MINISTERUL EDUCAȚIEI

LICEUL TEHNOLOGIC „DIMITRIE FILIȘANU”

PROIECT
PENTRU EXAMENUL DE CERTIFICARE A COMPETENȚELOR
PROFESIONALE

NIVEL 4

CALIFICARE: TEHNICIAN ÎN ACTIVITĂȚI ECONOMICE

ÎNDRUMĂ
TOR: ABSOLVENT:

2024

1
 MINISTERUL EDUCAȚIEI
LICEUL TEHNOLOGIC „DIMITRIE FILIȘANU”

PROIECT
PENTRU EXAMENUL DE CERTIFICARE A COMPETENȚELOR
PROFESIONALE

NIVEL 4

CALIFICARE: TEHNICIAN ÎN ACTIVITĂȚI ECONOMICE

Contabilitatea capitalurilor proprii

ÎNDRUMĂTOR: ABSOLVENT:

2024

pg. 2
Liceul Tehnologic ”Dimitrie Filișanu”
Str. Racoțeanu, Nr. 178, Filiași, Dolj
Tel/Fax: 0251442170; e-mail: liceu.filiasi@gmail.com

Nr........................../....................

Domnule Director,

Subsemnatul, Munteanu Cătălin Valetin, elev în clasa a XII-a E - nivel 4, calificarea

Tehnician în activități economice, vă rog a-mi aproba prezenta cerere prin care solicit
înscrierea la examenul de certificare a competențelor profesionale nivel 4, sesiunea mai - iunie
2024.

Data: Semnătura………………………..

Domnului Director al Liceului Tehnologic ”Dimitrie Filișanu”

pg. 3
Liceul Tehnologic ”Dimitrie Filișanu”
Str. Racoțeanu, Nr. 178, Filiași, Dolj
Tel/Fax: 0251442170; e-mail: liceu.filiasi@gmail.com

Domnule Director,

Subsemnatul, Munteanu Cătălin Valetin, elev în clasa a XII-a E - nivel 4, calificarea Tehnician
în activități economice, vă rog a-mi aproba prezenta cerere prin care solicit repartizarea temei
‘’Contabilitatea capitalurilor proprii’’ pentru examenul de certificare a competențelor
profesionale nivel 4, sesiunea mai - iunie 2024.

Data……………… Semnătura………………………..

Domnului Director al Liceului Tehnologic ”Dimitrie Filișanu”

Cuprins
pg. 4
Argument........................................................................................................................................7

Capitolul I 1. ELEMENTE TEORETICE PRIVIND CAPITALURILE................................8

1.1. NOŢIUNI GENERALE PRIVIND

CAPITALURILE...............................................................

Capitolul II 2. ORGANIZAREA CONTABILITĂŢIICAPITALURILOR..................

2.1. SISTEMUL DE CONTURI UTILIZAT ÎN ORGANIZAREA CONTABILITĂŢII

CAPITALURILOR..........................................................................................................................
......

2.2. ORGANIZAREA SISTEMULUI DE DOCUMENTE PRIVIND EVIDENŢA

CAPITALURILOR...

2.3. CAPITALURILE PROPRII.................................................................................................

2.3.1. CONSTITUIREA CAPITALULUI

SOCIAL...........................................................
2.3.2. MAJORAREA CAPITALULUI
SOCIAL..............................................................
2.3.3 DIMINUAREA CAPITALULUI
SOCIAL..............................................................
2.3.4. PRIMELE LEGATE DE
CAPITAL....................................................................
2.3.5. REZERVELE DIN
REEVALUARE....................................................................
2.3.6.
REZERVELE.................................................................................................
2.3.7. REZULTATUL
EXERCIŢIULUI........................................................................
2.3.8. REZULTATUL
REPORTAT.............................................................................
2.3.9. ACTIUNILE
PROPRII....................................................................................
2.4 PROVIZIOANELE PENTRU RISCURI SI
CHELTUIELI........................................................

pg. 5
 2.4.1 PROVIZIOANELE - REZULTAT AL PRINCIPIULUI
PRUDENŢEI........................
2.4.2 NECESITATEA sI UTILITATEA
PROVIZIOANELOR..........................................

Aplicatii.........................................................................................................................................

Concluzii...............................................................................................................................
.........

Bibliografie...........................................................................................................................
.........

Argument

In sensul cel mai larg capitalul “Este unul din factorii de productie care poate fi definit ca
o <<bogatie folosita pentru productie>>.
pg. 6
 Notiunea de capital are cel putin trei acceptiuni principale:

1. O acceptiune economica potrivit careia capitalul este o categorie economica care

exprima totalitatea resurselor materiale, acumulate si reproductibile, care prin asociere cu ceilalti
factori de productie, participa la realizarea de noi bunuri economice, in scopul obtinerii unui
profit. In aceasta calitate mai este cunoscut si prin denumirile formale pe care le imbraca
de: capital real, capital tehnic sau fizic, bunuri investitionale, bunuri capital, bunuri
instrumentale, capital echipament. Dupa modul in care diferitele componente ale capitalului real
participa la productie, se consuma si se inlocuiesc, acesta se intalneste in practica curenta sub
una din formele: capital fix si capital circulant sau capital fix, variabil si regulat.

2. O acceptiune financiara potrivit careia capitalul este resursa care, cu timpul produce
avantaje (profit). Este in relatie pozitiva cu investirea si negativa cu consumul.

3. O acceptiune juridica potrivit careia capitalul este un drept, o relatie intre individ sau
grup de indivizi si ansamblul de bunuri cuprinzand: bani, masini, echipamente, cladiri, materii
prime si materiale, pamant, hartii de valoare, creante, deci total active.

Corelat cu aceasta ultima acceptiune “din punt de vedere financiar – contabil capitalurile
detinute de asociati sau actionari reprezinta componente ale pasivului patrimonial destinat a
finanta de o maniera durabila activul patrimonial. Pe considerentul ca ele se afla la dispozitia
agentilor economici pe o perioada mai mare de timp, de regula mai mare de un an, ele poarta
denumirea de capitaluri permanente.”

