REFERAT

RESURSE
AGROTURISTICE ŞI
LEGISLAŢIE ÎN
ALIMENTAŢIA PUBLICĂ
ŞI AGROTURISM

STUDENT:NASOI ANDREEA MAGDALENA

BUCUREŞTI
2021

1. IDENTIFICAREA RESURSELOR AGROTURISTICE DIN

LOCALITATEA:VISEUL DE SUS
1.1. Prezentarea localității:
 istoric
 aşezare geografică
 hartă
 vecini
 populaţie
 climă
1.2. Resursele agroturistice naturale ale localității:
 munţi
 ape (râuri, lacuri, ape minerale)
 peşteri
 chei
 rezervaţii naturale
 monumente ale naturii
 fenomene şi structuri geologice
 vegetaţie (floră)
 faună
 fotografii reprezentative
1.3. Resursele agroturistice antropice ale localității:
 vestigii arheologice
 monumente istorice (biserici, mănăstiri, castele medievale)
 muzee
 case memoriale
 etnografie şi folclor
 calendarul sărbătorilor populare
 fotografii reprezentative
2. IDENTIFICAREA PENSIUNILOR DIN LOCALITATE ŞI GRADUL LOR
DE CLASIFICARE
 trecerea în revistă a pensiunilor şi precizarea numărului de
margarete
 fotografii reprezentative
3. STADIUL VALORIFICĂRII RESURSELOR AGROTURISTICE DIN
LOCALITATE
 situaţia turismului rural (agroturismului)
 dacă există o strategie a turismului rural (agroturismului)
 analiza SWOT a potenţialului agroturistic din localitate (puncte tari, puncte
slabe,
oportunităţi, riscuri)
4. CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI
5. BIBLIOGRAFIE
1. IDENTIFICAREA RESURSELOR AGROTURISTICE DIN LOCALITATEA:
VISEUL DE SUS
1.1. Prezentarea localității:

 istoric

Orașul Vișeu de Sus, după cei mai mulți autori de monografii, este atestat documentar din
2 februarie 1365 (Ketwyssou). Această primă menționare a Vișeului ca localitate apare în
diploma regelui maghiar Ludovic de Anjou. După alți autori, localitatea este atestată din anul
1549, cu denumirea de „Vișeul Nou” sau „Între Râuri”, fiind situată la confluența celor două
râuri – nume întâlnit până la începutul secolului XX.
În anul 1373, se marchează hotarul Vișeului cu Borșa, în anul 1385 apare Vișeul inferior (de
Jos). Anul 1453 este anul în care Iancu de Hunedoara, voievodul Transilvaniei și guvernatorul
Ungariei, dăruiește Vișeul celor 3 cnezi Ștefan, Petru Mândru și Nan (Nașcu) cât și fraților lor.
Evoluția actualului oraș începe după anul 1770, când se înființează la Vișeu și Borșa centre
forestiere cu muncitori – coloniști țipțeri – din Zips, aduși la Vișeu din ordinul împăratului Iosif
al II–lea al Austriei.
În anul 1743 la Vișeu de Sus se stabilesc mineri din Saxonia și înființează exploatări de
minereuri. În anul 1773 se înființează la Vișeu un centru de exploatare forestieră, colonizat cu
sași din Zips.
În 1775 se stabilesc la Vișeu familii germane venite din Austria (Salzburg și Tirol). Între anii
1776–1794 vin primii coloniști din Salzkammergut. În 1778 sosesc alte 25 de familii din
Gmunden, majoritatea cu mulți copii. În anul 1780 se fac primele construcții de către cei sosiți,
cum ar fi: prima moară în partea de est a orașului; începe construcția digului mai sus de
Măcârlău, dig care va fi terminat în 1784, an în care alte familii din zona Bavariei se stabilesc la
Vișeu de Sus.
În anul 1788 se înființează școala elementară a vistieriei din Vișeu de Sus, iar în 1790 se
construiește stăvilarul de la Făina și se înființează parohia romano-catolică din Vișeu. În 1798, se
deschide prima școală generală. Activitatea țipțerilor se materializează și prin prima fabrică de
cherestea (construită în anul 1809), prin magazinul statal (depozit) construit în 1817. În perioada
1809–1810 se populează și se formează cartierul Țipțerai.
Numărul populației de origine germană și austriacă a crescut permanent, după cum rezultă din
documente. La recensământul din 1930 au fost înregistrați 2.753 de germani, cu o pondere de
24,84% din totalul populației. La recensământul din 1977 sunt consemnați 3.430 de germani în
orașul Vișeu, reprezentând 16,97% din totalul locuitorilor.
Țipțerii au fost aduși la Vișeu în primul rând ca muncitori forestieri. De la vârsta adolescenței –
14 ani – băieții își începeau munca în pădure. Pe Valea Vaserului țipțerii plantau molid, aveau
grijă de pepiniere, defrișau păduri, trimiteau plute pe apă la vale până la Sighet, Vișeu și Borșa,
construiau plute pe apă, construiau drumuri și poduri de lemn. La muncile mai ușoare ajutau și
femeile. Cea mai grea și murdară muncă era tăierea pădurii și curățirea trunchiurilor de molid, iar
cea mai tentantă pentru bărbați era plutăritul.
Dat fiind timpul foarte îndelungat pe care muncitorul trebuia să-l petreacă în pădure, întemeierea
unei așezări pe Valea Vaserului a apărut ca o necesitate. Așezarea de pe Vaser reprezintă cea mai
strânsă legătură cu istoria și cu tradiția actualilor țipțeri. În acest spațiu al Văii Vaserului își au
originea povestirile țipțerilor, personaje fantastice – fata pădurii, omul alb, piticul pădurii.
Poveștile acestei etnii și amintirile bătrânilor, ca și documentele, stau mărturie despre o viață
grea, primitivă a acestor oameni în trecut. După anul 1868, maghiarizarea forțată i-a afectat mult
pe țipțeri, unii fiind nevoiți la acea vreme să-și schimbe numele cu altele de rezonanță maghiară.
Cu românii, țipțerii au trăit în înțelegere, fiind uniți, între altele, datorită sărăciei, nivelului scăzut
de trai și persecuțiilor stăpânirii străine.
În Vișeu de Sus exploatarea lemnului are o vechime care se confundă cu vechimea orașului.
Chiar și legenda spune că, în urmă cu poate mai mult de o mie de ani, un tată și cu fiul său s-au
dus să taie lemne din pădure. Nefericirea a făcut ca un lemn să-l lovească mortal pe fiu. În
memoria fiului său, tatăl a construit pe acest loc o biserică. În jurul bisericii s-au făcut mai apoi
case și astfel capătă contur o așezare umană care s-a numit, la început, „Între Râuri”, pentru că se
întindea între râul Vișeu și Vaser, iar apoi i s-a spus Vișeu de Sus.
Odată cu venirea coloniștilor germani, se intensifică exploatarea pădurilor. Tot mai atractive
devin aceste meserii care aduceau un oarecare venit și un alt statut social locuitorilor, pe lângă
vechea lor ocupație de crescători de animale.
Lemnele erau tăiate de sus cu topoarele, „corhănite” pe jgheaburi cu apă la vale, adunate în
stăvilarela Măcârlău și Făina, iar de aici, formate în plute, erau duse pe apa Vaserului și mai
departe pe Tisa. Multe din obiceiurile coloniștilor țipțeri au fost preluate și de români. La pădure
se lucra toată săptămâna, numai sâmbăta se cobora la vale, uneori pentru cei ce locuiau departe,
perioada de lucru se prelungea la 2–3 luni. Butinarii (lucrătorii forestieri) dormeau în cabane
numite „finlandeze”, aveau focul în mijloc, iar paturile erau aranjate radial pentru a se putea
încălzi mai ușor și pentru a-și usca hainele pe timp de iarnă. Astăzi de pe Valea Vaserului lemnul
se transportă pe cale ferată îngustă

 aşezare geografică

Orașul este situat în estul județului Maramureș, în sud-estul Depresiunii Maramureșului,

între râurile Vișeu și Vaser, de o parte și de alta a acestora și a afluenților care pătrund adânc
între coastele dealurilor și munților, la 30 km de
Pietrosul Rodnei (2.305 m) și 40 km de Vf. Pop Ivan (1.937 m) din Munții Maramureșului.
Limite geografice: N - Ucraina, S - comuna Săcel, E - comuna Moisei, V - comunele Vișeu de
Jos și Poienile de sub Munte.
Orașul Vișeu de Sus, depresiune îngustă, așezat în zona de trecere de la munții de origine
vulcanică și sedimentate cutate ai Țiblesului la cei de încrețire ai Maramureșului și Rodnei,
formați din șisturi cristaline. Izvoarele de ape minerale existente chiar în oraș evidențiază o fostă
activitate vulcanică, iar zăcămintele bogate în polimetale de pe Valea Vaserului sunt mărturie a
unor vechi erupții vulcanice.
Culoarul Vișeului, principala axă de circulație maramureșeană, este mărginit la E de treapta unor
munți de fliș de mică înălțime (1.100-1.200 m) care formează bordura marilor înălțimi ale
Munților Maramureșului care depăsesc 1.900m (Pop Ivan, Farcău, Mihăilescu). La V culoarul
este delimitat de culmea Vișeului alungită între Vișeu și Iza, alcătuită din formațiuni ale flișului
paleogen cutat, dar de mică altitudine (600-700 m). Aproape de vărsarea Vișeului în Tisa, valea
se îngustează în defileu. Cele două râuri au terase foarte dezvoltate: 1-terasa parc, între râuri
unde este așezat orașul; 2-terasa poduri, pe dreapta: 35 m înălțime față de nivelul râurilor, se
continuă până în Vișeu de Jos; 3-terasa Arșița, pe stânga, mai înaltă.
  Climă

