CURS

FUNDAMENTE DE INGINERIE
ELECTRICĂ SI ELECTRONICĂ
Facultatea de
Chimie

Ș.l. dr. ing. Ildiko TATAI

ildiko.tatai@upt.ro

2021
1
INTRO

2
 NOŢIUNI INTRODUCTIVE

 Câmpul electromagnetic este realitatea

fizică cu care venim în contact atunci
când ne referim la domenii ca CÂMPUL
electrotehnica, electronica, automatica, ELECTRO-
MAGNETIC
informatica, etc.

 Progresul omenirii se datorează şi teoriei

electromagnetismului elaborată şi
dezvoltată de-a lungul anilor de mari
TEORIA
personalităţi. MACROSCOPICĂ

 Teoria macroscopică a fenomenelor

electromagnetice iniţiată de Michael
Faraday a fost elaborată de James Clerk
Maxwell pentru corpuri în repaus şi
extinsă de Heinrich Hertz pentru corpuri
în mişcare.
3
NOŢIUNI INTRODUCTIVE

 Câmpul electromagnetic stă la baza transmiterii din aproape în

aproape în timp şi spaţiu, cu viteză foarte mare a interacţiunilor şi
stărilor electromagnetice. Câmpul electromagnetic este o formă
specială de existenţă a materiei, care exercită acţiuni
ponderomotoare (forţe, cupluri) asupra corpurilor. Câmpul
electromagnetic posedă energie.

 Pentru a cunoaşte teoria referitoare la fenomene fizice este

necesară introducerea unor mărimi fizice.

Mărimile fizice se pot clasifica în:

 mărimi primitive: lungimea, masa, temperatura;
 mărimi derivate: viteza, energia, etc.

4
NOŢIUNI INTRODUCTIVE

 Din punct de vedere al unităţilor de măsură mărimile fizice se clasifică în:

 mărimi fundamentale ale Sistemului Internaţional (S.I.) de unităţi de
măsură:
o lungimea, l → metru [m]
o masa, m → kilogram [kg]
o timpul, t → secunda [s]
o curentul electric, i → Ampere [A]
o temperatura, T → grade Kelvin [K]

 mărimi secundare, ale căror unităţi se definesc cu ajutorul mărimilor

fundamentale:
o intensitatea câmpului electric, E → [V/m]
o densitatea de curent, J → [A/m2].
5
NOŢIUNI INTRODUCTIVE

 Din punct de vedere matematic mărimile fizice pot fi:

o mărimi scalare - caracterizate doar prin valoare numerică (masa,
sarcina electrică)
o mărimi vectoriale - caracterizate prin valoare, direcţie şi sens
(intensitatea câmpului electric, densitatea de curent).

 Din punct de vedere al localizării în spaţiu se disting:

o mărimi locale - caracterizează local un sistem fizic şi sunt asociate unor
puncte (densitatea sarcinii electrice)
o mărimi globale - asociate unor linii, suprafețe sau volume (tensiunea
electromotoare).

6
NOŢIUNI INTRODUCTIVE

 Relaţiile de legatură între mărimile specifice unui domeniu se numesc legi.

Se disting:
o legi generale - independente de proprietățile mediului
o legi de material - în care intervin constante de material.

 Teoria Maxwell - Hertz este fundamentată pe 8 legi generale şi 4 legi de

material.

 Dupa modul de variaţie în timp a mărimilor fizice, avem două regimuri

principale ale fenomenelor electromagnetice:
o regimul staţionar - mărimile nu variază în timp
o regimul nestaţionar - mărimile variaza in timp.
7
NOŢIUNI INTRODUCTIVE

 Dacă variaţiile în timp ale mărimilor electrice sau magnetice sunt suficient
de lente pentru a putea neglija radiaţia câmpului electromagnetic spunem
că avem un regim cvasistaţionar.

 În teoria circuitelor electrice avem două regimuri principale:

o regimul staţionar - intră aici circuitele de curent continuu
o regimul nestaţionar (variabil) - intră aici circuitele la care formele de
variaţie în timp ale tensiunilor şi curenţilor sunt diferite.

8
NOŢIUNI INTRODUCTIVE

 Fenomenele staţionare particulare fără transformări energetice se numesc

statice. În regim static mărimile electrice şi magnetice sunt independente,
astfel că cele două componente ale câmpului electromagnetic se studiază
separat: câmpul electrostatic şi câmpul magnetostatic.

 În regimul staţionar propriu - zis interacţiunile câmpului cu substanţa sunt

însoţite de transformări energetice. Avem aici două aspecte
interdependente ale câmpului electromagnetic:
o câmpul electrocinetic staţionar - existent în interiorul conductorelor
parcurse de curent continuu
o câmpul magnetic staţionar - care însoţeşte starea electrocinetică.

9
 CURS

FUNDAMENTE DE INGINERIE
ELECTRICĂ SI
ELECTRONICĂ Facultatea de
Chimie

Ș.l. dr. ing. Ildiko TATAI

ildiko.tatai@upt.ro

2021
1
 Cap.1 CÂMPUL ELECTRIC

Câmpul electric este o latură de manifestare a câmpului

electromagnetic şi apare în prezenţa corpurilor electrizate.
Corpurile pot fi aduse în stare de electrizare prin încălzire, frecare, deformare,
etc. Starea de electrizare se evidenţiază prin faptul că între corpurile electrizate se
manifestă anumite forţe, cupluri, care nu pot fi explicate cu ajutorul mecanicii şi
termodinamicii.
Se disting două tipuri de stări de electrizare: încărcarea electrică şi
polarizarea electrică.

2
 Cap.1 CÂMPUL ELECTRIC

1.1 Starea de încărcare electrică

 Starea de încărcare electrică este specifică mediilor conductoare din punct de
vedere electric.
 Starea de încărcare electrică se caracterizează printr-o mărime fizică scalară,
numită sarcina electrică Q [C].
 Sarcina electrică este o mărime primitivă şi poate fi pozitivă sau negativă. Uzual
valorile sunt cuprinse în intervalul 𝑄𝑢𝑧𝑢𝑎𝑙 = 10−6 − 10−4 [𝐶] ≪ 1[𝐶].

3
 Cap.1 CÂMPUL ELECTRIC

 La corpurile conductoare încărcarea electrică se transmite rapid (de ordinul 10−12s),

iar la corpurile izolatoare încărcarea electrică se produce foarte lent (ore, zile).
 La corpurile semiconductoare încărcarea se produce într-un timp între cele două.

Conductori electrici Izolatori electrici

 argint • cauciuc
 aur • sticlă
 cupru • apa pura
 aluminiu • ulei
 mercur • aer
 oţel • diamant
 fier • lemn uscat
 apa de mare • bumbac uscat
 beton • plastic
 platină • asfalt
 alamă • fibra de sticla
 bronz • hârtie uscată
 grafit • ceramică
 suc de lămâie • cuarţ
4
 Cap.1 CÂMPUL ELECTRIC

 Pentru un corp masiv sarcina electrică

poate fi repartizată in volum (ρv), pe
suprafaţă (ρs) sau lineic (ρl). Sarcina
totală a corpului este în funcţie de
repartizarea sarcinii electrice şi anume
𝑄= 𝑉
ρ𝑣 , 𝑄 = 𝑆
ρ𝑠 , 𝑄 = 𝑙
ρ𝑙 ,
unde ρv, ρs, ρl reprezintă densităţile de
sarcină electrică repartizată în volum,
pe suprafaţă, respectiv lineic.

5
 Cap.1 CÂMPUL ELECTRIC

1.2 Câmpul electric. Intensitatea câmpului electric

 S-a dovedit experimental că, dacă o sarcină electrică este introdusă într-un
câmp electric, câmpul electric exercită asupra sarcinii electrice o forţă 𝐹
(fig.1.1).
 Deci câmpul electric este conceput ca un sistem fizic capabil să exercite direct
acţiuni ponderomotoare (forţe, cupluri) asupra unor corpuri electrizate situate
în regiunea din spaţiul unde se află el.