Capitolul I

1. ELEMENTE TEORETICE PRIVIND CAPITALURILE

1.1. NOŢIUNI GENERALE PRIVIND CAPITALURILE

Capitalurile reprezinta totalitatea surselor de finantare de care dispune unitatea

patrimoniala pentru o perioada mai mare de un an, de aceea ele mai poarta denumirea de

pg. 7
capitaluri permanente. Altfel spus, capitalurile constituie sursele de finantare cu caracter stabil pe
care le poate utiliza întreprinderea pentru procurarea tuturor elementelor patrimoniale de activ.
În functie de modul în care se constituie, capitalurile se pot delimita în urmatoarele
grupe sau categorii:
- capitaluri proprii;
- provizioane pentru riscuri si cheltuieli;
- capitaluri straine.
În viziunea cadrului conceptual IASC, capitalul propriu reprezinta dreptul actionarilor
(interesul rezidual) în activele întreprinderii, dupa deducerea tuturor datoriilor acesteia.
Capitalurile proprii se pot constitui pe mai multe cai:aportul proprietarilor, din profit, din
rezerve sau din alte surse proprii. În contabilitatea financiara capitalurile proprii se împart în
doua categorii:
- capitalul propriu nominalizat reprezentat de capitalul social ;
- capitalul propriu nenominalizat, care cuprinde:primele legate de capital, rezervele,
rezultatul exercitiului si rezultatul reportat.
Provizioanele pentru riscuri si cheltuieli sunt cheltuieli cu caracter reversibile
efectuate în scopul acoperirii unor pierderi sau cheltuieli de o natura precisa, dar asupra carora
întreprinderea are o marja de incertitudine referitoare la marimea acestora sau la data
exigibilitatiilor.
Capitalurile straine reprezinta resurse financiare provenite de la terti:institutii bancare
sau alte persoane fizice sau juridice, pe o perioada mai mare de un an. În componenta lor sunt
incluse:împrumuturile din emisiuni de obligatiuni; creditele bancare pe termen mediu si lung;
datoriile legate de participatii; alte împrumuturi si datorii asimilate; dobânzile aferente
împrumuturilor si datoriilor asimilate.

Capitolul II

2. ORGANIZAREA CONTABILITĂŢII CAPITALURILOR

2.1. SISTEMUL DE CONTURI UTILIZAT ÎN ORGANIZAREA CONTABILITĂŢII
CAPITALURILOR

Structura complexa a capitalurilor determina utilizarea unui sistem de conturi capabil sa

asigure înregistrarea, urmarirea si controlul, în mod distinct, a elementelor specifice din

pg. 8
componenta lor. În elaborarea planului de conturi general s-a avut în vedere necesitatea alinierii
la cerintele economiei de piata, la standardele de contabilitate europene si internationale privind
acest domeniu de activitate.
În structura planului de conturi general aprobat prin OMFP nr. 306/2002, Clasa I este
destinata conturilor de capitaluri, în care se regasesc pe grupe în conturile sintetice de gradul I si,
unde este cazul, în conturile sintetice de gradul II, elementele componente ale capitalurilor.
Grupa 10 cuprinde conturile de capital si rezerve prin intermediul carora se înregistreaza,
urmaresc si se controleaza elementele specifice ale capitalului utilizând conturi sintetice de
gradul II care devin conturi operationale, fie pentru a delimita momentele în care se gaseste un
anumit element - în speta pentru capitalul social -, fie pentru a prezenta un element dupa natura si
modul de constituire în cazul primelor legate de capital si al rezervelor.
Grupele 11 si 12 cuprind conturile de rezultate, atât cel reportat care se reflecta în contul
sintetic de gradul I 117 "Rezultatul reportat", cât si cel al exercitiului care se reflecta cu ajutorul
contului 121 "Profit si pierdere". Tot în grupa 12 se regaseste si contul de repartizare a profitului
simbolizat cu trei cifre mai exact 129 "Repartizarea profitului".
Grupa 15 este destinata conturilor de provizioane pentru riscuri si cheltuieli. În vederea
reflectarii acestor tipuri de provizioane contul 151 "Provizioane pentru riscuri si cheltuieli" este
delimitat în trei conturi sintetice de gradul II, în functie de natura provizioanelor constituite.
Ultima grupa destinata reflectarii elementelor de capital este grupa 16
"Împrumuturi si datorii asimilate" care cuprinde conturile menite sa înregistreze, sa urmareasca
si sa controleze împrumuturile din emisiunea de obligatiuni si împrumuturile pe termen mediu
sau lung la careapeleaza întreprinderea în vederea completarii necesitatilor de trezorerie. De
remarcat este prezentarea distincta a conturilor de dobânzi, în mod detaliat, în conturi sintetice de
gradul II, în functie de categoria împrumutului sau a datoriei asimilate pentru care se calculeaza
dobânzile respective.

2.2. ORGANIZAREA SISTEMULUI DE DOCUMENTE PRIVIND EVIDENŢA

CAPITALURILOR

Un sistem de documente judicios organizat si care sa raspunda obiectivelor vizate de

contabilitatea capitalurilor va fi capabil sa asigure exactitatea si operativitatea în sistemul de
informare.
Baza juridica a organizarii contabilitatii capitalurilor o reprezinta documentatia de
înfiintare a societatii comerciale si de atestare a ei ca persoana juridica pe baza Certificatului de
înmatriculare la Registrul Comertului. Documentul prin care se stabileste modul de organizare si
functionare al societatii este Statutul, care contine informatii privind: forma juridica, obiectul de

pg. 9
activitate, denumirea si sediul societatii, capitalul social subscris, structura acestuia si
modalitatea de constituire, organele de conducere si administrare, dizolvarea si lichidarea
societatii.
Dupa eliberarea certificatului de înmatriculare, societatea comerciala este considerata
legal constituita devenind persoana juridica, urmând doar sa se înscrie la organul fiscal din
teritoriu - Directia Generala a Finantelor Publice - în vederea obtinerii codului unic de
înregistrare fiscala.
Documentatia de înfiintare a societatii comerciale asigura înregistrarea în contabilitate a
relatiei juridice de drept de creanta care ia nastere între societatea constituita si actionari pentru
promisiunile de aport la capitalul social subscris de acestia. Pentru varsarea efectiva a
aporturilor, documentele difera în functie de natura aporturilor, astfel:
· chitanta în cazul aporturilor în numerar
· foaie de varsamânt pentru depuneri direct în contul de disponibil la banca
· proces-verbal de predare-preluare în cazul aporturilor în bunuri, caz în care se
precizeaza caracteristicile bunului aportat si valoarea lui, dupa ce în prealabil a fost stabilita de o
comisie de evaluare sau un expert
Registrul asociatilor tine evidenta nominala pe fiecare asociat/actionar, cuprinzând
numarul de parti sociale/actiuni subscrise si valoarea nominala a acestora, varsamintele efectuate
la capitalul social subscris, precum si mentiuni speciale privind cesionarea partilor sociale sau a
titlurilor de proprietate.