Clima este diferentiata, in functie de diversitatea formelor de relief, temperat continentala,

cu vanturi din directia sud-vest si sud-est; 275 de zile dintr-un an au valori pozitive de
temperatura; precipitatiile atmosferice sunt printre cele mai ridicate din tara, circa 70% din
zonele judetului primesc intre 900-1000 mm precipitatii pe an.
Râul Vișeu își are izvorul sub pasul Prislop, la 1414m altitudine și se varsă în Tisa lângă
localitatea Valea Vișeului la circa 330 m altitudine. Drenează un bazin hidrografic cu o suprafață
de 1606 km 2 , desfășurat între Munții Maramureșului în est și Munții Rodnei în sud. Vișeul are
o lungime de 80 km și până la Borșa-Moisei, se mai numește și Borsa sau Vișeuț. În zona de
izvor are o pantă mare, de 20–50 m/km. După pătrunderea în Depresiunea Maramureș își
croiește o vale largă cu îngustări locale. Bazinul hidrografic al Vișeului este dezvoltat, în cea mai
mare parte a sa, în zona montană 67%, care îi asigură o densitate mare a rețelei hidrografice și o
scurgere specifică dintre cele mei ridicate din țară. Datorită precipitațiilor abundente, peste 1000
mm, densitatea rețelei hidrografice are valori de 0,7–1 km/km 2.
În avale de Moisei, bazinul Vișeului devine puternic asimetric, dezvoltându-se cu precădere pe
dreapta. Râul Vaser izvorăște din Munții Maramureșului, se formează din izvorul Boului și
izvorul Munceii Albi. Are 62 km lungime, este cel mai important afluent al Vișeului cu debit mai
mare decât acesta. Vaserul trece peste linia marilor înălțimi dintre Pietrosul Maramureșului și
Toroiaga. Drenează o suprafață de 422 km 2,are o lungime de 42 km și un debit mediu de 9
mc/s.

 vecini
Orașul se află situat la confluența a două râuri, Vișeu și Vaser, la o altitudine de 427 m
deasupra nivelului mării, având latitudinea nordică 47 grade și 43 minute și longitudinea estică
de 24 grade și 25 minute, având înfățișarea caracteristică orașelor de munte. Se învecinează la
NNE cu munții Maramureșului și Republica Ucraina, la SE cu Munții Rodnei și are ca vecini
comunele Moisei în partea de SE și Vișeu de Jos în partea de V și Poienile de sub Munte în
partea de NV.

 populaţie

Tabel 1 Populația orașului Vișeu de Sus

Rezultatele cautarii - POPULATIA DUPA DOMICILIU la 1 ianuarie pe grupe de varsta si varste,

sexe, judete si localitati

Varste si grupe Sexe

de Judete Localitati Ani
varsta

Anul 2018 Anul 2019 Anul 2020 Anul 2021

UM: Numar persoane

Numar Numar Numar Numar

 persoane persoane persoane persoane

Total Total
Maramures
TOTAL 523831 522307 520907 517608

106979 ORAS VISEU

- - - 17989 17876 17756 17596
DE SUS

Legenda: ':' - date lipsa; 'c' - date confidentiale; 9999,00 - normal - date definitive; 9999,00 - ingrosat
subliniat - date semidefinitive; 9999,00 - ingrosat - date revizuite; 9999,00 - subliniat - date provizorii

Sursă http://statistici.insse.ro:8077/tempo-online/#/pages/tables/insse-table

In perioada 2018-2021 populația orașului Vișeul de Sus a înregistrat o scădere.În anul 2018 a
înregistrat un număr de 17989, iar în anul 2021 un număr de 17596.

 hartă

Harta Viseul de Sus

1.2. Resursele agroturistice naturale ale localității:

 munţi

Munții Maramureșului au o prezență teritorială majoritară în Vișeu de Sus, ocupând 42.020

ha, adică aproximativ 95% din suprafață. Aceștia sunt formați dintr-o culme principală cu o
orientare generală VNVESE, din care se ramifică spre nord până pe teritoriul Ucrainei, fiind
delimitați la sud de Valea Vișeului. Altitudinea maximă este de peste 1.500 m, formațiunile
existente în cadrul unității teritoriale Vișeu de Sus fiind Pietrosul Bardăului și Toroiaga, ambele
având 30 km lungime.
Situaţi la est de râulVişeu şi în partea nord-estică a Ţării Maramureşului, Munţii Maramureşului
fac parte din Munţii Carpaţi şi sunt formaţi doar dintr-un şir principal, care merge dinspre nord-
vest spre sud-est.
Aceştia formează o barieră naturală între Maramureş şi Bucovina, la est, şi se extind departe, în
Ucraina. Aceştia au aproape 100 km lungime, cu o suprafaţă totală de aproape 1,500 km pătraţi.
Cel mai înalt vârf este Vârful Farcău (1,957 m).
Există o multitudine de râuri şi pâraie. Două râuri, Vaser şi Ruscova, împart şirul în trei părţi
principale. Aceste râuri formează două din cele mai impresionante văi din regiune, cu pante
riscante spectaculoase. Vaser, cel mai important afluent al Vişeului, este de aproape 60 km
lungime. Valea este considerata ca fiind una dintre cele mai frumoase din Carpaţii Orientali
oferind o succesiune de peisaje minunate şi unice.
Două lacuri glaciale pot fă descoperite în această zonă: Lacul Vinderel, cel mai mare lac glacial
din Carpaţii de Est, situat la o înălţime de 1,684 m, şi Lacul Băiţa. Mai multe specii de plante
unice în regiune au supravieţuit în zona din imediata vecinătate.
 ape (râuri, lacuri, ape minerale)

Râul Vișeu își are izvorul sub pasul Prislop, la 1414m altitudine și se varsă în Tisa lângă
localitatea Valea Vișeului la circa 330 m altitudine. Drenează un bazin hidrografic cu o suprafață
de 1606 km 2 , desfășurat între Munții Maramureșului în est și Munții Rodnei în sud. Vișeul are
o lungime de 80 km și până la Borșa-Moisei, se mai numește și Borsa sau Vișeuț. În zona de
izvor are o pantă mare, de 20–50 m/km. După pătrunderea în Depresiunea Maramureș își
croiește o vale largă cu îngustări locale. Bazinul hidrografic al Vișeului este dezvoltat, în cea mai
mare parte a sa, în zona montană 67%, care îi asigură o densitate mare a rețelei hidrografice și o
scurgere specifică dintre cele mei ridicate din țară. Datorită precipitațiilor abundente, peste 1000
mm, densitatea rețelei hidrografice are valori de 0,7–1 km/km 2.
În aval de Moisei, bazinul Vișeului devine puternic asimetric, dezvoltându-se cu precădere pe
dreapta. Râul Vaser izvorăște din Munții Maramureșului, se formează din izvorul Boului și
izvorul Munceii Albi. Are 62 km lungime, este cel mai important afluent al Vișeului cu debit mai
mare decât acesta. Vaserul trece peste linia marilor înălțimi dintre Pietrosul Maramureșului și
Toroiaga. Drenează o suprafață de 422 km 2,are o lungime de 42 km și un debit mediu de 9
mc/s.

Râul Vaser izvorăște din Munții Maramureșului; se formează din izvorul Boului și izvorul
Munceii Albi. Are 62 km lungime și este cel mai important afluent al Vișeului, având un debit
mai mare decât acesta.

 peşteri

Deşi rocile carstificabile apar pe suprafeţe restrânse, există mai multe formaţiuni
carstificabile, de vârste diferite (mai multe complexe de calcare metamorfice, dar şi calcare
mezozoice şi eocene) şi sunt frecvente şi cavităţile tectonice, formate în roci necarstificabile
(gresii, cuarţite metamorfice, roci eruptive bazice mezozoice). Se cunosc până în anul 2003 39
cavităţi (30 peşteri şi 9 avene), cu dezvoltare totală de 1099,64 metri şi denivelare cumulată de
+89,6, -207,94 metri.
Cele mai importante cavităţi cercetate până în prezent: Avenul din Pietriceaua (dezvoltare 216
m, denivelare -54,5 m), care secţionează complet calcarele triasice până la rocile flişului negru;
Peştera Vasile Bologa din Geamănu (dezvoltare 120 m, denivelare -17,5 m, +2 m), frumos
concreţionată, cu urme puternice de coroziune; Peştera Mare din Piatra Moloşnaia (dezvoltare
190 m, denivelare -7,5, +22,2 m), cu depuneri de mondmilch care se formează şi în prezent;
Peştera Hoţilor din P. Bănăriei (dezvoltare 58,27 m, denivelare -29,1 m), un aven foarte cunoscut
datorită legendelor privind existenţa unor comori, periculos de parcurs în părţile profunde din
cauza lipsei de oxigen.
  chei

