STUDIU GHIDAT

LA DISCIPLINA ISTORIA PĂDURILOR

TEMA: ANALIZA CODRILOR

ORHEIULUI ,LĂPUȘENI ȘI TIGHECIULUI
ÎN APĂRAREA MOLDOVEI CONTRA
UNGURILO,TURCILOR,TĂTARILOR

A elaborat: Moroz Remus Gr-S011

• Codrii Orheiului ,Lăpușnei și Tigheciului au jucat o importanța foarte mare
în apărarea Moldovei deoarece cu ajutorul lor poporul nostru a reușit să se
apere contra ungurilor, turcilor și tătarilor, fiind foarte greu dei tranversat
fiindca Codrii erau foarte deși și permiteau apărarea poporului.

,,Țara nare de ales! În foc sau

în lanțuri ! O ardem noi, sau o
ard dușmanii,jefuind-o
Numai codrii de nepatruns i-
am cruțat, pe unde nici vintul
nu răzbește.Am iertat padurea
,singurul aliat de nadejde
Scurt istoric despre ținuturile Codrilor
Tigheciului
 Din timpuri îndepărtate Codrii Tigheciului au făcut parte din Țara de Jos
a Moldovei, – avem în vedere Moldova din toate perioadele istorice sub
conducerea tuturor domnitorilor care s-au perindat la tronul țării. În
vechea împărţire pe ţinuturi a Moldovei (înainte de 1812), codrul
Tigheciului făcea parte din ţinutul Fălciului. Acesta făcea parte din
judeţele Moldovei de sud-est şi era aşezat pe valea Prutului, în dreptul
vestitei păduri a Tigheciului, adică la o fostă margine de ţară (marginea
dinspre Bugeac). Două drumuri principale treceau altădată şi trec şi
acum prin acest județ: drumul Tighinei prin Huşi şi Chişinău, şi drumul
Cetăţii-Albe prin târgul Fălciului, aşezat în sudul judeţului. Despre
codrul Tigheciului și însemnătatea lui strategică pomenește încă
cronicarul Miron Costin: ”…iar codrului Chigheciului la Fălciu foarte
puțină pagubă au făcut tătarii atuncea, anume Chigheciului, pădure nu
așa înaltă în copaci, că copacii foarte puțini sântu, cum este deasă și
râpoasă și de spini mai multu decât de altu lemnu crescută. Și s-au apărat
chighecenii de nu le-au putut strica nimică tătarii…”  (după 13. Pag.82).
 Localitățile mărginite de cunoscuții codri ai Tigheciului sunt satele de
astăzi din raioanele Leova, Cantemir, Cahul, Vaslui și Galați.
Const. C. Giurescu contribuie la dezvoltarea concepţiei despre rolul
pădurii ca adăpost şi strategie în apărarea ţării, concepţie departe de a fi
noira la mijlocul anilor ’70 ai secolului al XX-lea, atunci când istoricul
insistă prin sintagma nu retragerea la munte, ci retragerea la pădure.
Acordând o valoare deosebită acestei sintagme, istoricul lucrează la
edificarea teoretică a unei expresii, tributare ideii continuităţii elementului
autohton în spaţiul carpato-dunăreano-pontic, ceea ce nu I-a absolvit, după
unele opinii noi, de utilizarea „într-un mod defcetuos a argumeirtuliii
toponimic în demonstraţin istorică”140 a acestei idei.
 Codrii Orheiului

 Tendinţele de stabilire a comunităţilor umane din zona

Codrii Orheiului le repetă pe cele generale, proprii
geografiei aşezărilor româneşti, răspândindu-se în funcţie de
posibilităţile economice, de adăpost şi de apărare, oferite de
cadrul geografic.
 Codrii Oheiului au fost foarte importanti pentru populatia romanilor deaorece
distibuiau o mare risursa de apa si aveau o buna importanta militaara fiiindca
erau foarte abrubti si desi ce permitea avantajul poporului nostru de cistigare a
luptei contra inamici
 Codrul Tigheciului a adăpostit ca pretutindeni pe strămoşii
noştri, tot aşa. Şi codrii Orheiului şi Lăpuşnei. Până în
marginea stepei, s-au întins, prin poenile pădurilor şi pe
marginea apelor, ”odăile”, prisăcile, cătunele şi satele
plugarilor şi păstorilor romani sau « vlahi » cum le spuneau
vecinii slavi şi turci”, scria în ”Istoria Românilor„, volumul
I, reputatul istoric Constantin C. Giurescu. Românii erau
grupaţi în diferite formaţiuni  politice de mică importanţă
conduşi de lideri locali precum cnezi sau juzi. Această
populaţie dintre Siret şi Nistru era sub o presiune constantă
a tătarilor care controlau zona. Totodată prin aceste teritoriu
tătarii obişnuiau prin trecătorile Carpaţilor Orientali să atace
Ardealul şi Ungari
Codrii Lapusnei
 Localitate străveche

 Comuna Lăpuşna din raionul Hânceşti una dintre cele mai

vechi aşezări de pe teritoriul Moldovei, fiind menţionată pentru
prima dată într-un document emis de Alexandru cel Bun, în
anul 1429. Investigaţiile arheologice arată că pe locul Lăpuşnei
şi al satului Rusca se găseau aşezări omeneşti începând cu
epoca bronzului. În mijlocul satului se înalţă biserica „Sfinţii
Arhangheli Mihail şi Gavriil“, care întruneşte mai multe
elemente ale lăcaşelor de cult din Ţara Românească, specifice
secolelor XV-XVI. Se crede că Lăpuşna este chiar baştina
voievodului Alexandru Lăpuşneanu, domnitor al Moldovei în
perioadele 1552 – 1561 şi 1563 – 1568, care ar fi copilărit aici
şi ar fi avut şi o reşedinţă.