2.3. CAPITALURILE PROPRII

Cadrul general (conceptual) defineste capitalul propriu ca interes rezidual al actionarilor

în activele unei întreprinderi, dupa deducerea tuturor datoriilor sale.
Datoriile unitatii patrimoniale fata de proprietari corespund drepturilor de creanta pe care
le au acestia asupra întreprinderii. Aceste raporturi de drepturi si creante dintre entitate si
proprietarii acesteia sunt cunoscute si sub denumirea de situatie neta sau patrimoniu net.
Situatia neta este abordata de catre contabilitate si de catre alte stiinte de gestiune, din
doua puncte de vedere:

pg. 10
 a) Ca totalitatea obligatiilor unitatii patrimoniale fata de proprietarii sai sau ca totalitatea
drepturilor de creanta ale actionarilor sau asociatilor asupra entitatii. Aceasta abordare
corespunde normelor legale referitoare la societatile comerciale. Reglementarile nationale prevad
ca în cazul lichidarii unei întreprinderi, tertii creditori au o prioritate legala fata de proprietari. Ca
urmare se achita mai întâi datoriile fata de terti si numai apoi valoarea ramasa se distribuie catre
actionari.
b) Ca suma a capitalurilor proprii. Aceasta abordare corespunde cel mai bine tehnicilor
contabilitatii si terminologiei contabile. Pentru o mai usoara întelegere de catre utilizatorii
externi, care nu au în toate cazurile suficiente cunostinte contabile, a situatiilor financiare în
ultimul timp se constata o înlocuire a expresiei "capitaluri proprii" cu expresia "interes rezidual".
Capitalul propriu (interesul rezidual, situatia neta) este subclasificat în bilant astfel încât
sa satisfaca necesitatile de informare ale utilizatorilor de informatii contabile, care doresc sa
cunoasca modul de constituire si de utilizare a capitalului propriu. Aceasta clasificare permite
exercitarea controlului asupra resurselor de constituire a capitalului propriu si asupra destinatiilor
date acestor elemente.
Capitalurile proprii se pot constitui din:
- aportul proprietarilor la constituire sau majorarea capitalului social;
- profitul obtinut de întreprindere si nedistribuit catre proprietari, lasat la dispozitia
societatii pentru autofinantarea activitatii, sub forma rezervelor, a rezultatelor nerepartizate, etc.

2.3.1. CONSTITUIREA CAPITALULUI SOCIAL

Constituirea societatilor comerciale presupune în primul rând crearea capitalului social ca

element indispensabil al patrimoniului lor si care le asigura demararea si dezvoltarea activitatii.
Capitalul social reprezinta echivalentul aporturilor la capital aduse de actionari sau
asociati în momentul constituirii întreprinderii. Ulterior capitalul social se poate majora sau
micsora în functie de situatiile concrete în care se gaseste societatea.
La înfiintarea societatii comerciale, marimea capitalului social este stabilita prin actul
constitutiv, avându-se în vedere ca pentru societatile pe actiuni si în comandita simpla nu poate fi
mai mic de 25.000.000 lei, iar pentru societatile cu raspundere limitata, marimea minima a

pg. 11
capitalului social este de 2.000.000 lei. Aporturile aduse la capital de catre proprietari se pot face
atât în numerar cât si în natura.
Sub aspectul marimii sale, capitalul social se identifica cu valoarea nominala a tuturor
actiunilor sau partilor sociale, respectiv cu valoarea aportului în natura sau în numerar, a
rezervelor încorporate si profitului net repartizat pentru majorarea capitalului sau altor operatii
care conduc la modificarea acestuia.
Pentru ca între subscriere si depunerea propriu-zisa a capitalului promis poate exista un
anumit interval (decalaj) de timp, capitalul social îmbraca doua forme: capital subscris nevarsat
si capital subscris varsat. În etapa sau perioada în care intentia de constituire a întreprinderii sau
de majorare a capitalului se concretizeaza în anumite documente legale, capitalul social se
subscrie, actionarii sau asociatii angajându-se sa-l puna la dispozitia unitatii. Ulterior, în masura
în care capitalul subscris este predat sau depus de cei în cauza, el devine subscris si varsat.
Un caz atipic al capitalurilor proprii nominalizate este patrimoniul regiilor autonome
reprezentat de dreptul de proprietate al statului asupra bunurilor aflate în administrarea regiilor
autonome. Acesta se compune din patrimoniul propriu al regiei format din bunurile care la data
desfiintarii regiei trec efectiv în patrimoniul acestuia si din patrimoniul public, constituit din
bunurile aflate în proprietate publica, dar în administrarea regiei precum: bogatiile solului si
subsolului, spatiul aerian si altele.
Actul constitutiv al societatilor în nume colectiv (SNC) si al societatilor în comandita
simpla (SCS) trebuie sa precizeze în mod expres "capitalul social subscris si cel varsat, în
numerar sau în natura, valoarea aportului în natura si modul evaluarii, precum si data la care se
va varsa integral capitalul social subscris. La societatile cu raspundere limitata se va preciza
numarul si marimea nominala a partilor sociale precum si numarul partilor sociale atribuite
fiecarui asociat pentru aportul sau."

2.3.2. MAJORAREA CAPITALULUI SOCIAL

Pe parcursul desfasurarii activitatii întreprinderea poate sa-si majoreze capitalul social,

însa orice modificare a acestuia se poate face numai pe baza hotarârii Adunarii Generale a
Actionarilor sau Asociatilor si cu îndeplinirea tuturor formalitatilor juridice legate de aceasta
hotarâre.
Decizia de majorare a capitalului social se poate datora atât unor dificultati financiare cu
care se confrunta societatea, cât si existentei unei situatii prospere si dorintei de extindere a
activitatii. În ambele situatii, societatea are nevoie de resurse banesti suplimentare sau de
anumite bunuri, pe care întreprinderea prefera sa si le procure pe aceasta cale.