DEFILEUL VASERULUI
Fenomene carstice. Defileu, lung de 50 m, sapat de Valea Vaserului în coloanele Muntii
Maramuresului, între Vf. Piatra Fainii (1.283 m) - Viseu de Sus.

 rezervaţii naturale

Parcul Natural Munții Maramureșului este o arie protejată de interes național ce

corespunde categoriei a V-a IUCN (parc natural de tip peisaj terestru), desemnată în scopul
protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei spontane și
faunei sălbatice, precum și a unor habitate naturale aflate în arealul parcului. Acesta este situat în
nord-estul județului Maramureș, pe teritoriile administrative ale orașelor Borșa și Vișeu de Sus și
pe cele ale comunelor Poienile de sub Munte, Repedea, Petrova, Bistra, Moisei și Vișeu de Jos.
Parcul natural se află în extremitatea central-nordică a României (în imediata apropiere a graniței
cu Ucraina) și cea nord-estică a județului Maramureș, în Munții Maramureșului, grupă muntoasă
a Carpaților Maramureșului și Bucovinei, ce aparțin lanțului muntos al Carpaților Orientali.
Parcul natural a fost declarat arie protejată prin Hotărârea de Guvern nr. 2151 din 30 noiembrie
2004, publicată în Monitorul Oficial al României, nr. 38 din 12 ianuarie 2005 (privind instituirea
regimului de arie naturală protejată pentru noi zone) și se întinde pe o suprafață de 148.850
hectare]. Aria protejată se suprapune în mare parte sitului de importanță comunitară - Munții
Maramureșului.
Parcului Natural Munții Maramureșului reprezintă un areal montan (păduri, pajiști, goluri alpine,
stâncării și văii) bogat în floră constituită din gorunete și făgete, molidișuri, jnepenișuri și
ierburi; ce adăpostește, conservă și asigură condiții prielnice de viețuire mai multor specii de
faună sălbatică (reprezentată de o gamă diversă de mamifere, păsări, reptile, amfibieni, pești și
insecte) protejată la nivel local sau european.
Parcul include patru rezervații naturale de interes național corespunzătoare categoriei a IV-a
IUCN; astfel: Vârful Farcău - Lacul Vinderelu - Vârful Mihăilecu (rezervație naturală de tip
geologic, florisic și peisagistic) ce adăpostește rarități floristice, printre care: afin vânăt, floare de
colț, bumbăcăriță sau vulturică; Cornu Nedeii - Ciungii Bălăsinii - arie naturală de tip faunistic
instituită în scopul protejării cocoșului de mesteacăn, o specie de pasăre din familia fazanilor;
Poiana cu narcise Tomnatec - Sehleanu, rezervație naturală de tip floristic și peisagistic creată în
scopul protejării unei comunități de narcise din specia Narcissus radiiflorus care vegetează la o
altitudine de 1600 m. în versantul drept al vârfului Tomnatec (1.618) și Stâncăriile Sâlhoi -
Zâmbroslavele, arie naturală protejată de tip geologic, botanic și peisagistic. Aceasta adăpostește
o specie de plantă cunoscută de localnici sub denumirea populară de lingurea (Cochelaria
pyrineaca var. borzaeana).
Parcul Natural Munții Maramureșului reprezintă o zonă montană cu o mare variație reliefală,
astfel: relief vulcanic atribuit perioadei mezozoice (în vârfurile Farcău, Mihăilecu), relief glaciar
(în Pietrosul Maramureșului, Farcău, Mihăilecu), relief periglaciar din perioada geologică a
pleistocenului, relief dezvoltat pe calcare (în bazinul superior al văii Repedea și în abrupturile
vârfurilor Farcău și Mihăileacu), precum și forme de relief dezvoltate pe șisturi cristaline (în
bazinele văilor Vaserului și Ruscovei).
Parcul prezintă o culme geomorfologică principală fragmentată de mai multe vârfuri (Farcău,
Stogu, Mihăilecu, Pop-Ivan), la care se adaugă diverse forme de relief constituite din versanți
calcaroși, abrupturi stâncoase, versanți cu o singură pantă (monoclinali), culmi domoale, doline,
văi, mlaștini (Tăul Băiței), cheiuri, defileuri, circuri glaciare, peșteri și avene[13].
Din punct de vedere geologic parcul este constituit în cea mai mare parte din șisturi cristaline
(micașisturi, gnaise, siricite, pegmatite, amfibolite în bazinele văilor Ruscova, Bistra, Vaser și
Frumușaua) și flișuri (conglomerate, gresii și marne) negre (atribuite jurasicului superior) în
culmile Vârfului Farcău și în bazinele superioare ale văilor Vaserului și Ruscovei.
Munții Maramureșului prezintă o arie naturală cu o diversitate floristică și faunistică ridicată,
exprimată atât la nivel de specii cât și la nivel de ecosisteme terestre.
În arealul parcului sunt întâlnite clase de habitate de tip: păduri de molid, fag și brad; păduri
dacice de fag și carpen cu colțișor (Dentaria bulbifera); păduri sud-est carpatice de fag și brad cu
vulturică (Hieracium rotundatum); păduri de fag cu scradă (Festuca drymeja), păduri dacice de
fag și carpen cu rogoz (Carex pilosa); păduri mixte de fag și tei argintiu cu rogozuri din specia
Carex brevicollis; păduri de paltin frasin și ulm; păduri de gorun, fag și carpen; păduri geto-
dacice de gorun, păduri de molid și brad cu vulturică; păduri aluviale cu salcie albă; tufărișuri
dacice cu cătină mică (Myricaria germanica); tufărișuri alpine boreale; tufărișuri de smârdar și
afin; tufărișuri de smârdar cu jneapăn, tufărișuri de ienupăr; mlaștini oligotrofe cu rogozuri de
tipul Carex limosa; turbării active; pajiști alpine și boreale pe substrat silicos; pajiști cu vegetație
de păiuș și lăptiucă, pajiști cu unghia-păsării și țăpoșică; pajiști cu ovăscior argintiu și crețișoară.
Flora parcului natural este constituită din specii vegetale distribuite etajat, în concordanță cu
structura geologică, caracteristicile solului și climei, structurii geomorfologice sau altitudinii.

 monumente ale naturii

Valea Vaserului
Aflată în partea estică a orașului Vișeu de Sus, valea Vaserului are o lungime de circa 40
km. Prin vale circulă „mocănița”, fiind și ultima din România.
Linia ferată pe ecartament îngust (760 mm) a fost construită între anii 1930—1933. Lungimea
căii ferate este de 56 kilometri. Cea mai înaltă altitudine a liniei ferate este în zona Comanu
1.100 m, plecarea din Vișeu de Sus fiind la altitudinea de 600 m. Trenul circulă în scopuri
industriale, pentru exploatarea lemnului și în scopuri turistice. Vagoanele pentru turiști pot fi
vagoane terasă sau vagoane de clasă. Există și vagoane pentru materiale, platforme și lemn.
Trenurile turistice regulate, cu abur, circulă în lunile mai-octombrie, până la stația turistică
Paltin. Trenurile charter circulă pe toată durata anului, destinațiile fiind la cerere sau la
evenimentele culturale precum "Nopțile Muzicale" sau "Sărbătorile de Iarnă".
Una dintre cele mai importante valori culturale şi tehnice ale țării, Mocănița de la Vişeu de
Sus este ultima cale ferată forestieră cu abur din lume. Construită ca şi soluție tehnică mai
favorabilă pentru transportul materialului lemnos decât cel pe apă, calea ferată forestieră
funcționează şi astăzi, atât pentru rolul inițial, cât şi pentru transportul turiştilor.
Lucrările la linia ferată au încep în anul 1932 și s-au realizat după modelul austro-ungar, cu
ecartament îngust.
Din anul 1932 CFF Vişeu de Sus funcţionează aproape fără întrerupere. De luni până sâmbătă,
trenurile de producţie transport buşteni de pe Valea Vaserului la fabricile de prelucrare a
lemnului din Vişeu de Sus. CFF Vişeu de Sus este singura din Europa care încă mai este folosită
pentru transportul lemnului.
Linia a fost construită dupa ecartamentul austro-ungar de 760 mm și are un parcurs printr-o vale
de o sălbăticie fermecătoare, de-a lungul râului Vaser, peste podurişi prin tunele. Calea ferată
trasează o zonă împădurită enormă, unde nu există drumuri sau sate, ci este locuită doar de urşi şi
lupi.
Utilizarea resurselor de lemn de peValeaVaserului s-a iniţiat de la începutul secolului al XVIII-
lea, sub imperiul austro-ungar. Coloniştii vorbitori de limba germană au pătruns primii în
pădurile virgine şi cu ajutorul plutăritului au adus lemnul tăiat la gaterele din Vişeu de Sus.
În 1932 s-a început construcţia la Calea Ferată Forestieră, care în comparaţie cu plutăritul
însemna un enorm progress tehnic.
Căile ferate forestiere s-au răspândit în acea vreme în toată Europa, în special în zona carpatică.
Principiul lor de funcţionare era simplu: urmând cursul râului, a fost necesară o rază îngustă a
curbelor (de aceea calea ferată are ecartament îngust); era în aşa fel organizat încât trucurile
goale pentru lemn erau trase de locomotivele mici în sus, pe când trenurile cu mare încărcătură
coborau la vale, înspre gater, doar din când în când ajutate de locomotive şi înfrânate.
Deşi în majoritatea ţărilor europene, cel mai târziu după anul 1945 căile ferate forestiere au fost
înlocuite cu drumuri forestiere, în România acestea s-au menţinut destul de mult.
În 1970 administraţia silvică publică se practica pe o distanţă de peste 3000 km, până în anul
1986 România chiar a mai fabricat noi locomotive cu abur pentru căile ferate forestiere şi în
1989 încă au mai existat peste 15 căi ferate forestiere cu puţin peste 1000 km de şină.
Schimbările economice de după '90 au avut efecte fatale asupra CFF-urilor naţionale de atunci:
pe parcursul a câtorva ani au fost toate scoase din funcţiune, demontate, locomotivele şi
vagoanele date la fier vechi sau vândute. Singura cale ferată forestieră care astăzi mai
funcţionează este Mocăniţa de pe Valea Vaserului. Ea îşi îndeplineşte până astăzi scopul său
iniţial de cale ferată forestieră, transportul lemnelor.
Exploatarea feroviară este realizată din anul 2003 de firma română R.G. Holz Company S.R.L.,
căreia îi aparţine de asemenea şi suprafaţa depoului şi majoritatea vagoanelor şi locomotivelor.
La fel ca şi înainte, calea ferată şi o mare parte din pădurile de pe Valea Vaserului sunt în
proprietatea statului.
Din anul 2000 calea ferată forestieră este sprijinită şi din străinatate prin asociatia Hilfefür die
Wassertalbahn. Cu ajutorul elveţienilor s-au repus în funcţiune locomotive care fuseseră retrase
din funcţiune, s-au procurat noi vagoane de personae şi s-au restaurant depoul şi cladirea istorică
a gării. În jurul gării din Vişeu de Sus există o infrastructură importantă care poate fi folosită
pentru dezvoltarea turismului.
Din anul 2005 circulă pentru vizitatori vagoane de persoane conform unui program şi tractate de
locomotive cu abur, iar din 2007 Valea Vaserului face parte din Parcul Natural Munţii
Maramureşului fiind sub protecţie europeană.
Încă mai există probleme la calea ferată de pe Valea Vaserului, nu a scos-o de tot până la capăt.
Dar minunata cale ferată are astăzi mulţi prieteni în toată lumea şi vor fi tot mai mulţi. Ultima
cale ferată forestieră din România are un viitor, nu în ultimul rând datorită turismului.

