Leasingul - Tehnică Specială de Finanţare A Investiţiilor

Leasingul- tehnică specială de finanţare a investiţiilor 3
CUPRINS
CUPRINS……………………………………………………………….3
CAPITOLUL 1- SISTEMUL DE LEASING- ASPECTE GENERALE. .............................. 5
1.1 Conceptul de investitii ............................................................................................................................................ 5
1.2 Conceptul de leasing şi condiţiile evoluţiei acestuia pe plan mondial ................................................................ 8
1.3 Avantajele şi limitele utilizării leasingului.......................................................................................................... 13
1.4 Semnificaţia leasingului şi felul în care acesta contribuie la dezvoltarea economică ..................................... 20
CAPITOLUL 2- PREZENTAREA ŞI ANALIZA DERULÃRII OPERAŢIILOR DE

LEASING ŞI ELEMENTELOR SPECIFICE ALE ACESTORA ..................................... 28
2.1 Derularea operaţiunilor de leasing ..................................................................................................................... 28
2.2 Contractul de leasing- noţiune, structură şi clasificare ..................................................................................... 32

2.2.1 Clasificarea contractelor de leasing- leasingul financiar şi leasingul operaţional ........................................... 34
2.2.2 Delimitarea contractelor de leasing de alte contracte comerciale .................................................................... 41
CAPITOLUL 3- CONSIDERAŢII PRIVIND UTILIZAREA LEASINGULUI ÎN ROMÂNIA

....................................................................................................................................... 43
3.1 Importanţa şi rolul Uniunii Naţionale a Societăţilor de Leasing din România (UNSLR) în dezvoltarea
pieţei de leasing din România .................................................................................................................................... 46
3.2 Cadrul juridic şi legislativ ce reglementează operaţiile şi societăţile de leasing.............................................. 51

3.2.1. Actele normative ce au marcat etapele dezvoltării pieţei leasingului în România .......................................... 51
3.2.2 Conţinutul şi elementele Ordonanţei Guvernamentale numărul 51 din 28 august 1997 privind operaţiile de
leasing şi societăţile de leasing ................................................................................................................................. 53
3.3 Structura şi dinamica pieţei de leasing din România ........................................................................................ 59
CAPITOLUL 4- STUDIU DE CAZ PRIVIND DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢII DE

LEASING LA SOCIETATEA “INTERNAŢIONAL LEASING” S.A. ............................... 73
4.1 Prezentarea generală a societăţii comerciale “Internaţional Leasing” S.A. .................................................... 73
4.2 Prima emisiune de obligaţiuni a S.C. “Internaţional Leasing” S.A. ................................................................ 75
4.3. Specificaţiile contractelor de leasing încheiate de S.C. “Internaţional Leasing” S.A. şi metodologia de
calcul a ratelor de leasing........................................................................................................................................... 85
CONCLUZII .................................................................................................................... 98
BIBLIOGRAFIE ............................................................................................................ 101

CAPITOLUL 1- SISTEMUL DE LEASING- ASPECTE

GENERALE
1.1 Conceptul de investitii
Investiţiile reprezintă suportul material al dezvoltării economice, ele stau la baza diversificării
sau creşterii calitative a tuturor factorilor de producţie. Nu se pot asigura sporirea capitalului fix
sau a celui circulant, suplimentarea numărului de locuri de muncă, creşterea randamentului
utilajelor, sporirea productivităţii muncii etc. fără un consum de resurse financiare, fără investiţii.
Investiţiile pentru dezvoltare ca totalitate a cheltuielilor făcute pentru construirea de noi obiective,
dezvoltarea sau modernizarea celor existente reprezintă o cheltuială certă pentru un viitor ce
conţine elemente de incertitudine (diminuarea cererii pentru produsele finite, creşterea cantităţilor
de produse finite apărute pe piaţă, creşterea costurilor materiilor prime, apariţia altor produse mai
performante etc.).
Noţiunea de investiţii are două sfere de cuprindere. Sfera lărgită este reprezentată de
investiţiile financiare, care constituie, în esenţă, orice plasament de capital cu scopul de a obţine
un anumit profit. Cumpărarea de acţiuni sau de alte titluri de valoare, plasamentele de sume băneşti
la bănci, alocarea unor fonduri pentru iniţierea de afaceri în scopul de a obţine dividende, dobânzi
si respectiv profituri înseamnă investiţii financiare. Sfera restrânsă se referă la achiziţionarea de
noi mijloace fixe şi se numeşte investiţii de capital.
Se înţelege că prima sfera o cuprinde pe cea de a doua dar uzual, investiţiile financiare se
referă la plasamentele de capital exemplificate. Investiţiile de capital au loc în economia reala
precum şi în domeniile social-culturale, constituind suportul material al creşterii economice şi al
dezvoltării activităţilor sociale si culturale.
Prin investiţii de capital trebuie să se inţeleagă nu numai construcţia de noi obiective ci şi
modernizarea celor existente. În domeniul economiei reale, în prezent, ţara noastră nu are nevoie
de noi obiective, ci mai cu seamă de modernizarea celor existente.
Investiţiile sunt propagatoare de nou, lor le este propriu caracterul novator, ele aduc
întotdeauna schimbarea situaţiei existente, apariţia altor elemente decât cele cunoscute anterior.
Investiţiile angajează întotdeauna viitorul de unde decurge caracteristica asocierii unui însemnat
factor de risc la orice proces investiţional. Ele reprezintă privarea societăţii de un consum cert, în
schimbul unei speranţe pe care nu mai calculele ştiinţifice o pot fundamenta. Investiţiile dintr-o
ţara au surse interne sau surse atrase. Situaţiile rezultate din combinarea celor doua provenienţe
sunt ceea ce se numeşte investiţie mixtă. Aşadar, în ţara noastră se pot realiza trei categorii de
investiţii:
1. Investiţii proprii, româneşti, sa le numim autohtone
2. Investiţii mixte, cu capital românesc şi străin
3. Investiţii străine cu capital extern
În ţara noastră privirile sunt îndreptate astăzi asupra capitalului străin. Situaţia este generată
de faptul că agenţii economici autohtoni nu dispun de fondurile necesare aplicării propriilor lor
programe de dezvoltare. Fostele întreprinderi de stat, transformate în regii autonome şi societăţi
comerciale sunt practic decapitalizate. Înainte de 1989 trăiau de la un an la altul prin credite
acordate de stat, datoriile acumulate fiind şterse din când în când. Astăzi, accesul la credite este
prohibit în condiţiile în care dobânzile aproape ca dublează anual datoria contractată.
Corelaţia dintre investiţii şi creşterea economică este de tipul legăturilor duble: pe de o parte
investiţiile influenţează creşterea economică prin volumul lor, pe de altă parte creşterea economică
este influenţată de calitatea investiţiilor relizate, aspect ce se reflectă în eficienţa economică a
investiţiilor.
Deci, investiţiile de capital reprezintă totalitatea cheltuielilor prin care se creează sau se
achiziţionează noi capitaluri fixe, productive sau neproductive, se dezvoltă, se modernizează şi se
reutilizează cele existente.
Investiţiile de capital au un rol deosebit de important in asigurarea dezvoltării şi restructurării
economiei naţionale. Indiferent de natura investiţiei (de stat, de grup, sau particulară) fiecare agent
economic investitor urmăreşte cu prioritate:
 Accentuarea procesului de modernizare a bazei tehnice
 Reducerea costurilor de producţie şi mai ales a cheltuielilor materiale în condiţiile ridicării
nivelului calitativ a produselor, diversificării sortimentale
 Promovarea largă a progresului tehnic prin aplicarea cât mai rapidă în producţie a
rezultatelor cercetării ştiinţifice şi tehnologice
 Utilizarea optimă a materialelor de care dispune fiecare beneficiar de investiţii, ridicarea
gradului de valorificare a resurselor materiale care sunt limitate
 Creşterea calitativă a întregii activităţi de comerţ exterior şi de cooperare economică
internaţională
Investiţiile se pot clasifica după mai multe criterii:
 După structura lor se pot grupa în:
- maşini, utilaje, instalaţii si linii tehnologice, inclusiv aparate de măsură şi control;
- lucrări de construcţii-montaj, compuse din lucrări de construcţii şi instalaţii şi lucrări de
montaj ale utilajelor tehnologice realizate pe şantierele de construcţii;
- lucrări geologice pentru descoperirea de noi rezerve de substanţe minerale utile;

- alte cheltuieli de investiţii care se referă la plantaţii pomi-viticole, până la trecerea acestora
pe rod, cumpărarea şi creşterea animalelor până dau producţie;
 După legătura pe care o au cu obiectivul proiectat, investiţiile se clasifica în:
- investiţii directe sunt cele care se fac pentru obiectivul de bază: achiziţionarea utilajelor,
montarea lor, executarea construcţiilor etc., aceste investiţii calculându-se pe baza devizelor
de cheltuieli care se întocmesc pe categorii de lucrări, pe obiective sau pe întreaga investiţie
(devizul general);
- investiţiile colaterale se materializează în lucrări care asigură utilităţile obiectivului de
bază: căi de acces, conducte de apă, gaze, reţele telefonice; cheltuielile care se fac cu aceste
investiţii se stabilesc prin devize special elaborate;
- investiţiile conexe sunt cele finalizate în alte obiective economice (în amonte) pentru a
asigura viitorului obiectiv, materiile prime necesare desfăşurării procesului de producţie;
 Clasificarea după sursa de finanţare, investiţiile se împart în investiţii finanţate din surse
proprii sau din surse atrase:
- sursele proprii se constituie din capitalul propriu: din profit, din fondul de amortizare şi din
încasările obţinute în urma vânzărilor;
- sursele atrase au un rol important în finanţarea investiţiilor şi se constituie din credite
bancare interne şi externe, alocaţii de la buget sau din alte surse;
 După modul de constituire avem:
- investiţii nete care sunt constituite din sumele de bani ce provin din produsul naţional net
şi au ca scop creşterea capitalului fix şi a stocurilor de materii prime şi materiale;
- investiţiile brute formate din investiţia netă la care se adaugă amortizarea care are drept
scop principal înlocuirea capitalului fix uzat, iar aceste investiţii brute contribuie la
creşterea absolută a capitalului fix;
 După natura obiectivului investiţiile se materializează in:
- obiective noi
- dezvoltări
- modernizări
- reutilizări
- reprofilări
De menţionat ca in perioada actuala de dezvoltare economică investiţiile vor fi orientate
spre modernizări, reutilizări şi retehnologizări care să asigure restructurarea economiei
naţionale în condiţii de eficienţă şi competitivitate.
 După modul de execuţie, investiţiile se împart în:
- investiţii executate în antrepriză

- investiţii executate în regie
Această clasificare se foloseşte cu precădere pentru lucrările de construcţie, modul de execuţie
fiind impus de o serie de factori: gradul de specializare a viitorului obiectiv, mărimea obiectivului,
natura lucrărilor, etc.
Investiţiile sunt un domeniu foarte sensibil al activităţii umane. Orientarea fondurilor băneşti
spre anumite obiective se face în funcţie de necesităţi, dar şi de tendinţele existente pe plan mondial,
de starea economiei, de dorinţele consumatorilor, motive pentru care investiţiile trebuie tratate cu
maximă atenţie de întreprinzător.
Investiţiile afectează direct sau indirect creşterea economica, după cum ziua de mâine depinde
de ziua de azi, tot aşa viitorul societăţii depinde de investiţiile prezente.
1.2 Conceptul de leasing şi condiţiile evoluţiei acestuia pe plan mondial

Definirea leasingului:
Potrivit opiniilor specialiştilor din domeniu definirea leasingului poate fi datã atât din punct de
vedere economic, cât şi juridic.Din punct de vedere economic, leasingul reprezintã o operaţiune de
finanţare în care finanţatorul asigurã fondurile necesare pentru întreaga investiţie.Din punct de
vedere juridic, leasingul reprezintã un contract complex care permite unei persoane sã obţina şi sã
utilizeze un lucru fãrã a plãti imediat preţul.
Termenul de leasing este necunoscut în limba românã, fiind preluat din jargonul economic şi
comercial englez, unde s-a impus de aproximativ un secol, fiind apoi preluat de ţãrile europene
occidentale.
În general se considerã cã, definiţia operaţiunilor de leasing trebuie sã reliefeze elementele
esentiale ale acestora, precum şi modul lor de realizare.Autorii care au cercetat într-o manierã
comparativã definiţiile din diferite legislaţii naţionale ale statelor europene, au observat cã acestea
prezintã aceleasi caracteristici esenţiale ale leasingului. Identitatea de structurã a operaţiunilor de
leasing îşi are explicaţia în originea comunã a diferitelor reglementãri naţionale, respectiv în dreptul
american.Diferenţele ce se întalnesc între unele reglementãri ale leasingului privesc importanţa pe
care statele au înteles sã o acorde unor aspecte 2referitoare la leasing.
Prima definiţie legalã a leasingului în Europa continentalã provine din Franţa, unde
operaţiunea poartã denumirea de credit-bail. Textul legii din 1966, aşa cum a fost revizuit în 1967,
prevede cã operaţiunile de “credit-bail” sunt cele prin care o întreprindere dã în locaţie bunuri
imobiliare, în vederea unei utilizãri profesionale, cumpãrate de ea sau construite prin efortul ei
financiar, dacã aceste operaţiuni indiferent de calificarea lor, permit locatarului de a deveni
proprietar, în tot sau în parte, a bunurilor astfel închiriate, cel mai târziu la expirarea
termenului contractual, fie printr-o promisiune unilaterala de vânzare, fie prin achiziţionarea
directã ori indirectã a dreptului de proprietate asupra construcţiilor edificate pentru acel locator.
O definiţie foarte sumarã a leasingului a fost datã în Germania prin circularele fiscale din anul
1971 şi respectiv 1972, stabilind, drept criteriu unic, în caracterizarea contractului, durata sa fixã
şi perioada în care este reeşalonata restituirea capitalului invsetit de finanţator.
Legislaţia belgianã oferã cea mai fidela definiţie a leasingului mobiliar şi imobiliar, sub
aspectul raportãrii acestuia la realitatea economicã a operaţiunii.
Mai precis, sub rezerva transmiterii cãtre utilizator a riscurilor şi sarcinilor ce decurg din
folosinţa bunului, au fost recepţionate şi precizate toate elementele speifice operaţiunii de leasing.
În fine, leasingul se poate defini ca fiind operatiunea prin care o parte definitã finanţator, se
angajeazã la cererea unui utilizator, sã-i asigure posesia spre folosinţã a unui bun, cumpãrat sau
realizat de finanţator, contra unei redevenţe, iar la sfârsitul perioadei de folosinţã convenite sã
respecte dreptul de opţiune al utilizatorului de a dobândi proprietatea bunului la un preţ rezidual,
sau de a prelungii contractul de leasing, ori de a înceta raporturile contractuale.
Privitã prin prisma societaţii de leasing, operaţiunea reprezintã o cumpãrere a unui bun cu
scopul închirierii urmatã de o închiriere în scopul vânzãrii. La sfârşitul locaţiei, beneficiarul poate
dobândi în proprietate bunul în baza plãţii chiriei şi a unui preţ rezidual care constituie ultima tranşã
de platã.
Rezultã cã leasingul este o operaţiune de finanţare (creditare) pe baza unui contract specific
prin intermediul cãruia utilizatorul poate folosi un bun în schimbul promisiunii de a plãti chiria
aferentã şi eventual de a achiziţiona în final bunul.
Cei mai mulţi autori considerã cã, din punctul de vedere al beneficiarului, leasingul constituie
o forma de creditare în cadrul cãreia sumele necesare achiziţionãrii bunului se obţin din exploatarea
acestuia, iar rambursarea lui se face eşalonat sub forma ratelor de leasing şi, în final, a preţului
rezidual. Creditul obţinut este însa sub formã de echipamente şi nu baneascã.Rezultã cã pentru
beneficiar leasingul este o afacere pe banii societaţii de finanţare, el asigurând managementul

