1

► definiție
► aspecte generale
► caracteristici structurale

► clasificări după diverse criterii

► proprietăți fizico-chimice

► sinteza de peptide prin biotehnologie

2
► constituie unitatea structurală fundamentală a proteinelor

► aminoacizii din structura proteinelor sunt legaţi între ei prin legături

de tip amidic, denumite legături peptidice

► un aminoacid este format dintr-o grupare carboxil, o grupare amino,

un atom de hidrogen şi un radical R (specific fiecărui aminoacid)
legaţi de carbonul α
● radicalul R se mai numeşte rest lateral

R
H 2N C H
COOH

3
► tetraedrul format de cei patru substituenţi diferiţi fixaţi la carbonul α conferă
aminoacizilor activitate optică, funcție de aranjamentul spațial, fiecare
putând exista în două forme,
dextrogir (seria D) sau levogir (seria L)

► apartenenţa la una sau alta din aceste serii s-a făcut luând ca etalon serina;
când gruparea –NH2 a serinei se află în stânga faţă de planul atomilor de
carbon, aceasta aparţine seriei L, iar când se află în dreapta, aparţine seriei D:

CH2 OH CH2 OH
H2N C H H C NH2
COOH COOH
L–Serina D–Serina
4
 ► aminoacizii naturali, adică aminoacizii care intră în structura proteinelor
aparţin seriei L

AMINOACIZII STANDARD

► în structura proteinelor intră 20 aminoacizi naturali a căror catenă laterală (R)

diferă prin mărime, formă, sarcină,
capacitate de a forma legături de hidrogen şi reactivitate
(structuri – slide 8, 10, 11)

► se face după mai multe criterii:

A. După numărul grupărilor –NH2 şi –COOH din structura aminoacidului:

- monoamino-monocarboxilici: Gly, Ala, Val, Leu, Ile
- diamino-monocarboxilici: Lys, Arg, His
- monoamino-dicarboxilici: Asp, Asn, Glu, Gln
5
B. După natura grupărilor funcţionale din radicalul R :
- cu rest alifatic (Gly, Ala, Val, Leu, Ile);
- cu gruparea –OH în radical (Ser, Thr);
- cu –S– în radical (Cys, Met);
O O
- cu gruparea C sau C în radical (Asp, Asn, Glu, Gln);
OH NH2

- cu grupări bazice în radical (Lys, Arg, His);

- cu rest lateral aromatic (Phe, Tyr, Trp);
- iminoacizi (Pro)

C. Cea mai utilizată clasificare este cea care se bazează pe

polaritatea relativă a radicalului R.

► după aceasta, aminoacizii se împart în patru clase:

6
1. Aminoacizi cu rest nepolar sau hidrofob

► acest grup conţine aminoacizii cu rest alifatic

(alanina, valina, leucina, izoleucina şi metionina),
cu rest aromatic (fenilalanina şi triptofanul)
şi
prolina a cărei grupare α-amino nu este liberă;

sunt în număr de 8 :

7
 H3C CH3
H 3C CH3 CH
CH3 CH CH2
H 2N CH COOH H2N CH COOH H2N CH COOH

Ala (A) Val (V) Leu (L)

CH 3
H 3C S
H 2C CH 3 CH 2
CH CH 2
H 2 N CH COOH H 2 N CH COOH
Ile (I) Met (M)
NH2
CH2 CH
COOH COOH
N N
CH2 H H
H2N CH COOH

8
Phe (F) Trp (W) Pro (P)
2. Aminoacizi polari fără sarcină la pH-ul fiziologic

► sunt în număr de 7;

serina, treonina şi tirozina conţin gruparea –OH,

cisteina gruparea –SH,
iar asparagina şi glutamina au funcţiune amidică;
glicina este cel mai simplu aminoacid

9
 CH3
H CH2 OH CH OH
H2N CH COOH H2N CH COOH H2N CH COOH
Gly (G) Ser (S) Thr (T)

CH2 SH
H2N CH COOH
Cys (C)

OH
O
C
O NH2
C CH2
NH2
CH2 CH2 CH2
H2N CH COOH H2N CH COOH H2N CH COOH

Tyr (Y) Asn (N) Gln (Q) 10

 3. Aminoacizi polari negativi la pH-ul
fiziologic

► este vorba de 2 aminoacizi monoamino-dicarboxilici

(acidul aspartic şi acidul glutamic)

COOH
COOH CH2
CH2 CH2
H2N CH COOH H2N CH COOH
Asp (D) Glu (E)

11
4. Aminoacizi polari pozitivi la pH-ul fiziologic

► 3 aminoacizi fac parte din această clasă:

lizina care posedă o grupare e-aminică,
histidina cu o grupare imidazol
şi arginina, care are o grupare guanidinică;
toţi conţin 6 atomi de carbon:

NH2
HN C NH2
NH2 NH CH2 CH
(CH2)4 (CH2)3 N NH COOH
C
H2N CH COOH H2N CH COOH H

Lys (K) Arg (R) His (H)

12
A. ► pe lângă cei 20 aminoacizi amintiţi, prezenţi în structura majorităţii
proteinelor, denumiţi din acest motiv şi aminoacizi standard,
există un număr de aminoacizi mai rar întâlniţi,
care s-au obţinut din hidrolizatele unor proteine de tip special;
● toţi derivă de la aminoacizi standard:

- 4 hidroxiprolina
prezenți în colagen
- 5 hidroxilizina

- dezmozina prezenți în elastină

- izodezmozina

13
B. ► în fine, se cunosc peste 150 aminoacizi care nu se găsesc în
proteine, dar joacă un rol important în metabolism;
unii sunt intermediari ai diverselor căi metabolice,
alţii intră în structura unor vitamine sau hormoni
sau participă la transmiterea influxului nervos.