Valea Vinului
 Valea Vinului este un loc de agrement foarte apreciat, aici aflându-se mai multe izvoare de
apă minerală (numite de localnici „borcut”) dar si un strand, cabane si pensiuni.

 fenomene şi structuri geologice

Valea Vaserului, modelată de pârâul omonim în roci cristaline, este una dintre cele mai
spectaculoase, sălbatice şi mai frumoase văi din România. De-a lungul acesteia, însoţită de calea
ferată îngustă a mocăniţei, pot fi admirate forme de relief dintre cele mai pitoreşti: versanţi
abrupţi stâncoşi sau acoperiţi de păduri seculare, stânci masive străbătute de tuneluri, locuri
dintre cele mai sălbatice, zone de defilee ce alternează cu sectoare de luminişuri cu pajişti
deosebit de atractive.
Alte elemente ale reliefului montan, cu valoare turistică, întâlnite în zonă, sunt: abrupturile
(Stâna Sasului, Piatra Scrisă, care mărginesc culoarele văilor Novăţ, Novicior etc.), punctele de
belvedere (Pop Ivan, Farcău, Toroiaga, Piciorul Caprei etc.), cascadele combinate cu importante
sectoare de chei şi defilee pe Valea Vaserului şi afluenţii acestuia, formele de relief glaciare –
căldări, circuri glaciare, cueste, grohotişuri de pantă.
Depresiunea Maramureş, cea mai întinsă depresiune din România (75 km lungime şi 20 km
lăţime), este de tip intramontan, de origine complexă (tectonică, de baraj vulcanic şi de eroziune
diferenţială), delimitată de lanţul munţilor Oaş, Gutâi, Lăpuş şi Ţibleş, spre SE de Munţii
Rodnei, spre E şi NE de Munţii Maramureş şi de graniţa cu Ucraina spre N.

 vegetaţie (floră)

Vegetația constituie un element important al cadrului natural, cât și un factor de atracție

turistică. Varietatea formelor de relief, particularitățile elementelor climatice, hidrologice ca și
natura diferită a rocilor, sunt elemente care au determinat un fond vegetal bogat și variat în
Munții Maramureșului. În funcție de relief și altitudine în Munții Maramureșului pot fi
identificate următoarele etaje de vegetație:
etajul colinar;
etajul montan cu trei subetaje de vegetație:
montan inferior;
montan mijlociu;
montan superior.
etajul subalpin;
etajul alpin.
Flora și vegetația reprezintă un interes și o importanță deosebită din mai multe puncte de vedere.
Din punct de vedere economic, amintim importanța furajeră, meliferă, medicinală, alimentară,
decorativă, etc. Dintre speciile alimentare, culinare, amintim: frăguțe, mure, zmeură, soc, cireș
pădureț, ciuperci comestibile. Dintre planetele medicinale, amintim: Betula pendula, Crataegus
monogyna, Betonica officinalis, Pinus mugo. Unele plante sunt folosite pentru conținutul lor
aromatic. Dintre acestea amintim: Carum carvi, Funingirus communis, Mentha s.p., Oxalis
acetosella.
Pajiștile sunt folosite ca fânețe de o singură coasă, pe altitudini mai mari, și de două coase pe
coline joase. În zonele de pajiști înalte se pășunează începând din primăvară până la toamnă.
  faună

Fauna golurilor alpine

Este săracă în specii datorită condițiilor vitrege de viață (temperaturi scăzute, vânturi puternice).
Mamiferele sunt reprezentate de specia cea mai caracteristică golurilor alpine – capra neagră
(Rupicapra rupicapra). Deși specifică etajului alpin, ea coboară mai ales iarna în jnepenișuri și
pătrunde în molid în căutarea hranei. În Munții Maramureșului sunt doar câteva exemplare, la fel
ca și marmota de munte, fiind repopulată începând cu anul 1965. Arifauna alpină este
reprezentată prin acvila de stâncă (Aquila cheysaetas), tisa alpină (Anthus apinoletta), brumărița
(Prunella collaris), rața sulițar (Anas acuta). Dintre reptile, vipera comună (Vipera berus) și
șopârla de munte (Lacecta vivipara) sunt prezente în zonele cu stânci calcaroase. În pajiște e
prezentă broasca roșie de munte (Rona tempozozia). Trebuie menționat prezența cândva pe
aceste meleaguri a zăganului, a vulturului negru și a vulturului sur.

Fauna zonei forestiere

Este foarte bogată și variată, cuprinzând un număr mare de specii de interes cinegetic. Fauna
pădurilor de rășinoase este reprezentată prin: urs (Ursus arcalos), lup (Canis lupus), mistreț (Sus
scrofa), iar dintre păsări amintim: cocoșul de mesteacăn (Lirurus tetrix), cocoșul de munte
(Tetrao uragallus), ciocănitoarea cu trei degete (Picoides trydactiylus), forfecuța galbenă (Loxia
curvirosta), pițigoiul de brădet (Parus ater), pițigoiul de creastă (Parus cristatus), mierla gulerată
(Turdus torquatus), etc. sunt specii caracteristice pentru pădurile de conifere.

Fauna pădurilor de foioase

Este deosebit de bogată. Pădurea reprezintă adăpostul preferat al mamiferelor sălbatice de interes
cinegetic. Astfel amintim: cerbul carpatin (Cervus Elaphus), vulpea (Vulpes vulpes), jderul de
pădure (Mortes mortes), jderul de piatră (Mortes foina), veverița (Scirus vulgaris), hermelina
(Mustella ezminea), nevăstuica (Mortella mirolis), etc. Arifauna pădurilor mixte este bine
reprezentată prin specii ca: huhurezul, mare (Steix ulalensis), gaița (Garullus glandacius),
porumbelul de scorbură (Calumba aenas), etc. Aici cuibăresc și majoritatea răpitoarelor, ca. uliul
păsărar, uliul porumbar, șorecarul comun, șoimul (Pernis apivarus), acvila țipătoare mică (Aquila
pomarina). Acolo unde locul pădurilor a fost luat de fânețe naturale, terenuri arabile și livezi,
sunt prezente: potârnichea (Perdix perdix), fazanul comun (Phasianul colchicus), prepelița
(Coturnix coturnix).

Fauna apelor de munte este reprezentată prin lostriță (Hucho hucho), în apele Vișeului și
Vaserului, păstrăvul curcubeu (Salmo irideus), lipanul (Thymalus thymalus), știuca (Esox
lucius), babetele (Cottus poecilopus), clenuștețul dungat (Leuciscus sonffia agassizi).