pg. 12
 "Capitalul social se poate mari prin emisiunea de actiuni noi sau prin majorarea valorii
nominale a actiunilor existente" în schimbul unor aporturi în numerar si/sau în natura, prin
incorporarea rezervelor cu exceptia celor legale, a beneficiilor, a primelor de emisiune sau prin
compensarea unor creante asupra societatii cu actiuni ale acesteia. Desi, aparent, acest text
legislativ se refera doar la societatile comerciale pe actiuni si în comandita pe actiuni, deoarece
numai acestea au dreptul de a emite actiuni, putem considera ca este aplicabil tuturor societatilor
comerciale, indiferent de forma juridica, având în vedere ca nu exista alt text legislativ care sa se
refere expres la celelalte forme juridice de societati comerciale.
Asadar exista mai multe mijloace prin care se poate majora capitalul social si anume:
a) Prin aporturi noi în numerar si/sau în natura:
O prima modalitate de majorare a capitalului social o constituie subscrierea de aporturi
noi în natura si/sau în numerar, atât sub forma de parti sociale cât si prin emisiunea de actiuni
noi. O asemenea crestere a capitalului social este determinata de necesitatea procurarii de noi
resurse banesti pentru finantarea investitiilor sau pentru întarirea situatiei financiare.
În situatia în care se foloseste solutia emiterii de actiuni noi care se cumpara atât de
vechii actionari, cât si de alte persoane fizice sau juridice sau numai de catre acestea din urma se
are în vedere protectia financiara a vechilor actionari. Aceasta pentru faptul ca valoarea de
emisiune a noilor actiuni afecteaza integritatea valorii contabile a actiunilor vechi. Protectia
vechilor actionari se asigura prin folosirea drepturilor preferentiale de subscriere (D.S.), care sunt
titluri de valoare atasate actiunilor vechi si care intra în paritate odata cu acestea. Aceste drepturi
se calculeaza ca diferenta între valoarea contabila a unei actiuni înainte si dupa emiterea de noi
actiuni. Drepturile de subscriptie sunt valori negociabile la bursa.
Problema protectiei propriu-zise a vechilor actionari apare în cazul în care noile actiuni
au valoarea de emisiune mai mica decât valoarea contabila a vechilor actiuni. În asemenea
situatii, pentru diferenta de valoare aferenta unei actiuni, se acorda vechilor actionari câte un
D.S., deci un numar de D.S.-uri egal cu numarul actiunilor detinute. Daca valoarea de emisiune
este mai mare decât cea nominala, dar mai mica decât valoarea contabila initiala se impune
utilizarea D.S.-urilor, precum si înregistrarea primei de emisiune stabilita ca diferenta între
valoarea de emisiune si cea nominala.
Protectia financiara a vechilor actionari nu este necesara în cazul în care ei cumpara
integral actiunile noi, în functie de paritatea de emisiune, si nici în situatia majorarii capitalului
social prin aport în natura. În acest ultim caz, bunul aportat se evalueaza de asa maniera încât
valoarea de emisiune a noilor actiuni destinate celui în cauza (aportorul) sa fie aproximativ egala
cu valoarea contabila. Totodata, se determina diferenta între valoarea de emisiune si valoarea
nominala, diferenta corespunzatoare actiunilor aferente aportului în natura si denumita prima de
aport.
În legatura cu protectia financiara a vechilor actionari prin intermediul D.S.-urilor se
mentioneaza si faptul ca îsi pierde utilitatea în cazul în care prin investitia noua ce se realizeaza
se asigura compensarea diminuarii valorii contabile a actiunilor vechi cu sporul de rentabilitate

pg. 13
care se obtine. Actiunile sunt cotate la bursa de valori, ceea ce denota ca valoarea de emisiune se
stabileste prin cotatie.
b) Prin încorporarea rezervelor, a beneficiilor sau a primelor legate de capital
În acest caz cresterea capitalului social se realizeaza prin încorporarea rezervelor cu
exceptia rezervelor legale, a profitului sau a primelor legate de capital, operatii care mai sunt
denumite si operatii interne. Acestea contribuie atât la întarirea capitalului, cât si la cresterea
credibilitatii financiare a societatii comerciale fata de proprii actionari sau asociati. Cresterea
propriu-zisa a capitalului social se realizeaza prin emisiunea de actiuni noi care se repartizeaza
gratuit vechilor actionari sau prin cresterea valorii nominale a vechilor actiuni, ceea ce nu
modifica situatia neta a societatii sau totalul capitalurilor proprii.
În cazul emisiunii de noi actiuni destinate vânzarii si unor noi solicitanti, protectia
vechilor actionari se realizeaza prin intermediul drepturilor de atribuire (DA) care se acorda
gratuit vechilor actionari. Aceste drepturi sunt negociabile si se determina pentru fiecare actiune
ca diferenta între valoarea contabila stabilita înainte si dupa emisiunea noilor actiuni, ca în cazul
D.S.-urilor.
Actiunile noi se pot acorda vechilor actionari, care utilizeaza drepturile de atribuire pe care le
detin, sau pot fi cumparate de noi solicitanti, care, în functie de paritatea de emisiune,
achizitioneaza DA-urile necesare de la vechii actionari.
c) Prin conversia unor datorii ale societatii în actiuni
O alta modalitate de crestere a capitalului social al unei societati este convertirea
datoriilor în actiuni sau parti sociale.

2.3.3 DIMINUAREA CAPITALULUI SOCIAL

În activitatea oricarei societati comerciale pot interveni situatii care impun diminuarea
capitalului social. În acest sens se au în vedere dificultatile care survin în legatura cu gestionarea
unui capital care depaseste necesitatile întreprinderii în perioadele de criza, retragerea unor
actionari sau asociati, acoperirea sau solutionarea pierderilor din exercitiile anterioare sau din cel
care se încheie, vânzarea unei parti din activele societatii.
Diminuarile sau reducerile frecvente de capital social se produc în cazul acoperirii
pierderilor din exercitiile precedente, inclusiv din cel curent care se încheie, precum si în situatia
unor restituiri partiale catre actionari sau asociati. Reducerea capitalului social pentru acoperirea
pierderilor din anii precedenti sau din anul curent se face numai în cazul în care se constata ca
pierderile sunt prea mari pentru a putea fi acoperite de rezervele constituite sau de profiturile
exercitiilor viitoare.
În situatia în care unitatea nu urmareste acoperirea de pierderi, capitalul social se poate
diminua si prin scutirea partiala sau totala a asociatilor de varsamintele datorate, prin restituirea

pg. 14
catre actionari a unei cote-parti din aporturi, proportionala cu reducerea stabilita si calculata în
mod egal pentru fiecare actiune sau parte sociala. Rambursarea efectiva catre actionari consta în
aceea ca fiecare dintre ei primeste în numerar o suma proportionala cu numarul de actiuni pe care
le detine.
Capitalul social se diminueaza, de regula, prin micsorarea numarului de actiuni sau parti
sociale, prin reducerea valorii nominale a acestora sau/si prin dobândirea si anularea propriilor
actiuni si numai dupa trecerea a doua luni din ziua în care hotarârea adunarii generale a
actionarilor sau asociatilor a fost publicata în Monitorul Oficial al României. Este de la sine
înteles faptul ca, atunci când are loc o reducere a capitalului social, trebuie sa se tina cont de
valoarea minima a capitalului social, astfel încât prin diminuare sa nu se coboare sub limita
admisa de lege.