afacerii. Tot din acest unghi de vedere, leasingul apare ca o vânzare în rate în cadrul cãreia dreptul
de proprietate se transferã odatã cu ultima ratã. Deosebirea faţã de vânzarea în rate apare în durata
de rambursare a ratelor (care în unele ţãri este de minim 75% din durata de funcţionare normalã a
bunului).
Rãspunzând intereselor specifice mediului românesc, legiuitorul se delimiteazã de
reglementãrile statelor occidentale, dând leasingului nu doar un scop economic, ci şi unul social.
Ţinta economicã este încurajarea investiţiilor, prin punerea la dispoziţie a unui instrument de
finanţare cu multiple avantaje, inclusiv de ordin fiscal şi care, în acelaşi timp, oferã securitate
creditului fãrã sã greveze bunurile cu sarcini speciale. Scopul social urmãrit este sprijinirea
achiziţionãrii de locuinţe şi bunuri de folosinţã îndelungatã.
Evoluţia leasingului:
Într-una din lucrãrile de referinţã se apreciazã cã, încã din antichitate s-a observat cã beneficiile
sunt obţinute prin folosinţa unui lucru, având mai puţinã importanţã cine deţine titlul de proprietate.
Aristotel exprimã ideea cã: “bogãţia nu se masoarã prin titlurile de proprietate, ci prin efectiva
utilizare a unor lucruri, chiar dacã sunt în proprietatea altcuiva”.
Leasingul îşi are rãdãcinile în forma arhaicã a creditului pe care îl constituia în dreptul roman
”fiducia”: împrumutãtorul îşi rezervã pentru garanţia creanţei sale proprietatea bunului. Existã o
mare asemanare a leasingului şi în special a modalitãţii “sale and lease-back” cu formã arhaicã a
gajului din dreptul roman “fiducia cum creditare”.
În cadrul operaţiunii “fiducia cum creditare”, împrumutatul (fiduciant) transferã proprietatea
unui lucru mobil sau imobil în proprietatea împrumutãtorului (fiduciar), cu titlu de garanţie a
titlului primit. La rândul sãu, fiduciarul se obligã sã-i restituie bunul dupã înapoierea datoriei.
În epoca modernã spre sfârşitul secolului al XIX-lea, aveau loc în SUA primele operaţiuni care
prefigurau leasingul.
În 1877 aparatele de telefon au fost închiriate abonaţilor, iar acest contract avea sã fie numit
“lease”.
În 1936, “Safe Stores Inc.” a cumpãrat un teren pe care ulterior a construit super-magazinul
“Safeway Stores”; având nevoie de capital mobil, acesta l-a vândut imediat unui grup de investitori
care, la rândul lor, l-au lãsat spre exploatare fostului proprietar, în regim de “lease”, pe o perioadã
foarte îndelungatã.
Leasingul, aceastã descoperire de o simplitate dezarmantã, a fost, dupã unii autori, “fisa de
aur” a lui D.P.Bootle, managerul unei fabrici de produse alimentare din California.*** Se pare cã,
descoperirile cu implicaţii mari în existenta umanã, nu ţin numai de domeniile de vârf ale ştiintei
şi tehnicii, cã necesitatea şi întâmplarea pot oriunde şi oricând, în orice domeniu, sã scoatã în
evidenţã din conul de umbrã al obişnuinţei, ideea purtãtoare de nou. Primind, prin anii ’50, o
comandã tentantã de condiţionare a unor alimente şi nedispunând de echipajele necesare, Bootle s-
a gândit sã le procure prin închiriere, nedispunând de bani suficienţi. Nu a bãnuit cã procedeul va
sta la baza unei veritabile industrii, de proporţii internaţionale. Propria lui firma de închirieri “U.S.
Leasing Corporation” din San francisco, cu un capital social de numai 20.000 de dolari, finanţa
dupã numai doi ani, operaţiuni de leasing, pentru diverse echipamente, în valoare de 3 milioane de
dolari.
Societaţile de leasing s-au înmulţit rapid în SUA: în 1959 acestea operau cu peste 300 mlioane
de dolari, în 1967 cu peste 1,5 miliarde de dolari, în 1970 cu circa 7 miliarde de dolari, în 1980 cu
aproximativ 18 miliarde de dolari ajungând ca, în 1998 sã opereze cu circa 50 de miliarde de dolari,
ritmul mediu anual de creştere al operaţiunilor de leasing, în SUA, ridicându-se la 10-15%.
Efectuând operaţii de finanţare a exportului, societaţile de leasing au fost încurajate de stat,
acordându-li-se garanţi guvernamentale. Chiriaşi ai companiilor de leasing au devenit atât firme
particulare, cât şi organizaţii economice de stat.
Leasingul (lease financing) s-a folosit în SUA în anii ’30 pentru finanţarea bunurilor imobile.
La începutul anilor ’50, el a început sã fie folosit şi ca instrument de finanţare a echipamentelor
mobiliare.
Operaţiunile de “lease financing” s-au dezvoltat foarte mult dupã al-II-lea rãzboi mondial şi
datoritã încurajãrilor pe care SUA le-au dat prin facilitaţile fiscale.
Principalele susţinãtoare ale operaţiunii de “sale and lease-back” au fost marile companii de
asigurare. Concursul lor financiar a fost decisiv în afirmarea operaţiunii de leasing.
Principalele susţinãtoare ale leasingului echipamentelor industriale, care a apãrut în anul 1952
odatã cu primele societãţi de leasing, au fost bãncile, fie indirect prin intermediul unor societãţi
specializate de leasing, fie diect dupã ce acestea au primit autorizaţia sã desfaşoare asemenea
operaţiuni.
În 1963, cea mai importantã reţea bancarã, National Banks, a primit aceastã autorizaţie, urmatã
de Bank Holding Companies în 1970.
Pânã în anul 1975, deci în mai puţin de 15 ani, bãncile fuseserã autorizate sã desfãşoare
activitãţi de leasing în mod direct în 41 de state americane.
Dezvoltarea explozivã a leasingului în America a avut loc pe fondul unei economii expansive
şi într-un climat fiscal încurajator.
Foarte rapid, aceastã operaţiune a fost preluatã în Marea Britanie, pentru ca apoi, începând cu
anii ’60, sã se rãspândeascã în Europa Continentalã. Leasingul şi-a gãsit locul firesc în dreptul
britanic, datoritã similitudinilor pe care acesta le are cu dreptul american. Precum în ţara de origine,
prima formã de leasing care s-a rãspândit în Marea Britanie a fost “sale and lease-back”.
În Marea Britanie, cele mai multe societãţi de leasing –“leasing companies”- sunt înfiinţate şi
susţinute de bãnci. Ele beneficiazã de un regim fiscal foarte favorabil. Valoarea bunului, spre
exemplu, poate fi dedusã pânã la 100% din profitul impozabil. Acest fapt a determinat, ca şi Marea
Britanie sã cunoascã o dezvoltare explozivã a acestor societaţi, ele finanţând un sfert din totalul
investiţiilor la finele deceniului opt.
În anul 1972 se înfiinţeazã Federatia Europeanã a Societãţiilor de Leasing, denumitã
“LEASEUROPE” şi care controleazã circa 80% din industria leasingului european. Acesta, dupa
opt ani, la un activ de 25 miliarde dolari, finanţa un sistem al tranzacţiilor de 82 miliarde ECU.
În urmãtorii 15 ani, volumul operaţiunilor de leasing derulate de membrii LEASEUROPE a
crescut cu o ratã anualã de 22%. Numai în anul 1990 volumul investiţiilor finanţate de
LEASEUROPE a fost de circa 94 miliarde ECU. Ponderea investiţiilor finanţate de leasing în
totalul investiţiilor derulate de ţãrile membre LEASEURPE este de circa 21%, fiind inferioara\ã
celei din SUA care se ridicã la 33%. Existã ţãri europene în care leasingul deţine o pondere de 32%
din totalul investiţiilor din ţara respectivã (Marea Britanie) în timp ce în Grecia este de 5%. La
sfârşitul anului 1993, LEASEUROPE cuprindea 25 de ţãri afiliate şi unea 1054 instituţii membre.
Leasingul a pãtruns, în special, în domeniul maşinilor şi utilajelor; se preiau prin închiriere, nu
numai utilaje standard, de serie, mijloace de transport şi maşini-unelte, ci şi utilaje deosebite ca
cele poligrafice, textile, medicale, echipamente de laborator şi altele. Azi, în lume, utilizarea
calculatoarelor electronice este integratã în proporţii însemnate, sistemului leasing. Este vorba de
folosirea calculatorului de mai mulţi beneficiari prin împãrţirea timpului de lucru (time-shering).
Principalele reţele de time-sharing sunt exploatate în SUA de companiile IBM şi “General
Electronic”. Cea mai importantã reţea din Europa aparţine grupului “Moneywell Informations
System”, pe scurt MIS. În Japonia şase firme mai importante de calculatoare au constituit societatea
“Japan Electronic Computer co.”, care a preluat şi activitatea de leasing pentru aceste produse. Un
vast câmp de desfãşurare a gãsit leasingul pe piaţa autovehiculelor. Se considerã cã existã câteva
momente când leasingul apare, în acest domeniu, ca o acţiune interesantã şi rentabilã pentru
utilizatori. De exemplu, în cazul în care se produce o schimbare de model, ceea ce antreneazã dupa
sine o rapidã uzurã moralã, lucrurile se simplificã deoarece firma închiriatoae schimbã maşina. De
asemenea, cu un contract de full service leasing, beneficiarul nu se mai ocupã de neplãcutele
probleme legate de întreţinere, reparaţii, asigurare.
Operaţiunile de leasing sunt practicate de mai multe categorii de societaţi. Pe de o parte,
producãtorii şi-au creat propriile firme de leasing, pe de altã parte funcţioneazã societãţi
independente, specializate în aceastã formã de finanţare. Desigur, structura operaţiilor de leasing,
pe diferite domenii, e alta în fiecare ţarã. Diversitatea legislaţiilor naţionale, politicile fiscale şi de
stabilire a nivelului impozitelor au determinat naşterea unor forme specifice de leasing, creşterea
ponderii unora etc. De exemplu, în Europa Occidentalã 1/3 din afacerile de leasing au în vedere
instalaţiile industriale, 1/5 calculatoarele şi aparatura de birou;
Specialiştii în domeniu apreciazã cã leasingul are o istorie activã, fiind în plin proces de
devenire şi utilizare în marea majoritate a ţãrilor lumii.
1.3 Avantajele şi limitele utilizării leasingului

Leasingul s-a dovedit a fi cel mai eficient mijloc de finanţare a investiţiilor productive, oferind
un plus de siguranţã deţinãtorului de capital. Statele au încurajat finanţãrile prin intermediul
leasingului a unor investiţii de interes general.Unele proiecte ale statului pot fi finanţate prin
intermediul “leasingului public”; investiţiile comunitãţilor pot folosi “leasingulul comunal”. Nu în
ultimul rând, leasingul combinat cu facilitãţi fiscale adecvate, poate fi un mijloc eficient de
dezvoltare.
Leasingul este o alternativã modernã la creditul clasic, dar poate fi şi o metodã de remobilizare
a capitalului imobilizat (leaseback). Prin acest mijloc, se încurajazã întreprinderile rentabile,
capabile sã aducã profitul necesar achitãrii redevenţelor. Aceastã formã de finanţare ofera
creditorului drept garanţie însuşi dreptul de proprietate, fapt ce dã creditului un risc scãzut.
Leasingul accentueazã tendinţa modernã a economiei de piaţã de a face o disociere între cei
care deţin capitalul şi cei care folosesc în mod activ acest capital. De asemenea, aduce atingere
concepţiei tradiţionale de proprietate şi afecteazã serios mitul proprietãţii în planul doctrinelor
economice. Prin utilizarea fondurilor pentru plata furnizorilor de bunuri, se încurajazã, indirect,
producţia de bunuri mobile şi construcţia de imobile. Fondurile sindicalizate din contractele de
leasing cu valoare mare, pot atrage capitalul de pe piaţa şi direcţionarea lui cãtre investiţii; în acest
fel leasingul se dovedeşte un mijloc de vitalizare a unei economii decapitalizate.
În acest context, se considerã cã, leasingul poate fi complementar al sistemului bancar; prin
emiterea de acţiuni sau alte titluri de valoare se pot atrage fondurile de la populaţie şi folosi de
societaţiile de leasing.
În economia de piaţã, leasingul poate fi, prin controlul asupra creditului,un mijloc prin care
statul intervine în dezvoltarea economicã, încurajând anumite investiţii, stimulând creşterea
economicã.
Pe plan internaţional, leasingul este un mijloc de sprijinire a exportului ori de finanţare a
societaţiilor cu proiecte de dezvoltare şi nu în ultimul rând, leasingul poate fi o cale credibilã de
finanţare a investiţiilor statelor în curs de dezvoltare.
În Marea Britanie, valoarea totalã a echipamentelor finanţate prin intermediul companiilor de
leasing, ajungea la 500 de milioane de lire sterline, iar în 1978, aceasta urca la 2 miliarde,
reprezentând 255 din totalul investiţiilor din acel an.
Experţii în domeniu, considerã cã, finanţarea prin leasing prezintã un anumit numãr de
avantaje potenţiale. Totuşi, managerul financiar trebuie sã fie prudent şi sã fie conştient şi de
dezavantajele finanţãrii prin leasing.
Poate cel mai important avantaj al leasingului este cã acesta oferã o finanţare flexibilã.
Majoritatea contractelor de leasing tind sã aibã mai puţine acorduri restrictive decât contractele de
împrumut. În plus, leasingul este mai convenabil pentru finanţarea treptatã a nevoilor unei firme.
O firmã care achiziţioneazã active în timp poate sã considere mai convenabil sã închirieze aceste
active decât sã negocieze un împrumut obligatar sau sã vândã valori mobiliare (acţiuni) la fiecare
moment când se fac achiziţii pentru creşterea capitalului propriu.
De asemenea, se enumerã ca fiind un alt avantaj al leasingului acela cã utilizarea acestei
finanţãri creşte capacitatea firmei de a se îndatora. Totuşi, bancherii şi ceilalţi creditori ţin seama
de faptul cã leasingul constituie o obligaţie pentru firma care apeleazã la leasing.
Unul dintre cele mai importante motive pentru a prefera leasingul ca modalitate de finanţare îl
constituie implicaţiile (avantajele) fiscale. Ca urmare a avantajelor fiscale de care se bucura
finantatorul (locatorul), plãţile de redevenţe pe care trebuie sã le facã utilizatorul sunt mai scãzute.
Acest lucru se întamplã dacã ratele de impozitare sunt diferite la locator faţã de utilizator. Dacã
locatorul plateşte o rata mai înaltã a impozitului pe profit, decât utilizatorul, atunci atât locatorul,
cãt şi utilizatorul pot beneficia de pe urma unei tranzacţii leasing. De asemenea, utilizarea
deuctibilitãţii fiscale a amortizãrii este unul din cele mai cunoscute motive ale apelãrii la leasing în
comparaţie cu cumpãrarea. Dacã utilizatorul are profit impozabil insuficient (mic) pentru a putea
beneficia în totalitate (100%) de deductibilitatea amortizãrii în anul cumpãrãrii sau imediat dupã
aceea, el va fi avantajat de închirierea activului decât de a-l cumpãra. Firmele de leasing au în mod
obişnuit un profit impozabil mare şi pot transfera beneficiile din deductibilitãţile fiscale în plãţi de
redevenţe mai scãzute.
Bunurile mobile introduse în ţarã de catre utilizatori în baza unor contracte de leasing încheiate
cu societãţi de leasing din strainãtate se încadreazã în regimul vamal de admitere temporarã, pe
toatã durata contractului; bunurile mobile introduse în ţarã de societaţile de leasing române pentru
utilizatori români se încadreazã în regimul vamal de import, cu exceptarea de la plata sumelor
aferente tuturor drepturilor de import; dar, la expirarea contractului în ambele cazuri, utilizatorul
va plãtii taxe vamale calculate la valoarea reziduala- minim 20% din valoarea de intrare a bunului;
Cheltuielile de asigurare sunt deductibile fiscal pentru partea care este obligatã, pin contract
sã le plateascã. În realitate majoritatea tranzacţiilor de leasing au ca motiv şi beneficiile fiscale.
Prin apelarea la leasing, utilizatorul poate sã evite anumite riscuri legate de uzura moralã în
cazul în care ar fi proprietarul bunului. În cazul leasingului direct, poate exista clauza anulãrii care
permite utilizatorului sã stopeze plata chiriei (chiar dacã trebuie, eventual, sã plateascã unele
penalitãţi) înainte de expirarea termenului din contractul de leasing. Posibilitatea de a anula în orice
moment contractul este extrem de importantã pentru echipamente cu o vitezã mare de îmbãtrânire
tehnologicã. De exemplu, tehnologia computerelor personale necesitã practic reînnoirea
echipamentelor la 2-3 ani, mult sub durata normalã de viata a echipamentelor. Deşi chria platitã
pare mai mare, ea este din plin justificatã de posibilitatea de a renunţa la echipamentele depaşite
moral în orice moment. Locatarul este mult mai bine poziţionat pe piaţã pentru a valorifica activele
depãşite.
Un alt avantaj ar fi acela cã leasingul asigurã o finanţare de 100% ceea ce permite conservarea
capitalului de lucru.
Din perspectiva utilizatorului, leasingul poate creşte lichiditatea firmei. De exemplu, o vânzare
şi leaseback transformã anumite active corporale ale firmei în numerar în schimbul de a face o serie
de plãţi fixe în viitor.
Pentru firmele mici sau cele cu profitabilitate scãzutã, leasingul este adesea singura sursã
disponibilã de finanţare, deoarece titlul (dreptul) de proprietate al bunului închiriat rãmane
locatorului reducând riscul acesuia în caz de faliment al utilizatorului.
În sfârşit, un alt motiv care face leasingul atât de atrãgãtor este evitarea unor proceduri
birocratice. În unele ţãri, procurarea de echipament în regim de leasing necesitã un numãr relativ
redus de aprobãri în comparaţie cu achiziţionarea prin cumpãrare. Societaţiile foarte mari precum
şi organizaţiile guvernamentale impun o serie de formalitãţi, uneori extrem de laborioase, pentru
procurarea unor active. Spre exemplu, Marina SUA a închiriat în regim de leasing, o întreaga flotã
de petroliere şi nave de aprovizionare, pentru a evita procedurile anevoioase de aprobare de cãtre
Congres a fondurilor care ar fi fost necesare pentru o operaţiune de cumpãrare.
Avantajele leasingului trebuie abordate din trei unghiuri diferite:
În primul rând, la nivelul economiei naţionale reprezintã o cale de relansare a investiţiilor
de retehnologizare a societaţiilor comerciale. Având în vedere cã aceasta reprezintã o operaţiune
de finanţare, leasingul faciliteazã atragerea unor noi surse de finanţare în economie (dacã finanţarea
este realizatã din exterior), precum şi o formã de promovare pe piaţã a unor produse pentru care
cererea este limitatã de posibilitãţile de cumpãrare ale agenţilor economici şi, în consecinţã, de
antrenare a proceselor productive din unele sectoare ale economiei.
În al doilea rând, la nivelul finanţatorului, leasingul reprezintã o formã de plasament a
resurselor financiare în condiţii de rentabilitate şi siguranţã, deoarece rãmâne proprietarul
bunului.De asemenea leasingul este o metodã care contribuie efectiv la creşterea şi promovarea
vânzãrilor (exporturilor). Furnizorul are posibilitatea sã ofere clienţilor lui, pe lângã vânzarea cash,
şi vânzarea pe credit, în variantã leasing. Se pot câştiga astfel noi clienţi care n-ar fi putut sã
plateascã întregul preţ; câştigarea de noi clienţi se realizeazã, de asemenea, prin faptul cã o anumitã
maşinã este mai întâi închiriatã, pentru a-l convinge pe client de randamentul ei. Tot ca un avantaj
mai poate fi enumerat şi faptul cã furnizorul obţine câştiguri suplimentare din revânzarea sau
reînchirierea maşinilor şi utilajelor care i-au fost returnate dupã încheierea perioadei de închiriere
de bazã.
Dar cele mai mari avantaje sunt înregistrate la nivelul beneficiarului şi anume:
 La expirarea termenului prevazut în contract, utilizatorul poate dobândi proprietatea asupra
bunului, plãtind un preţ mai mic decât valoarea sa iniţialã;
 Contractul este titlu executoriu în cazul în care utilizatorul nu opteazã pentru cumpãrarea
bunului la expirarea contractului ori în cazul în care contractul este reziliat din vina
exclusivã a utilizatorului (când acesta din urmã nu plãteşte douã luni consecutive ratele sau
când refuzã sã primeascã bunul ori când s-a declanşat împotriva sa procedura reorganizãrii
judiciare şi a falimentului);
 Utilizatorul are acţiune directã asupra furnizorului bunului în cazul în care se reţine o culpã
a acestuia din urmã (referitoare la calitate, service, etc.);
 Utilizatorul poate cere finanţatorului, în cazul în care se încalcã deptul de opţiune al
utilizatorului, daune-interese egale cu valoarea rezidualã a bunului sau cu valoarea sa de
circulaţie de la data expirãrii contractului (în funcţie de valoarea care îi convine mai mult);
 Se obţine finanţarea integralã a unei investiţii în lipsa unor resurse financiare suficiente;
 Reprezintã o cale de acces la tehnologii avansate şi de dezvoltare a activitãtii;
 Favorizeazã concentrarea resurselor beneficiarului asupra activitãţii profitabile
simplificând procedura de gestiune a investiţiilor;
 Ratele de leasing se înregistreazã pe costuri diminuând astfel venitul anual impozabil;