CH2 SH CH2 OH
CH2 CH2
astfel:
H2N CH COOH H2N CH COOH
Homocisteina Homoserina

reprezintă intermediari valoroşi ai unor metabolisme

14
Ornitina – intermediar al ureogenezei

NH 2
(CH 2 )3
H 2 N CH COOH

DOPA – intermediar în metabolismul fenilalaninei şi tirozinei

OH
OH

CH 2
H 2 N CH COOH

15
 precursori ai hormonilor tiroidieni
OH OH
I I I

CH2 CH2
H2N CH COOH H2N CH COOH

3-I-Tyr 3,5-diiod-Tyr

β-Ala – component al coenzimei A (CoASH)

H2N CH2 CH2 COOH

16
GABA (Gama-Amino-Butiric-Acid) – neurotransmiţător
– intermediar al metabolismului
acidului glutamic

COOH
CH2
CH2
CH2
NH2

17
► în soluţie apoasă aminoacizii se află sub formă de ioni dipolari (zwitterioni):

R
+
H3N CH COO

► în soluţie apoasă un astfel de ion se va comporta atât ca acid cât şi ca bază:

(amfoliţi)
R R
+
H3N CH COO H+ + H2N CH COO (acid)

R R
+
H3+N CH COO + H+ H3N CH COOH (bazã)

18
 CH 3 14
13
H+
3 N CH COOH 12 pKa2' = 9,69 e
11 ↓
Ala 10
9 d
8
pKa1 + pKa2 pH 7
pHi =
2 6 pHi = 6.02→ c
5 pK'a1 = 2,34
4
3 ↓
2,34 + 9,69
pHi = = 6,02 2 b
2 1
0a
0 0.5 1 1.5 2 2.5
Echivalenţi HO–

CH3 CH3
+
H+
3N CH COOH + HO H3N CH COO + H2O

CH3 CH3
H+
3N CH COO + HO H2N CH COO + H2O
19
 ►proprietăţile chimice ale aminoacizilor se împart în patru clase mari:

● proprietăţi datorate funcţiunii –NH2;

● proprietăţi datorate funcţiunii –COOH;
● proprietăţi datorate ambelor funcţiuni;
● proprietăţi datorate radicalului R.

PROPRIETAŢILE AMINOACIZILOR DATORATE FUNCŢIUNII –NH2

► datorită funcţiunii –NH2, aminoacizii prezintă mai multe reacţii utilizate

atât la dozarea şi identificarea lor,

cât şi la stabilirea secvenţei de aminoacizi dintr-un lanţ polipeptidic;

acestea sunt:

20
dozare reacţia cu aldehida formică
reacţia cu acidul azotos

evidenţiere reacţia cu reactivul Sanger

reacţia cu clorura de dansyl

reacţia cu reactivul Edmann

Reacţia cu aldehida formică

O
R CH COOH + H C R CH COOH
H
NH2 NH CH2OH
21
 Reacţia cu acidul azotos
Metoda Van Slyke

R CH COOH + HONO R CH COOH + N2 + H2O

NH2 OH

Reacţia cu ninhidrina

O O
C OH R C H O
C + H 2 N CH COOH C +R C
C OH NH 3 C OH H

O CO 2 O
Ninhidrinã Ninhidrinã redusã

22
 O O
C H H HO C
C + N + C
C OH H H HO C
O O
N in h id r in ã r e d u s ã N in h id r in ã
3H 2O

O O
C C
CH N C
C C
O O

OH O
C C
C N C
C C
O O
C o m p u s a lb a s t ru 23
 Reacţia cu reactivul Sanger
(fluordinitrobenzen)

NO2 R R
NO2
F H HN CH COOH HN CH COOH
+ +
O2N O2N
FDNB D in itr o f e n ild e riv a t (galben)

Reacţia cu clorura de dansyl

H3C CH3 H3C CH3

N N

O S O O S O
Cl + H NH CH COOH HN CH COOH
R R
Clorura de dansyl Compus fluorescent
24
 Reacţia cu reactivul Edmann
(feniltioizocianat)

R CH COOH + N C
NH2 S

S
C
N NH
H
HO C CH R
O

S
C
N NH
O C CH R
25
F e n il tio h id a n to in a
PROPRIETAŢILE AMINOACIZILOR DATORATE FUNCŢIUNII – COOH
Reacţia de decarboxilare
A m inoacid decarboxilaze
R CH N H 2 R CH 2 N H 2 + CO 2
(PA LPO )
COOH

NH2
CH2 CH CH2 CH2 NH2
N NH COOH N NH
C CO2 C
H H
Histidina Histamina

mediator al sistemului nervos central;

vasodilatator capilar;
implicată în hipersensibilitatea alergică şi inflamaţii;
hormon al secreţiei gastrice
26
 NH 2
HO HO
CH 2 CH CH 2 CH 2 NH 2
COOH
N CO 2 N
H H

5-OH-Triptofan 5-OH Triptamina

(Serotonina)

mediator chimic;
vasoconstrictor arteriolar;
factor hemostatic;
precursor al melatoninei, hormon al glandei pineale

COOH COOH
CH 2 CH 2
CH 2 CH 2
H 2 N CH COOH CO 2 CH 2
Acid glutam ic NH 2 GABA

inhibitor al SNC;
dacă această reacţie nu se produce în creier, apar crizele de epilepsie
27
 CH 2 OH
H 2N CH COOH HO CH 2 CH 2 NH 2
Serina CO 2 Etanolamina

componentă a cefalinelor,
o clasă de lipide prin excelenţă membranare

CH2 SH
H2N CH COOH HS CH2 CH2 NH2

Cisteina CO2 Cisteamina

intră în structura coenzimei A (CoASH)

► decarboxilarea duce la obținerea de amine biogene

28
 Formarea amidelor
O
COOH ADP + Pa C
ATP NH2
CH2 CH2
+ NH3
CH2 CH2
H2N CH COOH H2N CH COOH
Acid glutamic Glutamină
(calea majoră de detoxifiere a creierului faţă de amoniac)

Reacţia cu borhidrură de litiu

R R
H2N CH COOH + LiBH4 H2N CH CH2 OH
Aminoacid Aminoalcool

29
 Reacţia de esterificare

R R
H 2N CH COOH + HO R' H 2N CH CO O R'
Aminoacid H2O Ester al aminoacidului

30
 PROPRIETAŢILE AMINOACIZILOR DATORATE
AMBELOR FUNCŢIUNI

► legătura covalentă fundamentală din structura proteinelor

(coloana vertebrală)

R1 H R1 H
H2N CH C OH + H N CH COOH H2N CH C N CH COOH
O R2 O R2
Aminoacizi Dipeptidã

