Rusul care a contribuit la unirea Principatelor Române

Pavel Kiseleff (Pavel Kiseliov) — general rus, născut pe 8 ianuarie 1788, la Moscova și decedat pe 14
noiembrie 1872, la Paris. Între 1829 și 1834 a condus administrația militară a Munteniei, fiind și
președinte plenipotențiar al divanurilor din Moldova și Muntenia. A contribuit substanțial la
modernizarea celor două țări românești și la adoptarea Regulamentelor Organice. În afara faptului că
aceste regulamente au reprezentat primele constituții, acestea au consfințit și crearea unei uniuni
vamale între cele principale, care a reprezentat un prim pas spre unire. În calitate de ambasador al Rusiei
la Paris (1856-1862), a sprijinit unirea celor două principate române. Astăzi, una din principalele șosele
din București îi poartă numele

Un rus, fondatorul serviciul de spionaj al armatei

Mihail Moruzov, născut pe 16 septembrie 1887, în satul Zebil, comuna Sarichioi, județul Tulcea, într-o
familie de preoți cazaci-zaporojeni. A fost fondatorul și directorul Serviciului Secret de Informații al
Armatei Române (SSI). Pe 5 septembrie 1940 a fost arestat din ordinul lui Ion Antonescu, fiind asasinat în
închisoare Jilava de un grup de legionari pe 27 noiembrie 1940.

Regina Maria — simbol românesc cu pasiuni slave

Regina Maria, fiica ducesei Maria Alexandrovna Romanova, unica fiică a țarului rus Alexandru al II-lea. S-a
născut pe 29 octombrie 1875, Eastwell Park, Kent, Anglia. A devenit a doua regină a României, fiind
căsătorită cu regele Ferdinand I al României. Chiar dacă a fost născută în tărâmurile engleze, sângele slav
al Romanovilor s-a manifestat prin eroismul, fidelitate și jertfa de sine în cele mai grele vremuri ale
existenței statului român. S-a remarcat prin susținerea acordată soțului în perioada Primului Război
Mondial, fiind supranumită în popor “mama răniților”. A reprezentat România la semnarea Tratatul de la
Versailles.

O voce din București după care mureau femeile din București și URSS

Petre Leșenco — unul din cei mai importanți interpreți ruși din perioada interbelică. S-a născut pe 2 iunie
1898, în Isaevo, Gubernia Herson, însă copilăria și-a petrecut-o la Chișinău. După unirea Basarabiei cu
România, devine cetățean român în 1918. A debutat la București, iar apoi în alte capitale europene, fiind
supranumit „rege al tangoului rusesc”. La București a fost proprietarul barului Leșcenco de pe Calea
Victoriei. Fiind rus, și-a dorit întotdeauna să-și vadă patria istorică, însă, în ciuda tuturor tentativelor, nu a
mai reușit. Plăcile cu piesele lui au circulat mulți ani ilegal în întreaga Uniune Sovietică. În anul 1951, a
fost arestat de sovietici, decedând în spitalul penitenciarului din Târgu Ocna. În 2013, în Rusia a avut loc
premiera serialului TV despre viața și activitatea lui Leșcenco. Rolul personajului central a fost jucat de
Konstantin Habenski (Leșcenco matur) și Ivan Stebunov (Leșcenco în tinerețe).

Un rus, flacăra rezistenței ortodoxe sub regimul comunist

Ivan Kulighin, născut pe 24 februarie 1885 la Eleţ (Orel).Este un călugăr format la mănăstirea Optina și
duhovnic al mitropolitului de la Kiev. În noiembrie 1943, se refugiază în România, împreună cu
mitropolitul Nicolae al Rostovului, căruia îi este duhovnic și cu care va sta la mănăstirea Cernica.
Împreună cu publicistul Alexandru Teodorescu, alias Sandu Tudor, a înființat cercul “Rugul Aprins”, care
relua un concept dezvoltat în teologia mistică rusă a „rugăciunii inimii”. Cercul avea în componența lui
părinţii Benedict Ghiuş, Sofian Boghiu, Petroniu Tanase, Arsenie Papacioc, Adrian Fageţeanu, Felix
Dubneac, intelectualii mireni Sandu Tudor, Alexandru Mironescu, Anton Dumitriu, Vasile Voiculescu, Paul
Sterian, Constantin Joja, Barbu Slătineanu şi Gheorghe Dabija, care se cunoșteau dinaintea celui de-Al
Doilea Război Mondial și se întâlneau regulat la mănăstirea Antim. În 1947, după instalarea guvernului
comuniste, mişcarea duhovnicească “Rugul Aprins” intră în vizorul Securităţii. În 1948, Ivan Culighin este
arestat de sovietici, anchetat și condamnat la 10 ani de muncă sillnică în Siberia, unde dispare fără urmă.