 Durata de locaţie poate fi stabilitã astfel încât beneficiarul sã fie permanent cu
echipamentele cele mai performante;
 Nu afecteazã bilanţul beneficiarului, bunurile nefiind în proprietate nu vor fi evidenţiate în
cadrul activelor din bilanţ; singurul mod de evidenţiere îl reprezintã încadrarea ratelor în
structura cheltuielilor (în consecinţã leasingul nu este un credit şi nici nu va împiedica
societatea comercialã în achiziţionarea unui credit bancar în paralel);
 Graficul de plãţi al operaţiunii de leasing este mai flexibil decât cel bancar;
 Prin operaţiunile de leasing se acoperã întregul program de achiziţionare de bunuri,
deoarece pot fi incluse pe lângã preţul acestora şi cheltuielile de transport, instalare şi taxe
legale;
 Cunoscându-se graficul de derulare a operaţiunii de leasing şi de efectuare a plãţilor, este
posibilã o planificare mai riguroasã a bugetului de venituri şi cheltuieli al firmei;
 Operativitatea în achizitionarea bunului;
 Permite asigurarea totala a bunului (cu primã redusã) pentru a acoperii atât riscul fizic, cât
şi cel valoric;
 Creazã o piaţã secundarã prin vânzarea la valoarea rãmasã sau reînchirierea
echipamentelor utilizate şi realizarea unor profituri suplimentare din acestea;
 Protejeazã împotriva efectelor inflaţioniste, în cazul contractelor pe termen lung;
 Sporesc rezultatele financiare, în special pentru utilizatori şi furnizori;
 Determinã o stabilizare a ciclului de afaceri prin eşalonarea încasarilor (pentru finantator);
 Bunul poate fi înlocuit pe durata locaţiei cu altul mai modern, în cazul în care uzura moralã
impune acest lucru;
Sintetizând toate acestea concluzia va fi aceea cã extinderea operaţiunilor de leasing în
economie , şi particularizând în economia româneascã, este oportunã din urmatoarele motive:
a) Rentabilitatea operaţiunilor (de regulã, costurile sunt inferioare veniturilor);
b) Regimul fiscal (beneficiarul nu suportã impozitele generate de regulã de constituirea
surselor şi finanţarea investiţiilor);
c) Constanţa costurilor pe durata de locaţie (permite o planificare financiarã riguroasã);
d) Menţine gradul de lichiditate a firmei (dacã nu presupune plata unor avansuri);
e) Costurile şi veniturile beneficiarului sunt congruente (se desfãşoarã simultan şi în paralel);

f) Posibilitatea reînnoirii bazei materiale la sfârşitul locaţiei;
g) Nu presupun evidenţierea bunurilor închiriate în bilanţ;
Dincolo de faptul cã leasingul reprezintã o formã eficientã de finanţare a investiţiilor, el
reprezintã şi o metodã posibilã de privatizare. În acest context, o anumitã societate (sau un anumit
activ) ar trebui închiriatã unui colectiv de lucrãtori, care vor valorifica resursele existente în scopul
obţinerii de profit, urmând ca dupã o anumitã perioadã sã rãscumpere valoarea rezidualã a acestuia
(devenind proprietari).
Leasingul pe lângã avantaje, prezintã şi unele limite, comportând riscuri atât pentru beneficiar,
cât şi pentru furnizor sau societatea de leasing:
 De regulã, leasingul este mai “costisitor” decât creditul bancar, motiv pentru care se va
recurge la o astfel de operaţiune numai dacã sumele economisite pot fi plasate în
tranzacţii mai profitabile sau dacã beneficiarul nu dispune de alte surse de finanţare;
 Leasingul se justificã numai dacã bunul este exploatat pe întreaga duratã de locatie şi
dacã profitul obţinut este mai mare decât cheltuielile de exploatare şi închiriere;
 Sunt situaţii în care un bun utilizat temporar nu îşi mai gãseste solicitanţi, deşi nu a fost
amortizat integral;
 Poate conduce la riscul pierderii tuturor drepturilor de proprietate, în cazul
imposibilitãţilor de respectare a contractului de cãtre chiriaş sau locator;
 Ratele fixe ale chiriei pot deveni dezavantajoase în timp;
 Avantajul reducerii impozitului pe venit la beneficiar datorat ratelor de leasing este
temporar, pierzându-se la nivelul impozitului global;
 Necesitã o instruire specialã a prsonalului, atãt la furnizor, cât şi la beneficiar, relativã
la gestiunea bunului închiriat, în special pentru faza iniţialã şi finalã;
 Clauzele relative la intreţinerea bunului adeseori sunt greu de respectat în practicã,
indiferent cui revin acestea, iar consecinţele sunt deosebit de grave;
 Pentru societãţile de leasing riscurile pot creşte pe masura creşterii beneficiarilor, a
exigenţei privind solvabilitatea, a creşterii duratei pe care pot acţiona factori aleatori, a
creşterii ponderii tranzacţiilor transnaţionale;
 Derularea operaţiunilor de leasing presupune antrenarea unui numar mare de consilieri

şi analişti financiari, mãrindu-se astfel costul tranzacţiilor;
În pofida acestor limite leasingul rãmâne o formã modernã de finanţare şi circulaţie a
bunurilor, utilizate în prezent în proporţii sporite de marea majoritate a ţãrilor lumii, inclusiv de
ţãrile din Europa Centralã şi de Est aflate în tranziţie cãtre economia de piaţã.
1.4 Semnificaţia leasingului şi felul în care acesta contribuie la dezvoltarea

economică
În general, nu multe ţãri ţin statistici detaliate care sã arate semnificaţia leasingului în
economiile respective. O evaluare mondialã a operaţiunilor de leasing s-a realizat în Marea Britanie
de cãtre London Financial Group. Potrivit acestui studiu, volumul operaţiunilor de leasing,
marcheazã o creştere de peste 8 ori în ultimii 20 de ani.
Evoluţia volumului operaţiunilor de leasing pe plan mondial în perioada 1979-1998

TABEL 1
AN VOLUM VALORIC*
1979 53,0
1980 63,6
1981 79,6
1982 84,9
1983 93,5
1984 110,2
1985 138,1
1986 173,4
1987 225,2
1988 273,8
1989 303,4
1990 331,6
1991 345,3
1992 323,3
1993 309,6
1994 356,4
1995 409,1
1996 428,1
1997 405,8
1998 432,5
Sursa: London Financial Group în asociaţie cu Anuarul Internaţional de Leasing; date preluate de Sudhir P. Amembar-
“Internaţional Leasing-The complete guide” editat Amembal & Associates 2000
*- în miliadre dolari; volum mãsurat în costurile echipamentelor achiziţionate prin leasing
Dupã cum am precizat, leasingul a apãrut şi s-a consolidat, mai întâi în ţãrile dezvoltate cu
economie de piaţã. În tabelul 2 sunt prezentae cele mai însemnate 50 de economii în care leasingul
are o importantţã covârşitoar:
Primele 50 de ţãri ale lumii ca volum al operaţiilor de leasing

TABEL 2
NR. TARA VOLUMUL CRESTEREA PENETRA-
ANUAL ANUALA (%) REA PIETEI
(MLD $) 1998-1999 (%)
1 SUA 226,0 9,2 30,0
2 Japonia 72,32 3,6 9.5
3 Germania 35,73 5,2 14,7
4 Marea Britanie 20,40 0,0 15,9
5 Franta 17,18 15,7 15,7
6 Italia 14,90 21,0 12,3
7 Brazilia 13,30 9,0 20,7
8 Canada 10,34 10,0 22,0
9 Australia 7,36 11,8 25,0
10 Spania 7,8 31,6 8,4
11 Suedia 4,90 33,9 20,0

12 Olanda 3,84 14,6 11,7
13 Africa de Sud 3,59 -17,1 N/A
14 Elvetia 3,45 27,0 9,0
15 Austria 3.26 13,0 16,1
16 Hong Kong 3,24 -37,0 N/A
17 Belgia 2,69 13,8 11,0
18 Coreea 2.69 -75,1 13,1
19 Portugalia 2,34 27,3 23,4
20 Rep. Ceha 2,32 8,1 28,0
21 Danemarca 2,15 55,0 7,5
22 Mexic 2,00 0,0 4,0
23 Norvegia 1,88 3,3 16,0
24 China 1,84 -16,2 N/A
25 Polonia 1,81 28,2 8,8
26 Columbia 1,74 -12,8 16,0
27 Turcia 1,70 34,6 N/A
28 Irlanda 1,46 -13,9 19,7
29 Taiwan 1,29 12,4 N/A
30 Ungaria 1,20 42,0 12,6
31 Finlanda 0,91 44,0 10,0
32 Chile 0,85 -36,8 4,4
33 India 0,70 0,0 0,5
34 Rusia 0,62 25,0 N/A
35 Slovacia 0,61 -19,0 12,6
36 Pakistan 0,59 14,1 8,0
37 Grecia 0,54 19,5 N/A
38 Nigeria 0,51 9,1 N/A
39 Argentina 0,50 4,0 2,3
40 Noua Zeelanda 0,50 4,0 N/A
41 Indonezia 0,40 -87,7 N/A

42 Maroc 0,29 -4,3 7,1
43 Tailanda 0,26 -66,9 N/A
44 Slovenia 0,25 12,0 N/A
45 Sri Lanka 0,24 40,0 18,1
46 Luxembourg 0,23 13,4 N/A
47 Estonua 0,22 -35,3 25,0
48 Zimbabue 0,21 74,6 32,8
49 Malawi 0,15 77,4 55,7
50 Malaezia 0,15 -65,8 N/A
“Internaţional Leasng-The complete guide” editat Amembal & Associates 2000
Nota: N/A – datele nu sunt disponibile
Un raport recent elaborat de Comitetul de Statisticã şi Marketing al Leaseurope, aratã cum

leasingul a contribuit în mod semnificativ la creşterea cotelor de piaţã în Europa. Un indicator
important este contribuţia sa, exprimatã în procente din PIB-ul tţãrii respective. În tabelul 3 este
evaluatã aceastã contribuţie pentru 17 ţãri europene:
Contribuţia leasingului în PIB

TABEL 3
ŢARA VOLUMUL PIB CONTRIBUŢIA
LEASINGULUI (ÎN MILIARDE ÎN PIB-UL
(ÎN EURO) EURO) ŢÃRII (%)
Austria 3,54 189.03 1,9
Belgia 2,56 222,39 1,1
Rep.Cehã 2,03 49,331 4,1
Germania 32,65 1.910,88 1,7
Danemarca 1,78 155,932 1,1
Spania 6,40 496,253 1,3
Franţa 18,52 1,280,553 1,4

Finlanda 6,20 112,578 O,6
Ungaria 8,82 42,37 2,1
Italia 17,22 1.045,32 1,6
Irlanda 2,05 73,42 2,8
Norvegia 1,55 129,80 1,2
Olanda 3,37 337,47 1,0
Portugalia 2,59 94,02 2,8
Polonia 1,65 134,34 1,2
Suedia 4,32 204,10 2,1
Marea Britanie 31,30 1.215,25 2,6
TOTAL 133,04 7.693,05 1,7
După cum se poate observa în tabelul 3, contribuţia leasingului pentru cele 17 ţãri luate în
considerare, este de 1,7% în medie cu variaţii semnificative între ţãri. Bineînţeles, importanţa
acestor statistici nu se poate sublinia decât dacã leasingul se comparã cu alte industrii. Spre
exemplu, pentru Leaseurope contribuţia întregului sector agricol în PIB, este mai scãzutã decât a
sectorului leasingului în unele ţãri ca: Austria, Germania, Suedia, Marea Britanie. Aceasta pune
contribuţia leasingului în perspectivã.
Leasingul aduce un numãr semnificativ de contribuţii la dezvoltarea economicã a ţãrilor. În
special acesta furnizeazã finanţare pentru întreprinderile mici şi mijlocii, care la rândul lor, aduc
contribuţii însemnate în economiile ţãrilor.
Penetrarea pieţei în procente indicã ce procent din achiziţionãriile totale de echipamete, sunt
finanţate prin leasing. În unele ţãri, ca SUA, unde acesta deţine un procentaj extrem de înalt de
30,9%, leasingul este cea mai importantã sursã de finanţare externã. Bineînţeles acolo unde pieţele
sunt foarte dezvoltate, existã un grad mai mare de penetrare. Spre exemplu, în Rep. Cehã, unde
leasingul a pãtruns abia acum 10 ani, penetrarea este foarte ridicatã dintr-un singur motiv: trecerea
la economia de piaţã determinã un val ridicat de privatizãri, ceea ce a dus la un val substanţial de
investiţii în fabrici şi echipamente.Tabelul 4 prezintã deci achiziţile de echipamente finanţate prin

leasing, în urmatoarele ţãri:
Evoluţia achiziţilor de echipamente în sistem leasing, în perioada 1991-1998 în miliarde

dolari
TABEL 4
TARA 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998
SUA 32,0 32,3 29,4 28,7 28,1 30,9 30,9 30,9
JAPONIA 7,7 7,5 8,1 8,9 9,4 9,5 8,9 9,2
GERMANIA 14,0 16,6 15,9 15,8 16,9 18,0 19,3 19,7
COREEA 21,5 20,0 23,0 26,2 30,0 26,5 28,3 13,1
MAREA 23,0 18,6 19,0 15,8 16,9 18,0 19,3 19,7
BRITANIE
FRANŢA 16,8 14,6 13,1 13,0 15,2 15,2 12,4 17,0
ITALIA 15,8 11,5 10,8 13,1 16,8 16,8 10,9 12,3
BRAZILIA 4,0 8,0 10,0 20,0 20,5 18,1 20,7 20,7
CANADA 10,4 11,0 12,8 14,0 15,9 32,6 15,7 22,0
AUSTRALIA 18,6 20,3 22,1 21,8 22,3 20,0 25,0 25,0
SUEDIA 22,3 26,3 20,0 20,0 27,0 28,0 28,0 20,0
Deoarece cel mai mare volum de operaţii de leasing se concentreazã în economiile foarte
dezvoltate, cresterea viitoare a leasingului se va focaliza pe aceste economii cu o penetrare a
pieţei scãzutã. Tabelul 5 urmãreşte creşterea leasingului pe regiuni. Cum se poate vedea
categoric, cele mai însemnate creşteri s-au înregistrat în Asia, Europa şi America de Nord; totuşi
creşterea procentualã în Africa şi America de Sud, s-a situat la un nivel mai înalt decât în alte
regiuni. Ca un exemplu, din 1990 procentajul anual de creştere a volumului operaţilor de leasing
a fost de aproximativ 31% în America de Sud, în timp ce în America de Nord a fost de doar 6%.
Volumul leasingului pe regiuni în anii 1990-1998, în miliarde dolari

TABEL 5
REGIU- 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998
NEA
AMERICA 125,4 130,0 127,6 132,5 148 169,3 177 189,2 195
DE NORD
EUROPA 117,9 120 99,5 81 87,5 108 117,7 108,3 134
ASIA 77,5 83,4 80,9 79,9 99,2 104,8 105,8 80,2 74,7
AMERICA 1,9 3,5 6,3 9,3 11,1 15,1 15 15,9 16,4
DE SUD
AUSTRA- 5,1 4,0 4,2 4,9 5,9 6,2 7,3 6,9 7,9
LIA
AFRICA 3,8 4,4 4,8 2,0 4,7 5,7 5,3 5,2 4,9
TOTAL 331,6 345,3 323,3 309,6 356,4 409,1 428,1 405,8 432,5
ANUAL
Putem rezuma acest capitol cu trecerea în revistã a avantajelor esenţiale ale leasingului,
sintetizate din punctul de vedere al participanţilor la aceastã operaţiune, locatarul şi utilizatorul.
Din punctul de vedere al locatorului, este esenţial faptul cã, contractul de leasing îi protejazã
dreptul de proprietate şi deci poate acţiona direct asupra bunului în cazul în care utilizatorul nu se
achitã de obligaţile contractuale. De asemenea obiectul finanţãrii fiind legat direct de contract şi
fiind personalizat, existã posibilitatea urmãririi afacerii în intimitatea ei şi este mult mai uşor de
luat o decizie în caz de insolvabilitate temporarã a utilizatorului.
Efectele cele mai importante din punct de vedere economic se regãsesc la utilizator. Acesta
poate sã plãteascã dreptul sã foloseascã şi, în cele din urmã, sã achiziţioneze un bun investiţional
pe mãsurã ce produce. Ratele pot fi astfel dimensionate şi cadenţate încât sã permitã plata ratelor
şi chiar obţinerea unui profit, fãrã a supune utilizatorul la sarcini împovãrãtoare. De exemplu,
pentru activitãti sezoniere- cum ar fi industria zahãrului- ratele pot fi evidenţiate spre sfârşitul
perioadei de producţie, când veniturile înregistrate din vânzarea produselor vor permite achitarea
obligaţiunilor de platã. În aceste cazuri, ratele sunt de cele mai multe ori anuale sau semestriale.
Dimpotrivă, pentru activitãţi unde încasãrile sunt ritmice şi se întind pe tot parcursul anului- cum
ar fi panificaţia, industria laptelui- ratele pot fi lunare.
Aşadar, cel puţin în ceea ce priveşte leasingul, experienţa economiilor dezvoltate poate fi un
exemplu de urmat. Nu îtâmplãtor, boom-ul economic din Statele Unite ale Americii, şi mai târziu
din Europa de Vest s-a datorat în mare mãsurã încurajãrii leasingului. Stimulentele, mai ales de
naturã fiscalã, acordate firmelor de leasing au determinat efervescenţa fenomenului, astãzi
vorbindu-se de o adevaratã industrie a leasingului. Trebuie înteles faptul cã de facilitãţiile de orice
naturã acordate leasingului vor beneficia în cele din urmã utilizatorii. Din nefericire în România nu
se poate vorbi de un cadru legal şi fiscal stimulativ în tratarea leasingului.
După cum se observă din datele statistice prezentate, leasingul a evoluat şi s-a extins într-un
mod alert, în majoritatea ţărilor lumii, avantajele apelării la această metodă de finanţare, fiind
motivul care a condus la această evoluţie dinamică pe piaţa mondială.
CAPITOLUL 2- PREZENTAREA ŞI ANALIZA

DERULÃRII OPERAŢIILOR DE LEASING ŞI ELEMENTELOR
SPECIFICE ALE ACESTORA
În contextul diversificãrii formelor de promovare şi comercializare în special pe pieţele

externe, a apãrut şi s-a extins leasingul, aceastã tehnicã care reuneşte finanţarea, producţia,
comercializarea ca etape distincte ale aceleiasi afaceri economice, sau le integreazã fiind dificilã
departajarea netã a acestora.
2.1 Derularea operaţiunilor de leasing
Leasingul este o formã de comerţ şi finanţare prin locaţie de cãtre societãţi financiare
specializate sau direct de cãtre producãtori a unor bunuri cãtre clienţi ce realizeazã aceste operaţiuni
pe termen scurt şi nerepetabil sau în care nu dispun de suficiente fonduri proprii sau împrumutate
pentru a le cumpãra. Leasingul este o operaţiune de finanţare la termen, care are drept suport juridic
un contract de închiriere de bunuri. Astfel leasingul reprezintã, atât o formã de comerţ, cât şi o
formã de finanţare a investiţilor.
Fiind o tehnicã complexã, leasingul presupune participarea mai multor parteneri:
 Locatorul (finanţator, cumpãrãtor şi proprietar al echipamentului) este, de regulã, o
societate financiarã, un holding, o bancã specializatã în plasarea capitalului în investiţii pe
o duratã medie sau lungã, în condiţii optime de rentabilitate, o bancã comercialã, societate
de asigurãri, o socitate de leasing sau chiar furnizorul echipamentului. În situaţia în care
valoarea bunului ce face obiectul contractului de leasing este deosebit de mare, locatorul
poate contracta şi alte societãţi financiare pentru a finanţa împreunã investiţia, devenind
astfel cofinanţator;
 Locatarul (chiriaşul, utilizatorul sau beneficiarul) este, în fapt, partenerul cheie al unei
operaţiuni de leasing, de capacitatea sa depinzând, în mare masurã rentabilitatea şi,
implicit, succesul întregii operaţiuni. De altfel, în art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr.
51/1997 privind operaţiunile de leasing şi societãţile de leasing, se preconizeazã cã,
iniţiativa de a oferi spre închiriere bunuri mobile şi imobile, trebuie sã aparţinã, în primul
rând, utilizatorului. Acesta are interesul de a folosi un bun fãrã a investi în achiziţionarea
lui foarte mult, imobilizându-si astfel lichiditaţile. In felul acesta, beneficiarul poate fie
sã-şi dirijeze fondurile proprii în alte direcţii, fie sã achiziţioneze bunuri ce depaşesc, ca
valoare, posibilitãţile sale de autofinanţare, fãrã a avea posibilitatea subînchirierii lor;
 Furnizorul (vânzãtorul bunului) poate fi producãtorul acestuia sau o firma distribuitoare
care l-a achizitionat anterior de la producator. Este evident faptul cã interesul major al
furnizorului este acela de a-şi vinde produsul;
 Societatea de asigurãri este aceea care încheie contractul de asigurare cu locatorul, emite
poliţa de asigurare a acestuia, iar în caz de necesitate achitã contravalorea poliţei de
asigurare;
Dupã cum am subliniat, operaţiunea de leasing este declanşatã, de regulã, de beneficiar.
Acesta, în funcţie de opţiunea sa de dotare cu un anumit echipament, va prospecta piaţa bunului,
va solicita oferte de la producãtori şi va solicita cea mai avantajoasã ofertã din punctul de vedere
al raportului performante-preţ de livrare. Dacã oferta nu va cuprinde detalii referitoare la condiţiile
de livrare, instalare, garanţie şi service post-garanţie, beneficiarul va solicita direct de la ofertanţi
aceste informaţii. Pentru a dispune încã de la început de informaţia completã, beneficiarul va emite
cereri de oferte complete (scrisori de intenţie) solicitând astfel toate informaţile necesare adoptãrii
deciziei de selectare a celei mai bune oferte. Dupã alegerea unei variante de dotare, este posibil ca
beneficiarul sa-l contacteze direct pe furnizor pentru a-i explica intentia de a achiziţiona bunul în
sistem lesing şi a-i solicita un termen mai mare de valabilitate a ofertei (suficient pentru a gasi o
societate de leasing dispusã sã finanţeze).
Urmatorul pas efectuat de beneficiar este acela al abordãrii societãţilor de leasing în vederea
cunoaşterii condiţiilor de finanţare oferite şi, evident, al alegerii societãţii cu condiţiile cele mai
avantajoase. În acest sens, va emite cereri de închiriere de echipamente catre anumite societãţi de
leasing în care va specifica intenţia de a intra în posesia bunului dorit, destinaţia bunului,
caracteristicile, coordonatele furnizorului, preţul de livrare, data estimatã a livrãrii.
Cererea va fi însoţitã de un dosar cu informaţii relative la activitatea firmei beneficiarului şi
un plan de afaceri.
Vom prezenta în continuare, câteva dintre documentele necesare a fi incluse în dosarul de
finanţare a achiziţiei unui bun în sistem leasing:
 O scurtã reprezentare a evoluţiei activitãţii firmei şi a experenţei echipei manageriale;
 Copii legale de constituire a firmei;
 Bilanţul contabil (vizat de instituţia financiarã de resort);