2.3.4. PRIMELE LEGATE DE CAPITAL

Primele legate de capital, denumite în mod curent prime de capital, rezulta din operatiile
de majorare a capitalului social, fie ca urmare a emisiunii de noi actiuni, fie prin încorporarea
unei parti din profitul realizat Acestea mai pot rezulta de asemenea si în urma fuzionarii a doua
societati sau cu ocazia conversiei datoriilor în actiuni. În principal scopul acestor prime este de a
acoperi cheltuielile de emisiune a actiunilor si de a egaliza drepturile noilor actionari cu cele ale
vechilor actionari, respectiv de a egaliza drepturile de proprietate în societatea nou creata sau în
societatea absorbanta, în cazul fuziunilor. Primele legate de capital reprezinta o resursa proprie si
permanenta de finantare a activelor.
În functie de modul în care se constituie primele de capital pot fi clasificate în
urmatoarele categorii:
1) Prime de emisiune: - de regula pretul noilor actiuni (valoarea de emisiune, de
vânzare) este mai mare decât valoarea lor nominala, iar diferenta dintre ele este reprezentata de
prima de emisiune. Aceasta diferenta este determinata de faptul ca noii actionari trebuie sa
plateasca cu ocazia intrarii în societate si o cota parte din rezervele, rezultatele si fondurile
acumulate de societate de-a lungul existentei sale.
pg. 15
 2) Prime de aport: - apar în situatiile în care majorarea capitalului social se face prin
aporturi în natura. În aceste cazuri are loc o evaluare a aporturilor pe baza careia se calculeaza
numarul actiunilor ce trebuie emise în schimbul bunurilor aportate. Primele de aport se determina
ca diferenta între valoarea aporturilor în natura si valoarea nominala a actiunilor emise.
3) Prime de fuziune: - apar în cazul fuzionarii a doua sau mai multe societati,
modalitatea cea mai des întâlnita în practica fiind cea a fuziunii prin absorbtie. Prima de fuziune
se calculeaza ca o diferenta între valoarea contabila a actiunilor sau partilor sociale si valoarea
nominala a acestora si reprezinta una dintre etapele specifice fuziunilor.
4) Prime de conversie: - se calculeaza, atunci când are loc conversia unor datorii fata
de terti în actiuni, ca diferenta între valoarea contabila a actiunilor emise si valoarea lor
nominala.

2.3.5. REZERVELE DIN REEVALUARE

Pâna la începutul secolului XXI, în România, au fost acceptate, din punct de vedere
contabil, numai reevaluarile de active imobilizate dispuse sau autorizate prin acte normative
emise de organele centrale ale administratiei de stat. Aceste acte normative au prescris în detaliu
si tratamentul contabil al diferentelor rezultate din reevaluare. Reglementarile contabile aprobate
prin OMFP nr. 306/2002 prevad însa tratamente de evaluare alternative, aliniate la Standardele
Internationale de Contabilitate.
Conform acestor reglementari imobilizarile corporale pot fi supuse reevaluarii, care se
efectueaza potrivit reglementarilor legale, caz în care sunt prezentate în bilant la valoarea
reevaluata si nu la costul lor istoric. Reevaluarea acestora se face la valoarea justa, care se
determina pe baza unor evaluari efectuate, de regula, de evaluatori autorizati. Daca un activ este
reevaluat, toate celelalte active din clasa din care face parte trebuie reevaluate, cu exceptia
situatiei când nu exista nici o piata activa pentru acel activ.
Daca rezultatul reevaluarii este o crestere fata de valoarea contabila neta, atunci aceasta
se trateaza ca o crestere a rezervei din reevaluare din cadrul capitalurilor proprii, daca nu a
existat o descrestere anterioara recunoscuta ca o cheltuiala aferenta acelui activ sau ca un venit
care sa compenseze cheltuiala cu descresterea recunoscuta anterior la acel activ.

pg. 16
 Daca rezultatul reevaluarii este o descrestere a valorii contabile nete, atunci aceasta se
trateaza ca o cheltuiala cu întreaga valoare a deprecierii, daca în rezerva din reevaluare nu este
înregistrata nici o suma referitoare la acel activ sau ca o scadere a rezervei din reevaluare din
cadrul capitalurilor proprii, cu minimul dintre valoarea acelei rezerve si valoarea descresterii, iar
eventuala diferenta ramasa neacoperita se înregistreaza ca o cheltuiala.
De regula, rezervele din reevaluare se pot transfera ulterior la alte rezerve, pe masura
vânzarii sau amortizarii bunurilor si valorilor respective.

2.3.6. REZERVELE

Rezervele reprezinta o componenta distincta si relativ importanta a capitalurilor proprii,

constituindu-se din profitul brut sau din cel net, dupa caz, sau, în mod exceptional, din primele
de capital în cazul în care acestea nu se utilizeaza la plata cheltuielilor de emisiune sau nu sunt
destinate amortizarii actiunilor.
Rezervele sunt utilizate pentru acoperirea unor eventuale pierderi, pentru majorarea
capitalului, ele consolideaza baza materiala a societatii si sporesc capacitatea acesteia de a face
fata unor conjuncturi nefavorabile si unor eventuale pierderi fiind expresia prudentei si a
spiritului de prevedere.
O buna perioada de timp, adica pâna la mijlocul anilor '90 rezervele si provizioanele ca
notiuni au fost tratate ca sinonime. De aceea consideram necesara compararea celor doua notiuni,
reprezentativa fiind în acest sens paralela dintre rezerve si provizioanele pentru riscuri si
cheltuieli:
a) Atât provizioanele pentru riscuri si cheltuieli, cât si rezervele sunt constituite în
vederea "utilizarii" lor în viitor;