Fig. 1.1 Sarcina electrică în câmp electric Fig. 1.2 Sensul intensităţii câmpului electric

𝑉
Intensitatea câmpului electric 𝐸 , este o mărime vectorială primitivă,
𝑚
numeric egală cu forţa exercitată asupra unui mic corp electrizat şi sarcina
electrică a acestuia 𝐹
𝐸= (1.1)
𝑄
6
 Cap.1 CÂMPUL ELECTRIC

 Sensul intensităţii câmpului electric depinde de semnul sarcinii electrice, dacă 𝑄 > 0
atunci 𝐸 şi 𝐹 au acelaşi sens, iar dacă 𝑄 < 0 atunci 𝐸 şi 𝐹 sunt de sens opus (fig.1.2).
𝑉
 Valorile intensităţii câmpului electric sunt cuprinse în intervalul 𝐸𝑢𝑧𝑢𝑎𝑙 = 10−2 − 105 .
𝑚
Intensitatea câmpului electric are valori mici în conductoarele parcurse de curenţi şi
𝑉
valori mari în izolaţii. (Aerul nu este izolant, este străpuns la valoarea de 𝐸𝑠𝑡𝑟 𝑎𝑒𝑟 ≅ 3 ∙ 106 )
𝑚

 Câmpul electric se reprezintă intuitiv prin linii de câmp. Linia de câmp este o curbă
trasată astfel încât în fiecare punct al ei, intensitatea câmpului electric 𝐸 este
tangentă la curbă. Se disting linii de câmp deschise, la câmpurile electrostatice
(fig.1.3a) şi linii de câmp închise, la câmpurile solenoidale (fig.1.3b).

Fig. 1.3a Linii de câmp deschise Fig. 1.3b Linii de câmp închise 7
 Cap.1 CÂMPUL ELECTRIC
Câmpul electric poate fi uniform (fig.1.4a) sau neuniform (fig.1.4b).

Fig. 1.4a Câmp electric uniform Fig. 1.4b Câmp electric neuniform

1.3 Starea de polarizare electrică

 Există corpuri fără sarcină electrică asupra cărora, dacă sunt introduce în câmp
electric, se manifestă acţiuni ponderomotoare (forte, cupluri). Spunem că aceste
corpuri se află în stare de polarizare electrică, adică sunt polarizate, care este tot o
stare de electrizare întâlnită la corpurile izolatoare numite dielectrici.
 Întâlnim corpuri cu polarizare permanentă şi corpuri cu polarizare temporară.
 Polarizarea electrică permanentă există independent de câmpul în care este introdus
corpul, iar polarizarea electrică temporară apare dacă se introduce corpul în câmp
electric şi depinde de intensitatea câmpului electric.

8
 Cap.1 CÂMPUL ELECTRIC

 Polarizarea permanentă se obţine prin încălzire, tratamente termice, deformare

mecanică.
 În cazul corpurilor masive, pentru a caracteriza local starea de polarizare, se
foloseşte o mărime fizică derivată numită polarizaţie electrică 𝑃 [C/m2].
Experienţa arată că în prezenţa unui câmp electric exterior, dielectricii se
polarizează, devenind ei înşişi surse de câmp.
 În cazul general poate fi prezentă atât polarizarea temporară ( 𝑃𝑡 ) cât şi

polarizarea permanentă (𝑃𝑝 )

𝑃 = 𝑃𝑡 + 𝑃𝑝 (1.2)

9
 Cap.1 CÂMPUL ELECTRIC

1.4 Legea polarizaţiei electrice temporare ( I )

Enunţul legii: Polarizaţia electrică temporară este proportională cu câmpul electric
dintr-un punct, factorul de proporţionalitate fiind produsul dintre permitivitatea
1 𝐹
electrică a vidului 𝜀0 = 4𝜋∙9∙109 𝑚 şi o constantă (χ𝑒 ) de material, adimensională
numită susceptivitatea electrică.
𝑃𝑡 = 𝜀0 ∙ χ𝑒 ∙ 𝐸 (1.3)
1.5 Legea legăturii dintre inducţia electrică (𝐷), intensitatea câmpului
electric (𝐸) şi polarizaţia electrică (𝑃) ( II )
Pe lângă mărimile ce caracterizează local câmpul electric 𝐸 şi starea de
polarizare a corpurilor 𝑃 se mai foloseşte încă o mărime vectorială numită inducţie
𝐶
electrică 𝐷 . Între cele trei mărimi fizice există o relaţie de legătură având
𝑚2
caracter de lege generală
𝐷 = 𝜀0 ∙ 𝐸 + 𝑃. (1.4)
În cazul în care nu avem polarizaţie electrică, 𝑃 = 0 (vid, aer), legea devine

𝐷 = 𝜀0 ∙ 𝐸. (1.5) 10
 Cap.1 CÂMPUL ELECTRIC

1.6 Legea fluxului electric ( III )

Fluxul electric Ψ [C] , este o mărime fizică scalară, derivată, definită ca integrala
de suprafaţă a inducţiei electrice D , fig.1.5.
Ψ= 𝐷 ∙ 𝑑𝑠. (1.6)
𝑆

Enunţul legii: Fluxul electric printr-o suprafaţă închisă Σ este egal cu sarcina
electrică din interiorul acelei suprafeţe.

𝐷 ∙ 𝑑𝑠 = 𝑄𝛴 . (1.7)
𝛴

Fig. 1.5 Fig. 1.6

11
 Cap.1 CÂMPUL ELECTRIC

1.7 Potenţialul electric. Tensiunea electrică

Diferenţa de potenţial electric dintre două puncte sau tensiunea electrică U
[V] este definită ca fiind lucrul mecanic ce se exercită asupra unei sarcini
punctiforme Q pozitive pentru a fi deplasată între două puncte.

𝑏 𝑏 𝑏

𝐿𝑎𝑏 = 𝐹 ∙ 𝑑𝑙 = 𝑄 ∙ 𝐸 ∙ 𝑑𝑙 = 𝑄 𝐸 ∙ 𝑑𝑙 = 𝑄 𝑉𝑎 − 𝑉𝑏 (1.8)
𝑎 𝑎 𝑎

Obs. În relaţia (1.8) nu apare diferenţa 𝑉𝑏 -𝑉𝑎 , deoarece intensitatea câmpului

electric E este orientată dinspre potenţialul electric mai mare 𝑉𝑎 spre potenţialul
electric mai mic 𝑉𝑏
𝑏

𝑈= 𝐸 ∙ 𝑑𝑙 = 𝑉𝑎 − 𝑉𝑏 (1.9)
𝑎

12
 Cap.1 CÂMPUL ELECTRIC
1.8 Corpuri conductoare (metale) în regim electrostatic
 Regimul electrostatic este un regim electric staţionar în care nu intervin transformări
de energie, adică nu există curenţi electrici.
 Dacă un conductor (metal) omogen şi neîncărcat electric, este introdus într-un astfel
de câmp electrostatic, intensitatea câmpului electric este nulă în interiorul
conductorului (𝐸=0). Dacă corpul conductor este încărcat cu sarcină electrică, ea va fi
repartizată doar pe suprafaţa conductorului.

Fig. 1.7 Sferă metalică în regim electrostatic

 Dacă intensitatea câmpului electric este nulă în interiorul conductorului, deci şi

diferenţa de potential dintre două puncte din interiorul conductorului este nulă, adică
potenţialul electric este constant, aceasta înseamnă că suprafaţa conductorului este o
suprafaţă echipotenţială (liniile de câmp sunt perpendiculare pe suprafaţa sferei).
13
 Cap.1 CÂMPUL ELECTRIC
1. 9 Aplicaţie
 Să se determine expresia câmpului electric pentru cazul unei sfere metalice de rază a
(fig.1.7), cu sarcinile distribuite uniform pe suprafaţa sferei ρ𝑆 =cst, situată în vid
1 𝐹
(𝜀0 = 4𝜋∙9∙109 𝑚
).