 Balanţa de verificare a ultimei luni calendaristice;
 Situaţia patrimoniului;
 Studiul de fezabilitate sau planul de afaceri aferent proiectului de finanţare;
 Situaţia creditelor şi a angajamentelor de platã;
 Fluxul de numerar previzionat pe durata locaţiei (dacã nu este explicitat în planul de
afaceri);
Pe baza acestor documente, societatea de leasing va analiza bonitatea firmei (solvabilitatea,
lichiditatea, etc.) şi fezabilitatea proiectului de finanţare. Foarte importantã este evaluarea tuturor
riscurilor ce ar putea sã aparã în cazul acceptãrii tranzacţiei şi a posibilitãţilor de diminuare a
efectelor lor. În final va trimite beneficiarului acceptul de principiu sau refuzul.
Odatã acceptatã de principiu cererea de închiriere, societatea de leasing (finanţatorul)
pregãteşte contractarea în închirierea bunului. În acest sens, remite beneficiarului un proiect de
contract (nu cel definitiv) care va cuprinde promisiunea unilateralã de vânzare a bunului la sfârşitul
perioadei de locaţie. Societatea de leasing va mandata beneficiarul sã negocieze cu furnizorul
clauzele contractului de vânzare-cumpãrare a bunului referitoare la caracteristicile, livrarea,
instalarea, garantarea şi întreţinerea acestuia dacã apar diferenţe faţã de clauzele din oferta
proformã.
În urma negocierilor dintre beneficiar şi furnizor, acesta din urmã emite oferta fermã,
societatea de leasing va lansa cãtre furnizor o ofertã fermã, care va fi suportul contractului dintre
cele douã pãrţi. Furnizorul confirmã primirea comenzii şi solicitã un eventual acont.
Sunt situaţii în care beneficiarul nu urmeazã aceastã procedurã. Dacã existã societãţi de leasing
specializate pe un anumit produs, beneficiarul se adreseazã direct acestora, urmând ca pe baza unui
contract de mandat dintre beneficiar şi finanţator sã fie contractat furnizorul de cãtre primul şi sã
negocieze condiţiile de livrare şi specificaţia produsului.
În continuare se trece la elaborarea contractului de vânzare-cumpãrare şi a celui de leasing.
Furnizorul va emite factura, garanţia şi contractul de service cãtre finanţator care va efectua plata
în conformitate cu clauzele din contract. La livrarea bunului se va efectua recepţia de cãtre
beneficiar, eventual şi finanţator care va confirma în procesul-verbal respectarea condiţiilor de
calitate ale bunului precum şi cele de livrare prevãzute în contract.
În paralel se încheie contractul de leasing între socitatea de leasing şi beneficiar, iar acesta din
urmã efectueazã prima platã. Pentru a preveni pierderile cauzate de degradarea, distrugerea sau
furtul bunului, precum şi datorate incapacitãţii de platã a beneficiarului, se face o asigurare generalã
a tranzacţilor printr-un contract cu o societate specializatã (sau doar a bunului).
Pe perioada închirierii, beneficiarul efectueazã plata ratelor cãtre societatea de leasing iar la
finalul tranzacţiei, plata preţului rezidual- dacã opteazã pentru cumpãrarea bunului. În caz contrar,
livreazã bunul cãtre societatea de leasing.
Întrucât preponderente sunt operaţiunile de leasing financiar, vom prezenta etapele
derulãrii unei astfel de operaţiuni:
a) Studierea pieţei interne şi externe în vederea identificãrii produselor care vor fi promovate
prin forme de comerţ şi studierea bonitãţii operaţiunilor;
b) Negocierea condiţiilor de închiriere;
c) Închirierea bunului. Finanţatorul încheie un precontract de închiriere, prin care îşi exprimã
opţiunea de a închiria bunul beneficiarului;
d) Încheierea contractului de leasing (dupã încheierea negocierilor);
e) Livrarea bunurilor pe bazã unui proces-verbal de recepţie, semnat de ambele pãrţi
contractante. Acest proces-verbal, va menţiona buna funcţionare a bunului dupã instalarea
şi efectuarea probelor funcţionale;
f) Opţiunea beneficiarului. Conform contractului de leasing, beneficiarul trebuie sã-şi
exprime opţiunea privind cumpãrarea sau nu a bunului la finele perioadei de locaţie la un
preţ rezidual, sã restituie bunul, sau sã prelungeascã perioada de locaţie;
Mai detaliat, aceste etape vor presupune parcurgerea urmãtorilor paşi:
 Furnizorul emite factura proformã şi solicitã societãţilor de leasing trimiterea cãtre client
a propunerii de închiriere;
 Societatea de leasing trimite propunerea de închiriere, examineazã cererea de închiriere,
rãspunde viitorului beneficiar şi stabileşte comanda;
 Chiriaşul acceptã cererea, pe care o trimite odatã cu bilanţurile pe ultimele trei exerciţii
financiare (împreunã eventual cu un plan de afaceri), societãţii de leasing;
 Furnizorul confirmã primirea comenzii şi solicitã un eventual acont;
 Societatea de leasing trimite comanda fermã la furnizor, primeşte cererea de închiriere şi
remite acontul la furnizor;
 Beneficiarul returneazã comanda împreunã cu un acont egal cu chiria pe o anumitã

perioadã;
 Furnizorul livreazã bunul şi emite factura;
 Societatea de leasing deconteazã valoarea bunului, asigurã bunul şi factureazã prima chirie;
 Beneficiarul plateşte ratele de chirie, iar la sfârşitul perioadei de închiriere, prelungeşte
contractul sau cumparã bunul la valoarea rezidualã sau restituie bunul;
 Lichidarea operaţiuni (la achitarea contravalorii bunului din chirii, la cumpararea acestuia,
sau la restituirea bunului);
2.2 Contractul de leasing- noţiune, structură şi clasificare
În opinia specialiştilor în domeniu, leasingul s-a conturat mult mai clar ca realitate economicã
decât ca entitate juridicã. Dacã pentru agenţii economici leasingul poate fi considerat drept un
mijloc de concentrare, prin micşorarea riscurilor, pentru cei chemaţi sa-i descifreze esenţa juridicã,
el pare o problemã insolubilã.
Succesul economic deosebit al acestei operaţii a impus leasingul în atenţia tuturor. Leasingul
este la acest moment, pe plan internaţional, unul dintre cele mai rãspândite mijloace de realizare a
finanţãrilor.
O primã problemã pe care o ridicã noţiuneã de “contract de leasing” o reprezintã însãşi
existenţa sau inexistenţa unui astfel de contract. Este leasingul un contract, sau o operaţiune formatã
dintr-o serie de contracte?-este întrbarea pe care şi-o pun analiştii.
Atunci când se face referire la totalitatea raporturilor tipãrite implicate, conform accepţiunii
date, este vorba de operaţiunea de leasing, iar atunci când se face referire la actul încheiat între
finanţator şi utilizator, se foloseşte noţiunea de “contract de leasing”.
Contractul de leasing este un act juridic bilateral, nenumit, cu titlu oneros, având conţinut
patrimonial, cu executare succesivã, intuitu-personae şi consensual. Contracrul de leasing, conform
Ordonanţei 51/1997, modificatã prin Legea nr. 90/1998 a devenit contract tipic (numit).
Contractul de leasing este un act juridic bilateral, care se încheie între societatea de leasing, în
calitate de locator (finanţator) şi utilizator. Alãturi de condiţiile generale referitoare la încheierea
actelor juridice, locatorul trebuie sã îndeplineascã şi condiţiile speciale prevãzute de lege.
Utilizatorul trebuie sã îndeplineascã condiţii speciale, referitoare la destinaţia bunului contractat,

şi plata redevenţelor.
Este un contract sinalagmatic pentru cã, ambele pãrţi se obligã reciproc. Contractul de leasing
dã naştere la obligaţii corelative şi interdependente, fapt ce permite aplicarea principilor generale
relative la executarea, ori neexecutarea contractelor sinalagmatice (cum ar fi excepţia şi
neexecutarea contractului şi rezilierea).
Este un contract cu titlu oneros şi conţinut patrimonial, pentru cã ambele pãrţi urmãresc
realizarea unui profit propriu, profit evaluabil în bani.Locatorul primeşte redevenţe plãtite periodic
de cãtre utilizator, din care îşi pãstreazã o “marjã de profi”, iar utilizatorul beneficiazã de folosinţa
bunului pe perioada derulãrii contractului, iar la sfârsitul acestuia poate achiziţiona bunul la
valoarea rezidualã a acestuia.
Este contract cu executare succesivã, deoarece efectele sale se produc pe tot parcursul derulãrii
contractului. Acest fapt are consecinţe importante asupra desfaşurãrii raporturilor dintre pãrţi,
dintre care de menţionat sunt problema riscului, a efectelor privind neexecutarea contractului ori
a prescripţiei dreptului de acţiune.
Este un contract intuitu personae, în ceea ce-l priveşte pe utilizator, societatea de leasing
încheiând contractul în considerarea calitãţilor utilizatorului care este obligat sã prezinte, aşa cum
am arãtat şi în subcapitolul anterior, odatã cu cererea de a contracta şi acte referitoare la situaţia
sa financiarã, precum şi date referitoare la exploatarea ulterioarã a bunului, în cazul unei destinaţii
comerciale sau industriale.
Drept consecinţã, utilizatorul nu poate înstrãina drepturile sale, ori cesiona contractul fãrã
acordul locatorului. Cu toate acestea, în cazul succesiunii universale (fuziune, comasare) ori cu
titlu universal (divizare), drepturile şi obligaţiile prevazute în contract nu se sting, indiferent dacã
transmiterea se referã la patrmoniul locatorului ori al utilizatorului. În cazul bunurilor cu destinaţie
comercialã sau industrialã, succesorul trebuie sã respecte condiţiile de exploatare a acestora, aşa
cum au fost ele prezentate în planul de exploatare, la momentul încheierii contractului.
Contractul de leasing este contract consensual, simpla manifestare de voinţã a pãrţilor fiind
suficientã pentru realizarea acordului în mod valabil. Încheierea contractului de leasing în formã
autenticã sau prin act scris şi realizarea procedurilor de publicitate nu reprezintã condiţii de
valabilitate, ci doar condiţii “ad probationem” (conform regulilor referitoare la proba actelor
juridice) şi de “opozabilitate”.
Contractul de leasing (sau credit-bail) este o operaţie de finanţare care întruneşte mai multe
tehnici contractuale şi în care intervin mai multe persoane:
 finanţatorul operaţiunii, cumpãratorul bunului sau creditorul, care de regulã este o societate
comercialã specializatã;
 furnizorul sau vanzãtorul, constructorul, producãţorul sau fabricantul bunului;
 utilizatorul, locatarul, clientul solicitãrilor sau beneficiarul bunului;
Conform art. 6 din Ord. 51/28.08.1997, republicatã, contractul de leasing trebuie sã conţinã
minimum urmãtoarele elemente:
a) pãrţile: locatorul şi utilizatorul;
b) descrierea exactã a bunului ce face obiectul contractului de leasing;
c) valoarea totalã a contractului de leasing;
d) valoarea ratelor de leasing şi termenul de platã a acestora;
e) perioada de utilizare în sistem leasing a bunului;
f) clauza privind obligaţia asigurãrii bunului;
De asemenea O.G. 51/1997, republicatã, explicã şi semnificaţia unor termeni şi expresii care
intervin cu necesitate în cadrul elementelor contractului de leasing (vezi art. 2), cum sunt:
a) valoarea de intrare, reprezintã valoarea la care a fost achiziţionat bunul de cãtre
finanţator, respectiv costul de achizitie;
b) valoarea totalã, reprezintã valoarea totalã a ratelor de leasing la care se adaugã valoarea
rezidualã;
c) valoarea rezidualã, este valoarea la care, la expirarea contractului de leasing, se face
transferul dreptului de proprietate asupra bunului cãtre utilizator;
d) rata de leasing, reprezintã:
 în cazul leasingului financiar, cota parte din valoarea de intrare a bunului şi a dobânzii
de leasing. Dobanda de leasing reprezintã rata medie a dobânzii bancare pe piaţa
româneascã;
 în cazul leasingului operaţional, cota de amortizare calculatã în conformitate cu actele
normative în vigoare şi cu beneficiul stabilit de pãrţile contractante;
2.2.1 Clasificarea contractelor de leasing- leasingul financiar şi leasingul operaţional

Diversitatea formelor operaţiunilor de leasing pot fi structurate în anumite clase în funcţie de

mai multe criterii de clasificare cum ar fi: durata închirierii, pãrţile participante, ponderea ratelor
de leasing în preţul net de vânzare şi altele.
Astfel, în funcţie de durata închirierii se pot distinge:
 leasingul pe termen scurt (renting, hire) constã în închirierea bunurilor pe o duratã de
cateva ore, zile sau luni la mai mulţi beneficiari în vederea amortizãrii. Existã unele forme
“intermediare” de leasing pe termen scurt cum ar fi operaţiunile de hire şi renting. Acestea
însã nu îndeplinesc condiţia esenţialã a unui contract de leasing şi anume de a nu fi revocat
de nici una din pãrţi. Pe scurt, prin hire se întelege închirierea unor mijloace de transport
sau echipamente cu ora sau ziua, inclusiv a service-ului aferent. Prin renting se realizeazã
o închiriere revocabilã pe scurtã duratã, dar mai lungã decât în cazul închirierii de tip hire.
 leasingul pe termen mediu presupune amortizarea bunului prin închirieri consecutive a
acestuia la mai mulţi beneficiari pe termene scurte de 2-3 ani.
 leasingul pe termen lung se practicã frecvent pe piaţa bunurilor imobiliare, pentru clãdiri
complet utilate, durata fiind de circa 20-30 de ani. În fapt, durata normalã de leasing
corespunde celei de funcţionare normalã a bunului, urmând ca dupa perioada de închiriere,
beneficiarul sã poatã opta pentru cumpararea acestuia la un preţ inferior celui iniţial.
Dupã calitatea utilizatorului, leasingul poate fi:
 leasingul public, dacã cel care beneficiazã de finanţare este statul,având ca variantã
leasingul comunal, când utilizatorul este o comunitate localã;
 leasingul privat, dacã se reslizeazã finanţarea unei întreprinderi particulare, vizând bunuri
cu destinaţie comercialã sau industrialã sau bunuri de folosinţã îndelungatã sau imobile cu
destinaţie de locuinţe;
Dupã apartenenţa pãrţilor:

 leasingul naţional- dacã pãrţile aparţin aceluiaşi stat;
 leasingul internaţional- când intervine un element de extraneitate.În special este vorba de
leasingul echipamentului industrial sau alte bunuri mobile de mare valoare;
În funcţie de pãrţile participante la contract şi în funcţie de originea activului, se disting:
 leasingul direct, în care finanţatorul este şi furnizorul (producãtorul) bunului. Majoritatea