► nu are loc spontan

► moleculele aminoacizilor trebuie activate
► stă şi la baza sintezei de peptide în laborator
► este o amidă substituită 31
 ► Linus Pauling, Robert Corey

tehnica cristalografiei cu raze X

caracter planar, rigid al legăturii peptidice, datorat conjugării

..
....
O.. O .O. ( _ )
C .. C C (+)
N N N
H H H

fenomen de rezonanţă (mezomerie stabilizatoare)

scurtarea distanţei C-N (1.32 A), intermediară între leg.simplă

(1.46) şi cea dublă (1.27) caracter parţial de dublă legătură
32
► coplanaritatea celor 4 atomi implicaţi, deci
imposibilitatea rotirii lor libere

consecutiv, existenţa formelor cis, trans

favorizat, fiind mai sărac

energetic

33
34
 obţinerea de proteine umane de utilitate terapeutică
►constă în exprimarea în celule a unor gene străine

eucariote

bacteriene
eucariote (celule renale de maimuţă)

► Etape: ● obţinerea genei izolare

sinteză chimică

● inserţia în plasmid rol de vector

“plasmid recombinant”

● includerea acestuia în celula gazdă

(se produce e xprimarea) 35
● selecţia bacteriilor care au acceptat noul genom
● cultivare (clonare)

● izolarea proteinei prin spargerea celulelor bacteriene

● purificarea

PRODUSE OBȚINUTE PRIN BIOTEHNOLOGIE

CLASA REPREZENTANȚI
HORMONI insulina, somatostatina,
hormonul de creștere,
eritropoietina
ENZIME urokinaza, alteplaza
ALTELE interferoni,
imunoglobuline, vaccinuri
36
► oligopeptide

► proteine

● definiție, caracteristici structurale

● clasificare (incluzând roluri)

● compoziție

● nivele de organizare

● relația structură tridimensională – activitate biologică

● protein based drugs

→ proteine chaperon
● proteine speciale → proteine prionice
→ proteine tau 37
Dipeptide: carnozina (β-alanil-histidina)

anzerina (β-alanil-N3-metil-histidina)

(cu rol în metabolismul muscular)

Tripeptide: glutationul (γ-glutamil-cisteinil-glicina)

TRH, hormonul de eliberare a tirotropinei

(ambele capete derivatizate: piroglutamil-histidil-prolinamida)

Oligopeptide: angiotensinele
kininele
38
GLUTATIONUL tripeptidă atipică cu rest tiol

Glu-Cys-Gly

sistem redox (GSH/GSSG)

în transportul intercelular de aminoacizi

în biosinteza eicosanoizilor, a dezoxiribonucleotidelor

în biotransformarea insulinei circulante

protejarea grupărilor tiol ale proteinelor

integritatea eritrocitului
menţinerea Fe (hemoglobină) în stare divalentă
39
neutralizarea potenţialului agresiv al peroxizilor
 ANGIOTENSINELE

renina
Angiotensinogen Angiotensina I (Proangiotensina)
(400 r) (decapeptid)
CAPTOPRIL enzima de conversie

Angiotensina II
(octapeptid)

aminopeptidaza

Angiotensina III
(heptapeptid)

acţiune presoare asupra vaselor

implicate în patogeneza HTA

40
 KININELE

Kininogen kalikreina plasmatică Bradikinina (Kalidin 9)

(100-200 kd) (nonapeptid)

aminopeptidaza

Kininogen kalikreina tisulară Kalidina

(Kalidinogen) (decapeptid)
(50-70 kd)

produc vasodilataţie arterială efect hipotensor

contracţia venelor, a musculaturii uterine, a intestinului şi

bronhiilor

implicate în patogeneza astmului bronşic

41
Alte oligopeptide cu activitate biologică: encefalinele
hormonii neuro-
hipofizari

Unii hormoni: hipotalamici, hipofizari, gastrointestinali,

pancreatici, factori de creştere

structuri peptidice de dimensiuni variabile

Peptide antibiotice: au deseori structură ciclică şi pot conţine D-am.ac.

tirocidinele A şi B, gramicidinele

penicilinele

polimixinele, actinomicinele

42
 ► compuşi macromoleculari, respectiv biopolimeri rezultaţi prin
policondensarea aminoacizilor încatenaţi prin legături
peptidice

► distincţie între: - proteine

(arbitrar, bazat pe dimensiunea
50-60 r. - polipeptide moleculară)
până la 10 r. - oligopeptide

► unităţile structurale constitutive: aminoacizii

s-a identificat un set de cca 20 alfa-aminoacizi, majoritatea

aparţinând seriei sterice L
43
 ► la om, se estimează existenţa unui număr de aproximativ 30.000 de
proteine

► solubilitatea proteinelor este foarte diferită şi este determinată de

numărul radicalilor încărcaţi electric şi a grupărilor polare prezente la
suprafaţa moleculelor

► caracterul amfoter al proteinelor determină capacitatea de tamponare

a acestora pe toată scara de pH

se caracterizează prin valori pHi

► una din manifestările specificităţii proteinelor este reprezentată de

proprietăţile lor imunologice, la baza cărora stă reacţia antigen-anticorp

44
 1. După → holoproteine (proteine simple)
compoziţie → heteroproteine (proteine conjugate, complexe)

glicoproteine (Ig)

lipoproteine (lipoproteinele structurale şi plasmatice)

funcţie de natura nucleoproteine
grupării prostetice cromoproteine proteine heminice
flavoproteine

fosfoproteine (caseinele)

2. După forma generală a → globulare

moleculei → fibrilare

(poziţie intermediară: fibrinogenul) 45

CÂTEVA EXEMPLE DE PROTEINE
CONJUGATE

46
3. Dependent de funcţie
→ proteine structurale (colagen, keratine)

→ proteine transportoare şi de depozit (albumine, globuline, proteine

carrier, feritina, transcobalaminele)

→ proteine cu rol în coordonarea unor mişcări (miozina, actina)

→ proteine cu funcţie catalitică şi de reglare (enzimele, unii

hormoni, receptorii celulari)

→ proteine cu rol de protecţie imună (Ig)

→ participă la menținerea presiunii osmotice și a echilibrului acido-bazic

→ reprezintă o rezervă nutritivă și energetică

4. Funcţie de structura tridimensională

→ proteine monomere (monolanţ)

→ proteine oligomere (formate din 2 sau mai multe lanţuri polipeptidice)

47
 ► din punct de vedere al compoziţiei, proteinele prezintă următoarele
caracteristici:

- toate conţin C, H, N, O

- majoritatea conţin şi S

- în unele sunt prezenţi ionii: P5+, Fe2+, Zn2+, Cu2+

- prin hidroliză acidă, bazică sau enzimatică formează D-a-AM.AC.

