A kulcsa nélkül ment el „A plecat fără

nélkül ∅ „fără”
cheie”

„de” (atâta timp), „de la” (un Évek óta nem láttam Évát „N-am văzut-o
óta ∅
anumit moment) pe Éva de ani de zile”

Az öcsém részére adom a pénzt „Dau

részére ∅ „pentru” (beneficiar)
banii pentru fratele meu mai mic”

során ∅ „în cursul” (temporal) a beszélgetés során „în cursul discuției”

A lányom számára vettem a könyvet„Am

számára ∅ „pentru” (beneficiar)
cumpărat cartea pentru fiica mea”

A ház a mozival szemben van „Casa este

szemben -val/-vel „în fața, vizavi de” (local)
vizavi de cinema”

szerint ∅ „după (părerea)” Péter szerint túl késő „După părerea lui

54
 Péter e prea târziu”

„în jur de” (moment

tájban ∅ nyolc óra tájban „în jur de ora opt”
aproximativ)

a hegyeken túl „dincolo de munți”

-n/-on/-en/- „dincolo de” (local)
túl Az orvos nem rendel nyolc órán
ön „după” (temporal)
túl„Medicul nu consultă după ora opt”

A gyerek az anyja után szaladt„Copilul a

„după” (local) fugit după mama sa”
után ∅
„după” (temporal) Szabad vagy négy óra után? „Ești liber
după ora patru?”

Cele mai multe postpoziții de loc formează serii triple ca și desinențele de complemente de loc. Fiecare
component al fiecărei serii se folosește pentru complementele subordonate unui anumit tip de verbe:
• verbe care exprimă deplasarea spre locul respectiv;
• verbe care exprimă deplasarea dinspre locul respectiv;
• verbe care nu exprimă deplasarea sau care exprimă deplasarea în limitele unui loc.
Astfel de postpoziții sunt (vezi sensul lor și exemple în tabelul de mai sus):
alá – alól – alatt
elé – elől – előtt
közé – közül – között
mellé – mellől – mellett
mögé – mögül – mögött
În afară de serii triple mai sunt și perechi de postpoziții, pentru numai două dintre categoriile de verbe
amintite (vezi în tabel):
felé – felől
fölé – fölött/felett
köré – körül
Folosirea postpozițiilor asociate cu adjectivul demonstrativ
Postpoziția folosită cu un substantiv fără desinență determinat de un demonstrativ este prezentă de
două ori: și după demonstrativ, și după substantiv: ez előtt a ház előtt „înaintea acestei case”, emiatt a
fiú miatt „din cauza acestui băiat”, az alá a híd alá „sub podul acela”, a mögött a famögött „în spatele
copacului aceluia”. Totuși, postpoziția urmează numai substantivul dacă cere o desinență de
complement pentru substantiv și pentru demonstrativ: ezzel a fiúval együtt„împreună cu băiatul
acesta”, azon a hegyen túl „dincolo de muntele acela”.
Pronume personale formate de la postpoziții
Prin adăugarea de sufixe personale posesive la unele postpoziții, se formează pronume personaleprin
care se exprimă complemente indirecte și circumstanțiale altele decât cele formate de la desinențe de
complemente. Astfel, de exemplu, complementul az anyja helyett „în locul mamei sale” poate fi

55
reprezentat de helyette „în locul său”. Alte exemple: felém „spre mine”, előtted „în fața ta”, utána „după
el/ea”, közöttünk „între/printre noi”. Pronumele astfel formate pot fi întărite prin compunere cu
pronumele corespunzătoare la cazul nominativ: énhelyettem „în locul meu” (nu al
altuia), tehelyetted, őhelyette, miközöttünk, tiközöttetek, őközöttük. De observat că în acest caz,
pronumele personal de persoana a III-a plural, cazul nominativ, ők, se reduce la forma ő, aceeași ca la
singular.
Adjective derivate din postpoziții
Sufixul -i, formator de adjective de la substantive (ex. budapesti „budapestan”) poate fi adăugat și la
unele postpoziții. Adjectivele astfel formate se plasează după un substantiv cu care formează atributul
altui substantiv, acesta urmând după postpoziție: az ablak előtti szék „scaunul dinaintea ferestrei”, a
baleset utáni óra „ora de după accident”, a fák közötti ház „casa dintre copaci”, a házkörüli kert „grădina
din jurul casei”.