contractelor de leasing se încheie pentru echipamente noi. Utilizatorul închiriazã direct
activul de la producatorul original;
 leasingul indirect, în care finanţarea îi revine unei societãţi specializate. Utilizatorul, alege
un anumit echipament, indicã locatorului sã-l cumpere de la producator şi apoi intrã în
contract de leasing cu locatorul.
 leasingul “vinde şi reînchiriazã” (sale and lease-back), în care locatarul care are în
proprietate un activ îl vinde locatorului şi apoi îl închiriazã de la acesta în regim de leasing.
Astfel de contracte sunt frecvente în domeniul proprietãţilor. De exemplu, proprietarul unei
uzine care are nevoie de lichiditate dar doreste în continuare sã opereze uzina, o vinde unei
societãţi de leasing şi, simultan, încheie un contract de leasing cu aceeaşi societate.
Societatea de leasing devine proprietar legal al uzinei, dar dreptul de folosinţã revine
vechiului proprietar, contra plãţii chiriei (ratelor de leasing);
După modul de calcul al costurilor pe baza cãrora se calculeazã ratele de leasing se disting:
 leasingul net, în care ratele se calculeazã numai pe baza preţului net de vânzare a bunului,
chiria incluzând preţul folosinţei;
 leasingul brut (full service leasing), în care ratele includ cheltuielile de asigurare,
întreţinere şi reparaţie ale bunului. Aceastã formã de leasing se întalneşte frecvent la
instalaţiile complexe, sau acolo unde se doreşte cucerirea pieţei. Ea reprezintã o modalitate
de permanentizare a relaţiilor dintre firme şi o adãncire a colaborãrii dintre ele;
Existã de asemenea şi unele forme speciale de leasing:
 leasingul experimental presupune închirierea bunurilor pe perioade scurte urmate de
vânzarea lor, dacã corespund exigenţelor beneficiarului;
 time-sheringul reprezintã o închiriere pe timpi partajaţi. Se practicã în turism prin
închirierea bazei materiale şi în cazul tehnicii de calcul şi a mijloacelor de transport în
cazul închirierii containarelor se practicã o formã specialã numitã master-leasing (cu
variante trip-leasing adicã închiriere cu voiaj şi term-leasing, care constã în închiriere la
termen)
Dupã tipul de derulare şi finanţare a operaţiunilor de leasing, se disting mai multe situaţii.
Schema clasicã este aceea în care finanţatorul dispune de resurse financiare proprii pe care le
antreneazã în finanţarea achizitiei bunului care va face obiectul contractului de leasing. În acest
caz, bunul este achiziţionat din surse financiare proprii iar în structura ratelor de leasing va apãrea
dobânda pe care beneficiarul ar plãti-o unei bãnci dacã ar achiziţiona un credit. Adeseori, dobânda
perceputã acoperã şi profitul vizat de finanţator din operaţiune. Ea trebuie sã fie atractivã pentru
beneficiar.
O altã schemã de derulare şi de finanţare este aceea în care societatea de leasing finanţeazã
operaţiunile pe baza unor surse financiare atrase (de regula de la banci). În acest caz, dobânda
perceputã de bancã este transferatã beneficiarului în cadrul ratelor de leasing. Aceasta este schema
cea mai întalnitã în practicã, întrucât volumul operaţiunilor de leasing depãşeşte potenţialul
financiar al societãţilor specializate în operaţiunile de leasing.
Leasingul leveraj este o formã de leasing utilizata frecvent in tranzacţiile cu echipamente de
mare valoare, cum ar fi avioanele, în care socitatea de leasing finanţeazã doar o parte din valoarea
bunului, restul fiind acoperitã de diferiţi creditori (societãţi de finanţare) care, contra unei dobânzi,
îşi vor recupera sumele avansate din ratele de leasing încasate de la beneficiari. Aceşti creditori nu
vor solicita societãţii de leasing rambursarea sumelor în afara clauzelor prevazute în contractul de
leasing, ci numai în contextul operaţiunii. Garanţia rambursãrii sumelor o reprezintã garanţiile
oferite în cadrul contractelor de leasing de cãtre beneficiarii societãţii de leasing.
Sunt situaţii în care furnizorul livreazã bunul pe credit urmând a recupera contravaloarea lui
pe masura încasãrii ratelor de leasing de la beneficiar.
O altã situaţie posibilã este aceea în care furnizorul este producatorul bunului şi efectueazã
operaţiunea de leasing. Lucrurile în acest caz se simplificã, întrucât nu sunt necesare fonduri pentru
achiziţia bunului de cãtre socitatea de leasing care este aceeaşi cu cea a furnizorului.
În practicã pot apãrea situaţii în care beneficiarul sã nu aibã bonitatea solicitatã de finanţator
pentru a putea beneficia de facilitãţile contractãrii în leasing a unui bun. De aceea se poate apela la
o alta socitate comercialã care sã devinã titularul contractului de leasing şi cu care sã se asocieze
în participare pentru a derula contractul. În acest caz contractul de leasing va fi încheiat cu
societatea care deţine garanţiile necesare derulãrii operaţiunii şi va stipula posibilitatea
subînchirierii sau exploatãrii în comun cu alte societãţi comerciale a bunului care face obiectul
contractului.
Dar cele mai cunoscute şi utilizate forme de leasing sunt: leasingul financiar şi leasingul
operaţional. Aşadar în funcţie de ponderea ratele de lesaing în preţul de vânzare a bunului
distingem:
 Leasing financiar, care urmãreşte recuperarea integralã a valorii bunului în perioada de
locaţie şi obţinerea unui profit. La sfârşitul acestei perioade, beneficiarul poate opta pentru
intrarea în posesie a bunului prin achitarea valorii reziduale.
Specificul acestei forme de leasing constã în faptul cã societatea de leasing, de regulã nu alege,
nu produce şi nici nu livreazã bunul, doar acţioneazã bunul sau dreptul de proprietate şi folosinţã
de la furnizor. Acesta urmeazã a fi livrat beneficiarului direct de cãtre furnizor. Excepţie face
situaţia în care furnizorul este şi titularul operaţiunilor de leasing.
 Leasing operaţional (funcţional), care presupune recuperarea în perioade de locaţie doar
a unei pãrţi din bunul închiriat. Durata locaţiei este mai redusã decât cea de funcţionare a
bunului;
Leasingul operaţional şi leasingul financiar sunt caracterizate prin câteva trãsãturi specifice:
Leasingul financiar este acela care nu furnizeazã servicii de întreţinere, este nereziliabil şi
complet amortizabil.
Conform art. 2 din Ord. 51/1997, republicatã, operaţiunile de leasing financiar trebuie sã
îndeplineascã una sau mai multe din urmãtoarele condiţii:
1) Riscurile şi beneficiile aferente dreptului de proprietate trec asupra utilizatorului din
momentul încheierii contractului de leasing;
2) Pãrţile au prevãzut expres, ca la expirarea contractului de leasing sã transfere dreptul de
proprietate asupra bunului, utilizatorului;
3) Utilizatorul poate opta pentru cumpãrarea bunului, iar preţul de cumpãrare va reprezenata
cel mult 50% din valoarea de intrare (piaţã) pe care acesta o are la data la care opţiunea
poate fi exprimatã;
4) Perioada de folosire a bunului în sitem leasing, acoperã cel putin 75% din durata normalã
de utilizare a bunului, chiar dacã în final dreptul de proprietate nu este transferat;
Contractul de leasing financiar trebuie sã conţinã, pe lângã elementele specifice prevazute în
legislaţia în vigoare, şi urmatoãrele:
a) valoarea iniţialã a bunului:
b) clauza privind dreptul de opţiune al utilizatorului cu privire la condiţiile în care poate fi

exercitat:
Acest contract de leasing constituie o operaţie ingenioasã pe douã planuri:
 în plan juridic, pe disjungerea între dreptul de proprietate şi cel de folosinţã, acordându-i-
se acestuia din urmã o consideraţie deosebitã, deoarece rata rentabilitãţii aşteptatã de la un
echipament, are mai multã decât dreptul abstract de proprietate pentru ingineri şi
economişti. De astfel, cu un minim de capital investit şi un management performant al
capacitãţilor de producţie ale echipamentului închiriat, se poate obţine un randament
crescut prin exploatarea eficientã a mijloacelor de producţie şi nu din proprietatea acestora.
Esenţa leasingului o constituie tocmai aceastã diferenţiere între utilizarea unui echipament
şi proprietatea asupra acestuia.
 în plan fiscal, o disociere între amortismente şi ratele de chirie.
Leasingul financiar este foarte asemãnãtor cu contractele de leasing tip vânzare şi leaseback,
principala deosebire fiind aceea cã echipamentul închiriat este nou âi locatorul îl cumparã de la un
producãtor sau distribuitor nu de la locatarul utilizator.
Leasingul operaţional, nu îndeplineşte nici una din condiţiile leasingului financiar şi rata de
leasing a acestuia cuprinde cota de amortizare calculatã conform actelor normative în vigoare şi un
beneficiu stabilit de pãrţile contractante. Acest tip de leasing, include atât servicii financiare cât şi
de întretinere. Calculatoarele şi copiatoarele, împreunã cu automobilele şi camioanele, sunt primele
tipuri de echipament acoperite prin leasing operaţional. În aceastã situaţie, locatorul trebuie sã
asigure întretinerea şi service-ul echipamentului închiriat, iar costurile acestei întreprinderi sunt
cuprinse fie în chirie, fie în contracte separate.
O altã caracteristicã deosebit de importantã a leasingului operaţional este aceea cã în mod
frecvent, nu este amortizat concret bunul închiriat. Cu alte cuvinte, chiriile nu sunt suficiente pentru
a acoperii costul complet al echipamentului, întucat contractul de leasing este încheiat pe o perioadã
considerabil mai micã decât durata de funcţionare asteptatã a bunului închiriat, iar locatorul
preconizeazã cã va acoperii costul din închirieri successive ale mai multor utilizatori.
O caracteristicã finalã a acestui tip de contract este aceea cã, în mod frecvent, conţine o clauzã
de reziliere dând locatarului dreptul de a rezilia contractul înainte de expirarea acestuia. Acesta este
un aspect important pentru locatar care poate returna echipamentul dacã apar altele mai
performante şi acesta se dovedeşte învechit sau pur si simplu nu mai are nevoie de el.
Din caracteristicile specifice acestor douã tipuri de contracte de leasing, decurg o serie de
avantaje şi dezavantaje ale acestora, cum ar fi:
Pentru leasingul financiar:
 Funcţioneazã ca un credit, fiecare ratã însemnand o rambursare parţialã în care numai
dobânda este cheltuiala deductibilã;
 Mijlocul fix intrã, de la semnarea contractului în patrimoniul utilizatorului şi se
amortizeazã conform legii 15/1994;
 Rata lunarã este, în general, mai micã decât în cazul leasingului operaţional;
 Este o formã de leasing atractivã pentru societãţile care doresc sã facã investiţii fãrã a
introduce direct pe costuri întreaga valoare;
Pentru leasingul operaţional:
 Este, din punct de vedere financiar, mai scump, dar este de preferat din punct de vedere
fiscal, din urmatoarele motive:
 Întrega ratã lunarã se introduce pe cheltuieli deductibile;
 Se reduce, astfel, profitul brut (baza de calcul a impozitului pe profit);
 Este o formã de leasing atractivã pentru acele societãţi care doresc sã-şi investeascã profitul
pentru modernizarea capacitãţilor de producţie, pentru dezvoltarea activitaţilor ce vor
aduce ulterior venituri directe sau indirecte, evitând astfel impozitarea profitului reinvestit;
 Amortizarea mijlocului fix se efectueazã la locator (finanţator);
Odatã cu apariţia Legii nr.149 din 26 iulie 2000, privind aprobarea O.G. nr. 5/2000 pentru
completarea Legii nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale şi
necorporale, finanţatorii în contractele de leasing operaţional au obţinut un avantaj deosebit, ei
având, conform legii “…posibilitatea amortizãrii întregii valori a mijlocului fix minus valoarea
rezidualã prevazutã în contract, pe parcursul duratei contractului, dar nu mai puţin de trei ani”.
Acest fapt ar fi trebuit sã aproprie valorile totale ale contractelor de leasing financiar si operaţional.
O abordare interesantã a problematicii leasingului poate fi facutã în urma apariţiei Legii nr.
189 din 17 aprilie 2001, privind abordarea O.G. nr. 217/1999, pentru modificarea şi completarea
O.G. nr. 70/1994 privind impozitul pe profit. Prin actul normativ mentionat este prevazutã
reducerea cu 50% pentru profitul utilizat în anul fiscal current pentru investiţii în active corporale
şi necorporale. Acest fapt va conduce la o diminuare a obligaţiei fiscale (impozit pe profit) pentru
agentii economici care investesc în actve apelând la finanţare în sistem leasing financiar.
Este de prevazut cã operatorii de leasing vor înţelege ca au obligaţia de a pune la dispoziţia

utilizatorilor informaţii complete privind încadrarea financiarã şi fiscalã a formelor de leasing,
pentru a determina o decizie corectã şi oportunã a celor ce doresc sã faca investiţii.
2.2.2 Delimitarea contractelor de leasing de alte contracte comerciale
Chiar dacã unele dintre efectele contractului de leasing contureazã în mare figurile juridice ale
altor contracte (locaţiune, mandat, promisiune de vânzare), totuşi, prin crearea unor efecte noi,
distincte de cele ale contractelor clasice, contractul de leasing, în opinia specialiştilor în domeniu,
şi-a câştigat dreptul de cetate pe tãrâm juridic, fapt sprijinit şi de consacrarea sa legislativã.
Delimitarea exactã a naturii juridice a leasing-ului are o importanţã deosebitã în plan practic,
pentru a stabili raporturile obligaţionale dintre pãrţi şi cele dintre terţe persoane. Este important de
stabilit cine suportã riscurile şi în ce condiţii, cine rãspunde pentru evicţiune şi pentru viciile
ascunse sau cine are rãspundere civilã pentru “fapta lucrului”.
Contractul de leasing are câteva caracteristici specifice, care îl delimiteazã clar de alte
contracte :
Leasing-Închiriere
Contractul de leasing se deoşebeste de cel de închiriere din mai multe puncte de vedere. În
primul rând, ratele de leasing (chiria) se stabilesc în funcţie de preţul de achizitie a bunului
(cuprinzand cote parti din acesta) si a unor elemente predefinite (dobanda, profit, TVA), pe cand
la contractul de inchiriere, chiria se stabileste in functie de condiţiile existente pe piaţã şi reprezintã
contravaloarea dreptului de folosinţã a bunului.
În al doilea rând, în cazul contractului de leasing, la finele perioadei de locaţie bunul poate
trece în posesia beneficiarului în baza chiriei plãtite şi a unui preţ rezidual, pe când la contractul de
închiriere acesta nu poate trece în proprietatea chiriaşului la sfârşitul locaţiei (decât în baza unui
contract distinct de vânzare-cumpãrare).
Aşadar, criteriul esenţial de departajare a contractelor de leasing de cele de închiriere îl
reprezintã posibilitatea de dobândire ulterioarã a dreptului de proprietate a bunului de cãtre
beneficiar.
Leasing-Credit
Leasingul, în forma sa clasicã, poate fi asemãnat cu un credit de investiţii, chiar dacã

beneficiarul nu devine imediat proprietarul acestuia. Din acest motiv, leasingul a mai fost calificat
de unii analişti drept “un credit în natura” sau “operaţiune cu scop financiar grevatã de un contract
de închiriere”. Se poate spune cã , în ceea cel priveste pe finanţator, leasingul “este un credit mediu
sau lung, garantat de un drept de proprietate”.
Datoritã asemanãrii cu creditul, de la începutul deceniului şapte, în SUA, bãncile sunt
autorizate sã efectueze direct finanţãri sub forma leasingului. În practica continentalã, societãţile
bancare nu fac operaţiuni de leasing în mod direct, ci indirect prin intermediul unor societãţi
specializate.
De observat cã, spre deosebire de un credit tradiţional, prin leasing se asigurã finanţarea
integralã a unei investiţii, pe când în cazul unui credit, beneficiarul contribuie cu 30-50% din
valoarea investitiei. De asemenea, prin creditul traditional investitia este grevata de sarcini reale
(gaj, ipoteca) stingheritoare şi nesigure, pe când în cazul leasingului garanţia este chiar dreptul de
proprietate. Leasingul apare astfel ca mijlocul ideal de finanţare a societãţilor comerciale în
expansiune.
Leasing-Împrumut
În acelaşi timp, leasingul se aseamãnã cu împrumut, mai ales dacã se are în vedere operaţia de
restituire integralã a finanţãrii (face exceptie valoarea rezidualã), sau caracterul irevocabil al
contractului în timpul derulãrii sale. Într-o structurã cu caracter general, redevenţele contractului
de leasing cuprind: ratele de amortizare, chiria pe capitalul neamortizat, taxele şi asigurãrile,
precum şi o marjã de profit.
Leasing-Vânzare-Cumpãrare (în rate şi cu termen)
Leasingul se deosebeşte de vânzarea cu platã preţului în rate prin aceea cã, acesta din urmã,
este un contract potrivit cãruia cumpãrãtorul îşi asumã obligaţia de a plãti preţul unui bun din
veniturile salariale realizate prin reţineri lunare. Ca orice contract de vânzare-cumpãrare, şi aceastã
formã de contract dã naştere la obligaţiile specifice din sarcina pãrţilor: vânzatorul trebuie sã predea
lucrul şi sã-l garanteze pe cumpãrãtor, iar cumpãrãtorul trebuie sã ia lucrul şi sã plãteascã preţul.
Transmiterea dreptului de proprietate şi a riscurilor se face de la momentul încheierii
contractului, cu unele restricţii ce revin cumpãrãtorului -convenite sau stabilite de acte normative-
de a înstrãina bunul şi a-l asigura pe durata plãţii ratelor. Se constatã diferenţa importantã faţã de
leasing, unde finanţatorul pãstreazã proprietatea asupra bunului, iar toate celelalte obligaţii,
inclusiv riscurile, revin utilizatorului. Redevenţele nu au natura juridicã a ratelor, respectiv de platã
a preţului, însã vor fi deduse în cazul în care utilizatorul îşi manifestã opţiunea de a cumpãra bunul
folosit.
De asemenea, leasingul se deosebeşte şi de contractul de vânzare-cumpãrare, cu pãstrarea
proprietãţii pânã la plata preţului deoarece aceasta formã de vânzare, deşi nu transferã proprietatea
decât la termen, naşte toate celelalte efecte specifice vânzãrii. Mai este de observat, cã la plata
preţului, cumpãrãtorul devine automat proprietarul bunului, situaţie inexistentã în cazul
leasingului, unde utilizatorul nu devine proprietar în mod automat, la finele perioadei de folosinţã
a bunului, când el are posibilitatea de a cere achiziţionarea bunului.
Astfel, delimitarea particularitãţilor contractului de leasing care îl disting de alte contracte
(locaţiune, împrumut, închiriere, credit, vânzare-cumpãrare), are o importanţã covârşitoare în
accentuarea avantajelor acestui tip de contract şi o mai bunã întelegere a mecanismului de
desfãşurare a acestuia.
CAPITOLUL 3- CONSIDERAŢII PRIVIND UTILIZAREA

LEASINGULUI ÎN ROMÂNIA
Aspecte generale
Potrivit noii legislaţii fundamentale adoptate în România dupã 1989, trecerea la economia de
piaţã a fost instituitã atât prin dispoziţii declarative, cât şi prin mãsuri concrete, în vederea atingerii
acestui obiectiv.
Astfel, în alineatul 1 al articolului 134 din Constituţie, se aratã cã “economia României este
economie de piaţã”, iar potrivit alineatului 2, statul trebuie sã asigure realizarea economiei de piaţã
prin urmatoarele mijloace:
a) libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru
valorificarea tuturor factorilor de producţie;
b) protejarea intereselor naţionale în activitatea economico-financiarã şi valutarã;
stimularea cercetãrii stiinţifice naţionale;
c) explorarea resurselor naturale în concordanţã cu interesul naţional; refacerea şi ocrotirea
mediului înconjurator, precum şi mentinerea echilibrului ecologic;
d) crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calitãţii vieţii.
Necesitatea reconstrucţiei economiei de piaţã este urgentã şi, în acest sens, au fost fãcute
eforturi pentru mãrirea investiţiilor de capital romãnesc şi strãin şi stimularea agenţilor economici.
De asemenea, s-a avut în vedere şi scopul prioritar al României de asociere la organismele
comunitatiilor economice europene, ceea ce impune o economie performantã, de naturã a diminua
şocul intrãrii într-o piaţã comunã unde indicatorii de calitate sunt de nivel ridicat.
Dezvoltarea economiei şi mai ales încurajarea consumului, concomitent cu stimularea
investiţiilor publice şi private, româneşti sau strãine, în vederea realizarii unei producţii competitive
pe plan european şi internaţional, s-a reflectat pe plan juridic prin adoptarea de acte normative- legi
şi ordonanţe guvernamentale printre care se aflã şi reglementarea, pentru prima datã în Romãnia, a
operaţiuniilor de leasing şi a societãţiilor de leasing.
În literatura de specialitate din ţara noastrã, se considerã cã, leasingul este un pas înainte pentru
finanţarea întreprinderilor care doresc sã îşi achiziţioneze utilaje şi echipamente, dar care nu au
posibilitãţi financiare.
Aceastã tehnicã de finanţare care presupune un risc ridicat, vine sã dea satisfacţie agenţilor
economici care nu pot sã obţinã credite de la bãnci, ori nu vor sã-şi greveze bunurile mobile şi
imobile prin instituirea de ipoteci sau gajuri, sarcini de naturã a afecta dinamismul specific
domeniului comercial.
Interesul practic al leasingului este de a asigura finanţarea integralã prin fonduri împrumutate
a unei investiţii farã ca beneficiarul sã constituie mãsuri asiguratorii; prin aceasta leasingul se
distinge de tradiţionala creditare a investiţiilor, unde întreprinderea beneficiarã suporta o parte din
valoarea investiţiei.
De aceea leasingul- ca tehnicã de finanţare- vizeazã în primul rând, întreprinderile care

urmãresc lãrgirea activitãţii şi ridicarea performanţelor, iar pe plan mai general, asigurã progresul
tehnic.
În general se apreciazã cã operaţiunea de leasing a fost impusã de utilizatori. În condiţiile în
care, dupã 1995, creditele bancare se obţin extrem de greu, programele de finantare din ultimii ani
pentru agenţii economici nu au funcţionat eficient. În acest context, leasingul a aparut ca o
oportunitate. Chiar dacã nu au existat reglementari foarte clare, de la început, agenţii economici
au început de timpuriu sã foloseascã acest instrument prin leasingul extern furnizat de companiile
din afara ţãrii. De aceea, se poate considera cã, în domeniul leasingului, juridicul s-a supus
economicului. Activitatea se dezvoltã continuu în ultimii doi ani, tot datoritã economicului,
utilizatorii fiind cei care au impus necesitatea reevaluãrilor legii. Experţii în domeniu, relevã faptul
cã, utilizatorii au învatat în timp sã utilizeze acest instrument de finanţare, iar autoritaţile şi-au
modificat atitudinea.
Piaţa de leasing din România este în continuã dezvoltare atât datoritã creşterii cererilor de
finanţare, cât şi evoluţiei societãţilor de leasing. Cel puţin, în ultimul an, numãrul societãţilor de
leasing active a crescut. Au apãrut societãţi de leasing puternice, unele afiliate unor grupuri
financiare. Aceasta demonstreaza cã se investeşte în acest domeniu.
Probemele în activitatea de leasing sunt, în principal, determinate de cadrul legislativ care,
din punct de vedere a unor reglementãri, este confuz sau permisiv.
O concluzie ce se desprinde din analiza activitãţii de leasing în România,este aceea cã, la
nivelul clienţilor potenţiali nu sunt foarte mulţi cei care cunosc avantajele leasingului, dar
operatorii din piaţã, au devenit un reper clar pentru un segmemt avizat din rândul celor care vor sã
îsi dezvolte o afacere ori sã achiziţioneze un echipament sau o maşinã. Leasingul a fost promovat
de operaţiunile de vânzare de maşini, dar s-a ajuns la momentul în care aceastã formã de finanţare
trebuie înteleasã cã un instrument real de finanţare de la furnizorii de echipament din strãinãtate,
aceştia preluând riscul societãţilor de leasing, iar societãţile de leasing la randul lor, au preluat
riscul mai multor utilizatori. Practic, firmele de leasing sunt intermediari între sursele de finanţare,
producãtorii de echipamente şi agenţii economici care doresc sã investeascã.
În acest contex se considerã cã simpla punere în balanţã a creditului cu leasingul înclinã balanţa
în favoarea acestuia din urmã. Numai faptul cã nu se cer garanţii reale, gajuri, ipoteci, constituie
un avantaj care, alãturi de facilitãţile vamale şi fiscale, fac leasingul extrem de atractiv. Acest
instrument financiar nu mai are nevoie de promovare pentru cã se promoveazã de la sine. Ultimele
informaţii publicate de UNSLR la sfârşitul anului 2001 aratã cã, peste 80% din vânzarea de
autoturisme se realizeazã prin leasing. Cei care plãtesc cu “banii jos” nu reprezintã mai mult de
1,5% din volumul vânzãrilor, restul fiind finanţate de compania de leasing. Dacã aceastã formã de
finanţare a prins cel mai bine la autoturisme, reflectând o anumitã etapã a dezvoltãrii acestei
activitãţi în România, nu înseamnã ca leasingul trebuie privit cu rezerve. Nu trebuie uitat cã
leasingul pentru achiziţionarea autoturismelor nu este generalizat, existând companii care
finanţeazã echiparea întreprinderilor, susţinãnd proiecte de dezvoltare a afacerilor.
3.1 Importanţa şi rolul Uniunii Naţionale a Societăţilor de Leasing din