- în compoziţia lor intră cei 20 aminoacizi standard, dar şi

aminoacizi nonstandard

- nu toate conţin toţi cei 20 aminoacizi standard; ribonucleaza de

exemplu nu conţine Trp
48
- unii aminoacizi sunt prezenţi în cantităţi mici în proteine:
His, Trp, Met

majoritatea proteinelor conţin 30-40% aminoacizi nepolari;

-
proteinele membranare au un conţinut mult mai mare: în
unele proteine predomină aminoacizii bazici (protamine, histone),
iar în altele aminoacizii polari negativi (pepsina)

49
50
STRUCTURA PRIMARĂ secvenţa resturilor de
(covalentă) aminoacizi, derivând din
policondensarea lor prin legături
α-peptidice

dispunerea spaţială a
STRUCTURA SECUNDARĂ resturilor de aminoacizi
(conformaţia locală a lanţului) învecinaţi în secvenţa liniară

ordonată cu puţine regularităţi

aranjamentul spaţial
STRUCTURA TERŢIARĂ general al moleculei,
rezultat prin asocierea
dintre diferite regiuni ale
aceluiaşi lanţ

a căror structură secundară poate sau nu, varia

STRUCTURA CUATERNARĂ
la proteinele cu două sau mai multe lanţuri care se
asociază formând o unitate de sine stătătoare, cu
formă spaţială bine definită şi posedând o anumită
51
activitate biologică
52
► defineşte felul, numărul şi ordinea aminoacizilor într-un lanţ polipeptidic

► element comun: axul covalent, format prin repetarea grupării –NH-CH-CO-

► parte variabilă: radicalii aa. constituenţi

► orice lanţ polipeptidic are două capete

► prin convenţie, secvenţa aminoacizilor într-un lanţ se consideră de

la capătul N-terminal spre capătul C-terminal

hidroliză
► 2 etape: - determinarea compoziţiei
separare
identificare

- determinarea succesiunii procese chimice

procese enzimatice 53
manual automat
► catenă polipeptidică relativ scurtă

● identificarea capetelor N şi C-terminale

● determinarea secvenţei dintre ele

► catenă polipeptidică mai lungă

● identificarea capetelor N şi C-terminale

● scindarea în fragmente de până la 50 resturi
● separarea acestora (cromatografică/electroforetică)
● determinarea structurii primare a fiecărui fragment
● potrivirea în ordinea iniţială, deci “reconstituirea”
lanţului
► numărul de lanţuri
“tehnica peptidelor suprapuse”

indicat de numărul grupărilor terminale

54
 1953: elucidarea structurii insulinei (Sanger)

fiecare proteină are o secvenţă de aminoacizi unică,

precis definită

determinată genetic

determină aranjamentul
spaţial tridimensional

responsabil de funcţia
biologică a proteinei 55
 ► activitatea biologică a unei proteine

direct
depinde de structura ei primară
indirect

● modificări minore înlocuirea polimorfismul

inserţia proteinelor în cadrul
speciei
deleţia

individualitatea organismelor

specificitatea de specie

boli genetice

consecutiv alterării/pierderii funcţiei

decelare: finger print (Ingram, 1954)
56
● hemoglobinoza prima boala moleculară

hemoglobina S anemie falciformă (sicklemie)

mutaţie punctiformă Glu (6)→Val

(octapeptid n-terminal, lanţ β)

● zone semnal determină → destinaţia unor proteine

→ controlul prelucrării lor post-
translaţionale
proteinele ce urmează a fi exportate din celule

regiune de cca 20 r.hidrofobe proximală capătului N-terminal

preproinsulina proinsulina insulina

(forma nascentă) (precursor direct) 51 57
109 86
(Lys-Lys, Lys-Arg, Arg-Arg)
 C C
Lys
A Arg 6S 7 S1120 A
COO COO
S S
+ S B + S S B
H3N S H3N Arg Arg
7 19
Preproinsulina (109 aa) 23 aa Proinsulina (86 aa)

C
3Arg + Lys 31 aa

S S
+ 6 7 1120 A
(21 aa) H N COO
3 S S
+ S S B
(30 aa) H3N 7 19
COO
58
Insulina (51 aa)
 (familia pro-opio-melano-cortinei)

ZS ZS ZS
265

N C
ACTH β-LPH
39 93

4 10

α-MSH γ-LPH β-End

60 31

4 10
β-MSH γ-End
γ-MSH 18 15

11 17
α-End
14

M-E
5

cuvântul 1
59
ACTH → adreno corticotrop hormon, corticotrofina, corticostimulina
→ controlează dezvoltarea şi secreţia normală a corticosuprarenalelor

glucocorticoizi ► rol în activarea tuturor

metabolismelor

LPH → lipotropina ► stimulează transferul grăsimilor din depozite în circuitul sanguin

MSH → melanocit stimulator hormon, melanostimulina

► stimulează melano-geneza

endorfine → analgezice naturale produse în creier în cazul unor stimulări

encefaline dureroase puternice

acţionează asupra mecanismului de transmitere a semnalelor dureroase prin

legare de receptorii opiaceelor
60
→ acţ.morfinomimetică ► peptide opioide, endorfine (morfine endogene)
 ♦ Linus Pauling şi
Robert Corey
şi-au adus contribuţii
importante la elucidarea
structurii secundare a
proteinelor

♦ relaţia sterică care se

stabileşte între
aminoacizii învecinaţi în
secvenţa liniară poartă
numele de structură
secundară şi poate fi:

► conformaţie β sau foaie pliată

► α-helixul şi alte helixuri

► helixul colagenului
61
► lanţ polipeptidic înfăşurat sub forma unei spirale

► formând un cilindru cu interiorul aproape plin

► radicalii R proemină într-o dispunere, de asemenea, helicoidală

► sens de răsucire:
în proteinele naturale: orientare spre dreapta

► stabilitatea helixului este realizată prin legături de hidrogen

care se stabilesc între grupările CO şi NH din două spire vecine
şi care sunt paralele cu axul helixului

► la o rotire de 100°, fiecare aa avansează spira cu 1.5 Å

► pe fiecare spiră: 3.6 r.aa, deci pasul spirei: 5.4 Å 62

Dimensiunile medii ale unui Modelul structurii de α-helix
α-helix. cu menţionarea legăturilor de 63
hidrogen.
► aa. care destabilizează structura

cei voluminoşi sau încărcaţi (Arg, Lys, Asp, Glu)

prolina

► conţinutul în α-helix în proteinele cu structură spiralată este variabil

→ motiv structural major în: mio- şi hemoglobină

→ lipseşte în: chimotripsină

► în majorit. proteinelor: helix singular, distanţe scurte (40Å)

► se pot împleti (şuviţe şnur): în proteine fibroase
(keratina, miozina, tropomiozina, fibrina)

rol mecanic
(prin formare de mănunchiuri rezistente de fibre)

64
► presupune asocierea mai multor lanţuri prin legături de
hidrogen stabilite între grupările

C=O NH

► distanţa dintre lanţuri ≈ 4,27 Å

► poate fi cu lanţuri paralele şi antiparalele (slide 66,67)

► o unitate peptidică corespunde la 3,62 Å

► R sunt aşezaţi deasupra şi dedesubtul planului

65
 O C N H
R C H H C R
H N C O
C O H N
Conformaţie β H C R R C H
cu lanţuri N H O C
antiparalele O C N H
R C H H C R
H N C O
C O H N
H C R H C R
66
67
 ► conformaţia β cu lanţuri antiparalele este mai stabilă

► aminoacizii cu radical mic, (Gly şi Ala) favorizează această structură

► aminoacizii cu radical mare sau cu sarcină,

stânjenesc aranjamentul

► conformaţia β se întâlneşte mai ales în proteinele fibrilare

→ β,cu lanţuri paralele se întâlneşte mai ales în fibroina din mătase

→ β,cu lanţuri antiparalele în keratine

► conformaţia β poate coexista cu alte structuri secundare

generând structuri suprasecundare (slide 70)
68
► rezultă prin asocierea diverselor tipuri de
structuri secundare

► sunt de mai multe tipuri: β-helix-β

cheia grecească

69
β-helix-β cheia grecească

70
► aranjamentul spaţial general al moleculei, rezultat prin asocierea
dintre diferite regiuni ale aceluiaşi lanţ

► interacţiuni între radicalii R distanţaţi în secvenţa liniară

► se referă la tendinţa pe care o au lanţurile polipeptidice de a prezenta

numeroase plieri pentru a da naştere unei
structuri spaţiale complexe, relativ rigide

► structura tridimensională a unei proteine native în mediul său fiziologic

este aceea pentru care energia liberă a sistemului este minimă

► stabilizată prin: legături de hidrogen între atomii participanţi la legătura peptidică

sau între radicalii R
interacţiuni hidrofobe între resturile nepolare
interacţiuni electrostatice între grupări încărcate din radicali
forţe Van der Waals
71
punţi disulfidice, inter- intracatenare
 ► lanţul polipeptidic nu poate adopta în spaţiu o structură ordonată
pe toată lungimea sa, ci structurile ordonate sunt separate de coturi sau
bucle în care lanţul polipeptidic nu adoptă o structură ordonată

► funcţie de structura terţiară, proteinele pot fi:

fibrilare
globulare

► proteinele fibrilare: proteinele în care structura secundară

(de obicei identică) este prezentă pe distanţe mari,
porţiunile de lanţ cu structură ordonată conferind proteinei formă alungită.
În această categorie intră:
keratinele, colagenele, fibrina, miozina, elastina, etc

► proteinele globulare sunt proteinele în care conformaţiile α sau β

sunt întrerupte de numeroase regiuni în bucle sau coturi,
rezultând aspectul general de sferă sau elipsoid;
sunt în general solubile în apă sau în soluţii apoase de electroliţi.

enzime, hormoni proteici, proteine transportoare de oxigen, etc

72
► ţinând seama de solubilitate, acestea pot fi clasificate în:
• albumine, foarte solubile în apă; cuprind albuminele serice sau ovalbuminele;
• globumine, puţin solubile în apă; sunt solubile în soluţiile sărurilor neutre;
• histone, proteine bazice bogate în arginină şi lizină;
sunt asociate cu acizii nucleici în cromatină;
• protamine, proteine cu un conţinut mare de aminoacizi bazici;
nu conţin tirozină sau triptofan.

► funcţie de motivul structural:

▪ proteine all-α: mioglobina, hemoglobina
▪ proteine all-β: unele enzime (superoxiddismutaza)
▪ proteine α+β: unele enzime (lizozim)
(segmentele din fiecare tip sunt segregate în structura terţiară)
▪ proteine α/β: unele enzime (piruvat kinaza)
(segmentele de tip α alternează cu segmentele de tip β)

73
► proteină globulară, heminică, musculară

Rol: transport şi fixare reversibilă a oxigenului în muşchi

(îl preia de la hemoglobină şi îl cedează mitocondriilor
musculare care îl utilizează în lanţul respirator
mitocondrial)

► posedă un singur lanţ polipeptidic (153 r)

23% - structură nehelicoidală
► formă globulară foarte compactă: 77% - structură α-helix

► 8 segmente de α-helix (A-H), separate de 7 segmente

nehelicoidale, scurte, formate din 1-8 aa
74
 ► segmentele cu structură de α-helix formează o scobitură numită
buzunarul hemului în care este plasat hemul

► în zonele nehelicoidale predomină Pro,

un iminoacid, care nu permite realizarea structurii de α-helix

► hemul, componenta neproteică a mioglobinei şi a altor proteine

este alcătuit din patru nuclee pirolice unite prin punţi metinice,
în centru având atomul Fe2+