pg. 17
 b) În timp ce provizioanele pentru riscuri si cheltuieli vin sa constate pierderi si cheltuieli
incerte, dar a caror existenta este foarte probabila, rezervele au rolul de a acoperii pierderi care la
finele exercitiului sunt pur eventuale si imprevizibile;
c) Provizioanele se constituie pe seama cheltuielilor ceea ce determina scaderea situatiei
nete urmare a scaderii rezultatului (profitului). Astfel în timp ce provizioanele nu sunt
conditionate de rezultatele întreprinderii, rezervele sunt în cele mai multe cazuri dependente de
existenta profitului;
d) Din punct de vedere al actionarului putem aprecia ca rezervele îi apartin acestuia, în
timp ce provizioanele, în masura în care ele trebuie sa acopere o pierdere sau o cheltuiala
probabila, nu îi apartin fiind pe punctul de a fi reflectate.
Constituirea si în anumita masura utilizarea rezervelor prezinta aspecte particulare de la o
categorie la alta de rezerve, existând rezerve legale, rezerve statutare, rezerve pentru actiuni
proprii si alte rezerve.
a) Rezervele legale
Potrivit reglementarilor în vigoare (legea 31/1990), în România, rezervele legale se
constituie în fiecare an, la sfârsitul exercitiului financiar în proportie de cel putin 5% pâna ce
acestea vor atinge cel putin o cincime din capitalul social. Rezervele legale se constituie prin
aplicarea cotei de 5% la profitul brut.
Potrivit aceleiasi legi în fondul de rezerva se mai includ, chiar daca acesta a atins nivelul
de 20% din capitalul social, excedentul obtinut din vânzarea actiunilor la un curs mai mare decât
valoarea lor nominala, daca acest excedent nu este întrebuintat la plata cheltuielilor de emisiune
sau destinat amortizarilor
Daca fondul de rezerva, dupa constituire, s-a diminuat din orice motiv, va fi completat
respectându-se prevederile legale prezentate mai sus.
Din punct de vedere fiscal rezerva legala este deductibila în limita unei cotei de 5 %
aplicata asupra profitului contabil, înainte de determinarea impozitului pe profit, pâna ce aceasta
va atinge a cincia parte din capitalul social subscris si varsat sau din patrimoniu, dupa caz,
potrivit legilor de organizare si functionare. Orice cheltuiala cu rezerva legala care depaseste
aceasta suma nu este deductibila din punct de vedere fiscal. În cazul în care aceasta este utilizata
pentru acoperirea pierderilor sau este distribuita sub orice forma, reconstituirea ulterioara a
rezervei nu mai este deductibila la calculul profitului impozabil.
Aceste rezerve asigura protejarea capitalului social în sensul ca se folosesc pentru
acoperirea eventualelor pierderi pe care unitatea le poate înregistra sau care sunt reportate din
exercitiile anterioare.
b) Rezervele pentru actiuni proprii
Aceste rezerve se constituie din profitul net în cazul rascumpararii actiunilor proprii.
Adunarea generala a actionarilor este cea care autorizeaza rascumpararea actiunilor proprii

pg. 18
hotarând în acelasi timp si modalitatile de dobândire, numarul maxim de actiuni care urmeaza a
fi dobândite, contravaloarea lor minima si maxima si perioada efectuarii operatiunii, care nu
poate depasi 18 luni de la data publicarii hotarârii adunarii generale în Monitorul Oficial al
României.
Valoarea actiunilor proprii, dobândite de societate, inclusiv a celor aflate în portofoliul
sau, nu poate depasi 10% din capitalul social subscris. Plata actiunilor astfel dobândite se face
numai din beneficiile distribuibile si din rezervele disponibile ale societatii, cu exceptia
rezervelor legale, înscrise în ultimul bilant contabil aprobat. Daca actiunile dobândite vor fi
contabilizate în activul bilantului, se va trece, la pasiv, o rezerva indisponibila de aceeasi valoare,
care va fi mentinuta pâna la cesiunea sau la anularea acestor actiuni. Actiunile proprii
rascumparate nu dau drept la dividende.
c) Rezervele statutare
Rezervele statutare se constituie anual, în functie de prevederile actului constitutiv al
societatii comerciale, având ca sursa profitul net. Ele se folosesc pentru acoperirea pierderilor,
finantarea investitiilor, pentru majorarea capitalului social, pentru distribuirea de dividende în
exercitiile financiare în care s-au înregistrat pierderi sau pentru acoperirea pierderilor care
depasesc rezervele legale.

d) Alte rezerve
În categoria "Alte rezerve" sunt incluse atât sumele care, pe baza hotarârii adunarii
generale a actionarilor, se repartizeaza facultativ din profitul net, cât si cele provenite din prime
de capital si din alte surse. Totodata se au în vedere diferentele în plus de curs valutar stabilite
între momentul subscrierii si data varsarii capitalului social în valuta, inclusiv pentru aportul în
natura al actionarilor (asociatilor) straini si pentru disponibilitatile de la sfârsitul exercitiului
financiar reprezentând capital social în valuta.
Rezervele create se folosesc pentru acoperirea pierderilor contabile, pentru acordarea de
dividende în exercitiile financiare care se încheie cu pierderi, pentru majorarea capitalului social,
pentru diferentele în minus de curs valutar privind capitalul social sau pentru finantarea
investitiilor.

2.3.7. REZULTATUL EXERCIŢIULUI

Din punct de vedere contabil rezultatul exercitiului se calculeaza ca si diferenta

între totalitatea veniturilor si totalitatea cheltuielilor înregistrate pe parcursul unui exercitiu
financiar, rezultat care poate fi:
- profit, în cazul în care veniturile sunt mai mari decât cheltuielile sau

pg. 19
 - pierdere, în cazul în care cheltuielile sunt mai mari decât veniturile.
Determinarea rezultatului exercitiului se face la sfârsitul fiecarei luni prin transferarea
veniturilor si cheltuielilor asupra sa. Rezultatul exercitiului cuprinde: rezultatul curent si
rezultatul extraordinar.
- Rezultatul curent reprezinta diferenta dintre veniturile curente, respectiv veniturile din
exploatare si veniturile financiare si cheltuielile curente, respectiv cheltuielile de exploatare si
cele financiare.
- Rezultatul extraordinar reprezinta diferenta dintre veniturile si cheltuielile
extraordinare, ca urmare a unor operatii efectuate de întreprindere, care nu sunt legate de
activitatea normala, curenta a acesteia.
Din punct de vedere fiscal însa este necesar sa se calculeze rezultatul impozabil, care sta
la baza calculului impozitului pe profit. Rezultatul impozabil se obtine prin corectarea
rezultatului contabil cu cheltuielile nedeductibile din punct de vedere fiscal si cu deducerile
fiscale dupa relatia:

Rezultat impozabil = rezultat contabil + cheltuieli nedeductibile - deduceri fiscale

Cheltuielile nedeductibile sunt acele cheltuieli care nu se iau în considerare atunci când
se calculeaza impozitul pe profit, iar deducerile fiscale reprezinta venituri neimpozabile, precum
si alte elemente care diminueaza rezultatul fiscal.
În vederea determinarii impozitului pe profit se aplica asupra rezultatului impozabil cota
de impozit, stabilita prin lege la momentul respectiv. Daca din profitul contabil brut (mai mare)
se scad cheltuielile cu impozitul pe profit (mai mici) se obtine profitul contabil net, care se
repartizeaza lasfârsitulexercitiuluipedestinatiileprevazuteobligatoriu de lege,
stabiliteprinactulconstitutivsauhotarâte de catreadunareagenerala a actionarilor.
Pierderilecontabiledin anii precedenti se acopera la sfârsitulexercitiuluifinanciarcând are
locrepartizareaprofituluicontabil net.
Îngeneralprofitul fiscal este mai mare decâtprofitulcontabildeoarececontine si
cheltuielilenedeductibile.