România (UNSLR) în dezvoltarea pieţei de leasing din România
Odatã cu dezvoltarea şi extinderea tot mai accentuatã a operaţiunilor de leasing pe piaţã

romãneascã s-a simţit nevoia înfinţãrii unei asociaţii profesionale care sã fie capabilã sã apere
interesele societãţilor de leasing din Romania. Astfel, a luat fiinta Uniunea Nationala a Societatilor
de Leasing din România în februarie 1996, având drept scop principal de a reprezenta interesele
membrilor sãi în promovarea colaborãrii între societãţile membre, dar, în special pentru a determina
crearea cadrului legislativ, adecvat dezvoltãrii activitãţii în domeniu. Începând din anul 2001,
UNSLR este membrã în Alianţa pentru Dezvoltare Economicã a României (ADER). Experienţa în
domeniul exterior, dobânditã înainte de 1999, şi aceea de manager la Daewoo Auto Trading l-au
recomandat pe domnul Ioan Ban ca preşedinte al UNSLR.
Uniunea Nationalã a Societãţilor de Leasing din România (numitã în continuare, UNSLR) este
o organizaţie profesionalã, neguvernamentalã, non profit, apoliticã, independentã, creatã în scopul
dezvoltãrii şi extinderii colaborãrii şi cooperãrii în domeniul operaţiunilor de leasing. UNSLR este
înfiinţatã ca uniune, conform art.102 şi urmatoarelor din Legea nr. 21/1924, privind persoanele
juridice, precum şi art. 60 şi urmatoarele din Regulamentul de aplicare a Legii 21/1924.
Calitatea de membru se poate solicita prin adeziune, pe baza cererii de înscriere înaintatã
Consiliului de Administraţie. Membrii care au participat la Adunarea Generalã Constitutivã se
considerã membri fondatori. Pot deveni membri activi ai UNSLR, societãţile Comerciale
înregistrate în România al caror obiect de activitate este sau include efectuarea tranzacţiilor de
leasing.
Membrii UNSLR sunt urmãtorii: Afin România, Alpha Leasing România, Ashworth
Interleasing, Auto Italia, Bank Aria Creditanstalt Leasing, BCR Leasing SA, D.R.T. Group SRL,
Del Fin Leasing SRL, Direct Leasing, Dunărea Leasing, Finans Leasing, General Leasing,
Internaţional Leasing SA, Leasing Danubius, Motoractive, New Leasing, Planet Leasing SA,
Porsche Leasing România, Porsche Bank AG, Rădăcini Leasing, Romstal Leasing SRL, Demir
Romlease, România Leasing SA, BRD Societe SRL, Sogelease Leasing GMBH (BRD - Groupe
Societe Generale), Total Leasing SRL, Volksbank Leasing România SRL.
Potrivit statutului UNSLR, membrii fondatori şi membrii activi UNSLR, au urmatoarele
drepturi şi obligaţii:
A) Membrii fondatori şi membrii activi ai UNSLR au urmatoarele drepturi şi obligaţii:
a) Drepturi:
 dreptul de a participa la Adunãrile Generale şi de a vota, fiecare membru dispunând în
mod egal de un vot;
 dreptul de a fi ales (prin reprezentanţii sãi) în organele de conducere ale UNSLR;
 dreptul de control asupra activitãţii UNSLR, respectiv de a li se prezenta rapoarte
referitoare la modul cum se desfãşoara activitãţile UNSLR şi cum este gestionat
patrimoniul acesteia;
 de a participa la oricare dintre activitãţile profesionale organizate de UNSLR în ţarã şi
strãinãtate;
 de a beneficia de informaţiile, datele primite sau deţinute de UNSLR.
b) Obligaţii:
 sã participe la lucrãrile Adunãrilor Generale ale UNSLR şi sã respecte prevederile

statutului, acţionând pentru îndeplinirea obiectivelor UNSLR;
 sã plãteascã in termen cotizaţiile stabilite de Adunarea Generalã pentru acoperirea
cheltuielilor de funcţionare a UNSLR şi sã sprijine prin toate mijloacele realizarea
obiectivelor prevãzute în planul de activitate al acesteia;
 sã punã la dispoziţia UNSLR datele şi informaţiile solicitate de cãtre aceasta necesare
îndeplinirii obiectivelor sale, cu condiţia ca, în acest mod, sã nu se afecteze interesele de
afaceri ale membrilor respectivi;
 sã informeze UNSLR despre probemele de care iau cunoştintã sau mãsurile pe care le
întreprind având legaturã cu interesele comune ale membrilor UNSLR.
B) Membrii asociaţi au urmatoarele drepturi şi obligaţii:
a) Drepturi:
 dreptul de a participa la Adunarile Generale, având statut de observator, farã drept de vot;
 dreptul de informare asupra întregii activitãţi a UNSLR;
 dreptul de a participa la oricare din activitãţile profesionale organizate de UNSLR în ţarã
sau strãinãtate;
 de a beneficia de informaţiile, datele primite sau deţinute de UNSLR privind activitatea
de leasing din România.
b) Obligaţii:
 sã respecte toate prevederile statutului UNSLR;
 sã plãteascã la termen cotizaţiile stabilite de Adunarea Generalã pentru acoperirea
cheltuielilor de funcţionare a UNSLR;
 sã sprijine obţinerea şi schimbul celor mai recente date şi informaţi privind activitatea de
leasing pe plan internaţional.
Scopul şi obiectivele UNSLR:
Prin statutul de organizare, UNSLR este chematã sã apere şi sã reprezinte interesele membrilor
sãi, sã promoveze colaborarea dintre aceştia. Dupã cum afirmã chiar preşedintele UNSLR, Ioan
Ban, dezideratul este realizat, practic, prin analizarea cadrului legislativ privind operaţiunile de
leasing în România. Intervenţiile pe lângã autoritãţi pentru acceptarea poziţiei UNSLR în
modificarea unor legi reprezintã una dintre preocupãrile uniunii.
UNSLR pune la dispoziţia tuturor membrilor sãi toate informaţiile de care au nevoie pentru
derularea activitãţii în bune condiţii, atât cu privire la apariţia unor noi reglementãri, cât şi o bazã
de date referitoare la clienţii rãu platnici.
UNSLR intervine pe lângã autoritãţi, ori de câte ori sunt comise abuzuri ale funcţionarilor publici,
prin aplicarea eronatã a unor prevederi legale referitoare la operaţiunile de leasing. În situaţile în
care unii membri ai uniunii sunt cei care se aflã în culpã, UNSLR le acordã sprijin pentru corectarea
greşelilor, evitându-se acţiuni judecãtoresti, care, dupã cum se ştie, sunt foarte costisitoare şi de
lungã duratã.
Membrii UNSLR solicitã sprijinul uniunii ori de cãte ori apar situaţii mai complicate cãrora
nu le pot face faţã singuri. UNSLR colaboreazã în acest scop cu câteva case de avocaturã
prestigioase, oferind asistenţã membrilor sãi.
Uniunea acţioneazã pentru o mai mare transparenţã a locatorilor (societãţilor de leasing) şi
impunerea unor standarde de prezentare şi promovare a produselor funciare specifice leasingului,
prin organizarea periodicã (în fiecare an începând cu 1997) a unor simpozioane sau mese rotunde,
unde participã, pe lângã societãţile de leasing membre ale uniunii, firme de consultanţã şi instituţii
financiar-bancare şi reprezentanţi ai mass-media, ai Ministerului Finanţelor şi ai Direcţiilor
generale a Vãmilor. Scopul acestor acţiuni este de a face cunoscute cercurilor de afaceri
oportunitãţile oferite de acest instrument de finanţare modernã.
Scopurile principale ale UNSLR se pot sintetiza astfel:

 studierea, analizarea şi luarea unor hotãrâri comune asupra problemelor referitoare la
operaţiunile de leasing şi realizarea legãturii şi a contactului permanent între organismele
interne şi internaţionale interesate în acest domeniu;
 reprezintã poziţia comunã a membrilor sãi în faţa autoritãţilor sau altor organizaţii şi
forumuri din ţarã sau a altor organizaţii şi forumuri din ţarã sau strãinatate;
 aparã şi reprezintã interesele societãţilor de leasing din România, membri ai UNSLR;
 popularizeazã şi promoveazã în randul membrilor conceptele, tehnicile şi metodele
avansate în domeniul operaţiunilor de leasing;
 sprijinã şi eventual finanţeazã publicaţiile ce servesc interesele activitãţii de leasing şi
mediatizarea lor, precum şi educarea agenţilor economici în ceea ce priveste importanţa
leasingului;
 participã la formularea unei pozitii comune în pregatirea reglementãrilor privind

leasingul;
 organizeazã acţiuni, schimburi de opinii în scopul respectãrii eticii şi concurenţei loiale
între membrii sãi;
 coopereazã la stabilirea şi promovarea contactelor permanente între membrii sãi, conform
art. 22 din statutul UNSLR;
 oferã, prin comisiile de specialitate, consultanţã de specialitate membrilor sãi;
 ajutã la obtinerea, prelucrarea şi schimbul celor mai recente date şi informaţii privind
activitatea de leasing pe plan internaţional;
 se informeazã asupra celor mai adecvate metode practicate în strainãtate privind latura
popularizãrii operaţiunilor de leasing asupra beneficiarilor lui;
 face cunoscutã în strãinãtate activitatea de leasing din România;
 organizeazã şi susţine desfãşurarea de cursuri, seminarii, schimburi de experienţã pentru
cadrele din domeniul activitãţii de leasing şi desfasoarã studii şi cercetãri cu privire la
problemele pieţei leasingului în România, în raport cu experienţa în acest domeniu pe plan
internaţional;
 coopereazã cu unitatile, asociaţiile şi organizaţiile similare din alte ţãri şi participã la
organismele internaţionale de profil, în vederea obţinerii de date şi informaţii şi realizãrii
unor schimburi de experienţã cu privire la practica operaţiunilor de leasing;
 sprijinã societãţile româneşti de leasing, membre ale UNSLR, în ceea ce priveşte
cooperarea internaţionalã şi subînchirierile;
 faciliteazã membrilor sãi schimburi de experienţã şi documentare în domeniul de
activitate, în strainãtate;
 sprijinã şi faciliteazã aderarea membrilor sãi la organismele internaţionale din domeniul
leasingului;
 sesizeazã organismele de supraveghere a activitãţii de asigurare asupra practicilor ilegale
în functionarea unor societãţi din domeniul leasingului şi propune luarea mãsurilor legale,
conform legislaţiei române;
 promoveazã orice alte acţiuni menite sã contribuie la realizarea efectivã a obiectivelor
sale.
În ceea ce priveşte cadrul legislativ, UNSLR sprijinã interesele societãţilor de leasing din
România şi exprimã puncte de vedere bazate pe practicã actualã, care ar trebui luate in considerare
in procesul de elaborare a normelor de reglementare a acestei activitãţi. Pentru sprijinirea activitãţii
societãţilor de leasing, UNSLR s-a implicat activ în emiterea de norme de reglementare şi de aceea
UNSLR a organizat simpozionul Interfinance 99, pentru a da participanţilor o imagine cât mai clarã
asupra industriei de leasing din România şi pentru a prezenta punctele de vedere ale celor care sunt
reglementaţi de aceastã lege, a celor ce au emis aceste reglementãri şi reprezentanţi ai unor firme
cunoscute în domeniul serviciilor de consultanţã (de ex Arthur Andersen, Price Waterhouse).
Pe lângã aceastã conferinţã, UNSLR este implicatã în discuţii oficiale care s-au desfaşurat în fiecare
an la sediul Bancii Mondiale din România, la care au participat reprezentanţi ai Bancii Mondiale,
International Finance Corporation, Guvernului României, Bancii Naţionale, FPS şi ai
Parlamentului, cu scopul de a crea un cadru legislativ coerent şi adecvat industriei leasingului din
România.
3.2 Cadrul juridic şi legislativ ce reglementează operaţiile şi societăţile de

leasing
3.2.1. Actele normative ce au marcat etapele dezvoltării pieţei leasingului în România
În România activitatea de leasing în formele cunoscute pe plan mondial a fost posibilã dupã
1989. Astfel în 1993 apare hotararea Guvernului nr. 72/20 februarie privind regimul vamal al
bunurilor importate ce fac obiectul tranzacţilor de leasing. În anul 1994 apare regulamentul nr.
5/10813 din 18 august, emis de Banca Naţionala a Romãniei, privind efectuarea operaţiunilor
valutare. Anul 1995 este ceva mai prolific din punct de vedere legislativ. Astfel, apare Ordonanţa
de Guvern nr. 12 din 31 ianuarie privind unele mãsuri referitoare la regimul vamal al mãrfurilor,
al utilajelor şi instalaţiilor importate în cadrul tranzacţiilor de leasing, precum şi la regimul vamal
al materilor prime, pieselor de schimb, materialelor şi pieselor folosite în producţia proprie a unor
agenţi economici. În acelaşi an, pe 27 iunie Ordonanţa de Guvern este trecutã prin Parlament fiind
promulgatã şi legea nr.59. Tot în anul respectiv este emis Ordinul ministrului finanţelor nr. 486 din
16 martie pentru aprobarea Metodologiei privind scutirea de la garantarea plãţii taxei pe valoare
adaugatã.
În 1996 apar unele firme care dezvoltã operaţiuni de leasing şi încep sã se confrunte cu lacunele
legislaţiei. Se simte nevoia organizãrii societãţilor de leasing într-o asociaţie profesionalã, care sa
fie capabilã sã le reprezinte interesele în faţa autoritãţilor, cât şi coordonarea la nivel naţional a
activitãţii acestora. Astfel, la 6 februarie 1996, a luat fiinţã Uniunea Nationalã a Societãţilor de
Leasing din România (UNSLR) ca organizaţie profesionalã, neguvernamentalã, nonprofit,
apoliticã, independentã, creatã în scopul dezvoltãrii şi extinderii colaborãrii şi cooperãrii în
domeniul operaţiunilor de leasing, în conformitate cu prevederile legii nr. 21/1924.
Pentru îndeplinirea obiectivelor propuse, UNSLR organizeazã, începând cu 1996, seminarul
anual pe teme de leasing, organizeazã întâlniri anuale la sediul Bancii Mondiale din Bucureşti, la
care participã specialişti români şi strãini – reprezentanţi ai Uniunii Europene a Societãţilor de
Leasing (LEASEUROPE), al cãrui membru este şi Uniunea – şi este în permanenţã colaborare cu
firme de consultanţã dintre cele mai importante (Arthur Andersen, Price Waterhouse). Uniunea a
colaborat la elaborarea legii leasingului, împreunã cu specialişti de la Agenţia Românã de
Dezvoltare, Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia generalã a Vãmilor şi are, în continuare o
paricipare activã la îmbunatãţirea acesteia.
În 1997 a aparut Ordonanţa Guvernamentalã nr. 51 din 28 august, privind operaţiunile
de leasing şi societãţile de leasing, urmatã, la 23 decembrie, de Regulamentul nr. 3 , emis de
Banca Naţionala, privind efectuarea operaţiunilor valutare. Toate acestea sunt rodul unui lobby
intens fãcut de UNSLR asupra autoritãţilor, care au fost de acord sã aducã unele îmbunatãţiri la
Legea nr. 59 din 1995.
Îmbunãtãţirea cadrului legislativ privind operaţiunile de leasing a continuat şi dupã apariţia
Ordonanţei Guvernamentale nr. 51/1997, care avea unele lacune. Prin Legea nr. 58 din 5 martie
1998 (Legea Bancarã), Parlamentul României apobã o serie de înlesniri în desfãşurarea
operaţiunilor de leasing. Ministerul Privatizãrii, prin Ordinele nr. 61 şi 62 din 16 martie 1998,
stabileşte norme metodologice privind privatizarea societãţilor comerciale şi vânzarea de active,
care au adus unele îmbunãtãţiri activitãţii de leasing.
Legea nr. 99 din 26 mai 1999 privind unele mãsuri pentru accelerarea reformei economice
aduce alte modificãri şi completãri la Ordonanţa Guvernului nr. 51/1997 privind operaţiunile
societãţilor de leasing, dându-i putere de lege. În acelesi an Ministerul Finanţelor, prin Ordinul nr.
686 din 25 iunie 1999, aprobã norme privind înregistrarea în contabilitate a operaţiunilor de leasing,
dar menţine o serie de confuzii atât la nivelul societãţilor de leasing, cât şi la cel al utilizatorului.
Prin Ordonanţa de Urgentã nr. 217 din 29 decembrie 1999 se aduc unele clarificari asupra
impozitului pe profit în cazul opeaţiunilor de leasing. O.U.G. nr. 217/1999 pentru modificarea şi
completarea O.G. nr. 70/1994 privind impozitul pe profit precizeazã cã, în cazul contractelor de
leasing, utilizatorul va deduce chiria pentru contractele de leasing operaţional sau amortizarea şi
dobânzile pentru contractele de leasing financiar, iar amortizarea se va calcula în conformitate cu
actele normative în vigoare. O.G. nr. 51/1997 republicatã menţioneazã cã pentru leasingul financiar
rata de leasing va fi calculatã ţinandu-se seama de valoarea de intrare a bunului şi de dobânda de
leasing (având ca reper rata medie a dobânzii bancare), iar pentru leasingul operaţional rata de
leasing va fi calculatã ţinându-se seama de valoarea de intrare a bunului, de beneficiu stabilit de
pãrţi şi de amortizarea unei pãrţi din valoarea de intrare a acestuia. Se impun urmatoãrele precizari.
Rata de leasing pe care utilizatorul finanţãrii o va achita companiei de leasing presupune (în funcţie
de leasingul contractat) o serie de elemente, cum ar fi: amortizare, dobandã, costurile administrative
pe care le efectueazã finanţatorul (plãtite de utilizator), beneficiul finanţatorului
În anul 2000, am asistat la noi îcercãri de îmbunãtãţire a legislaţiei în domeniul leasingului:
Banca Naţionalã, prin Circulara nr. 3 din 10 ianuarie 2000, stabileşte înregistrarea în
contabilitatea bãncilor a operaţiunilor de leasing; Legea nr. 149 din 26 iulie 2000 pentru
completarea Legii nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale şi
necorporale. Aceasta este prima încercare, chiar dacã incompletã, pentru a aduce unele modificãri
la legea nr. 15/1994 pentru a-i conferii o oarecare compatibilitate cu Legea Leasingului.
În anul 2001, Parlamentul emite Legea nr.189 din 17 aprilie, privind aprobarea Ordonanţei
de Urgenţã nr.217/1999 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.
70/1994 privind impozitul pe profit.
În general se poate aprecia cã activitatea de leasing în România are un cadru legislativ adecvat
care sã-i permitã extinderea în ţara noastrã şi care sã contribuie la o mai bunã derulare a
operaţiunilor de leasing.
3.2.2 Conţinutul şi elementele Ordonanţei Guvernamentale numărul 51 din 28 august 1997

privind operaţiile de leasing şi societăţile de leasing
Operaţiunile de leasing şi societãţile de leasing dobândesc, dupã cum am menţionat, o

reglementare specialã relativ recent în legislaţia comercialã româneascã prin Ordonanţa
Guvernului nr.51/28.08.1997, republicatã în Monitorul Oficial nr. 9/12.01.2000. Aceastã