► legătura dintre lanţul polipeptidic şi hem se realizează

prin intermediul a două resturi de histidină aflate în puncte diferite
ale lanţului şi Fe2+ aflat în interiorul hemului
► legăturile sunt perpendiculare pe planul hemului
(pe planul format de cele patru nuclee pirolice şi fier)
► hemul este plasat într-o zonă hidrofobă alcătuită din radicalii
aminoacizilor nepolari (Ala, Val, Leu, Phe, Trp, Met),
care căptuşesc buzunarul hemului

► radicalii tuturor aminoacizilor polari se află la suprafaţa moleculei,

76
în contact cu apa
 H 3C CH CH2 His F8

H 3C CH3
N
N Fe2+ N
N
CH2 CH CH2

CH2
COOH CH2 CH3
CH2
Lanţ
COOH polipeptidic
His E7
► este o hemoproteină

► are rolul de a transporta O2 şi CO2 în organism

► la om se găsesc mai multe tipuri de Hb normale, care diferă prin

natura lanţurilor polipeptidice:

● HbA = a2Ab2A (Hem)4 – Hb adultă majoră

● HbA2 = a2Ad2A2 (Hem)4 – Hb adultă minoră (2-3%)
● HbF = a2Ag2F (Hem)4 – Hb fetală (prezentă la făt şi
80% la nou născut)
● HbE = a2Ae2A (Hem)4 – Hb embrionară

► se mai cunosc peste 300 Hb patologice, unele cauzând boli grave

numite hemoglobinoze
► este un tetramer: 2 lanţuri α (141 aminoacizi) şi 2 lanţuri β (146
aminoacizi) şi 4 hemuri

► legarea hemului se face prin His E7 şi F8:

- 58 şi 87 pentru lanţurile α
- 63 şi 92 pentru lanţurile β

► la acestea se mai adaugă:

● legăturile ionice între resturile propionil şi –NH3+ (Lys, Arg)

● legăturile hidrofobe între resturile metil şi vinil şi radicalii

aminoacizilor nepolari
80
► proteine solubile, prezente mai ales în plasmă

► au rol de apărare (bacterii, virusuri, paraziţi) (antigene)

► se sintetizează ca răspuns specific la acţiunea antigenului

► se formează un complex anticorp-antigen (eliminat)

► antigenele conţin pe suprafaţa lor - determinanţi antigenici

► un adult sintetizează ≈ 1 milion de specii moleculare de

imunoglobuline

► se sintetizează în plasmocite, celule formate prin diferenţierea şi

proliferarea limfocitelor B (de la „Bone”)
82
83
 Caracteristici structurale în colagen

► tip particular de structură secundară, repetitivă, regulată

► colagenii → familie de proteine fibroase cu rol structural

în toate organismle pluricelulare

► formează fibre insolubile,foarte rezistente și elastice,

fiind elementul fibros major din piele, os,tendoane, cartilaje,
vase, cornee, dinți, placentă

► unitatea structurală de bază → tropocolagen, conține 3

lanțuri polipeptidice de aceeași dimensiune

► după natura lanțurilor asociate s-au descris 5 tipuri de

colagen

► toate tipurile au un conținut ridicat de Gly și Pro

84
aproape tot al 3-lea rest
► frecvent apar și 4-OHprolina și 5-OHlizina

► se biosintetizează ca procolagen, precursor care suferă modificări

post-translaționale

► lanțurile nascente pot suferi și o altă prelucrare →

glicozilarea grupărilor hidroxilizil, prin atașarea covalentă
a unor resturi oligozaharidice

► molecula matură de colagen este un superhelix, în care fiecare

lanț apare răsucit într-un helix și toate 3 se împletesc
spiralat, rezultând un “șnur” rezistent, sub forma unui
cilindru triplu helicoidal

► stabilitatea este dată de repulsia sterică a ciclurilor Pro

► fiecare lanț este legat de celelalte 2 prin leg.deH, astfel încât tot al
3-lea rest se orientează spre interior

► înlocuirea unui singur rest de Gly prin mutație genetică,

determină apariția osteogenezei imperfecte, boală genetică
fatală 85
 Principalele colagenoze
TIPUL CAUZE CARACTERISTICI

piele hipersensibilă, fragilitate, contuzii

Ehlers-Danlos I (tipul
necunoscute generale, hipermobilitate, prematuritate
grav)
generală

Ehlers-Danlos II (tip similare cu cele de la tipul grav, dar mai

necunoscute
atenuat) moderate

Ehlers-Danlos III (tip hipermobilitate, afectarea minimă a pielii,

necunoscute
hipermobil benign) modificări nesemnificative ale scheletului

deficienţe în sinteza ruptură spontană a arterelor, contuzii

Ehlers-Danlos IV (tip
colagenului de tip generale, piele foarte subţire cu elasticitate
arterial)
III minimă 86
 TIPUL CAUZE CARACTERISTICI

deficienţe în activitatea hipermobilitate moderată, piele dură, statură

Ehlers-Danlos V
Lys-hidroxilazei mică, afecţiuni cardiovasculare

Ehlers-Danlos VI (tip deficienţe în activitatea scolioză severă, piele fragilă, hipermobilitate,

ocular) Lys-hidroxilazei rupturi oculare, dezlipiri de retină

deficienţe în activitatea statură mică, elasticitate redusă, piele

Ehlers-Danlos VII
procolagen-peptidazelor subţiată pe porţiuni extinse
87
► prezentă în ţesutul conjunctiv, dar şi cele elastice

► compoziţia în aminoacizi - asemănătoare colagenului

● nu conţine o structură regulată (Gly-X-Y)n

● este bogată în Gly şi Pro
● nu conţine Hyl, iar Hyp este în cantitate mică

► spaţial: lanţ dezordonat, cu aranjare neregulată

► lanţurile izolate sunt reticulate, formând o structură de „tricot”:

tricotul poate fi întins, curbat sau retractat (explică elasticitatea
ţesuturilor în care este prezentă)

► reticularea se realizează pe două căi:

1. oxidarea lizinei la allizină
condensarea lizinei cu allizina şi formarea unei aldimine
2. condensarea a trei resturi de allizină cu o grupare ε-amino a lizinei

88
89
RECAPITULARE NIVELE DE ORGANIZARE

90
91
► a fost demonstrată prima dată de ANFISEN (ribonucleaza)