2.3.8. REZULTATUL REPORTAT

Înpractica pot apareasituatiicândadunareagenerala a actionarilor nu
hotarasterepartizareatotalasaupartiala a profituluisau nu s-a hotarâtasupramodului de acoperire a
pierderilor. Acestesume se reporteaza în scopul solutionarii lor în exercitiile urmatoare, în sensul
repartizarii profitului pe destinatii sau acoperirii pierderii si formeaza rezultatul reportat.

pg. 20
 Asemanator cu profitul curent si profitul reportat poate fi repartizat pe diferite destinatii:
majorarea capitalului social, rezerve legale, rezerve statutare, acoperirea pierderilor contabile din
anii precedenti, distribuirea de dividende, participarea salariatilor la profit.
Pierderea reportata se poate acoperii din rezerve, din profitul ultimului exercitiu încheiat
sau din capitalul social. Acoperirea pierderii reportate pe seama profitului necesita si o
solutionare fiscala, în sensul recuperarii ei din profiturile impozabile, în functie de prevederile
legale în domeniu.
În acest scop se are în vedere ca pierderile din anii anteriori, stabilite prin declaratiile de
impozit pe profit, se recupereaza din profiturile impozabile obtinute în urmatorii 5 ani, în ordinea
înregistrarii acestora, la fiecare termen de plata a impozitului pe profit.
Recuperarea propriu-zisa a pierderii fiscale analizate si implicit stabilita din declaratia
anuala de impozit pe profit nu ocazioneaza reflectare în contabilitate în mod distinct. Aceasta
pierdere se regaseste în soldul debitor aferent contului 117 "Rezultatul reportat", care, în masura
realizarii de beneficii în urmatorii 5 ani, se crediteaza prin corespondenta cu debitul contului 129
"Repartizarea profitului", indiferent de faptul ca pierderea acoperita este sau nu recunoscuta
fiscal.
Problemele privind urmarirea si recuperarea pierderii fiscale se rezolva numai prin
intermediul declaratiilor de impozit pe profit si implicit a notelor de calcul ce se întocmesc în
acest scop sau altfel spus numai extracontabil. În acest sens se retine si faptul ca baza de
impozitare (total profit impozabil) care se stabileste în documentul amintit se diminueaza cu
pierderea fiscala de recuperat din anii precedenti, obtinându-se profitul impozabil.

2.3.9. ACTIUNILE PROPRII

Operatiunile cu actiuni proprii au un regim special reglementat, in vederea evitarii

influentarii artificiale a cursului la bursa a acestora.
Tezaurizarea actiunilor proprii se realizeaza in baza hotararii Adunarii Generale
Extraordinare a Actionarilor si numai daca actiunile au fost integral liberate. Valoarea actiunilor
proprii rascumparate nu poate depasi 10% din valoarea capitalului social, iar perioada de
rascumparare nu trebuie sa depaseasca 18 luni de la publicarea hotararii Adunarii Generale in
Monitorul Oficial.
Contabilitatea operatiunilor cu actiuni proprii se tine cu ajutorul contului 109 “Actiuni
proprii” care dupa functia contabila este ca un cont de active iar dupa continut functioneaza ca un
cont rectificativ a capitalurilor proprii, detaliat in urmatoarele conturi operationale de gradul II:

1091 “Actiuni proprii detinute pe termen scurt”

pg. 21
 1092 “Actiuni proprii detinute pe termen lung’

Prezentarea actiunilor proprii in continutul situatiilor financiare (bilant) ca si pozitie

rectificativa a capitalurilor proprii se bazeaza pe urmatorul rationament contabil:
Actiunile proprii reprezinta capitaluri proprii retrase de pe piatasau tranzactionate care,
“dezafecteaza capitalul” din procesul de creare de beneficii economice viitoare. Functia corectiva
a acestui cont de terminare flectareacapitalului real al entitatilor.
Soldul debitor al contului “Actiuniproprii” va reflecta valoarea capitalurilor proprii
detinute de entitate.
Contabilitatea operatiunilor cu actiuni proprii vizeaza urmatoarele aspecte:

- rascumparareaactiunilor de pe piata;
- revanzareaactiunilorproprii;
- distribuirea de actiunipersonalului in contulparticipariiacestuia la profit;
- retratareacontabilaaactiunilorproprii in functie de duratadetinerii;
- anulareaactiunilorproprii in urmaoperatiunii de reducere a capitalului social.
Castigurile sa upierderile generate de operatiuni cu actiuniproprii (emiterea,
rascumpararea, vanzarea, cedarea cu titlugratuitsauanulareainstrumentelor de capitaluriproprii)
nu sunt recunoscute in contul de profit sipierdere, ci, direct in capitalurilepropriialaturi de
actiunileproprii. In acestscop s-a instituitgrupa de conturi 14 „Castigurisaupierderi legate de
emiterea, rascumpararea, vanzarea, cedarea cu titlugratuitsauanulareainstrumentelor de
capitaluriproprii”cuurmatoareleconturioperationale:

 141 „Castiguri legate de vanzareasauanulareainstrumentelor de capitaluriproprii”

(P)
 149 „Pierderi legate de emiterea, rascumpararea, vanzarea, cedarea cu
titlugratuitsauanulareainstrumentelor de capitaluriproprii”.