 Rezolvare: Sfera fiind metalică, sarcinile nu sunt repartizate în volumul ei (ρ𝑣 =0), ci
doar pe suprafaţă, iar în interiorul sferei câmpul electric este nul (𝐸𝑖𝑛𝑡 =0). Având o
simetrie sferică aplicăm legea fluxului electric pe o suprafaţă sferică Σ de rază r > a:
𝐷 ∙ 𝑑𝑠 = 𝑄𝛴 .
𝛴

 Câmpul electric se manifestă doar în exteriorul sferei. Pentru o suprafaţă sferică de

rază r avem
𝐷𝑒𝑥𝑡 ∙ 𝑑𝑠 = 𝐷𝑒𝑥𝑡 ∙ 𝑑𝑠 ∙ 𝑐𝑜𝑠0 = 𝐷𝑒𝑥𝑡 ∙ 4𝜋𝑟 2 (1.10)
𝛴 𝛴

14
 Cap.1 CÂMPUL ELECTRIC

 Cum sarcinile sunt repartizate doar pe suprafaţa sferei metalice de rază a, sarcina
totală se exprimă astfel
𝑄𝛴 = ρ𝑠 ∙ 𝑑𝑠 = ρ𝑠 ∙ 4𝜋𝑎2 (1.11)
𝛴

 Prin egalarea relaţiilor (1.10) şi (1.11), se obţine expresia inducţiei electrice pe

suprafaţa sferei de rază r
𝑎2
𝐷𝑒𝑥𝑡 = ρ𝑠 2
𝑟

 Din legea legăturii dintre D, E şi P pentru vid 𝐷𝑒𝑥𝑡 = 𝜀0 𝐸𝑒𝑥𝑡 se obţine expresia
intensităţii câmpului electric la o distanţă r de centrul sferei metalice
𝐷𝑒𝑥𝑡 ρ𝑠 𝑎2
𝐸𝑒𝑥𝑡 = = ∙ 2 .
𝜀0 𝜀0 𝑟

 Se observă că intensitatea câmpului electric este invers proportională cu pătratul

distanţei de la centrul sferei metalice, ceea ce înseamnă că valoarea intensităţii scade
pe măsură ce distanţa r creşte, adică câmpul este mai slab. 15
 Cap.1 CÂMPUL ELECTRIC
1.10 Condensatoare electrice
 Condensatorul electric este un sistem fizic format din două armaturi metalice
încărcate cu sarcini electrice egale şi de semne contrare şi separate printr-un dielectric
neîncărcat cu sarcină şi fără polarizaţie permanentă. Dieletricul dintre armături poate
fi solid, lichid sau gazos.
 Condensatorul electric se caracterizează printr-un parametru global numit capacitate
electrică C [F], definită ca raport dintre sarcina unei armături şi tensiunea dintre cele
două armături
𝑄1 𝑄2 𝑄 (1.12)
𝐶= = =
𝑈 𝑈 𝑈

 Valorile capacităţii sunt cuprinse în intervalul Cuzual=10-10-10-6 [F], mult mai mică
decât 1[F], iar valorile sarcinii electrice sunt cuprinse în intervalul Quzual=10-10-10-6
[C], mult mare decât 1[C], considerată sarcina Pământului.
16
 Cap.1 CÂMPUL ELECTRIC

În funcţie de geometria armăturilor se disting condensatoare plane, cilindrice,

sferice şi oarecare.

Fig. 1.8 Simbolul condensatorului electric Fig. 1.9 Condensatorul plan

 Condensatorul plan este format din două armături plane de arie S, situate la o
distanţă d una de cealaltă, între care se află un mediu dielectric cu permitivitatea ε.
 Capacitatea condensatorului plan are expresia
ε∙S (1.13)
𝐶=
𝑑

 iar permitivitatea dielectricului este ε=ε0∙εr , unde εr este permitivitatea relativă,

specifică dielectricilor, având rolul de a mări capacitatea electrică.
17
 Cap.1 CÂMPUL ELECTRIC

 Condensatorul înmagazinează energie electrică în câmpul electric dintre

armături. Forma primară de energie exprimată cu mărimile de stare 𝐷 şi 𝐸 ale
câmpului electric este
1
𝑊𝑒 = 2 𝐷 ∙ 𝐸 ∙dv , (1.14)
𝑉

iar pentru condensator se poate exprima sub formele

1 1 1 𝑄2 (1.15)
𝑊𝑒 = 𝑄 ∙ 𝑈 = 𝐶 ∙ 𝑈 2 = ∙
2 2 2 𝐶

18
 Cap.1 CÂMPUL ELECTRIC

Conexiuni de condensatoare. Capacitatea echivalentă

Pentru obţinerea unei anumite valori ale capacităţii unui condensator este necesară
interconectarea mai multor condensatoare în serie, paralel sau mixt, această capacitate
numindu-se capacitate echivalentă, Ce.

Fig. 1.10 Condensatoare conectate în serie Fig. 1.11 Condensatoare conectate în paralel

19
 Cap.1 CÂMPUL ELECTRIC
1. Conexiunea serie a condensatoarelor
 Condensatoarele conectate în serie (fig.1.10) cu capacităţi diferite, C1 şi C2,
alimentate cu tensiunea U, se încarcă cu aceeaşi sarcină electrică Q1=Q2=Q.
 Tensiunea la bornele grupării serie este suma căderilor de tensiune la bornele
condensatoarelor
𝑈 = 𝑈1 + 𝑈2 , (1.16)

şi exprimând tensiunile în funcţie de capacităţi şi sarcinile de pe armături rezultă

𝑄 𝑄 𝑄
= + (1.17)
𝐶𝑒𝑠 𝐶1 𝐶2

deci expresia capacităţii echivalente serie Ces este

1 1 1 𝐶1 ∙ 𝐶2
= + 𝐶𝑒𝑠 = (1.18)
𝐶𝑒𝑠 𝐶1 𝐶2 𝐶1 + 𝐶2

 La conexiunea serie capacitatea echivalentă Ces este mai mică decât cea mai mică
capacitate din conexiune, de aceea acest tip de conexiune este utilizat pentru obţinerea
capacităţilor de valori mici. 20
 Cap.1 CÂMPUL ELECTRIC

2. Conexiunea paralel a condensatoarelor

 Condensatoarele conectate în paralel (fig.1.11) sunt alimentate cu aceeaşi tensiune
la borne U1=U2=U, iar sarcina totală furnizată de sursă este
𝑄 = 𝑄1 + 𝑄2 , (1.19)

şi exprimând sarcinile de pe armături în funcţie de capacităţi şi tensiuni rezultă

𝐶𝑒𝑝 ∙ 𝑈 = 𝐶1 ∙ 𝑈 + 𝐶2 ∙ 𝑈 , (1.20)

deci expresia capacităţii echivalente paralel Cep este

𝐶𝑒𝑝 = 𝐶1 + 𝐶2 . (1.21)

 La conexiunea paralel capacitatea echivalentă Cep este mai mare decât cea mai
mare capacitate din conexiune, de aceea acest tip de conexiune este utilizat pentru
obţinerea capacităţilor de valori mari.
21
 Cap.1 CÂMPUL ELECTRIC

1.11 Aplicaţii
1. Să se determine capacitatea echivalentă a sistemului de
condensatoare în conectarea din fig.1.12, precum şi
sarcinile şi tensiunile la bornele fiecărui condensator,
dacă se cunosc: U = 29V, C1 = 1μF, C2 = 2μF, C3 = 3μF,
C4 = 4μF.