Potențialul vânătoresc și piscicol din zona munților

Vânătoarea este o activitate tradițională, datorită faptului că pădurile și golurile alpine găzduiesc
un important fond cinegetic prin varietatea și valoarea speciilor, dovedite prin medaliile de aur
obținute la diverse concursuri internaționale pe fondurile de vânătoare cum sunt cele de la Făina
și Valea Babii, populate cu cerbi carpatini, urși, lupi, mistreți, jderi, cocoși de munte, etc., ce se
vânează cu autorizație. Vânătoarea este o activitate recreativă care, în zona Munților Maramureș,
întrunește condiții deosebite având în vedere:
 varietatea mare a speciilor de interes cinegetic;
 suprafața mare a fondurilor de interes vânătoresc, (aproximativ 125.000 ha.);
 o densitate relativ mare a animalelor sălbatice;
 existența unor exemplare de excepție ce se constituie ca trofee.
Avându-se în vedere valoarea ridicată cinegetică a zonei, bazinul Vaser a fost dotat cu două
cabane vânătorești la Făina și Novăț. Fondul de vânătoare aparține Ocolului Silvic Vișeu de Sus.
Din statistici rezultă că, pe primul loc se află iepurele urmat de cerbi, căprioare și mistreți. Din
efectivul de vânat rezultă o individualizare a iepurelui, care se situează pe primul loc cu 780
exemplare, urmat fiind în ordine numerică de căprioare (325), cerbi (308) și mistreți (100
exemplare).
Pescuitul în ape de munte este o îndeletnicire a pescarilor amatori care practică acest sport
recreativ. În apele curgătoare, în perioadele permise se pot pescui păstrăvul indigen, păstrăvul
curcubeu, lipanul, cleanul, mreana, etc. Pescuitul în apele interioare se practică din cele mai
vechi timpuri, oferind pe lângă hrană omului și un mod plăcut de recreere. Pentru revigorarea
fondului piscicol grav afectat în ultimii ani din cauza braconajului și a deversării în râuri a unor
cantități de rumeguș de către micii întreprinzători (gatere) dar și alte substanțe toxice, se impune
intervenția de urgență prin repopularea râurilor cu puiet de salmonide (păstrăv și lipan), precum
și igienizarea râurilor din zonă. Râul Vaser se situează printre puținele râuri din țară care oferă
pescarilor sportivi toată gama practicii cu momeli artificiale, atât cu lanseta, folosind bula de apă
și lingurița, îndeosebi de la Făina în jos, cât și cel de finețe, cu muștele, prin biciuire mai ales de
la Novăț în amonte. Începând cu anul 1960, lipanul s-a dezvoltat rapid, zona lui extinzându-se,
specia găsind condiții bune de dezvoltare și în amonte de barajul Măcârlău (6 km amonte de
Făina), unde a fost introdus pe cale artificială.
 fotografii reprezentative

Munții Maramureșului Munții Maramureșului

Valea Raului Viseu Parcul Natural Muntii Maramuresului, vedere panoramica

Valea Vaserului
 Valea Vinului
Mocănița de pe Valea Veserului

1.3. Resursele agroturistice antropice ale localității:

 vestigii arheologice

Cu începere din anul 1986 şi până în prezent, într-o serie de cercetări de teren de-a lungul
Maramureşului istoric, s-au identificat circa 30 de puncte arheologice (în majoritate preistorice),
situate de-a lungul principalelor văi ce brăzdează regiunea: Tisa, Iza, Cosău, Mara şi Vişeu.
Marea majoritate a staţiunilor identificate aparţin cronologic epocii bronzului, dar există şi
câteva puncte cu locuiri mai vechi (chiar din paleolitic) precum şi altele mai târzii (prefeudalism
şi feudalism dezvoltat).
Ceea ce continuă să surprindă este că, deşi s-a „scanat” o bună parte a teritoriului Maramureşului
voievodal, majoritatea descoperirilor continuă să se substituie cronologic epocilor bronzului şi
respectiv paleoliticului. Perioada dacică nu a fost relevată cu certitudine în nici unul din punctele
identificate în aceste ultime două decenii de către autor şi de cei cu care a efectuat o parte a
prospecţiunilor (Cornel Ivanciuc şi Victor Vizauer, care sunt menţionaţi distinct acolo unde au
participat la investigaţiile de teren).
Credem că dacii (care au locuit destul de intens Maramureşul, după cum o dovedesc monedele
romane, celtice şi dacice descoperite aici), au preferat pentru aşezările lor puncte inaccesibile
nouă astăzi (fie situate sub centrele localităţilor contemporane nouă, fie pe vârfurile de dealuri,
împădurite sau înierbate azi).
Cercetătorul n-a făcut altceva decât să identifice punctele locuite în vechime de strămoşii noştri.
Urmează ca arheologii să vină din urmă cu sondaje şi săpături de verificare, pentru a scoate la
iveală rămăşiţele trecutului.

 monumente istorice (biserici, mănăstiri, castele medievale)

Biserica, cu hramul „Buna Vestire”, a fost ridicată în anul 1834, prin jertfelnicia
credincioşilor, sub păstorirea preotului Vasile Roşca (1817 – 1836) şi s-a sfinţit în vremea
păstoririi preotului Simeon Pop de Vişeu (1836 – 1851). Turla bisericii s-a înălţat între anii 1875
– 1879, sub păstorirea preotului Vasiliu Mihalca.
Biserica de piatrã s-a zidit pe locul altei biserici de lemn, despre care istoricul Tit Bud spune că:
„A fost o bisericã de lemn, care se zice că s-a zidit până nu s-a înfiinţat comuna Vişeul de Sus. A
rămas ca legendă, cum că un om din Vişeul de Mijloc, umblând la pădure cu caprele şi tăind un
molid, acela a
cãzut pe feciorul omului care a fost cu dânsul în pădure şi l-a omorât. Omul s-a decis că va zidi
în locul acela o bisericã şi se zice că din molidul acela a fãcut tãlpile bisericuţii, iar tulpina a
servit de altar.”
De aici încolo, pe rând, s-a fãcut câte o casă în jurul bisericii şi cu timpul s-a înfiinţat comuna
Vişeul de Sus, care se numeşte «Între Râuri»”; aceastã bisericã fiind cunoscutã de localnici
„Biserica Bãtrânã” sau „Biserica de sub deal – Osoi”. De aici putem sã tragem concluzia, cã
aceastã parohie, a fost una ortodoxã, încã din prima parte a existenţei sale şi cunoaştem şi
numele primilor preoţi din Vişeu de Sus, respectiv, Popa Vlaşin (1639) şi Popa Ionaş (1680),
toate acestea, înainte de a pătrunde catolicismul în rândul românilor din Transilvania şi
Maramureş.
Stilul construcţiei este neogotic, iar dimensiunile acesteia sunt următoarele: lungimea 29,5 m şi
lăţimea 9 m. Până la zidirea turnului a existat o clopotniţă, iar mai apoi clopotele (un clopot de
265 kg – 1907; 2 clopote mici, respectiv: 119 kg şi 74 kg – 1922 ) au fost urcate în el. Prima casă
parohială s-a zidit din piatră, între anii 1845 – 1847, fiind renovată între anii 1904 – 1905, din
veniturile bisericii. Atunci s-au pus ferestre mari, s-au amenajat coşuri, i s-a pus acoperiş din
tinichea albă şi s-a ridicat o bucătărie de vară.
În anul 1869, biserica a fost pictatã de un vestit pictor al vremii, F.W. Koutnik, care a realizat 3
mari tablouri aplicate pe perete şi bolta bisericii. Din anii 1875 – 1879 dateazã şi iconostasul
actual, din lemn de tei, cu câteva icoane pictate de acelaşi F.W. Koutnik.
În anul 1905 s-a construit un edificiu de lemn „Şatra Moşilor”, cunoscutã astăzi sub denumirea
de „Şătriţă”, unde se ţineau mesele pentru cei săraci în zilele de pomenire a morţilor şi tot în
acelaşi an a fost cumpărată casa cantoralã.În anul 1912, biserica a fost pavimentată cu piatrã,
schimbându-se şi pardoseala, iar în anul 1926, sub păstorirea preotului Victor Şteţiu, a fost
zugrãvită întreaga bisericã.

Biseric
a Ortodoxa „Buna Vestire”

Primăria - Construcţia care adăposteşte astăzi sediul Primăriei şi al Consiliului Local al oraşului
Vişeu De Sus, era fosta administraţie a moşilor lui Pop Simion, şi datează de la începutul
secolului al XX-lea.
 Primăria orașului Vișeu de Sus

Biserica romano-catolica Ioan si Ana - un monument de arhitectură aparţinând stilului neogotic,

aflată în centrul oraşului, biserica a fost construită în 1812, de către preotul Schiller Carol, fiind
proiectată de un arhitect italian. Sculpturile şi picturile, realizate de către artişti austrieci şi
italieni, completează valoarea artistică a monumentului. Biserica este flancată şi de un cimitir,
realizat pentru soldaţii armatei Austro-ungare şi germane, căzuţi în primul război mondial şi o
capelă.
Cimitirul aferent bisericii, cimitirul țipțerilor, datează de asemenea de la începutul secolul al
XIX-lea Construcția bisericii a început în secolul al XIX-lea si a fost finalizată în anul 1907, dar
s-a așteptat cu sfințirea până în anul 1912, când a sosit altarul comandat de la firma Stuflesser.