Romanețele din București, cu arome rusești

Alla Baianova — interpretă română, de origine rusă, născută pe 18 mai 1914, la Chișinău, Basarabia. S-a
născut în familia interpretului de operă Nicolae Levițchi și a balerinei Evghenia Skorodinskaia, fiica
generalului Aleksandr Skorodinskii. Din 1930 până în 1937 a cântat în mai multe restaurante din Chișinău,
după care a activat la Teatrul Alhambra din București. A interpretat mai multe piese împreună cu Petr
Leșenco. În 1936, a jucat un rol în filmul polonez „Dodek pleacă pe front”. Între 1941-1941 a fost
persecutată de Siguranța română. În anul 1976 a reușit pentru prima dată să ajungă în URSS. În anul
1989 și-a obținut cetățenia sovietică și a plecat la Moscova, unde a decedat pe 30 august 2011.

Cea mai populară interpretă din Români

Marina Voica (Marina Nicolskaia) — interpretă română de origine rusă. S-a născut pe 3 septembrie 1936,
în Ivanovo, URSS. S-a stabilit în România după ce s-a căsătorit cu medicul român, Viorel Teodorescu, cu
care a făcut cunoștință în timpul studiilor la Moscova. A devenit cea mai populară voce a estradei
românești a anilor 60.

Lirismul spiritului slav în poezie românească

Nichita Stănescu — unul din cei mai mari poeți români contemporani. S-a născut pe 31 martie 1933, la
Ploiești, moștenind spiritul rusesc pe linia mamei, Tatiana Cereaciuchin, fiica fizicianului și generalul rus,
Nikita Cereaciuchin, care s-a refugiat în România după revoluția bolșevică din 1917. De altfel, numele de
Nichita îl va moșteni de la bunelul său

Ruși-lipoveni, simbol al boxului românesc

Frații Cuțov, Simion și Calistrat, niște ruși-lipoveni născuți în Smârdanul Nou (Brăila), care au reușit să
devină simbolul boxului românesc. Simion Cuțov a devenit primul boxer român care a reușit să
cucerească medalii de aur europene la box. În perioada carierei sale a participat la 155 de meciuri, dintre
care a pierdut doar 20. Calistrat este laureat cu bronz la Mexico 1968. Din 1981, a devenit antrenor a lui
Daniel Dumitrescu, câștigătorul medaliei de argint la Olimpiada de la Seul din 1988

Un rus care a reprezentat cu cinste România la Olimpiade

Ivan Patzainkin — un fost canoist român, rus-lipovean, cvadruplu laureat cu aur la Jocurile Olimpice de
vară din 1968, 1972, 1980 și 1984 și triplu laureat cu argint, născut pe 26 noiembrie 1949, la Mila 23,
Tulcea. A câștigat 22 de titluri la 11 ediții ale Campionatelor Mondiale: Copenhaga 1970, Belgrad 1971,
1975, 1978 și 1982, Tampere 1973 și 1983, Mexico 1974, Sofia 1977, Duisburg 1979 și Nottingham 1981.
A cucerit 9 medalii de aur (C-1 1000 m: 1973, 1977; C-1 10000 m: 1978, C-2 500 m: 1979, C-2 1000 m:
1970, 1981, 1983; C-2 10000 m: 1982), 4 medalii de argint (C-1 1000 m: 1975, C-2 1000 m: 1971, C-2
10000 m: 1981, 1983) și 9 medalii de bronz (C-1 500 m: 1971, 1973, 1974; C-1 1000 m: 1974, 1978, 1979;
C-1 10000 m: 1974, 1977, 1979). A câștigat o singură medalie de aur la C2-1000m la Campionatele
Europene din 1969 de la Moscova, după această ediție Campionatele Europene fiind suspendate până în
anul 1997.

Din 1976 a devenit antrenor, însă activitatea de antrenorat a început-o în anul 1985. În această calitate, a
participat împreună cu elevii săi la 5 ediții ale Jocurilor Olimpice de Vară: Barcelona 1992, Atlanta 1996,
Sydney 2000, Atena 2004 și Beijing 2008. De-a lungul carierei de antrenor a cucerit peste 150 de medalii
olimpice, mondiale și europene. În 2012, Ivan Patzaichin a fost transformat într-un erou de benzi
desenate de Alex Talambă și George Drăgan, volumul „Mila 23” având un mare succes.