Condensatoarele C2 şi C3 sunt conectate în paralel 𝐶23 = 𝐶2 + 𝐶3 = 5𝜇𝐹 , iar

𝐶 ∙𝐶 4
condensatoarele C1 şi C4 sunt conectate în serie 𝐶14 = 1 4 = 𝜇𝐹. Grupul C23 şi C14 sunt în
𝐶1 +𝐶4 5
𝐶23 ∙𝐶14 20
serie, deci capacitatea echivalentă a grupării de condensatoare este 𝐶𝑒 = = 𝜇𝐹.
𝐶23 +𝐶14 29
Sarcina totală este 𝑄𝑒 = 𝐶𝑒 ∙ 𝑈 = 20𝜇𝐶.
Cum condensatoarele C1, C4 şi C23 sunt în serie, s-au încărcat cu aceeaşi sarcină electrică,
adică 𝑄𝑒 = 𝑄1 = 𝑄23 = 𝑄4 .
𝑄 𝑄
Se pot determina acum tensiunile la bornele celor patru condensatoare 𝑈1 = 1 = 𝑒 =
𝐶1 𝐶1
𝑄4 𝑄𝑒
20𝑉, 𝑈4 = = = 5𝑉, 𝑈23 = 𝑈2 = 𝑈3 = 𝑈 − 𝑈1 − 𝑈4 = 4𝑉.
𝐶4 𝐶4
Sarcina cu care s-a încărcat condensatorul C2, respectiv C3 este 𝑄2 = 𝐶2 ∙ 𝑈23 = 8𝜇𝐶,
𝑄3 = 𝐶3 ∙ 𝑈23 = 12𝜇𝐶.
22
 Cap.1 CÂMPUL ELECTRIC
1.11 Aplicaţii
2. Pentru conexiunea condensatoarelor din fig.1.13 să
se determine capacităţile acestora, dacă se cunosc:
Q23=10μC, Q3=8μC, U4=20V, U=100V, Ce=1/5 μF.

Cunoscând tensiunile U şi U4 se poate determina tensiunea la bornele grupării paralel C2 şi C3,

𝑄 1
𝑈23 = 𝑈 − 𝑈4 = 80𝑉 şi apoi capacitatea echivalentă a acestei grupări 𝐶23 = 23 = 𝜇𝐹,
𝑈23 8
𝑄3 1
precum şi capacitatea condensatorului C3, 𝐶3 = = 𝜇𝐹. Din relaţia de echivalenţă a
𝑈23 10
1
condensatorelor în paralel, 𝐶23 = 𝐶2 + 𝐶3 , rezultă capacitatea 𝐶2 = 𝐶23 − 𝐶3 = 𝜇𝐹.
40
Cum gruparea paralel C2, C3 şi condensatorul C4 sunt în serie, sarcina cu care se încarcă este
aceeaşi 𝑄23 = 𝑄4 = 10𝜇𝐶.
Scriem relaţia capacităţii echivalente a conexiunii condensatoarelor, C1 în paralel cu grupul serie
C23, C4:
𝐶23 ∙ 𝐶4
𝐶𝑒 = 𝐶1 + 𝐶234 = 𝐶1 +
𝐶23 + 𝐶4
𝐶 ∙𝐶 1
de unde rezultă capacitatea condensatorului C1: 𝐶1 = 𝐶𝑒 − 23 4 = 𝜇𝐹.
𝐶23 +𝐶4 5

23
 CURS

FUNDAMENTE DE INGINERIE
ELECTRICĂ ȘI ELECTRONICĂ
Facultatea de
Chimie

Ș.l. dr. ing. Ildiko TATAI

ildiko.tatai@upt.ro

2021
1
 Cap.2 CÂMPUL ELECTROCINETIC

2.1 Starea electrocinetică

Starea electrocinetică se caracterizează prin mişcarea ordonată a purtătorilor mobili de
sarcină electrică care formeză curenţii electrici şi este specifică mediilor conductoare. Starea
electrocinetică se stabileşte când în interiorul conductoarelor există câmp electric, iar
conductorul formează un circuit închis şi există o sursă de energie electrică.
În interiorul unei surse, asupra purtătorilor mobili de sarcină q, acţionează forţe de natură
neelectrică 𝐹𝑛𝑒 (datorate unor neomogenităţi fizico-chimice). Pe baza acestei forţe se defineşte
𝑉
câmpul imprimat 𝐸𝑖
𝑚
𝐹𝑛𝑒 (2.1)
𝐸𝑖 = .
𝑞
Sursa de energie electrică se caracterizează printr-o mărime globală numită tensiune imprimată 𝑈𝑖 [V]

𝑈𝑖 = 𝐸𝑖 ∙ 𝑑𝑙 (2.2)
𝑠𝑢𝑟𝑠ă

2
 Cap.2 CÂMPUL ELECTROCINETIC
2.2 Curentul electric şi densitatea de curent
Curentul electric i [A] este o mărime fizică scalară, globală (integrală) care caracterizează
conducţia electrică la nivelul secţiunii conductorului
𝛥𝑄 𝑑𝑄
𝑖 = lim =
𝛥𝑡→0 𝛥𝑡 𝑑𝑡
unde ΔQ reprezintă sarcina electrică care străbate suprafaţa dată în intervalul de timp Δt.
Pe scurt, curentul electric este sarcina electrică care străbate suprafaţa în unitatea de timp.
Din punct de vedere al valorilor curenţilor, în aplicaţii tehnice avem două clase:
tehnica curenţilor tari, întâlnită în electroenergetică, la producerea, transportul şi utilizarea
energiei electrice. Curenţii sunt de ordinul amperilor, sutelor de amperi sau miilor de amperi;
tehnica curenţilor slabi, întâlnită în electronică, automatică, microunde. Curenţii sunt de
ordinul miliamperilor, microamperilor.
𝐴
Densitatea de curent 𝐽 2 , este o mărime fizică derivată, vectorială, care caracterizează local
𝑚
(în fiecare punct) starea de conducţie a mediului.

𝑖= 𝐽 ∙ 𝑑𝑠 (2.4)
𝑆
Obs.: Sensul lui 𝑑𝑠 dă sensul pozitiv al curentului, este sensul de referinţă.

3
 Cap.2 CÂMPUL ELECTROCINETIC

𝑖= 𝐽 ∙ 𝑑𝑠 (2.4)
𝑆

Fig. 2.1 Curentul electric, densitatea de curent Fig. 2.2 Teorema I a lui Kirchhoff

4
 Cap.2 CÂMPUL ELECTROCINETIC

2.3 Legea conservării sarcinii electrice ( IV )

Experimental s-a arătat că dacă sarcina electrică din interiorul unei suprafeţe închise este
variabilă în timp, prin acea suprafaţă există un curent electric.
Enunţul legii: Legea conservării sarcinii electrice este o lege generală care stabileşte că
intensitatea câmpului electric prin orice suprafaţă închisă este egală cu minus derivata în raport
cu timpul a sarcinii electrice din interiorul acelei suprafeţe.
𝑑𝑄𝛴
𝑖= 𝐽 ∙ 𝑑𝑠 = − (2.5)
𝛴 𝑑𝑡
Se consideră un nod, punctul de intersecţie a cel puţin trei laturi, şi o suprafaţă Σ în jurul
nodului (fig.2.2). În regim staţionar, prin orice suprafaţă închisă Σ curentul electric este zero
(𝑖𝛴 = 0).
Se exprimă pentru fiecare secţiune în parte, curentul în funcţie de densitatea de curent:

𝑖= 𝐽 ∙ 𝑑𝑠 = 𝐽1 ∙ 𝑑𝑠 + 𝐽2 ∙ 𝑑𝑠 + 𝐽3 ∙ 𝑑𝑠 + 𝐽4 ∙ 𝑑𝑠 =
𝛴 𝑆1 𝑆2 𝑆3 𝑆4

(2.6)
= 𝐽1 ∙ 𝑑𝑠 ∙ cos 0 + 𝐽2 ∙ 𝑑𝑠 ∙ cos 0 + 𝐽3 ∙ 𝑑𝑠 ∙ cos 180 + 𝐽4 ∙ 𝑑𝑠 ∙ cos 180 =
𝑆1 𝑆2 𝑆3 𝑆4
= 𝐼1 + 𝐼2 − 𝐼3 − 𝐼4
5
 Cap.2 CÂMPUL ELECTROCINETIC

Rezultă astfel teorema I a lui Kirchhoff

𝐼1 + 𝐼2 − 𝐼3 − 𝐼4 = 0 (2.7)

Enunţul: Suma algebrică a curenţilor dintr-un nod de circuit este egală cu

zero.
Obs. Curenţii care ies din nod sunt pozitivi, iar cei care intră în nod sunt negativi,
adică: sarcina electrică care intră, în unitatea de timp în nod, este egală cu sarcina
electrică care iese, în unitatea de timp din nod.
Din relaţia (2.7) teorema I a lui Kirchhoff se poate exprima şi astfel
(2.8)
𝐼1 + 𝐼2 = 𝐼3 + 𝐼4 ,

adică, suma curenţilor care intră în nod este egală cu suma curenţilor care ies
din nod.