Complementul direct nedefinit și cel definit

O trăsătură importantă a sistemului verbal maghiar este existența a două categorii de conjugare, prin
urmare a două serii de desinențe (vezi Indicativul prezent, Indicativul trecut, Indicativul viitor, Imperativ-
conjunctivul, Condiționalul).
Una din conjugări este cea a verbelor intranzitive și a verbelor tranzitive atunci când nu au complement
direct, sau când complementul lor direct este nedefinit. Aceasta se numește pe scurt „conjugare
nedefinită”.
Un complement nedefinit este exprimat cel mai adesea prin:
• un substantiv cu articol nehotărât: Adsz egy tollat? „Îmi dai un stilou?”;
• un substantiv comun nearticulat: Kérsz bort? „Dorești vin?”;
• pronumele personale de persoana I: Engem szeret. „Pe mine mă iubește”;
• pronumele personale de persoana a II-a, dacă predicatul este la altă persoană decât
I: Tégedcsodál „Pe tine te admiră”;
• pronumele demonstrative ilyen „ca acesta”*, olyan „ca acela”, ugyanilyen „la fel ca
acesta”,ugyanolyan „la fel ca acela”, ennyi / annyi „atâta”: Ilyet kérek „Aș vrea unul ca acesta”;
• pronumele relative aki și ami: az a lány, akit várok „fata pe care o aștept”; az, amit látok „ceea ce văd”;
• pronumele interogative ki? „cine?”, mi? „ce?”, milyen? „ce fel de, de
care?”, hány? „cât?”:Hányat akarsz? „Câți vrei?”;
• pronumele
nehotărâte valami „ceva”; akármi „orice”; semmi „nimic”; minden „tot”; valaki„cineva”; senki „nimeni; min
denki „toți, toată lumea”; valamilyen „oarecare, de un anume fel”;semmilyen „de niciun fel”: Mondok
neked valamit „Îți spun ceva”;
• un numeral cardinal folosit cu valoare pronominală: Két nyelvet tanultam, de csak egyetbeszélek „Am
studiat două limbi, dar vorbesc numai una”;
• un cuvânt ce exprimă o cantitate aproximativă, folosit pronominal: Sokat tud „Știe multe”;