Ordonanţã induce, astfel, problema controversatã şi discutatã a “închirierii comerciale”.
Ordonanţa nr. 51/1997, republicatã, defineşte leasingul drept o operaţiune comercialã (care se
adaugã la cele prevazute de art. 3 din Codul Comercial), prin care o parte denumitã locator/
finanţator transmite pentru o perioadã determinatã dreptul de folosinţã a unui lucru, al cãrui
proprietar este, celeilalte pãrţi denumitã utilizator, la solicitarea acestuia din urmã, contra unei plãţi
periodice, denumitã ratã de leasing, iar la sfârşitul perioadei de leasing locatorul/ finanţatorul, se
obligã sã respecte dreptul de optiune al utilizatorului de a cumpara bunul, de a prelungi contractul
de leasing ori de a înceta raporturile contractuale.
Utilizatorul poate opta pentru cumpãrarea bunului înainte de sfârşitul perioadei de leasing,
dacã pãrtile convin astfel şi dacã utilizatorul achita toate obligaţiile specificate în contract. Dar atât
timp cât acesta nu şi-a exercitat dreptul de opţiune pentru a dobândi dreptul de proprietate, din
punct de vedere juridic, utilizatorul deţine folosinţa şi posesia pentru altul, respectiv este un detenor
precar obligat la restituire. În acelaşi timp, conform prevederilor art. 1 al. 1 se confirmã şi calitatea
de proprietar al societãţii de leasing.
Obiect al operaţilor de leasing, conform prevederilor art.1 al. 2 din O.G. 51/1997, republicatã,
pot fi bunuri imobile, precum şi bunuri mobile de folosinţã îndelungatã, aflate în circuitul civil, cu
excepţia înregistrãrilor pe bandã audio şi video, a pieselor de teatru, manuscriselor, brevetelor şi
drepturilor de autor.
Contractul de leasing, conform art. 6 din O.G. 51/1997, republicatã, trebuie sã conţinã
minimum urmatoarele elemente:
a) pãrţile: locatorul/ finanţatorul şi utilizatorul;
b) descrierea exactã a bunului ce face obiectul contractului de leasing;
c) valoarea totalã a contractului de leasing;
d) valoarea ratelor de leasing şi termenul de platã al acstora;
e) perioada de utilizare în sistem leasing a bunului;
f) clauza privind obligaţia asigurãrii bunului;
Prezenta ordonanţã explicã şi semnificaţia unor termeni şi expresii care intervin cu necesitate
în cadrul elementelor contractului de leasing, cum sunt:
 valoare de intrare = valoarea la care a fost achiziţionat bunul de cãtre finanţator, respectiv
costul de achiziţie;
 valoarea totalã = valoarea totalã a ratelor de leasing la care se adaugã valoarea rezidualã;
 valoarea rezidualã = valoarea la care, la expirarea contractului de leasing, se face
transferul dreptului de proprietate asupra bunului cãtre utilizator;
 rata de leasing:
 în cazul leasingului financiar = cota parte din valoarea de intrare a bunului şi a dobânzii
de leasing;
 în cazul leasingului operaţional = cota de amortizare calculatã în conformitate cu actele
normative în vigoare şi un beneficiu stabilit de pãrţile contractante;
Operaţiunile de leasing cuprind trei faze:

1. Achiziţionarea bunului de cãtre societatea finanţatoare (societatea de leasing);
2. Restituirea treptatã de cãtre beneficiar a creditului primit, folosind resurse financiare
obţinute din exploatarea investiţiei;
3. Dreptul beneficiarului ca la expirarea contractului sã-şi exprime opţiune de a achiziţiona
bunul cu achitarea valorii reziduale (diferenţa dintre preţul plãtit de investitor şi sumele
restituite periodic de cãtre beneficiar). La încetarea perioadei de închiriere, utilizatorul are
urmatoarele posibilitãti:
a) sã restituie bunul finanţatorului, contractul luând astfel sfârşit;
b) sã reînnoiascã locaţiunea pentru o nouã perioadã şi cu chirie redusã;
c) sã cumpere bunul la un preţ rezidual;
Contractul de leasing nu se poate încheia pe un termen mai mic de un an.
Capitolul 3 din O.G. 51/1997, republicatã, reglementeazã şi obligaţiile parţilor în cadrul
operaţiunilor de leasing. Astfel, locatorul are urmatoarele obligaţii:
a) sã respecte dreptul utilizatorului de a alege furnizorul potrivit necesitãţilor;
b) sã încheie contract de vânzare-cumpãrare cu furnizorul desemnat de utilizator în
condiţiile expres desemnate de acesta;
c) sã încheie contract de leasing cu utilizatorul şi sã transmitã acestuia, în temeiul
contractului de leasing, toate drepturile derivând din contractul de vânzare-cumpãrare,
cu excepţia dreptului de dispoziţie;
d) sã respecte dreptul de opţiune al utilizatorului, care constã în posibilitatea de a opta

pentru prelungirea contractului sau pentru achiziţionarea ori restituirea bunului;
e) sa îi garanteze utilizatorului folosinţa liniştitã a bunului, în condiţiile în care acesta a
respectat toate clauzele contractuale;
f) sã asigure, printr-o societate de asigurare, bunurile oferite prin leasing;
Conform art. 10 din O.G. nr.51/1997, republicatã, utilizatorul are următoarele obligaţii:
a) sã efectueze şi sã primeascã bunul la termenul stipulat în contractul de leasing;
b) sã exploateze bunul conform instrucţiunilor elaborate de furnizor şi sã asigure instruirea
personalului desemnat sã îl exploateze;
c) sã nu greveze de sarcini bunul care face obiectul contractului de leasing;
d) sã efectueze plãţile cu titlu de ratã de leasing;
e) sã suporte cheltuielile de întreţinere şi alte cheltuieli care decurg din contractul de
leasing;
f) sã îşi asume pentru întreaga perioadã a contractului, în lipsa unei stipulaţii contrare,
totalitatea obligaţilor care decurg din folosirea bunului direct sau prin presupuşii sãi,
inclusiv riscul pierderii, distrugerii sau avarierii bunului utilizat, cauze fortuite, şi
continuitatea plãţilor cu titlu de rate de leasing;
g) sã permitã finanţatorului verificarea periodicã a stãrii şi a modului de exploatare a
bunului ce face obiectul contractului de leasing;
h) sã îl informeze pe finanţator, în timp util, despre orice tulburare a dreptului de
proprietate, venitã din partea unui terţ;
i) sã nu aducã modificãri bunului fãrã anunţarea finanţatorului;
j) sã restituie bunul în conformitate cu prevederile contractului de leasing;
Prevederile art. 9 şi art. 10 nu sunt limitative, pãrţile având posibilitatea sã stipuleze şi alte
clauze în conformitate cu legea, aşa cum prevede şi art. 11 din Ordonanţa în discuţie.
Aşa cum se menţioneazã şi în doctrinã, leasingul se prezintã ca o operaţiune cu caracter “intuitu
personae”, ceea ce înseamnã cã finanţatorul acordã utilizatorului creditul având în vedere calitãţile
personale ale acestuia şi posibilitãţile de rambursare a creditului. Cu toate acestea apar situaţii când
imperativele menţionate mai sus nu pot fi realizate din variate motive şi când pãrţile preferã sã
cedeze contractul.
Cesiunea se realizeazã printr-un contract care trebuie sã cuprindã clauze privind identificarea
pãrţilor, motivaţia cesiunii şi acordul finanţatorului, preţul cesiunii şi obligaţile ce revin
cesionarului. Condiţia esenţiala este ca finanţatorul sã-şi manifeste dorinţa în mod expres cu privire
la cesiune, în sensul de a accepta noul utilizator şi a dispensa pe cedent, cu o singura rezervã: de a-
şi pãstra dreptul de garanţie şi asupra acestuia, ceea ce are semnificaţia unei solidaritãţi pasive între
cedent şi cesionar. Este necesar a fi inclusã şi o clauzã rezolutorie, în cazul nerespectãrii, de catre
cesionar, a obligaţiilor asumate.
Mai trebuie menţionat cã regula solidaritãţii funcţioneazã şi în cazul cesiunilor succesive, toţi
cedenţii rãspunzând solidar faţã de finanţator.
Cesiunea constituie o vânzare a dreptului de folosinţã care impune notificarea sa cãtre locator
sau acceptarea prin act autentic în scopul opozabilitãţii faţã de terţi, printre care se aflã şi locatorul
(art.1393 din Codul Civil).
Cum Codul Civil nu reglementeazã cesiunea obligaţiilor, urmeazã a se considera cã obiect al
cesiunii sunt doar drepturile locatarului care rãmâne în continuare obligat faţã de locator, dacã
acesta nu-l absolvã în mod expres, şi nu contractul de locaţiune în îtregul sãu.
Şi în ceea cel priveşte pe finanţator, dacã acesta vinde bunul care face obiectul contractului
unui alt finanţator, noul finanţator este legat de aceleasi obligaţii contractuale ca şi vânzãtorul, care
rãmâne garant al îndeplinirii obligaţiuniilor cãtre utilizator- situaţie avutã în vedere de art.17 din
O.G. 51/1997, republicatã.
Din momentul încheierii contractului de leasing şi pânã la expirarea acestuia şi reintrarea în
posesia bunului, finanţatorul este exonerat de orice rãspundere pentru prejudiciile provocate prin
folosinţa bunului de catre utilizator.
De altfel, Capitolul 4 din O.G. nr. 51/1997, republicatã, reglementeazã raspunderea pãrţilor,
iar art. 13 din aceastã ordonanţã precizeazã cã în cazul în care utilizatorul nu executã obligaţia de
platã a ratei de leasing timp de 2 luni consecutive, finanţatorul are dreptul de a rezilia contractul de
leasing, iar utilizatorul este obligat sã restituie bunul, sã plãteascã ratele scadente, cu daune-
interese, dacã în contract nu se prevede altfel. Finanţatorul nu rãspunde nici dacã bunul nu este
livrat utilizatorului (din vina furnizorului).
Drepturi ale utilizatorului în temeiul contractului de leasing:
a) de acţiune directã asupra furnizorului, în cazul reclamaţiilor privind livrarea, calitatea,
asistenţa tehnicã, service-ul necesar în perioada de garanţie şi post garanţie;
b) de a exercita acţiunile posesorii faţã de terţi;

Conform art. 8 din O.G. nr. 51/1997, republicatã reglementeazã şi organizarea şi funcţionarea
societãţilor de leasing, în acest sens, art. 19 menţioneazã cã societãţile de leasing sunt societãţi
comerciale (înfiinţate conform Legii nr. 31/1990) care au în obiectul de activitate desfãşurarea
operaţiuniilor de leasing şi un capital social minim, subscris şi vãrsat integral la înfiinţare, de 500
milioane.
Conform art.19 si 20 din Ordonanţa, contractele de leasing care au ca obiect utilizarea
bunurilor imobile vor fi înscrise în Cartea funciarã- partea a 3-a, din registrul cadastral de
publicitate imobiliarã de la biroul judecatorie în a cãrui razã teritorialã de activitate este situat bunul
respectiv.
Atât societãţile comerciale care efectueazã operaţiuni de leasing, cât şi societãţile comerciale
care utilizeazã bunuri în sistem leasing sunt obligate sã tinã în evidenţele lor contabile urmatoerele:
a) valoarea de intrare a bunurilor în momentul încheierii contractului;
b) suma totalã a ratelor de leasing aferente contractului într-un exerciţiu financiar, inclusiv
cuantumul lor indexat, dacã pãrţile au prevazut în contract actualizarea periodicã a
ratelor;
c) calculul şi evidenţierea amortizãrii bunului- în cazul leasingului operaţional se face de
cãtre finanţator, iar în cazul leasingului financiar se face de cãtre utilizator;
d) evaluarea la data închiderii bilanţului contabil a ratelor rãmase de rambursat;
În dispoziţiile finale şi tranzitorii ale Ordonanţei se precizeazã o serie de aspecte legate de
societãţile de leasing şi regimul vamal al bunurilor introduse în ţarã pe baza contractului de leasing.
Astfel, dispoziţiile prezentei Ordonanţe se aplicã şi în situaţia în care o persoanã juridicã îşi
vinde echipamentul industrial unei societãţi de leasing, pentru a-l utiliza în sistem de leasing, cu
obligaţia de rãscumparare.
Veniturile obţinute de nerezidenţi sub formã de dobândã sau redevenţã (rata de leasing),
stabilitã de parţile contractante, se impun în România prin retinere la sursã potrivit convenţiilor de
evitare a dublei impuneri sau ale legislaţiei interne. În cazul contractelor de leasing operaţional
încheiate cu persoane nerezidente, redevenţa înseamnã beneficiul stabilit de pãrţi sau cota de
leasing (rata de leasing), dacã prin contract nu se identificã partea de beneficiu.
Conform art. 27 din Ordonanţã, bunurile mobile care sunt introduse în ţarã de cãtre utilizatori,
persoane fizice sau juridice române, în baza unor contracte de leasing încheiate cu societãţi de
leasing, persoane juridice strãine, se încadreazã în regimul vamal de admitere temporarã, pe toatã
durata contractului de leasing, cu exonerarea totalã de la obligaţia de platã a sumelor aferente
drepturilor de import, inclusiv a garanţiilor vamale.
Dacã bunurile sunt introduse în ţarã de societãţile de leasing, persoane juridice române, în baza
unor contracte de leasing încheiate cu utilizatorii, persoane fizice sau juridice române, se
încadreazã în regimul vamal de import, cu exceptarea de la plata sumelor aferente tuturor
drepturilor de import.
În cazul achiziţionãrii bunurilor introduse în ţarã in condiţiile mai sus menţionate, utilizatorul
este obligat sã achite taxa vamalã calculatã la valoarea rezidualã a bunului în momentul încheierii
contractului de vânzare-cumpãrare, care nu poate fi mai micã de 20% din valoarea de intrare a
bunului.
Termenul în care bunurile urmeazã sã fie restituite sau sã primeascã o nouã destinaţie vamalã
este cel convenit între pãrti în contractul de leasing, dar nu poate fi mai mic de 7 ani de la data
introducerii în ţarã a bunului.
Subansamblurile şi componentele introduse în ţarã de societãţile de leasing scopul producerii
de bunuri care vor face obiectul unor contracte de leasing sunt exceptate de la plata taxelor vamale
şi a taxei pe valoare adaugatã.
Precizãrile anerioare sunt fãcute în Ordonanţã la alin. 5 si 6, art. 27 vizeazã facilitãţile acordate
şi încurajarea activitãţii economice, respectiv producţia.
Prezentarea pe larg a acestei Ordonanţe, am considerat cã este necesar având în vedere
importanţa acesteia în promovarea mai largã a activitãţii de leasing din România având în vedere
segmentul redus de piaţã pe care acesta îl deţine.
3.3 Structura şi dinamica pieţei de leasing din România
Piaţa leasingului în România nu a atins încã maturitatea, nici în privinţa sumelor vehiculate
nici din punctul de vedere al percepţiei conceptuale. Din perspectiva reglementatorului şi a
administraţiei fiscale şi vamale, aceastã activitate mai are nevoie de clarificãri care sã îi punã în
valoare valenţele pozitive. În prezent leasingul este asimilat, în mare mãsurã, cu vânzarea de
autovehicule, abordare care aduce prejudicii noţiunii de leasing.
Activitatea de leasing, în special leasingul financiar, acordã utilizatorului ( firma/ persoanã

fizicã ce foloseste bunul finanţat) o serie de avantaje considerabile:
 Un grad mare de flexibilitate şi acces rapid la sursa de finanţare;
 Finanţarea integralã a unor investiţii în condiţiile unor resurse financiare insuficiente;
 Comisionul de gestionare contract şi dobânda de leasing constituie cheltuieli
deductibile fiscal, diminuand venitul anual impozabil, iar cheltuiala aferentã amortizãrii
bunului (obiect al contractului) se înregistreazã tot în contabilitatea utilizatorului şi nu
la proprietar (societatea de leasing);
 Utilizatorul îşi poate alege singur furnizorul pentru produsul dorit;
 La sfârşitul perioadei de leasing, clientul poate opta pentru una dintre urmatoarele
variante: cumpãrarea definitivã a bunului, prelungirea contractului de leasing sau
renunţarea la achiziţionare;
 Leasingul nu împiedicã utilizatorul sã contracteze în paralel un credit bancar;
 Pentru operaţiunile de lease-back utilizatorul poate obţine finanţare prin vânzare de
active din patrimoniul propriu, încheind un contract de cumpãrare în leasing, pe o
perioadã determinatã.
În continuare vom prezenta o trecere în revistã a pieţei românesti de leasing pe baza unor date
puse la dispoziţie de cãtre Uniunea Nationalã a Societãţilor de Leasing din România şi a unui studiu
elaborat de Mercury Marketing and Research Consulting în iunie 2001 şi prezentat în cadrul
seminarului Interleasing desfãşurat în data de 13 iunie.
Conform studiului menţionat, piaţa de leasing româneascã pentru anul 2000 se ridicã la o
valoare de 395 milioane dolari (ca valoare a contractelor), în creştere faţã de valoarea înregistratã
în 1999 cu 44% (275 milioane dolari). Cea mai mare parte a contractelor de leasing încheiate a fost
reprezentatã de contracte de leasing extern – 66% din valoarea contractelor pe anul 2000 (vezi
tabelul 6):
Ponderea contractelor de leasing intern şi extern pe piaţa româneascã