6
 Cap.2 CÂMPUL ELECTROCINETIC
2.4 Legea conducţiei electrice ( V )

În fiecare punct al unui mediu conductor în stare electrocinetică, între densitatea de curent
𝐽 şi intensitatea câmpului electric 𝐸 există o relaţie de legătură de forma
𝐽 = 𝜎 𝐸 + 𝐸𝑖 (2.9)

Enunţul legii: Densitatea de curent 𝐽 este proportională cu câmpul în sens larg

𝐸 + 𝐸𝑖 = 𝐸𝑙 , factorul de proporţionalitate fiind o constantă de material numită
conductivitatea electrică 𝜎 [S/m]. (S – Siemens, S = 1/ Ω). Inversul conductivităţii se
numeşte rezistivitatea electrică a mediului şi este notată cu ρ [Ωm].
Deci,
𝐹𝑒𝑙 𝑏
- În câmp electric 𝐸 = 𝑞
avem, tensiune electrică 𝑈 = 𝑎
𝐸 ∙ 𝑑𝑙.
𝐹𝑛𝑒
- În câmp imprimat 𝐸𝑖 = avem, tensiune imprimată 𝑈𝑖 = 𝑠𝑢𝑟𝑠ă
𝐸𝑖 ∙ 𝑑𝑙.
𝑞
𝑏
- În câmp în sens larg 𝐸 + 𝐸𝑖 = 𝐸𝑙 avem, tensiune în sens larg 𝑈𝑙 = 𝑎
𝐸 + 𝐸𝑖 ∙ 𝑑𝑙.

7
 Cap.2 CÂMPUL ELECTROCINETIC
Se consideră o porţiune de conductor filiform cu 𝐽 = 𝑐𝑠𝑡 (fig.2.3), pentru care
tensiunea în sens larg se exprimă pe de o parte astfel:
𝑏
𝑏
𝑼𝒍 = 𝐸 + 𝐸𝑖 ∙ 𝑑𝑙 = 𝐸 ∙ 𝑑𝑙 + 𝐸𝑖 ∙ 𝑑𝑙 = 𝑼𝒂𝒃 + 𝑼𝒊 (2.10)
𝑎
𝑎 𝑠𝑢𝑟𝑠ă

şi pe de altă parte:
𝐼
𝑆 𝑑𝑙 = 𝐼
𝑏 𝑏 𝑏
𝐽𝑑𝑙𝑐𝑜𝑠0 𝑑𝑙 𝑑𝑙
𝑼𝒍 = 𝐸 ∙ 𝑑𝑙 = = + = 𝑰 𝑹 + 𝑹𝒊
𝑎 𝑎 𝜎 𝑎 𝜎 𝜎𝑆 𝜎𝑆 (2.11)
𝑓𝑖𝑟 𝑠𝑢𝑟𝑠ă

rezultă în urma egalării celor două exprimări (2.10) şi (2.11) ale câmpului în sens
larg relaţia (2.12) numită legea conducţiei electrice:
(2.12)
𝑈𝑎𝑏 + 𝑈𝑖 = 𝐼 𝑅 + 𝑅𝑖

8
 Cap.2 CÂMPUL ELECTROCINETIC
Acestei relaţii i se poate asocia o schema electrică ca cea din fig.2.3.

a) de la receptor (consumator) b) de la generator

Fig. 2.3 Schema asociată legii conducţiei electrice Fig. 2.4 Regula de asociere a sensurilor de referinţă

Dacă nu avem sursă (𝑈𝑖 =0, 𝑅𝑖 = 0), atunci legea conducţiei electrice (rel.2.12)
devine 2.13, numită legea lui Ohm, iar schema devine cea din fig.2.4

𝑈𝑎𝑏 = 𝐼 ∙ 𝑅 (2.13)

9
Fig. 2.5 Conductor filiform parcurs de curent Fig. 2.6 Teorema a II- a a lui Kirchhoff
 Cap.2 CÂMPUL ELECTROCINETIC
𝑑𝑙
R se numeşte rezistenţă electrică 𝑅 = 𝑓𝑖𝑟 𝜎𝑆
şi are unitatea de măsură [Ω]. Inversul
1
rezistenţei se numeşte conductanţă 𝐺 = şi are unitatea de măsură [S = 1/ Ω ].
𝑅
Rezultă teorema a II-a a lui Kirchhoff care se referă la un ochi de reţea, în care integrala de
linie a intensităţii câmpului electric (tensiunea electrică) de-a lungul unei curbe închise este nulă
(curba închisă este ochiul de reţea).

𝐸 ∙ 𝑑𝑙 = 0 adică, 𝑈1 + 𝑈2 − 𝑈3 − 𝑈4 = 0 (2.14)
𝛤
Enunţul: Suma algebrică a tensiunilor la borne pe laturile care formează un ochi
de reţea este egală cu zero. Se iau cu semnul “+” tensiunile care au acelaşi sens cu
sensul de parcurs ales al ochiului de reţea şi cu semnul “-“ tensiunile care au sens
contrar.
Ţinând seama de tensiunile la bornele elementelor de circuit teorema a II-a a lui
Kirchhoff se mai poate scrie şi în felul următor
𝑈𝑖1 − 𝑈𝑖2 = 𝐼1 𝑅1 − 𝐼2 𝑅2 + 𝐼3 𝑅3 − 𝐼4 𝑅4 (2.15)
iar teorema a II-a a lui Kirchhoff se enunţă atunci astfel: Suma algebrică a tensiunilor
imprimate ale surselor este egală cu suma algebrică a căderilor de tensiune totale pe
laturile circuitului. 10
 Cap.2 CÂMPUL ELECTROCINETIC
2.5 Rezistorul ideal
Rezistorul ideal se caracterizează prin rezistenţa R, bornele căreia este valabilă legea
lui Ohm 𝑈𝑅 = 𝐼 ∙ 𝑅.
Conectarea rezistoarelor electrice. Rezistenţa echivalentă

Un circuit pasiv poate fi înlocuit cu un singur rezistor care să aibă aceeaşi comportare
faţă de borne, să aibă acelaşi curent I şi aceeaşi tensiune U la borne. Rezistenţa acestui resistor
se numeşte rezistenţă echivalentă Re.
a) Rezistenţa echivalentă serie
b) Două sau mai multe rezistoare sunt conectate în serie dacă au câte o bornă comună şi sunt
parcurse de acelaşi curent (fig.2.7).

Fig.2.7 Rezistoare conectate în serie

Rezistenţa echivalentă serie este suma rezistenţelor

𝑛
𝑅𝑒𝑠 = 𝑅1 + 𝑅2 + ⋯ + 𝑅𝑘 = 𝑘=1 𝑅𝑘 . (2.16)

11
 Cap.2 CÂMPUL ELECTROCINETIC
b) Rezistenţa echivalentă paralel

Două sau mai multe rezistoare sunt conectate în paralel dacă au aceleaşi două
borne comune şi au aceeaşi tensiune la borne (fig.2.8).