Biserica romano-catolica Ioan si Ana

Cimitirul evreiesc reprezintă o mărturie a comunităţii importante de evrei din zonă, fiind
impresionant prin istoria relatată şi vechimea monumentelor funerare. Cu toate că din păcate
sinagoga a fost demolată, cimitirul poate fi vizitat şi astăz

Cimitirul evreiesc
  muzee

Fostul Spital public "Irina" (construit la sfârşitul sec. al XIX-lea), astăzi Muzeul de
Etnografie şi Istorie şi Centrul de Meşteşuguri - Deschis în 2003, muzeul este structurat pe
două niveluri şi adăposteşte peste 1100 de piese. La parter sunt expuse obiecte, documente şi
fotografii care prezintă istoria zonei. La etaj, spaţiul găzduieşte o expoziţie etnografică şi
obiecte de cult specifice Maramureşului. Alături de Centrul de Meşteşuguri, cele două
obiective oferă o perspectivă asupra tradiţiilor şi obiceiurilor zonei.
Muzeul este structurat in doua sectiuni, una dedicata exponatelor cu caracter istoric, pe o
suprafata de 40 mp si o sala de 70 mp ce serveste expozitiei de etnografie. Acestor sectii
principale li se adauga o sala de 20 mp dedicata obiectelor de cult si o terasa de aproximativ
30 mp pentru expunerea obiectelor muzeale de dimensiuni mai mari.
Muzeul contine piese valoroase, semnificative pentru istoria tarii noastre. Sectia de istorie
cuprinde obiecte si ilustratii (reproduceri de documente, fotografii), dispuse in cinci vitrine si
pe noua panouri de sticla ce infatiseaza o sinteza a istoriei locale.
Institutia este deschisa publicului, asteptand turisti din toata tara care doresc sa descopere
istoria poporului roman intr-o maniera unica.

Muzeul de Etnografie şi Istorie şi Centrul de Meşteşuguri

Casa-Muzeu "Elefant" - Ultima casă evreiască tradiţională din lemn, inaugurată ca muzeu în
2011, prezintă secvenţe din viaţa evreilor din oraş. Aceasta se află în gara CFF Vişeu de Sus,
fiind dotată şi cu o bibliotecă - cafenea, unde turiştii pot admira o serie de obiecte aparţinând
comunităţii evreieşti din zonă.
”Înainte ca România să intre în ghearele nemiloase celui de-al doilea război mondial, viața
evreilor din Vișeu de Sus era înfloritoare. Fiind cam o treime din populație, ei participau activ în
viața orașului: de la țărani agricultori, la meseriași, pantofari, comercianți sau medici până la
evreul Elefant care a avut în oraș prima fabrică de prelucrare a lemnului adus de pe Valea
Vaserului.
Toamna lui ’44 a fost însă începutul sfârșitului…Timp de câteva luni apoi, din gara Vișeu a fost
una din fabricile de victime ale Holocaustului. Sub strigătele tăioase ale soldaților și plânsetele
femeilor, trenuri pline de evrei plecau spre lagăre cu un șuierat surd…12 000 de suflete…
După război s-au întors în oraș doar 6 evrei măcinați de suferință…
Astăzi ecoul evreilor poate fi auzit și simțit în ultima lor casă tradițională din gara CFF. Imagini,
scrisori, obiecte și documente ce le-au aparținut, se păstrează în mica bibliotecă a casei
transformată în muzeu și cafenea. „

Casa-Muzeu "Elefant"

 case memoriale

Casa memorială „Vasile Kazar“

Casa memorială „Vasile Kazar“ face parte din colecţia muzeală de la Vişeu de Sus a
Muzeului Maramureşului, fiind situată pe uliţa bisericii, într-o mică grădină.Este o casă
tradiţională din secolul al XVIII-lea pe care graficianul Vasile Kazar a achiziţionat-o în
vederea folosirii ei pentru creaţie. În timp, a mai achiziţionat o casă mai mare (de început de
secol), iar vechea casă a donat-o muzeului împreună cu colecţia etnografică. A fost restaurată
şi amenajată muzeal.
Construită din bârne rotunde de stejar, are planul clasic: cameră, tindă, cămară rece şi prispă
cu stâlpi şi arcade pe faţă. Acoperişul este în două ape, confecţionat din draniţe şi prevăzut cu
două lucarne.
Grădina şi curtea cu cele două case, sunt un loc agreabil de popas de primăvara până toamna
târziu.Vasile Kazar (1913 – 1998) este autorul unei opere de o suverană coerenţă, unde
cartografiază un teritoriu imaginar ce-i aparţine în exclusivitate. Această lume se recompune
din frânturi ale unei memorii figurative fabuloase, în care se amalgamează amintiri din
Maramureşul natal, restituit într-o cheie proprie, precum şi secvenţe vizionare, din istoria
tragică a secolului XX. Desenul său traversează mai multe etape, de la asimilarea linearităţii
decorative a stampelor japoneze şi humorul breughelian în evocarea personajelor - trăsături
caracteristice începuturilor sale, până la autonomizarea desenului ca limbaj atotcuprinzător,
din ultimii ani de creaţie.
A făcut studii libere de pictură. A lucrat în industria lemnului. A fost muzeograf, şef de
secţii, la Bucureşti la Muzeul de Artă.
 Casa memorială „Vasile Kazar“

 etnografie şi folclor

Multe dintre tradițiile și obiceiurile locului sunt încă legate de țipțerii prezenți în zonă. Pentru
aceștia, Crăciunul este încă cea mai importantă sărbătoare a anului, motiv pentru care casele
se împodobesc cu ramuri de brad, iar întreaga comunitate se adună în ziua de Ajun pentru
slujba de Crăciun, care începe la miezul nopții. După terminarea acesteia, începe colindatul,
obicei la care participă întreaga familie, și se cântă colinde care conțin încă cuvinte țipțerești.
Vișeu de Sus face parte din regiunea etnografică Maramureș, regiune cunoscută pentru
porțile de lemn, bisericile de lemn, portul popular, tradiție și folclor.
Un eveniment important îl reprezintă Hora la Prislop, organizată în fiecare an, în luna august,
la pasul Prislop.
În zonă se mai poate vizita:
Complexul țărănesc de la Ieud - cuprinde moară, piuă, vâltoare, război de țesut
* Atelierul de ceramică
* Ateliere de țesătorie
* Atelierul meșterului popular Tulean Gheorghe
Tradiția lemnului este vie în Maramureș.
*Atelierul de prelucrat piei, meșterul Skurka Iosif
*Atelierul meșterului de obiecte religioase ortodoxe ucrainiene Beucă Ștefan.

 calendarul sărbătorilor populare

Festivaluri
 Festivalul folcloric "Armonii de Primăvară".
Participantii iubitori de folclor si literatura se aduna la Viseul de Sus spentru a-si face
cunoscute creatiile artistice; se sarbatoreste in luna mai.
  Zilele orașului Vișeu de Sus se sarbatoresc in luna iulie.

 Festivalul Național de Satiră si Umor "Zâmbete în Prier".

Sub forma unui concurs de epigrame si caricaturi, festivalul isi propune sa aduca zambete pe
chipurile spectatorilor; se sarbatoreste in luna aprilie.
 24 iunie – Obiceiuri de Sanziene: fetele culeg sanziene din care fac cununi ce vor
impodobi ferestrele, portile si stresinile caselor.

2. IDENTIFICAREA PENSIUNILOR DIN LOCALITATE ŞI GRADUL LOR

DE CLASIFICARE
 trecerea în revistă a pensiunilor şi precizarea numărului de margarete

Pensiunea Barsan - 2 margarete

Situată în Vișeul de Sus, la 500 de metri de trenul cu aburi Mocănița, Pensiunea Bârsan oferă o
terasă și o grădină cu facilități de grătar. Accesul la internet Wi-Fi este gratuit.
Toate camerele sunt dotate cu TV cu canale prin cablu. Acestea au baie privată sau comună.
Oaspeții de la Pensiunea Bârsan au la dispoziţie o zonă comună cu canapele, o zonă de luat masa
și o bucătărie utilată. La 200 de metri există un magazin alimentar. Un restaurant este la 2 km.
Stația de autobuz este la 1,5 km. Cascada Cailor se află la 15 km. Mănăstirea Bârsana este la 16
km. Pensiunea oferă parcare gratuită.

Casa Moroșanului – 3 margarete

Casa Moroșanului se află în Vișeu de Sus și oferă grădină. Oaspeții au la dispoziție o terasă,
acces gratuit la internet WiFi și parcare privată gratuită.
Fiecare cameră de la pensiune include TV cu ecran plat, dulap, lenjerie de pat, prosoape și baie
privată.
Sighetu Marmației este la 45 km de Casa Moroșanului, iar Cavnic se află la 43 km. Cel mai
apropiat aeroport este Aeroportul Internațional Baia Mare, situat la 70 km de cazare.

Casa Chira – 3 margarete

Casa Chira, de 3 stele, din Vișeu de Sus are o grădină, facilități de grătar și o terasă. Facilitățile
includ o bucătărie comună, un lounge comun și acces gratuit la internet WiFi în întreaga
proprietate. Oaspeții pot beneficia de parcare privată, la un cost suplimentar.
Camerele pensiunii sunt dotate cu dulap, TV cu ecran plat, lenjerie de pat, prosoape, baie privată
și patio cu vedere la grădină. Toate camerele au mașină de spălat vase.
Cel mai apropiat aeroport este Aeroportul Internațional Baia Mare, situat la 71 km de Casa
Chira.