56
• un substantiv determinat de adjectivele pronominale ilyen, olyan, ugyanilyen, ugyanolyan,ennyi,
annyi, milyen?, hány?, minden, valamilyen, semmilyen: Ilyen ceruzát kérek „Aș vrea un creion ca
acesta”, Hány ceruzát veszel? „Câte creioane cumperi?”;
• un substantiv nearticulat determinat de un numeral cardinal cu valoare adjectivală sau de un adjectiv
ce exprimă o cantitate aproximativă: Két nyelvet tanulok „Învăț două limbi”; Sok dolgot tud „Știe mule
lucruri”;
• un verb la infinitiv ce are la rândul său complement direct nedefinit: Szeretek zenét hallgatni„Îmi place
să ascult muzică”.
Cealaltă conjugare este cea a verbelor tranzitive atunci când au complement direct definit, pe scurt
„conjugare definită”.
Un complement direct definit se exprimă prin:
• un cuvânt cu articol hotărât:
– substantiv numai cu articol hotărât: Várom a buszt „Aștept autobuzul”, Ezt a könyvetolvasom „Cartea
asta o citesc”;
– substantiv cu articol hotărât, determinat de un adjectiv calificativ, pronominal, sau numeral, acesta
fiind plasat între articol și substantiv: A szép képeket szeretem „Tabloul cel frumos îmi place”, A másik
fiút nem ismerem „Pe celălalt băiat nu-l cunosc”, Látom a három embert „Îi văd pe cei trei oameni”, A
második könyvet olvasom „A doua carte o citesc”;
– adjectiv substantivat: A szépeket szeretem „Cele frumoase îmi plac”;
– pronume: Nem akarok más segítséget, csak a tiédet akarom „Nu vreau alt ajutor, numai pe al tău îl
vreau”, Az egészet látom „Văd totul”, Az egyiket nem ismerem, a másikat nem szeretem „Pe unul nu-l
cunosc, pe celălalt nu-l iubesc”;
– numeral ordinal: Az első könyv nem érdekel, már a másodikat olvasom „Prima carte nu mă
interesează, deja o citesc pe a doua”.
• un substantiv cu sufix personal posesiv, cu sau fără articol hotărât: Látom (az) apádat az utcán „Îl văd
pe tatăl tău pe stradă”;
• un substantiv propriu nearticulat: Ismeri Magyarországot „Cunoaște Ungaria”;
• pronumele personale de persoana a III-a: Őt szeretem „Pe el îl iubesc”;
• pronumele reflexiv maga: Jól érzi magát „Se simte bine”;
• pronumele reciproc egymás: Tisztelik egymást „Se stimează unul pe altul”;
• pronumele demonstrative ez, az: Azt akarom „Pe acela îl vreau”;
• pronumele interogative melyik? „care (dintre mai mulți)?”, hányadik? „al câtelea?”: Több tollam
van; melyiket akarod? „Am mai multe pixuri; pe care îl vrei?”;
• pronumele relativ amelyik: Azt a széket adom neked, amelyiket akarod „Îți dau scaunul pe care îl vrei”;
• pronumele nehotărâte valamelyik „unul (dintre mai mulți)”, semelyik „niciunul”, mind „toți”: Sok könyve
van, és mindet ismeri „Are multe cărți și pe toate le cunoaște”;
• un substativ determinat de adjectivele pronominale melyik?, amelyik, valamelyik, semelyik:Melyik
inget akarod? „Care cămașă o vrei?'

57
• un verb la infinitiv ce are la rândul său complement direct definit: Meg akarom tanulni a magyar
nyelvet „Vreau să învăț limba maghiară”.

Topica în propoziție
a) În grupul format dintr-un substantiv și atributul său adjectival, ordinea este totdeauna atribut +
substantiv: az utolsó ház „ultima casă”, egy nagy fa „un copac mare”, modern előadások „spectacole
moderne”.
b) În grupul format dintr-un adjectiv și complementul său:
Când adjectivul are funcția de nume predicativ:
• Ordinea este fixă (complement + adjectiv), dacă complementul exprimă gradul, măsura calificării
exprimate de adjectiv: Ez a szálloda túl drága „Hotelul acesta e prea scump”, Ez a szoba háromszor
nagyobb „Camera asta e de trei ori mai mare”, Az a ház sokkal magasabb„Casa aceea e mult mai
înaltă”.
• Ordinea este variabilă cu alte tipuri de complemente, în funcție de partea de propoziție care se
dorește a fi scoasă în evidență. Exemple:
– Én fiatalabb vagyok nála „Eu sunt mai tânăr(ă) decât el/ea” / Én nála fiatalabb vagyok „Eu sunt mai
tânăr(ă) decât el/ea (dar poate nu mai tânăr(ă) decât alte persoane);
– Zsuzsa a legszebb a lányok közül „Zsuzsa este cea mai frumoasă dintre fete” / Zsuzsa a lányok közül
a legszebb „Dintre fete, Zsuzsa este cea mai frumoasă”;
– Tibi kíváncsi az eredményre „Tibi este curios de rezultat” / Tibi az eredményre kíváncsi„Tibi de
rezultat este curios”.
Când adjectivul este în funcție de atribut, ordinea este totdeauna complement + adjectiv:Megvettem az
ebédhez szükséges húst „Am cumpărat carnea necesară pentru prânz”, Nem szeretem a Szegednél
nagyobb városokat „Nu-mi plac orașele mai mari decât Szeged”, Láttam egy nagyon jó filmet „Am văzut
un film foarte bun”.
c) În propoziție, topica depinde de faptul dacă se scoate în evidență sau nu o parte a ei și, în primul
caz, de partea care se scoate în evidență.
Dacă nu se scoate în evidență nicio parte a propoziției, locul întâi este ocupat de subiect (dacă este
exprimat printr-un cuvânt aparte), după care ordinea poate fi:
• dacă predicatul are prefix verbal și este la forma afirmativă:
– predicatul cu prefixul nedetașat + complement: (Tibi) elköltözött Szolnokra „(Tibi) s-a mutat la
Szolnok”;
– prefixul verbal + verb auxiliar sau alt verb care cere infinitivul + verb la infinitiv + complement: (Tibi) el
fog/akar költözni Szolnokra „(Tibi) se va muta / vrea să se mute la Szolnok”;
– prefixul verbal + corespondentul verbului „a fi” + verb la gerunziu: A csap ki van nyitva„Robinetul e
deschis”;
• dacă predicatul nu are prefix verbal:

58
– complement direct nedefinit sau alt complement + predicatul: (Tibi) Szolnokra költözik „(Tibi) se mută
la Szolnok”;
– nume predicativ + verb copulativ: (Tibi) mérnök lesz „(Tibi) va fi inginer”.
Pentru a scoate în evidență o parte de propoziție, aceasta se accentuează în vorbire cel mai puternic
dintre toate și se plasează înaintea predicatului. Dacă are prefix verbal, acesta se plasează după
verb: Tibi költözött el Szolnokra „Tibi s-a mutat la Szolnok” (nu altcineva), (Tibi) Szolnokraköltözött
el „La Szolnok s-a mutat (Tibi)”.
Cuvintele interogative și cele de negație (în afară de sem „nici” et sincs „nici ... nu este”) sunt din
principiu accentuate mai puternic și, prin urmare, sunt totdeauna înaintea predicatului: Ki költözött el
Szolnokra? „Cine s-a mutat la Szolnok?”, (Tibi) nem költözött el Szolnokra „(Tibi) Nu s-a mutat la
Szolnok”.
Dacă propoziția are mai mult de trei părți și dacă se scoate în evidență o altă parte decât predicatul,
locul părților nescoase în evidență este variabil, partea scoasă în evidență rămânând înaintea
predicatului:
Ma este Zsuzsa gulyást főzött „Astă seară, Zsuzsa gulaș a făcut”
Ma este gulyást főzött Zsuzsa „Astă seară, gulaș a făcut Zsuzsa”
Zsuzsa ma este gulyást főzött „Zsuzsa astă seară gulaș a făcut”
Gulyást főzött Zsuzsa ma este „Gulaș a făcut Zsuzsa astă seară”
Gulyást főzött ma este Zsuzsa „Gulaș a făcut astă seară Zsuzsa”
Pentru a scoate în evidență predicatul, acesta se plasează la începutul propoziției:
Főzött ma este gulyást Zsuzsa. „A făcut astă seară gulaș Zsuzsa”
Főzött ma este Zsuzsa gulyást. „A făcut astă seară Zsuzsa gulaș”
Főzött gulyást Zsuzsa ma este. „A făcut gulaș Zsuzsa astă seară”
Főzött gulyást ma este Zsuzsa. „A făcut gulaș astă seară Zsuzsa”
Főzött Zsuzsa ma este gulyást. „A făcut Zsuzsa astă seară gulaș”
Főzött Zsuzsa gulyást ma este. „A făcut Zsuzsa gulaș astă seară”

59