Fig.2.8 Rezistoare conectate în paralel

rezistenţa echivalentă paralel

1 1 1 1 𝑛 1
= + +⋯+ = 𝑘=1 𝑅 . (2.17)
𝑅𝑒𝑝 𝑅1 𝑅2 𝑅𝑘 𝑘

Obs. La conexiunea paralel este mai uşor a grupa rezistoarele două câte două şi a
folosi relaţia

𝑅1 ∙𝑅2
𝑅𝑒𝑝 = . (2.17’)
𝑅1 +𝑅2

12
 Cap.2 CÂMPUL ELECTROCINETIC
Exemple:
Să se calculeze rezistenţa echivalentă faţă de bornele a şi b pentru circuitele cu schemele
din figurile a, b, c. Se cunosc: R1 = 10Ω, R2 = 20Ω, R3 = 30Ω, R4 = 40Ω, R5 = 50Ω.

a) b)
Rezolvare:
a) Rezistoarele R2 şi R3 sunt înseriate, şi în paralel cu R4, iar grupul R2, R3, R4 este
în serie cu R1:
Rab 
 R2  R3   R4  R  20  30   40  10  200  10  290  32,22
1 
R2  R3  R4 20  30  40 9 9
b) Rezistoarele R3 şi R4 sunt legate în serie, şi în paralel cu R2. Grupul R2, R3, R4
este legat în paralel cu R1:
 R3  R4   R2  R  30  40   20  10
1400
 10
R2  R3  R4
1
Rab   20  30  40  90 
140
 6 ,08 
 R3  R4   R2  R  30  40   20  10 1400  10 23
R2  R3  R4 20  30  40
1
90
13
 Cap.2 CÂMPUL ELECTROCINETIC

c) Să se calculeze rezistenţa echivalentă faţă de bornele a şi b pentru

circuitele cu schemele din figurile a, b, c. Se cunosc: R1 = 10Ω, R2 = 20Ω, R3 =
30Ω, R4 = 40Ω, R5 = 50Ω.

Rezistoarele R4 şi R5 sunt înseriate şi legate în paralel cu R3, iar grupul R4, R5,
R3 este legat în serie cu R2, iar mai apoi tot grupul în paralel cu R1

  R4  R5   R3    40  50   30 
  R 2  R   20   10
   
1

Rab      
R R R 40 50 30 510
4 5 3
  9,8 
  R4  R5   R3    40  50   30  52
  R2   R1   20   10
 R4  R5  R3   40  50  30 

14
 Cap.2 CÂMPUL ELECTROCINETIC
2.6 Formulele divizoarelor de tensiune şi de curent
a) Formula divizorului de tensiune (F.D.T.)
Formula divizorului de tensiune se aplică atunci când într-un circuit avem o
grupare serie (fig.2.9), cunoaştem tensiunea U aplicată grupării, precum şi parametri
celor două rezistoare 𝑅1 , 𝑅2 . Aplicând formula divizorului de tensiune se determină
fie tensiunea la bornele rezistorului 𝑅1 , fie tensiunea la bornele rezistorului 𝑅2 . În
demonstraţia următoare se determină formula divizorului de tensiune pentru calculul
tensiunii 𝑈2 .

Fig. 2.9 Două rezistoare conectate în serie

15
 Cap.2 CÂMPUL ELECTROCINETIC

În teorema a II- a a lui Kirchhoff

𝑈 = 𝑈1 + 𝑈2 , (2.18)
𝑈
se exprimă tensiunea U1 în funcţie de mărimile cunoscute, 𝑈1 = 𝑅1 ∙ 𝐼 = 𝑅1 ∙ 𝑅2 ,
2
şi rezultă
𝑈2
𝑈 = 𝑅1 ∙ + 𝑈2 , (2.19)
𝑅2

de unde formula pentru calculul tensiunii la bornele lui R2 este

𝑅2
𝑈2 = 𝑈 ∙ . (2.20)
𝑅1 + 𝑅2

Similar rezultă şi formula pentru calculul tensiunii la bornele lui R1

𝑅1
𝑈1 = 𝑈 ∙ . (2.20’)
𝑅1 + 𝑅2

16
 Cap.2 CÂMPUL ELECTROCINETIC

b) Formula divizorului de curent (F.D.C.)

Formula divizorului de curent se aplică atunci când într-un circuit avem o
grupare paralel (fig.2.10), cunoaştem curentul total I, precum şi parametri celor
două rezistoare 𝑅1 , 𝑅2 . Aplicând formula divizorului de curent se determină fie
curentul prin rezistorul 𝑅1 , fie curentul prin rezistorul 𝑅2 . În demonstraţia
următoare se determină formula divizorului de curent pentru calculul curentului 𝐼2 .
În teorema I a lui Kirchhoff
𝐼 = 𝐼1 + 𝐼2 , (2.21)
𝑈 𝑅2 ∙𝐼2
se exprimă curentul I1 în funcţie de mărimile cunoscute, 𝐼1 = 𝑅 = , şi rezultă
1 𝑅1
1
𝐼 = 𝑅2 ∙ 𝐼2 ∙ + 𝐼2 , (2.22)
𝑅1

de unde formula pentru calculul curentului prin R2 este

𝑅1
𝐼2 = 𝐼 ∙ . (2.23)
𝑅1 + 𝑅2

Similar rezultă şi formula pentru calculul curentului prin R1

Fig. 2.10 Doua rezistoare conectate in paralel
𝑅2
𝐼1 = 𝐼 ∙ . (2.23’)
𝑅1 + 𝑅2 17
 Cap.2 CÂMPUL ELECTROCINETIC
Exemple:
1. Aplicând formula divizorului de tensiune să se calculeze tensiunea U la bornele
rezistorului R3 din circuitul cu schema din figură. Se cunosc: US = 6V, R1 = 12kΩ,
R2 = 1kΩ, R3 = 3kΩ.

Rezolvare:
Rezistorul R1 este în paralel cu sursa de tensiune, deci tensiunea la bornele
acestuia este US. Tensiunea U este deci o parte din această tensiune şi aplicând
formula divizorului de tensiune rezultă:

R3 3 9
U  US  6   4,5V
R2  R3 1 3 2

18
 Cap.2 CÂMPUL ELECTROCINETIC

2. Aplicând formula divizorului de curent să se calculeze curentul I prin

rezistorul R1 din circuitul cu schema din figură. Se cunosc: IS = 120mA, R1 = 9kΩ,
R2 = 8kΩ, R3 = 1kΩ.

Rezolvare:
Aplicând formula divizorului de curent rezultă:

R2  R3 8 1
I  IS   120  10 3   60mA
R1  R2  R3 9 8 1

19
 Cap.2 CÂMPUL ELECTROCINETIC

2.7 Legea transformării energiei în conductoare parcurse de curent (VI)

Experienţa arată că un mediu conductor parcurs de curent se încălzeşte în condiţii
normale, ceea ce înseamnă că energia sa interioară creşte, adică energia câmpului
electromagnetic se transformă în căldură.