► produce hidroliza ARN

► formată dintr-un singur lanţ polipeptidic, cu structură β cu lanţuri

antiparalele îndoite sub formă V şi o structură redusă de α-helix

► prezintă 4 legături –S–S–

► prin tratare cu uree şi β-mercaptoetanol se distrug legăturile de H

şi punţile –S–S–; enzima îşi pierde activitatea

► dacă se înlătură agenţii denaturanţi, enzima îşi reface

activitatea
92
 ► Concluzii:

1. Activitatea biologică a
proteinelor este condiţionată
de structura tridimensională;
2. Diferite molecule pot induce
modificări conformaţionale
ale proteinelor, determinând
denaturarea acestora;
3. Structura primară decide ribonucleaza pancreatică

conformaţia spaţială, sau

„SECVENŢA SPECIFICĂ
CONFORMAŢIA” 93
► prezentă numai la proteinele oligomere (formate din protomeri)

► se defineşte ca: numărul, tipul şi modul de legare a subunităţilor

într-o entitate proteică biologic activă

► asocierea protomerilor – legături necovalente

► cele mai multe proteine oligomere conţin un număr mic şi în

general par de subunităţi

► exemple de proteine oligomere: Hb (tetramer)

IgG (tetramer)
CK (dimer)
LDH (tetramer)

► structura cuaternară – stare de echilibru

94
 → diagnostic
PROTEIN BASED DRUGS → prevenţie
(peste 160 disponibile)
→ terapie
→ transportul ţintă al unor SM
● dificultatea de a fi produse şi purificate
● instabilitatea
● biodisponibilitatea orală redusă (degradare – proteaze)
Dezavantaje:
● administrarea injectabilă – complianţă redusă

● imunogenitatea (pot cauza reacţii alergice)

● dau deseori efecte adverse

■ utilizarea unor aditivi cu scopul creşterii absorbţiei şi

inhibare a proteazelor
Posibilităţi de
optimizare: ■ identificarea unei căi alternative de administrare

■ modelarea structurii moleculare ► pro-drug-uri şi

analogi
95
 ► am.ac., polipeptidele și proteinele → utilizări în domenii
terapeutice deosebit de variate

protecția și ameliorarea funcției hepatice, îmbunătățirea

procselor metabolice generale

► sunt similare structurilor proprii organismului, fiind

astfel metabolizate cu ușurință de sistemele enzimatice
endogene → bună complianță din partea pacientului

► pot fi aplicate local, pe mucoase, sub formă de geluri, sau

există ca preparate cu administrare sistemică (orală sau
injectabilă)

Excepție!!! polipeptidele și proteinele → distruse la

nivel gastric sub influența HCl și a pepsinei

► se găsesc în forme farmaceutice cu

adm.perfuzabilă, i.m. sau subcutanată (interferonii)

96
 ► pot fi folosite şi pentru transportul la ţintă al unor SM

LMWP AINS – naproxen, indometacin

(low molecular weight proteins) diuretice - triamteren
antibiotice - sulfametoxazol
complexe
vasodilatatoare - dopamina

SM eliberată prin hidroliză enzimatică sau chimică

Etanercept – procese inflamatorii din artrita reumatoidă,

artrita juvenilă, spondilita anchilozantă

proteină dimer de fuziune obţinută prin tehnica ADN-recombinant

► se leagă specific de TNFα (factor de necroză tumorală)

îi blochează interacţiunea cu receptorii specifici de la suprafaţa

celulei 97
Herceptin – cancer de sân

anticorp monoclonal

blocarea receptorilor HER2 pentru factorul de creştere epidermal

(human epidermal receptor)

Anticorpi monoclonali – marcarea celulelor canceroase în scopul

îndepărtării sau distrugerii de către alte componente ale sistemului
imunitar
→ Xolair → omalizumab (astm) → se fixează pe IgE (produsă în cantităţi
mari la pacienţii cu alergii)
reduce astfel nr.IgE libere din sânge

când apare un alergen, vor exista mai puţine IgE libere pentru a produce reacţia
alergică

contribuind astfel la reducerea simptomelor alergiei, cum ar fi

crizele de astm 98
Desmopressin – derivat sintetic de vasopresină (ADH, anti-diuretic
hormon)
→ diabet insipid
scade cantitatea de urină
→ enurezis nocturn

Factori de coagulare – reglarea coagulării sanguine (hemofilie)

proteine inactive (zimogene) sintetizate la nivel hepatic și activate prin

acțiunea vitaminei K

Vaccinuri – stimularea sistemului imunitar pentru a produce

anticorpi specifici
● preparate biologice dotate cu proprietăți antigenice, care
declanșează apariția răspunsului imun la organismele supuse
vaccinării
● protecția imunologică se instalează după interval de timp variabil de
la inoculare

Hormoni – controlul şi reglarea proceselor metabolice

transmit informații de la un organ producător la un organ țintă asupra

căruia acționeză, după legarea de receptorul specific, determinând 99
apariția răspunsului celular
 TABEL RECAPITULATIV

Produs comercial Utilizare terapeutică

Insulina hipoglicemiant
Produs Indicații terapeutice
Hormonul de creștere asigurarea dezvoltării normale
Eritropoietina sinteza producerii de eritrocite
Trombopoietina sinteza producerii de plăcuțe
sanguine
Interferon scleroză multiplă
Etanercept diverse procese inflamatorii
Herceptin cancer de sân
Desmopressin hormon anti-diuretic
Factori de coagulare reglarea coagulării sanguine
Vaccinuri stimularea sistemului imunitar
Anticorpi monoclonali marcarea celulelor canceroase
Hormoni controlul şi reglarea
proceselor metabolice
100
 Hepato-protectoare (hepatotrope)

Denumirea Forma Principiu activ Indicații terapeutice

farmaceutică
Aspartat de Soluție perfuzabilă Arginină Afecțiuni hepatice grave
arginină asociate cu perturbarea
metabolismului proteic
Arginină Soluție perfuzabilă Arginină, sorbitol idem
sorbitol
Sargenor Comprimate Arginină idem
masticabile,
soluție buvabilă
Aspatofort Soluție injectabilă Acid aspartic Hepatită cronică