Castigurile legate de instrumentele de capitaluriproprii se determina ca

diferentaintrepretul de vanzare al instrumentelor de capitaluripropriisivaloarealor de
rascumparare, respectivintrevaloareanominalaainstrumenteloranulatesivaloarealor de
rascumparare.

pg. 22
 Pierderile legate de instrumentele de capitaluriproprii se determina ca
diferentaintrevaloarea de rascumparareainstrumentelor de capitaluripropriisipretullor de vanzare,
respectivintrevaloarea de rascumparare a instrumenteloranulatesivaloarealornominala.
Soldul creditor al contului 141 „Castiguri legate de vanzareasauanulareainstrumentelor de
capitaluriproprii” respectivsolduldebitor al contului 149 „Pierderi legate de emiterea,
rascumpararea, vanzarea, cedarea cu titlugratuitsauanulareainstrumentelor de capitaluriproprii”
poate majora respectivdiminuasumarezervelor.
In notele explicative trebuiecuprinseinformatiireferitoare la operatiunile care au
afectatinstrumentele de capitaluriproprii ale entititii, in Bilant,
respectivSituatiamodificariicapitaluluipropriu se vorprezentaalaturi de actiunileproprii (cont
109+149-141).

2.4 PROVIZIOANELE PENTRU RISCURI SI CHELTUIELI

2.4.1 PROVIZIOANELE - REZULTAT AL PRINCIPIULUI PRUDENŢEI

Pentru a prezenta situatii financiare care sa furnizeze o imagine fidela a întreprinderii

contabilitatea trebuie sa aplice cu buna credinta cele 9 principii contabile, deci si pe cel al
prudentei.
Prudenta înseamna estimarea cu precautie în conditii de incertitudine a activelor si
veniturilor în sensul nesupraevaluarii lor, respectiv a datoriilor si cheltuielilor în sensul
nesubevaluarii lor. Totusi nici "excesul" de prudenta nu este recomandat, deoarece ar face ca
informatia sa nu fie neutra. Studierea provizioanelor nu se poate realiza decât în contextul
prudentei.
Se poate considera ca principiul prudentei ca aparitie si manifestare este legat pe de o
parte de grija pe care marile societati pe actiuni de la sfârsitul secolului trecut au avut-o în
vederea obtinerii încrederii posibililor investitori, prezentându-le conturi credibile si rezultate
care sa nu fie supraestimate. Pe de alta parte existenta unei societati pe actiuni nu este de
conceput fara distribuirea de dividende. Acest fapt poate, destul de frecvent, sa contravina
necesitatii mentinerii capitalului întreprinderii sau majorarii lui. Astfel, un beneficiu
supraestimat poate sa conduca la distribuirea de dividende fictive.

pg. 23
 Observam deci ca prudenta si implicit constituirea provizioanelor este necesara
atât pentru protejarea întreprinderii, cât si a actionarilor.
Prin armonizarea cu Standardele Internationale de Contabilitate normele contabile din
România fac referire la principiul prudentei avându-se în vedere urmatoarele aspecte:
a) profiturile luate în considerare sunt doar cele înregistrate pâna la data închiderii
exercitiului financiar;
b) luarea în considerare a tuturor obligatiilor previzibile si a pierderilor potentiale care
au luat fiinta în exercitiul încheiat, în unul din alte exercitii viitoare, cât si cele ce apar între data
închiderii exercitiului si data întocmirii bilantului;
c) luarea în considerare a tuturor ajustarilor de valoare datorate deprecierilor.

2.4.2 NECESITATEA sI UTILITATEA PROVIZIOANELOR

Provizioanele sunt necesare si utile întreprinderii din numeroase motive printre care:
- prin provizioane se protejeaza capitalul întreprinderii, care nu va fi vulnerabil,
nerecurgându-se la distribuirea de dividende fictive;
- provizioanele au un efect psihologic asupra actionarilor temperându-i în excesul
lor de zel în distribuirea de dividende;
- permit în conditiile lipsei "excesului de prudenta" obtinerea unei imagini fidele.
- permit evitarea unei impuneri ridicate datorita faptului ca genereaza un impozit
amânat;
- constituirea unui provizion deductibil în exercitiul "N" când impozitul pe profit
este ridicat si anularea sa în exercitiul "N+1" când impozitul pe profit este mai scazut creeaza un
avantaj fiscal ce îmbraca forma unui avantaj de trezorerie;
- permite, în calitatea sa de pârghie fiscala (provizioanele reglementate), încurajarea
unor domenii de activitate. Cu titlu de exemplu putem aminti provizioanele pentru întreprinderi
de presa, cele pentru implantari în strainatate specifice industriei extractive etc. Avantajele
acestor provizioane este de necontestat în conditiile în care acestea sunt deductibile în întregime.
Sintetizând însa, putem spune ca provizioanele actioneaza în doua directii ale
întreprinderii:

pg. 24
 - obtinerea prin contabilitate a unei imagini fidele a pozitiei financiare si a
performantelor întreprinderii;
- contracararea riscurilor la care întreprinderea este supusa în mediul sau economic.

CONCLUZII

Contabilitatea capitalurilor asigura evidenta existentei, maririi si micsorarii capitalurilor,

a subventiilor pentru investitii si a provizioanelor pentru riscuri si cheltuieli asimilate
capitalurilor proprii, imprumuturilor pe termen lung si alte surse cu durata de finantare mai mare
de un an de zile.

Pentru contabilitate evidenta marimii si micsorarii capitalurilor constituie un

obiectiv fundamental; pe temeiul acestui obiectiv se desprind obiective operationale pentru
organizarea contabilitatii cum sunt:

 dimensionarea corecta a marimii capitalului social al unitatii patrimoniale;

 protectia si cresterea marimii capitalului social;
 delimitarea obligatiilor unitatii patrimoniale, a aportului la capitalul social pe
titulari – persoane fizice sau juridice aportatoare;
 valorificarea capitalului prin plasamente rentabile;
 asigurarea autonomiei financiare a intreprinderii prin conservarea si dezvoltarea
capitalurilor proprii.

pg. 25
 BIBLIOGRAFIE

 Aureliana – Guoadelia : Contabilitate, manual pentru clasa a XII -

a,
 Corina - Graziella Dumitru, Mihai Ristea : Contabilitate financiara
(editie revizuita siImbunatatita), ed. Margaritar
 Gheorghe Popescu : Contabilitatea simplificata
 Octavian Bojian : Contabilitate generala , ed. Eficient
 Radu Baluna, Sorin : Contabilitate financiara, ed. Sitech
 Violeta Isai : Contabilitate , manual pentru clasa a XI-
a ,ed. All Educational
 Iacob Petru Pantea, Gheorghe Bodea : Contabilitatea financiara
actualizata lastandardele europene , Editie noua, iulie 2005, Ed. Intelcredo - Deva

pg. 26