Legea transformării energiei exprimă cantitativ energia transformată de câmp corpului în

stare de conducţie.
𝑝=𝐽∙𝐸 (2.24)

Unitatea de măsură p [W/m3]

Enunţ: Puterea cedată de câmpul electromagnetic unităţii de volum a corpului
în conductive este egală cu produsul dintre densitatea de curent şi intensitatea
câmpului electric.
𝐽
Din legea conducţiei electrice 𝐸 = 𝜎 ∙relaţia (2.24) devine

𝐽2 (2.25)
𝑝 = = 𝜌 ∙ 𝐽2 > 0
𝜎

20
 Cap.2 CÂMPUL ELECTROCINETIC
𝐽
Din legea conducţiei electrice 𝐸 = 𝜎 ∙relaţia (2.24) devine
𝐽2
𝑝 = = 𝜌 ∙ 𝐽2 > 0 (2.25)
𝜎
relaţie numită legea Joule-Lentz şi arată că puterea cedată local (încălzirea prin efect
Joule-Lentz) este direct corelată cu densitatea 𝐽 (cu pătratul ei).
Dacă se consideră un conductor parcurs de current, legea devine:

𝑈2
𝑃= 𝑝𝑑𝑣 = 𝐽 ∙ 𝐸 𝑑𝑠 ∙ 𝑑𝑙 = 𝐸 ∙ 𝑑𝑙 ∙ 𝐽 ∙ 𝑑𝑠 = 𝑈𝑎𝑏 ∙ 𝑖 = 𝑅 ∙ 𝑖2 =
𝑅 (2.26)
𝑉 𝑉 𝑙 𝑆
Energia corespunzăroare unui interval de timp dat este
𝑡2
𝑊= 𝑃𝑑𝑡 (2.27)
𝑡1
Unitatea de măsură este [W] = Joule = Ws
Obs.: în loc de Joule, pentru energie, în practică se foloseşte multiplul
Kilowattoră:
1𝑘𝑤ℎ = 103 ∙ 3600𝑊 = 3,6 ∙ 106 𝐽 21
 CURS

FUNDAMENTE DE INGINERIE
ELECTRICĂ ȘI ELECTRONICĂ
Facultatea de
Chimie

Ș.l. dr. ing. Ildiko TATAI

ildiko.tatai@upt.ro

2021
1
 Cap.3 CÂMPUL MAGNETIC

Experienţa arată că între conductoare parcurse de curenţi, corpuri magnetizate sau

electrizate în mişcare, se manifestă şi altfel de interacţiuni decât cele electrice. În teoria
Maxwell – Hertz aceste interacţiuni se consideră că se produc prin intermediul
câmpului magnetic, o latură de manifestare a câmpului electromagnetic.
3.1 Inducţia magnetică. Câmpul magnetic
Câmpul magnetic este caracterizat local prin mărimea fizică vectorială numită
inducţie magnetică 𝐵. Unitatea de măsură este tesla [T].Ea este introdusă pe baza forţei
care acţionează asupra unui corp punctiform mobil (cu viteza 𝑣) şi încărcat cu sarcina
Q, forţă numită forţa Lorentz 𝐹:
𝐹 = 𝑄 𝑣 × 𝐵 = 𝑄𝑣𝐵𝑠𝑖𝑛𝛼 (3.1)
Dacă 𝛼 = 0, 𝐹 = 0.
𝜋 𝜋
Dacă 𝛼 = 2 , 𝐹𝑚𝑎𝑥 = 𝑄𝑣𝐵𝑠𝑖𝑛 2 = 𝑄𝑣𝐵 .
Rezultă deci că inducţia magnetică este
𝐹𝑚𝑎𝑥 (3.2)
Fig.3.1 𝐵=
𝑄𝑣
2
 Cap.3 CÂMPUL MAGNETIC

𝐹 = 𝑄 𝑣 × 𝐵 = 𝑄𝑣𝐵𝑠𝑖𝑛𝛼 (3.1)
Dacă 𝛼 = 0, 𝐹 = 0.
𝜋 𝜋
Dacă 𝛼 = 2 , 𝐹𝑚𝑎𝑥 = 𝑄𝑣𝐵𝑠𝑖𝑛 2 = 𝑄𝑣𝐵 .
Rezultă deci că inducţia magnetică este

Fig.3.1 𝐹𝑚𝑎𝑥
𝐵= (3.2)
𝑄𝑣
Uzual, valorile inducţiei magnetice sunt 𝐵𝑢𝑧𝑢𝑎𝑙 = 10−14 − 1 𝑇 .
Pe lângă inducţia magnetică pentru caracterizarea câmpului magnetic avem o
mărime derivată numită intensitatea câmpului magnetic 𝐻 sau simplu câmp
𝐴
magnetic. Unitatea de măsură este . În vid, între 𝐵 şi 𝐻 există relaţia de legătură
𝑚

𝐵 = 𝜇0 ∙ 𝐻 (3.3)

𝐻
unde 𝜇0 = 4 𝜋 ∙ 10−7 , este permeabilitatea vidului.
𝑚 3
3
 Cap.3 CÂMPUL MAGNETIC

3.2 Starea de magnetizare

Pentru caracterizarea locală a stării de magnetizare a unui corp masiv se

foloseşte o mărime derivată, numită magnetizaţie 𝑀 . Unitatea de măsură a
𝐴
magnetizaţiei este .
𝑚

Magnetizaţia poate fi:

- temporară (𝑀𝑡 ), se manifestă în prezenţa câmpului magnetic exterior;

- permanentă (𝑀𝑝 ), independentă de prezenţa câmpului exterior.

𝑀 = 𝑀𝑡 + 𝑀𝑝 (3.4)

4
 Cap.3 CÂMPUL MAGNETIC

3.3 Legea magnetizaţiei temporare (VII)

Enunţ: Magnetizaţia temporară este proportional după aceleaşi proprietăţi, după
orice directie cu intensitatea câmpului magnetic exterior, factor de proporţionalitate
fiind o constantă de material numită susceptivitate magnetică 𝜒𝑚 .

𝑀𝑡 = 𝜒𝑚 𝐻 (3.5)

3.4 Legea legăturii dintre inducţia magnetică (𝐵), intensitatea câmpului

magnetic (𝐻) şi magnetizaţie (𝑀) (VIII)

Între mărimile vectoriale 𝐵, 𝐻, 𝑀 există relaţia de legătură cu caracter

de lege generală

𝐵 = 𝜇0 𝐻 + 𝑀 . (3.6)

5
 Cap.3 CÂMPUL MAGNETIC
3.5 Legea fluxului magnetic (IX)
Fluxul magnetic este o mărime derivată şi reprezintă fluxul vectorului inducţie
magnetică printr-o suprafaţă,
𝛷= 𝐵𝑑𝑠
𝑆 (3.7)
Unitatea de măsură este Weber [Wb].

Fig. 3.3
Fig. 3.2
Enunţ: Fluxul magnetic prin orice suprafaţă închisă este zero. 𝐵 ∙ 𝑑𝑠 = 0 (3.8)
𝛴

Precizare: În câmp electric există sarcini electrice, de aceea 𝛴 𝐷 ∙ 𝑑𝑠 = 𝑄𝛴 , dar în câmp

magnetic nu avem sarcini magnetice, de aceea 𝛴

𝐵 ∙ 𝑑𝑠 = 0.
Liniile de câmp magnetic sunt linii (curbe) închise (nu au un început şi un sfârşit),
se numesc solenoidale (fig.3.3). 6
 Cap.3 CÂMPUL MAGNETIC

3.6 Teorema lui Ampere (forma particulară a legii circuitului magnetic) (X)
Ca şi în câmp electric, se definesc:
𝑏
⦁ tensiunea magnetică: 𝑢𝑚 = 𝑎 𝐻 ∙ 𝑑𝑙. Unitatea de măsură [A].

⦁ tensiunea magnetomotoare: 𝑢𝑚𝑚𝛤 = 𝛤 𝐻 ∙ 𝑑𝑙. Unitatea de măsură [A].

Enunţ: Tensiunea magnetomotoare definită în lungul unei curbe închise Γ este
egală cu curentul electric care trece printr-o suprafaţă 𝑆Γ mărginită de curba Γ.

𝐻 ∙ 𝑑𝑙 = 𝐽 ∙ 𝑑𝑠 (3.9)
𝛤
𝑆Γ

7
 Cap.3 CÂMPUL MAGNETIC
3.7 Aplicaţie
Se consideră un fir foarte lung, parcurs de curentul I. Să se determine variaţia
câmpului magnetic 𝐻 în raport cu distanţa r de fir.