Esfogran Granule Aspartat de Ciroză hepatică

potasiu
Multiglutin Soluție injectabilă Acid glutamic Hiperamoniemie

Aglutol și Soluție perfuzabilă Acid glutamic Comă hepatică

Glutarom
Lipovitan Drajeuri Metionină Hepatite acute și cronice

Mecopar forte Drajeuri metionină Antitoxic hepatic

Metaspar Drajeuri Metionină și acid idem

aspartic
101
 Preparate cu acțiune la nivelul
tubului digestiv

Denumirea Forma Principiu activ Indicații

farmaceutică terapeutice
Gastrobent Suspensie Glicocol Antiacid
orală
Ulcostop Capsule Metionină Adjuvant în
ulcerul
duodenal
Esogast Comprimate Colagen Gastrită
hiperacidă,
boalla de
reflux
esofagian
Tannalbin, Tablete, Tanat de Antidiareice și
Tannacomp Comprimate albumină în intoxicațiile
cu alcaloizi și
metale grele
102
 Produse utilizate în terapia cardio-vasculară

Denumirea Forma Principiu activ Indicații

farmaceutică terapeutice
Aspacardin, Drajeuri Aspartat de K și Angina
Panangin Mg pectorală și
insuficiența
cardiacă
Kalium Soluție Acid aspartic Insuficiență
Magnezium perfuzabilă cardiacă, infarct
Asparaginat miocardic,
aritmii cardiace
Carnil, Eucar, Soluții de uz Levocarnitină Infarct
Miocor intern miocardic,
aritmii
Integrilin Soluție Heptapeptid Angină
perfuzabilă ciclic de sinteză pectorală
Reopro Soluție Imunoglobulină Prevenirea
injectabilă monoclonală complicațiilor
ischemice în
angioplastiile
coronariene
103
 Produse cu acțiune hemostatică locală

Denumirea Forma Principiu activ Indicații

farmaceutică terapeutice
Gelaspon Bureți sau Gelatină Hemostatic
pulbere local
sterilă
Fibrină Bureți, Fibrină Idem
pelicule sau
pudră
Trachocomb Bureți Colagen, Idem
fibrinogen și
aprotinină

104
Produse cu acțiune la nivelul sistemului nervos

Denumirea Forma Principiu activ Indicații

farmaceutică terapeutice
Levodopa Comprimate antiparkinsonian
sau capsule
Aspegic Soluție Derivat de lizină Analgezic
injectabilă antipiretic
Actovegin Soluție Peptide Tulburări
injectabilă circulatorii
cerebrale și
periferice
Cerebrolisyn Soluție Proteine Tulburări
injectabilă hidrolizate funcționale
cerebrale după
accidente
vasculare, sau în
cazul demențelor
degenerative
Piravitan Capsule Aspartat Combaterea
oboselii și asteniei
Piracetam, Comprimate Derivat GABA Tulburări cerebrale
105
Nootropil acute
Produse pentru ameliorarea metabolismului
energetic. Tonice generale

Denumirea Forma Conținut

farmaceutică
Vitaspol Soluție buvabilă Aspartat
monopotasic,
aspartat de Mg,
glicocol
Efortex Drajeuri Glicocol, acid
glutamic, tirozină,
lizină, aspartat de K și
Mg
Nevrosthenine Comprimate/drajeuri/ Glicină
glycocolle granule
Tonotil Soluție injectabilă Fosfotreonină,
glutamină,
fosfoserină, arginină
Vitamax Capsule/capsule L-arginină, L-lizină
gelatinoase
106
 Preparate obținute prin tehnica
ADN recombinant

Denumirea Conținut S.A. Indicații

terapeutice
Humulin Insulină Diabet
recombinantă
Riferon A Interferon Antiviral, imu-
recombinant nomodulator,
antitumoral
Betaseron Interferon Scleroză în plăci
recombinant
Proleukine Interleukină Adenocarcinom
recombinantă renal metastazat
Nutropin Hormon de Creștere
creștere întârziată
recombinant asociată cu
insuficiență
renală cronică
Actilyse Activator tisular Tromboliză în
al fază acută a I.M
plasminogenului
Alteplase Idem idem 107
► fac parte din superfamilia proteinelor de şoc termic

► sunt predominant prezente la nivelul reticulului endoplasmic

► mediază asamblarea corectă, dpv al conformaţiei spaţiale, a altor

peptide sau proteine, fără a intra în componenţa structurală şi funcţională a
acestor ansamble; practic, asistă plierea/deplierea non-covalentă şi
asamblarea/dezasamblarea altor structuri macromoleculare

► maşinărie complicată şi sofisticată de asistare a plierii, respectiv,

adoptării conformaţiei spaţiale corecte, ce va asigura consecutiv o
anumită funcţie
Mecanisme de → a) prevenirea interacţiunilor nedorite prin legare
intervenţie necovalentă de anumite regiuni ale lanţului polipeptidic
înaintea plierii sau asamblării

autoasamblarea nu este afectată, moleculele chaperone nefurnizând

informaţii sterice privind plierea polipeptidelor sau asocierea lor în proteine108
oligomer
 b) protejarea polipeptidele de erorile de pliere în timpul unor procese celulare

transportul transmembranar al proteinelor nepliate sau parţial pliate

► peptida C din proinsulină → contribuie la alinierea corectă a

lanţurilor A şi B în vederea stabilirii legăturilor disulfidice şi a adoptării
conformaţiei spaţiale corecte

► secvenţele “leader” → decid structura spaţială finală a proteinei

şi consecutiv, funcţia ei biologică

► sunt prezente în organism tot timpul, dar sunt mai active

în situaţii particulare cum are fi stresul (indiferent de
Observaţii: factorii cauzali), şocul termic

► intervenţia moleculelor chaperone în plierea corectă a altor

proteine este un proces ATP-dependent
109
 ► proteină asimetrică, stabilă din punct de vedere termic, reglează
orientarea și stabilitatea microtubulelor neuronilor. Această proteină, în
mod normal, se află în neuroni. Modificări ale acesteia duc la apariţia unor
ghemuri (noduri) care întrerup transmisia influxului nervos, simptom
caracteristic în boala Alzheimer. Ghemurile neurofibrilare patologice din
interiorul neuronilor sunt constituite din agregate de proteină
"tau", datorită unui proces de hiperfosforilare.

110