Casa Eli– 3 margarete

Casa Eli din Viseu de Sus, oferă trei spații de cazare intr- o casa din lemn vechi de 100 de
ani ,reclădită in stil autentic maramureșean, care îmbina valorile rustice cu cele moderne intr- o
armonie deplina.
Casa este situată la 2 km de Mocănita care urca pe Valea Vaserului. Unitatea noastra de cazare
oferă o gradina generoasa cu spațiu de joaca pentru copii, barbeque, foișor , ciubăr cu apa calda
(contracost) , parcare gratuită și supravegheata video.

 fotografii reprezentative

Pensiunea Barsan Pensiunea Barsan

Casa Moroșanului Casa Moroșanului

Casa Chira Casa Chira

 Casa Eli Casa Eli

3. STADIUL VALORIFICĂRII RESURSELOR AGROTURISTICE DIN LOCALITATE

 situaţia turismului rural (agroturismului)

Valoarea zonei din care face parte Vişeu de Sus este consacrată la nivel naţional, atât prin zestrea
naturală, bogată în fenomene naturale unice, diversitatea speciilor şi importanţa ştiinţifică, cât şi
prin patrimoniul cultural.
Oraşul are o poziţie geografică situată la limita unor zone de interes turistic şi intersecţia unor
trasee şi circuite turistice deosebit de important: Valea Vişeului, Valea Vaserului alături de
Mocăniţă, Valea Izei, Cascada Cailor - Borşa, Rezervaţia Naturală Munţii Rodnei, Parcul
Natural Munţii Maramureşului - sit Natura 2000, Poiana Narciselor de pe Muntele Sahlean.
Vişeu de Sus este una din cele mai noi staţiuni din România, recunoscută oficial în 2011.

Tebel 2 Structuri de primire turistica cu functiuni de cazare turistica pe tipuri de structuri,

judete si localitati

Rezultatele cautarii - Structuri de primire turistica cu functiuni de cazare turistica pe tipuri de

structuri, judete si localitati

Ani

Anul 2018
Anul 2019
Anul 2020
Anul 2021
Tipuri de structuri de primire
Judete Localitati
turistica
UM: Numar

Numar Numar Numar Numar

Pensiuni turistice Maramures
TOTAL 66 63 60 70

106979 ORAS VISEU DE

- - 7 7 7 7
SUS

Pensiuni agroturistice Maramures

TOTAL 144 147 185 264

106979 ORAS VISEU DE

- - 2 1 2 5
SUS

Legenda: ':' - date lipsa; 'c' - date confidentiale; 9999,00 - normal - date definitive; 9999,00 - ingrosat
subliniat - date semidefinitive; 9999,00 - ingrosat - date revizu

Sursă http://statistici.insse.ro:8077/tempo-online/#/pages/tables/insse-table

Tabel 3 Capacitatea de cazare turistica existenta pe tipuri de structuri de primire turistica, judete si
localitati

Rezultatele cautarii - Capacitatea de cazare turistica existenta pe tipuri de structuri de primire

turistica, judete si localitati

Ani

Anul 2018
Anul 2019
Anul 2020
Anul 2021
Tipuri de structuri de primire
Judete Localitati
turistica
UM: Locuri

Locuri Locuri Locuri Locuri

106979 ORAS VISEU DE

Pensiuni turistice Maramures 105 106 149 141
SUS

106979 ORAS VISEU DE

Pensiuni agroturistice Maramures 41 18 29 92
SUS

Legenda: ':' - date lipsa; 'c' - date confidentiale; 9999,00 - normal - date definitive; 9999,00 - ingrosat
subliniat - date semidefinitive; 9999,00 - ingrosat - date revizuite; 9999,00 - subliniat - date provizorii

Sursa http://statistici.insse.ro:8077/tempo-online/#/pages/tables/insse-table

Tabel 4 Sosiri ale turistilor in structuri de primire turistica pe tipuri de structuri, pe judete
si localitati
Rezultatele cautarii - Sosiri ale turistilor in structuri de primire turistica pe tipuri de structuri, pe
judete si localitati

Ani

Anul 2017 Anul 2018 Anul 2019 Anul 2020

Tipuri de structuri de
Judete Localitati
primire turistica UM: Numar persoane

Numar Numar Numar Numar

persoane persoane persoane persoane

106979 ORAS VISEU

Pensiuni turistice Maramures 1962 1958 2280 1109
DE SUS

106979 ORAS VISEU

Pensiuni agroturistice Maramures 86 : : 145
DE SUS

Legenda: ':' - date lipsa; 'c' - date confidentiale; 9999,00 - normal - date definitive; 9999,00 - ingrosat
subliniat - date semidefinitive; 9999,00 - ingrosat - date revizuite; 9999,00 - subliniat - date provizorii

Sursă http://statistici.insse.ro:8077/tempo-online/#/pages/tables/insse-table

Tabel 5 Innoptari in structuri de primire turistica pe tipuri de structuri, judete si localitati

Rezultatele cautarii - Innoptari in structuri de primire turistica pe tipuri de structuri, judete si
localitati

Ani

Anul 2017
Anul 2018
Anul 2019
Anul 2020
Tipuri de structuri de primire
Judete Localitati
turistica
UM: Numar

Numar Numar Numar Numar

106979 ORAS VISEU DE

Pensiuni turistice Maramures 3388 3415 3937 2231
SUS

106979 ORAS VISEU DE

Pensiuni agroturistice Maramures 133 : : 186
SUS

Legenda: ':' - date lipsa; 'c' - date confidentiale; 9999,00 - normal - date definitive; 9999,00 - ingrosat
subliniat - date semidefinitive; 9999,00 - ingrosat - date revizuite; 9999,00 - subliniat - date provizorii

Sursă http://statistici.insse.ro:8077/tempo-online/#/pages/tables/insse-table

 dacă există o strategie a turismului rural (agroturismului)


Strategia de dezvoltare se centrează atât pe staţiunile existente, dar trebuie dezvoltate şi alte
produse turistice. De asemenea trebuie diversificată oferta existentă, astfel încât sezonul turistic
să se prelungească pentru toate tipurile de turism. De interes va fi turismul balnear care va avea
un sezon turistic mai mare, precum şi turismul cultural care un indice de atractivitate mare. De
asemenea sectorul privat trebuie sprijinit pentru a-şi diversifica oferta turistică, pentru a oferi
preţuri mai mici şi mai competitive şi servicii cât mai complete.
Pe viitor se urmăreşte reabilitarea drumurilor de acces în zonele turistice (în special montane sau
balneare), amenajarea de muzee naturale, centre educaţionale, centre de informare turistică.
Potenţialul turistic montan foarte divers şi încă puţin exploatat poate fi valorificat printr-o dotare
corespunzătoare (pârtii de schi, tunuri de zăpadă) prin amenajarea de staţiuni turistice montane
care să ofere o infrastructură turistică modernă.

 analiza SWOT a potenţialului agroturistic din localitate (puncte tari, puncte

slabe,oportunităţi, riscuri)

Din perspectiva unei analize SWOT pot fi identificate: punctele tari ale zonei, respectiv punctele
slabe, oportunitatile dar si amenintarile, intr-un complex analitic care sa includa: bogatiile si
resursele naturale, potentialul uman, originalitatea ofertei turistice, cadrul legislativ,
infrastructura rutiera, capacitatea de cazare, adaptabilitatea la modificarea in gusturile
consumatorilor de turism rural, etc.
Analiza Swot
Puncte tari Puncte Slabe
- existenta unor specii de flora si fauna rare - exista inca zone nesuficient promovate din punct de vedere
- clima favorabila practicarii turismului peren turistic
- existenta unei retele de cazare deja formata, ce furnizeaza un- infrastructura generala insuficient dezvoltata (in special pe
grad relativ ridicat de confort Valea Izei)
- cunoasterea cel putin a unei limbi straine de catre proprietarii- posibilitatea limitata de utilizarea a mijloacelor moderne de
de pensiuni comunicare si plata (nu exista ATM-uri sau sucursale bancare)
- mare concentrare de elemente traditionale, de interes pentru - facilitati de cazare “prea” traditionale care nu corespund
cautatorii de turism rural standardelor de confort ale turistilor
- bogatia de obiective religioase si de interes arhitectonic - lipsa unor pachete turistice omogene si complexe, care sa
- peisagistica variata, dominata de zone muntoase cuprinda circuite originale
- multiple optiuni de petrecere a timpului liber, chiar si intr-un- numar redus de puncte de informare turistica, ceea ce nu
cadru neformalizat, de la turismul cultural pana la cel de incurajeaza turismul individual
aventura (rafting, photo safari, etc.) - cadru de promovare inadecvat sau inexistent (marketing
incipient: putine panouri de informare, situri cu informatii
putine si doar in limba romana, etc.)
- lipsa traseelor alternative pentru vehicule cu tractiune
animala sau biciclisti ingreuneaza circulatia rutiera
- accesibilitate aeriana slaba (singurul aeroport din Baia Mare
nu este integrat retelei europene)
Oportunitati Amenintari
- potential ridicat pentru turismul de nisa (turism cultural, - fiscalitatea excesiva si putin predictibila ce conduce la
turism de aventura) cresterea preturilor
- includerea monumentelor de pe lista patrimoniului mondial - lipsa de stimulare a initiativei private si accesul redus la
UNESCO in programele tour-operatorilor din Romania sau fonduri europene nerambursabile pentru dezvoltarea de mici
din strainatate afaceri in zona
- crearea unui puternic brand din numele “Maramures”, legat - riscul de transformare a “brandului” original in imitatii
atat de traditii si obiceiuri, peisaje cat si de produse alimentareieftine, pe gustul turistilor, ceea ce ar contribui la disparitia
traditionale avantajului competitiv si la caracteristicile esentiale ale
- desfasurarea de numeroare evenimente, festivaluri si alte turismului rural in zona
manifestari specifice pe plan local poate atrage numerosi - viteza redusa de dezvoltare a infrastructurii rutiere, lipsa
turisti unor hoteluri in zonele rurale, nivelul scazut al cooperarii intre
- identificarea satelor cu productie mare de artizanat poate operatorii liniilor aeriene regulate si agentiile de turism
determina o dezvoltare economica a zonelor respective
- promovarea targurilor populare si a unor programe turistice
care sa devina in timp adevarate “marci”, de exemplu:
“Drumul Lutului”, “Civilizatia lemnului”, “Bisericile de lemn
din Maramures”, etc.
4. CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI

Având în vedere resursele turistice de care dispune Vișeul de Sus, precum şi eficienţa
economico-socială a activităţii de turism, în programele de dezvoltare pe termen mediu şi lung,
turismul trebuie să se bucure de statutul real de ramură economică prioritară.
Strategia de dezvoltare a localității Vișeul de Sus are ca obiectivgeneral creşterea economiei
prin dezvoltare policentrică şi specializare funcţională pentru diminuarea disparităţilor urban-
rural, la nivel economic, social şi de mediu şi creşterea standardului de viaţă. Obiectivele
specifice sunt: creşterea atractivităţii prin îmbunătăţirea competitivităţii activităţilor economice
prioritare; creşterea accesibilităţii prin îmbunătăţirea infrastructurilor, ca suport pentru
susţinerea activităţilor economice şi socialedin polii de dezvoltare; dezvoltarea resurselor umane
pentru creşterea gradului de ocupare pe piaţa muncii, prin modernizarea învăţământului,
dezvoltarea de abilităţi antrepenoriale şipromovarea educaţiei adulţilor şi a formării continue;
promovarea dezvoltării durabile şi diversificarea activităţilor din mediul rural.
Pentru următorii ani este necesar ca obiectiv principal creşterea competitivităţii sectorului
turistic prin modernizarea şi dezvoltarea infrastructurii şi serviciilor turistice, inclusiv investiţii
în crearea de noi atracţii turistice. Direcţiile de dezvoltare şi modernizare trebuiesc centrate atât
pe staţiunile turistice existente, cât şi pe dezvoltarea altor produse turistice. Se va urmării
diversificarea fertei existente, astfel încât sezonul turistic să se prelungească pentru toate tipurile
de turism. De mare interes va fi turismul balnear, care va avea un sezon turistic mai mare,
precum şi turismul cultural care prezintă un indice de atractivitate mai mare.
De asemenea, sectorul privat trebuie sprijinit pentru a-şi diversifica oferta turistică, pentru a
oferi preţuri mai mici şi servicii cât mai complete şi mai competitive.
Obiectivele generale privind dezvoltarea viitoare a turismului în Vișeul de sus sunt:
 conservarea patrimoniului material şi imaterial, natural, istoric şi cultural din regiune,
reabilitarea zonelor cu potenţial turistic;
 modernizarea şi dezvoltarea infrastructurii turistice;
 susţinerea mediului de afaceri prin îmbunătăţirea serviciilor turistice şi a facilităţilor
suport furnizate şi dezvoltarea promovării turistice;
 promovarea brand-ului turistic ,,Maramureş”;
 dezvoltarea turismului de nişă.
Pentru ca turismul să poată deveni cu adevărat o variabilă a dezvoltării economice sunt
necesare o serie de măsuri privind domeniile economice, sociale, legislative, infrastructură,
marketing turistic. Sub aspect economic sunt necesare: sprijinirea agenţiilor de turism prin
informare, comunicare, promovare; introducerea unor restricţii privind înfiinţarea şi
dezvoltarea întreprinderilor cu grad ridicat de poluare; acordarea de stimulente agenţilor
economici cu activităţi în turism sau conexe; sprijinirea agenţilor economici care contribuie la
dezvoltarea şi îmbunătăţirea calităţii capacităţilor de cazare din judeţ.
În plan social se impune o creştere a calităţii serviciilor prin oraganizarea de cursuri de
specializare pentru personalul din turism, dar şi introducerea în curicula şcolară a unor
specializări în domeniul turismului. Sub aspect legislativ este necesară identificarea zonelor cu
un potenţial turistic ridicat, identificarea fondurilor necesare susţinerii activităţilor specifice în
domeniul turistic, acordarea de stimulente pentru pensiunile turistice.
 Dezvoltarea durabilă este necesară pentru ca turismul să poată deveni o variabilă economică.
Ea trebuie să urmărească: crearea de parteneriate public-private pentru investiţii în domeniul
turistic; păstrarea calităţii cadrului natural; refacerea unor areale degradate şi redarea lor în
folosinţă; asigurarea unei colaborări strânse între administraţie şi colectivităţile locale şi cele
profesionale în domeniul turismului; punerea în valoare a rezervaţiilor naturale prin includerea
lor în circuite turistice.
Rezultatele aşteptate şi prevăzute ca urmare a adoptării acestor măsuri privind dezvoltarea
viitoare a sectorului turistic pentru perioada 2020-2024 sunt:
- Creşterea anuală a numărului de turişti care vizitează Judeţul Maramureş cu 10%;
- Creşterea gradului de ocupare a structurilor turistice cu 20%;
- Asigurarea infrastructurilor tehnice şi edilitare pentru atragerea de noi investiţii private sau
în parteneriat public-privat;
- Creşterea numărului de turişti străini cu 10% anual;
- Revitalizarea şi/sau crearea de noi staţiuni turistice;
- Promovarea mărcii turistice ,,Maramureş” şi a mărcilor locale construite pe proiectele
judeţene;
- Diversificarea segmentelor ţintă de turişti;
- Creşterea calităţii serviciilor furnizate pentru turişti şi susţinerea dezvoltării de
infrastructuri de cazare superioare (4,5 stele);
- Extinderea perioadei de utilizare a hotelurilor din staţiuni şi zonele turistice prin dotarea
acestora cu facilităţi pentru extrasezon
În domeniul marketingului turistic se urmăreşte realizarea de materiale promoţionale,
crearea şi menţinerea unei imagini unice, originale a judeţului, participarea la târguri şi
expoziţii, organizarea de târguri şi festivaluri specifice.
Trebuie accentuat faptul că unul dintre cei mai importanţi factori care determină dezvoltarea
viitoare a turismului în judeţul Maramureş este publicitatea însoţită de „branding”, respectiv
promovarea produselor de marcă cu recunoaştere regională, naţională şi internaţională.
Programe sectoriale de dezvoltare a turismului:
- Valorificarea turistică a bogăţiei apelor: dezvoltarea turismului balnear, dezvoltarea
integrată a turismului de agrement.
- Dezvoltarea turismului de circuit: pelerinaje la mănăstirile din lemn ale regiunii.
- Parcuri tematice şi de distracţie.
5. BIBLIOGRAFIE

 https://primariaviseudesus.ro/turism-la-viseu-de-sus/
 http://statistici.insse.ro/shop/
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Vi%C8%99eu_de_Sus
 https://www.muntiimaramuresului.ro/index.php/ro/traditie-2/sight-seeing/195-viseu-de-
sus
 https://www.brotacelul.ro/Orase/Viseu-de-Sus.aspx
 https://teofil-ivanciuc.weebly.com/descoperiri-arheologice-inedite-icircn-354ara-
maramure351ului.html
 https://www.google.com/search?
q=mocanita+maramures&sxsrf=AOaemvLWaVt4PsCpXy_uB8_bSSEalNCWxg:164079
8745858&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=2ahUKEwjMrJPTw4n1AhXAhP0HHcT
ZDiYQ_AUoAXoECAIQAw#imgrc=kQr_X_qsmSAM2M&imgdii=0y4RAzsPDLf0lM
 https://www.bibliotecamm.ro/pdf/strategie_dezvoltare_mm_2014-2020.pdf
 https://protopopiatulviseu.ro/viseu-2/parohia-ortodoxa-buna-vestire-viseu-de-sus/
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica_romano-catolic%C4%83_%E2%80%9ESf
%C3%A2nta_Ana%E2%80%9D_din_Vi%C8%99eu_de_Sus
 https://www.infopensiuni.ro/cazare-viseu-de-sus/obiective-turistice-viseu-de-sus/muzeul-
de-etnografie-si-istorie-viseul-de-sus_5346
 https://zigzagprinromania.com/blog/casa-elefant/