Experieţa arată că liniile de câmp înlănţuie curentul.

Vectorii 𝐵 şi 𝐻 sunt tangenţi la liniile de câmp.
Pornind de la teorema lui Ampere 𝛤 𝐻 ∙ 𝑑𝑙 = 𝑆 𝐽 ∙ 𝑑𝑠,
Γ
dezvoltăm fiecare termen în parte:

Fig.3.4

𝐻 ∙ 𝑑𝑙 = 𝐻 ∙ 𝑑𝑙 ∙ 𝑐𝑜𝑠0 = 𝐻 ∙ 2𝜋𝑟
𝛤 𝛤
𝐼
Rezultă deci, 𝐻 = 2𝜋𝑟.

𝐽 ∙ 𝑑𝑠 = 𝐽 ∙ 𝑑𝑠 ∙ 𝑐𝑜𝑠0 = 𝐼
𝑆Γ 𝑆Γ
8
 Cap.3 CÂMPUL MAGNETIC
3.8 Inductivitatea unei bobine
Bobinele care produc câmp magnetic sunt caracterizate de parametrul global
numit inductivitate (inductanţă) L.
Inductivitatea L, este raportul dintre fluxul magnetic şi curentul care produce
fluxul. Unitatea de măsură este Henry [H].
Pentru o bobină cu N spire parcurse de curent inductivitatea este
𝛷 𝛹
𝐿=𝑁∙ = (3.10)
𝑖 𝑖
𝛷
iar pentru o singură spiră (N = 1), 𝐿 = 𝑖 , unde 𝛹 este fluxul magnetic total.

Forma primară de energie magnetică exprimată cu mărimile de stare 𝐵 şi 𝐻 ale

câmpului magnetic este
1
𝑊𝑚 = 𝐵 ∙ 𝐻 ∙ 𝑑𝑣 (3.11)
2 𝑉
iar pentru bobină se poate exprima sub formele
1 1 1 𝛹 2
𝑊𝑚 = 𝛹 ∙ 𝐼 = 𝐿 ∙ 𝐼 2 = ∙ (3.12)
2 2 2 𝐿
9
 CURS

FUNDAMENTE DE INGINERIE
ELECTRICĂ ȘI ELECTRONICĂ
Facultatea de
Chimie

Ș.l. dr. ing. Ildiko TATAI

ildiko.tatai@upt.ro

2021
1
Cap.4 CÂMPUL ELECTROMAGNETIC ÎN REGIM VARIABIL
Legătura dintre 𝐸 şi 𝐵 este exprimată de două legi generale:

- legea circuitului magnetic;

- legea inducţiei electromagnetice

4.1 Legea circuitului magnetic (X)

Enunţ: Tensiunea magnetomotoare pe o curbă închisă Γ este egală cu curentul electric care
stăbate suprafaţa mărginită de curba Γ, plus derivata în raport cu timpul a fluxului electric prin acea
suprafaţă.
𝑑 (4.1)
𝐻 ∙ 𝑑𝑙 = 𝐽 ∙ 𝑑𝑠 + 𝐷 ∙ 𝑑𝑠
𝛤 𝑑𝑡
𝑆Γ 𝑆Γ
4.2 Legea inducţiei electomagnetice (XI)

Enunţ: Tensiunea electromotoare indusă într-un contur închis Γ, este egală cu “-” derivata în
raport cu timpul a fluxului magnetic prin orice suprafaţă deschisă mărginită de acel contur.
𝑑 (4.2)
𝐸 ∙ 𝑑𝑙 = − 𝐵 ∙ 𝑑𝑠
𝛤 𝑑𝑡
𝑆Γ

Fenomenul de inducţie electromagnetică are aplicaţii importante în tehnică:

transformatorul electric, maşinile electrice.

2
Cap.4 CÂMPUL ELECTROMAGNETIC ÎN REGIM VARIABIL

3
 CURS

FUNDAMENTE DE INGINERIE
ELECTRICĂ ȘI ELECTRONICĂ
Facultatea de
Chimie

Ș.l. dr. ing. Ildiko TATAI

ildiko.tatai@upt.ro

2020
1
CAP.5 NOŢIUNI DE BAZĂ PRIVIND CIRCUITELE ELECTRICE

5.1 Circuit electric. Schemă electrică

Prin circuit electric se înţelege un ansamblu de medii parcurse de curenţi. Un circuit electric
este alcătuit din elemente componente care pot fi active (surse de energie) şi pasive (rezistorul,
bobina, condensatorul).
După regimul de funcţionare avem:

- circuite de curent continuu (în regim staţionar), în care mărimile nu variază în timp (fig.5.1a)
- circuite în regim variabil (în regim nestaţionar), în care mărimile variază în timp (fig.5.1b).

Fig. 5.1a Tensiunea nu variază în timp Fig. 5.1b Tensiunea variază în timp

Analiza unui circuit electric se face pe baza unei scheme electrice, care este o reprezentare
abstractizată a circuitului şi constă în scrierea unor ecuaţii, folosind diferite metode de rezolvare.
Elementele de circuit sunt reprezentate în schemă prin simboluri.
2
CAP.5 NOŢIUNI DE BAZĂ PRIVIND CIRCUITELE ELECTRICE

5.2 Elemente ideale de circuit

Un element real de circuit este caracterizat prin mai mulţi parametri globali:
- rezistenţa R – corespunzătoare câmpului electric din interiorul conductoarelor;
- inductanţa L – corespunzătoare câmpului magnetic;
- capacitatea C - corespunzătoare câmpului electric exterior conductoarelor;
- tensiunea imprimată ui - corespunzătoare câmpului imprimat.
Un element real de circuit este o combinaţie de elemente ideale (fiecare
caracterizat printr-un singur parametru global), astfel încât întregul circuit să fie un
ansamblu de elemente de circuit.

3
CAP.5 NOŢIUNI DE BAZĂ PRIVIND CIRCUITELE ELECTRICE

Principalele elemente ideale de circuit sunt:

- rezistorul ideal se caracterizează prin parametrul rezistenţă electrică R, având unitatea de

măsură [Ω] – Ohm şi este reprezentat în scheme prin simbolul din figura 5.2a.
Între curentul prin rezistor şi tensiunea la bornele acestuia se scrie relaţia u = uR =R·i; uR se
numeşte şi cădere de tensiune rezistivă.

Inversul rezistenţei se numeşte conductanţă, G = 1/R şi are unitatea de măsură [S] – Siemens.

- bobina ideală este caracterizată prin parametrul inductivitate L, având unitatea de măsură [H] –
Henry şi este reprezentată în scheme prin simbolul din figura 5.2b.
Tensiunea la bornele bobinei ideale este proportională cu derivata în raport cu timpul a curentului u
= uL = Ldi/dt; uL se numeşte şi cădere de tensiune inductivă.

4
CAP.5 NOŢIUNI DE BAZĂ PRIVIND CIRCUITELE ELECTRICE

- condensatorul ideal se caracterizează prin parametrul capacitate electrică C, unitatea de

măsură a acesteia fiind [F] – Farad, şi este reprezentat în scheme prin simbolul din figura
5.2c.

Curentul prin condensatorul ideal este proportional cu derivata în raport cu timpul a tensiunii la
bornele condensatorului i = CduC/dt; uC se numeşte cădere de tensiune capacitivă.
- sursa ideală de tensiune se caracterizează prin tensiunea imprimată ui (sau tensiunea
electromotoare a sursei) şi este reprezentată în scheme prin simbolul din figura 5.2d. Ea nu
depinde de curent, curentul i depinde de circuitul conectat la această sursă, astfel u = ui.
- sursa ideală de curent se caracterizează prin curentul iS şi este reprezentată în scheme prin
simbolul din figura 5.2e. Ea nu depinde de tensiune, tensiunea u depinde de circuitul conectat
la această sursă, astfel i = iS.