TABEL 6
TIP DE LEASING VALOARE PENTRU 1999 VALOARE PENTRU 2000
(MIL. USD) (MIL. USD)
Extern 145,00 260,00

Intern 130,00 135,00
Total 275,00 395,00
Sursã: Studiul elaborat de Mercury Market and Reasearch Consulting, prezentat în cadrul seminarului
Interleasing
Valoarea contractelor de leasing extern a înregistrat o creştere semnificativã de la 145 milioane

dolari în 1999 ( pondere pe piaţã de 53%), la 260 milioane dolari în 2000 (când ponderea a fost de
66%) creştere reprezentând 79,5% (în anul 2000 faţã de 1999), în timp ce valoarea contractelor de
leasing intern a crescut cu doar 3% (de la 130 milioane dolari în 1999, la 135 milioane dolari în
2000). La acest capitol, cota de piaţã a înregistrat, în schimb, o scãdere – de la 47% la 34%). Pentru
perioada urmãtoare, specialiştii se aşteaptã la un nou salt în ceea ce priveşte valoarea absolutã a
contractelor de leasing extern, dar la o scãdere în ceea ce priveşte cota diniata totalã, precum şi o
creştere a ponderii pe piaţã a leasingului intern.
Valoarea contractelor de leasing încheiate de societãţile de leasing membre ale UNSLR s-a
ridicat la 312,79 milioane dolari în 2001, adicã 79,1% din totalul contractelor de leasing încheiate
pe piaţa româneascã.
Evoluţia contractelor de leasing încheiate de societãţile membre UNSLR în ultimii ani este
urmãtoarea se poate observa în tabelul 7:
Evoluţia contractelor de leasing încheiate de societãţile membre UNSLR

TABEL 7
AN NUMÃR VARIAŢIE VALOARE VARIAŢIE
CONTRACTE NR. CONTRACTE VALOARE
CONTRACTE (MIL. USD) CONTRACTE
1998 6160 _ 144,60 _

1999 8746 + 41,9% faţã 215,71 + 49,1% faţã de
de 1998 1998
2000 7854 _ 312,79 _
2001* 1798 _ 90,123 _
TOT. 24558 763,23

Interleasing
*- trimestrul 1
Graficul 1 ilustrareazã numãrul total al contractelor de leasing, pe piaţa autohtonă, iar în

graficul 2 se poate observa evoluţia volumului valoric a contractelor de leasing, încheiate încheiate
în anii 1999-2001:
GRAFIC 1
Numar contracte leasing
20000
18000
16000
Numar contracte
14000
12000
10000 Series1
8000
6000
4000
2000
0
1998 1999 2000 2001*
Anii
Sursã: Prelucrat dupã datele prezentate în tabelul 7

*-estimare pe tot anul 2001
Valoare contracte leasing
700000
Valoarea contractelor
600000
500000
400000
Series1
300000
200000
100000
0
1998 1999 2000 2001*
Anii
Sursã: Prelucrat dupã datele prezentate în tabelul 7

*-estimare pe tot anul 2001
Din tabelul 7 se poate constata cã activitatea de leasing a înregistrat o dezvoltare explozivã în
ultimii ani. De altfel, conform pãrerii analiştilor ce urmãresc acest domeniu dezvoltarea activitãţilor
de leasing va continua şi în anii urmãtori. În funcţie de tipul contractului de leasing se prezintã
astfel (vezi tabelul 8):
Tipuri de contracte de leasing cu care se opereazã pe piaţa româneascã

TABEL 8
LEASING FINANCIAR LEASING OPERAŢIONAL
INTERN EXTERN INTERN EXTERN
136,87 mil USD 139,09 mil.USD 36,11 mil. USD 0,69 mil USD
43,75% din 44,66% din 11,54% din 0,22% din
total total total total
Interleasing
Se constatã cã marea majoritate a contractelor încheiate sunt contracte de leasing financiar. O

altã statisticã interesantã este reprezentatã în tabelul 9, reprezentând obiectul acestora:
Obiectul contractelor de leasing

TABEL 9
Autovehicule Utilaj Echipamente Biroticã Real Estate Altele
Agricol
252,56 mil. 14,53 mil. 34,63 mil. 4,05 mil. 0,00 mil. 6,99 mil.
USD USD USD USD USD USD
80,7 4,65% din 11,07% din 1,30% din 0,00% din 2,24% din
5% din total total total total total
total
Sursã: Studiul elaborat de Mercury Market and Reasearch Consulting, prezentat în cadrul seminarului Interleasing
Concluziile rapoartelor şi datelor prezentate aratã cã dezvoltarea activitãţii de leasing a depãşit

cu mult ratele de creştere ale altor segmente ale economiei, aceastã creştere producându-se pe
fondul unei evoluţii în general nefavorabile a economiei româneşti. Cu toate acestea, piaţa de
leasing este consideratã încã insuficient dezvoltatã şi structuratã în acest moment. O cauzã
principalã a acestei situaţii o constituie lipsa informaţiilor despre activitatea societãţilor de leasing;
spre exemplu, nu toate firmele de leasing ale marilor importatori auto ( Porsche, Ford, Mercedes,
Peugeot) sunt membre ale UNSLR, astfel încât nu existã raportãri pentru aceste societãţi (şi alte
societãţi nemembre) cu privire la valoarea contractelor încheiate. În aceste condiţii o estimare a
pieţei de leasing pe anul 2000 ce ar putea cuprinde şi activitatea societãţilor nemembre UNSLR
situeazã valoarea acestei pieţe la peste 600 milioane dolari.
Principalii factori de success în activitatea firmelor de leasing sunt consideraţi a fi
disponibilitatea surselor de finanţare şi analiza riguroasã a bonitãţii clienţilor. Principalele
surse de finanţare disponibile firmelor de leasing sunt bãncile, urmate de acţionari şi fondurile de
investiţii. De altfel, atragerea surselor de finanţare a activitãţii reprezintã principala dificultate a
societãţilor de leasing.
Societãţile de leasing independente, care nu sunt susţinute în mod direct de o bancã, acţionari
puternici, sau fonduri de investitii, întâmpinã de regulã dificultãţi în atragerea surselor de
finanţare; existã cazuri în care bancile, spre exemplu, preferã sã finanţeze cu predilecţie societãţile
de leasing propri, în dauna celor independente. În acest context este interesant cazul singular al
societãţii International Leasing care a decis utilizarea pieţei de capital pentru finanţare, prin
emisiuni publice de obligaţiuni. Aceastã situaţie o vom analiza pe larg în capitolul IV al acestei
lucrãri. Pe masura dezvoltãrii de capital în anii urmãtori, aceastã piaţã poate deveni o sursã
excelentã de finanţare pentru societãţile de leasing. Emisiunile de obligaţiuni ale acestora au un
grad de risc mai mic în comparaţie cu emisiuni ale societãţilor din alte domenii de activitate:
fondurile obţinute din emisiunea de obligaţiuni sunt utilizate pentru încheierea contractelor de
leasing ale caror rate acoperã ratele dobânzilor împrumuturilor şi asigurã un cash-flow constant (
spre deosebire de cazul altor sectoare de activitate unde cash-flowul şi rata de profitabilitate sunt
mai dificil de estimat). În plus, contractele de leasing sunt, de regulã, asigurate, iar obligaţiunile
pot fi la rândul lor asigurate printr-o poliţã de risc financiar.
O altã problemã întampinatã, comunã tuturor servicilor financiare româneşti, o reprezintã
nivelul redus de cunoaştere şi înţelegere a mecanismelor financiare în randul potenţialilor
clienţi, iar leasingul nu face excepţie. În masura în care din ce în ce mai mulţi clienţi vor întelege
şi cunoaşte aceste mecanisme, activitatea de leasing se va dezvolta.
Societãţile de leasing considerã cã în acest moment nu existã o concurenţã foarte acerbã
pe aceastã piaţã, pe de o parte datoritã nivelului actual de dezvoltare şi al numarului redus de
societãţi de leasing, iar pe de alta parte datoritã specializãrii acestora pe diverse segmente. Astfel
este interesant de notat cã un numar de 25-30 de societãţi de leasing au derulat aproximativ 85%
din valoarea contractelor de leasing încheiate în anul 2000. Existã mult mai multe societãţi cu
activitãţi de leasing, dar care au o prezenţã mai redusã pe piaţã. Astfel, existã un numar de 1743 de
societaţi comerciale înregistrate având ca obiect unic de activitate serviciile de leasing şi 7060 de
societãţi având serviciile de leasing ca obiect principal de activitate. 37% din societãţile înregistrate
cu obiect de activitate unic serviciile de leasing sunt societãţi de leasing imobiliar, 20% sunt
societãţi de leasing general, iar 18% sunt societãţi de leasing pentru bunuri de folosinţã îndelungatã.
Societãţile de leasing din ţara noastrã pot fi împarţite în trei categorii:
 Societãţi de leasing înfiinţate pe grupuri financiare, care beneficiazã de finanţare, clienţi şi
proceduri de analizã din partea grupului dar care se conformeazã de regulã unor proceduri
rigide şi consumatoare de timp;
 Societãţi de leasing înfiinţate de producatori sau importatori ai anumitor categorii de bunuri
(autovehicule, bunuri de folosinţã îndelungatã, etc.) care beneficiazã de reduceri de preţuri
din partea firmelor producatoare şi de preţuri avantajoase dar care acţioneazã doar ca
instrumente de promovare a vânzãrilor;
 Societãţi de leasing independente care pentru a se afirma pe piaţa promoveaza dinamismul,

operativitatea şi capacitatea de a acoperi segmente nişã ramase neacoperite de primele douã
categorii de societãţi.
În general, se considerã cã, principalele probleme înregistrate de firmele de leasing în ţara
noastra sunt: cadrul legal încã insuficient structurat, lipsa de informare a potenţialilor clienţi despre
leasing (unde se include şi preferinţa de naturã psihologicã a proprietãţii asupra bunului în dauna
unui contract de leasing), stadiul actual al economoiei naţionale şi eficienţa redusã a agenţilor
economici, mediul politic instabil şi riscul de ţarã ridicat, nivelul redus al investiţilor strãine, nivelul
ridicat al inflaţiei, puterea de cumpãrare redusã, etc. Principalele soluţii pentru remedierea unora
dintre aceste probleme sunt implicarea societãţilor de leasing în înbunãtãţirea cadrului legal şi o
activitate susţinutã a UNSLR în promovarea activitãţii de leasing şi a societãţilor ce activeazã pe
aceastã piaţã.
O analizã a revistei “Piaţa Financiarã”, din decembrie 2001 ce cuprinde informaţii furnizate
atât de membri UNSLR, cât şi de companii neafiliate- a avut în vedere rezultatele pe primul
semestru al anului 2001 şi estimarile specialiştilor referitoare la activitatea din restul anului.
Diferenţa, ce poate pãrea mare între datele anului precedent şi cele estimate pentru 2001, provine
din absenţa datelor corespunzãtoare anului 2000, la nivelul acelui an operatorii nefiind familiarizaţi
cu raportãrile cãtre UNSLR. În principiu, de acord cu transparenţa, societãţile parcurg inevitabil,
în problema raportãrilor, un traseu al clarificãrilor. Deficitul de date comparabile pe mai mulţi ani
împiedicã o analizã detaliatã.
Piaţa total estimatã a leasingului în anul 2001, nu depaşeşte 600 milioane dolari. Majoritatea
contractelor sunt încheiate pe 12 si 36 luni. Estimarea pieţei se raporteazã la sumele finanţate de
societãţile de leasing pentru contractele încheiate în decursul anului (indiferent de perioada de
derulare), pentru care echipamentul care a facut obiectul contractului de leasing a fost livrat, deci
a fost achitat de finanţator. La stabilirea acestei valori s-au avut în vedere şi datele privind vânzãrile
de autoturisme pe 11 luni şi o estimare pe întreg anul, oferite de Asociaţia Producatorilor şi
Importatorilor de Autoturisme (APIA).
Numărul salariatilor membrilor UNSLR depaşeste 500 de angajaţi cu contract permanent.
Valoare medie a contractelor încheiate pe angajat era de 395.000 de dolari, pe primul semestru al
anului 2001. Volumul total al contractelor încheiate în primul semestru al anului 2001 însumeazã
echivalentul a 200,036 milioane dolari.
Companiile Afin Romania şi Afin Leasing AG (firma de leasing extern prin care se finanţeazã
în principal importul de camioane şi vehicule comerciale Iveco) dominau piaţa la jumatatea anului
2001 (24,8% din total). La micã distanţã, cu o cota de 22,3%, se situeazã companiile Porsche
(Porsche Leasing România si Porsche Bank AG- pentru leasingul extern). Intratã pe piaţã cu un
puternic suport financiar, Volksbank Leasing România SRL a ocupat, în primul an de funcţionare,
un loc trei neoficial dupã primele şase luni (cu 10,5%). Relevant pentru susţinerea acestor statistici
sunt datele prezentate în tabelul 10, care prezintã valoarea totalã în mii de dolari a operaţiunilor de
leasing derulate de diferite companii de leasing în anii 1998, 1999, 2000 si 2001 semestrul 1,
precum şi datele din tabelul 11, care prezintã numãrul total de contracte de leasing încheiate de o
serie de companii din domeniu.
Valoarea totalã în mii dolari a operaţilor de leasing derulate de diferite companii de

leasing din România
TABEL 10
COMPANIE 1998 1999 2000 2001
sem. 1
Afin Leasing AG 44,350 40,310 82.356 41,747
Alpha Leasing Romãnia NA 2600 6000 10980
Auto Italia 6 4801 11462 6381
Bank Austria Creditanstalt Leasing NA 4462 4623 2604
SA
Direct Leasing SRL NA NA 613 1150
Dunarea Leasing SA NA 312 2570 2044
Demir Romlease SA NA 5914 6416 8500
Finance Leasing SA NA 997 7866 4800
General Leasing NA 5528 4962 3500
Internaţional Leasing SA NA 1719 2905 3386
Leasing Danubius SA NA 2199 3119 699
Motoractive SA NA 879 1628 10000
New Leasing SA NA NA NA 1800

Planet Leasing SA NA 3000 4600 13400
Porsche Leasing Romania NA NA 29013 23825
Romstal Leasing SA NA 3554 4188 5136
Sogelease Leasing NA NA NA 1706
Volskbank Leasing Romania SRL NA NA NA 22220749
Romania leasing NA 1138 1950 1666
Porsche Bank AG NA NA NA 20293
Del Fin Leasing NA NA 921 564
Ţiriac Leasing NA NA 17341 7540
Midal Leasing NA NA NA 235
Oxbridge Holdings Companz NA 2700 3000 NA
LT Leasing Transilvania NA 625 1239 NA
Relad Leasing NA 375 481 NA
Leasing House NA 246 132 NA
TOTAL 44.356 81.359 197.352 192703
Sursa: Revista “Piaţa Financiarã” decembrie 2001
Notã: NA- informaţia nu este disponibilã
Numãrul total al contractelor de leasing încheiate de o serie de companii de leasing din

România
TABEL 11
COMPANIE 1998 1999 2000 2001
sem. 1
Afin România NA NA NA 305
Afin Leasing AG 358 466 1080 622
Alpha Leasing Romania NA 122 220 197
Auto Italia 358 437 1184 618
Bank Austria Creditanstalt Leasing SA NA 20 18 8
Direct Leasing SRL NA NA 17 42
Dunãrea Leasing SA NA 74 250 430

Demir Romlease SA NA NA 67 32
Finance Leasing SA NA 42 561 192
General leasing SA NA 24 26 40
Internaţional Leasing NA 244 387 259
Leasing Danubius SA NA 42 31 9
Motoractive SA NA 42 31 100
New Leasing SA NA NA NA 66
Planet Leasing NA NA NA 447
Porsche Leasing România NA 1056 2200 1854
Romstal Leasing SA NA NA NA 215
Sogelease Leasing NA NA NA 20
Volksbank Leasing Romania SA NA NA NA 1441
Romania Leasing NA 120 209 100
Porsche Bank AG NA NA NA 1654
Del Fin Leasing NA NA 200 200
Tiriac Leasing NA NA 866 409
Midal Leasing NA NA NA 23
Oxbridge Holdings Companz NA 60 74 NA
LT Leasing Transilvania NA 71 195 NA
Relad Leasing NA NA NA NA
Leasing House NA NA NA NA
TOTAL 716 2820 7616 9283
Notã: NA- informaţia nu este disponibilã
Companiile specializate în finanţarea achiziţiei de echipamente îşi fac tot mai simţitã prezenţa
pe piaţã, Demir Romlease (prima companie de leasing operaţionalã din România) şi Direct Leasing
(specializatã în leasingul pentru utilaje agricole) şi-au accentuat prezenţa pe piaţã în 2001.
Conform structurii de finanţare, dupã obiectul contractului, operatorii din acest domeniu de
activitate financiarã pot fi împarţiţi în douã mari categorii: prima, este reprezentatã de societãţile
care finanţeazã preponderent autovehicule. Contractele de leasing auto, reprezentau în 2001 cea
mai mare pondere a contractelor încheiate în 2001, aproape 80%. Este interesant de remarcat cã,
desi modificãrile nu erau majore, faţã de anul 2000, se înregistra totuşi o uşoarã tendinţã de scadere
a acestui tip de contracte. Şi celelalte tipuri de contracte au suferit uşoare modificãri de structurã,
ca de exemplu: ponderea echipamentelor înregistra o creştere cu aproape 1% (de la 11% la 11.8%).
Datele prezentate în tabelul 12, evidenţiazã structura finanţãrilor pe obiectul contractului de
leasing, exprimat în procente din totalul contractelor de leasing încheiate pe piaţã, pentru fiecare
companie în parte:
Structura finanţãrilor pe obiectul contractului de leasing, exprimatã în procente din

totalul contractelor de leasing încheiate pe piaţã, pentru fiecare societate de leasing
TABEL 12
Companie Auto- Echipamente Birotica Utilaj Altele
Vehicule Agricol
Afin România 93% NA NA 5% 2%
Alpha Leasing 69% 23% 8% NA 1%
România
Ashworth NA NA NA NA NA
Interleasing
Auto Italia 100% NA NA NA NA
Bank Austria 2% 33% 11% 47% 7%
Leasing SA
Direct Leasing SRL 88% 4% NA NA 8%
Dunãrea Leasing SA 70% 5% 2% NA 23%
Demir Romlease SA 10% 20% NA NA NA
Finans Leasing SA 47% 46% 7% NA NA
General Leasing SA NA NA NA 100% NA
Internaţional Leasing 98% 2% NA NA NA
SA
Leasing Danubius 18% 4% 54% NA 24%

SA
Motoractive SA 95% 5% NA NA NA
New Leasing SA 90% 2% 7% NA 1%
Planet Leasing SA 25% 63% 3% NA 8%
Porsche Leasing 100% NA NA NA NA
România
Romstal Leasing SA NA NA NA NA NA
Sogelease Leasing 10% 84% NA NA 6%
BRD Groupe Societe NA NA NA NA NA
Generale
Volskbank Leasing 90% NA 3% NA 6%
România SRL
Rãdãcini Leasing NA NA NA NA NA
România Leasing 90% 10% NA NA NA
Porsche Bank AG NA NA NA NA NA
Del Fin Leasing 80% 5% 15% NA NA
Euroleasing 80% 15% 5% NA NA
Ţiriac Leasing 100% NA NA NA NA
Notã: NA-informaţia nu este disponibilã
A doua categorie de societãţi de leasing evidenţiate o reprezintã companiile care finanţeazã

proiecte de investiţii. Dacã prima categorie nu are o concurenţã directã, cea de a doua intrã în
competiţie directã cu bãncile, cu creditul furnizor şi fondurile de investiţii.
Din datele obţinute de la 17 firme, pe semestrul 1 al anului 2001, rezultã cã leasingul financiar
intern este practicat în proporţie de 53% din contractele încheiate pe piaţã. Leasingul financiar
extern a fost utilizat în proporţie de 23% din total. Rezultat al aplicãrii Legii leasingului, ponderea
operaţiunilor de leasing operaţional extern a reprezentat doar 2%, restul de 98% revenind celui
operaţional intern. Pânã la apariţia normelor privind contabilitatea operaţiunilor de leasing,
publicate în MO nr. 333/1999, leasingul operaţional era tratat în multe situaţii ca leasing financiar.
Pe piaţã începe sã se simtã o tendinţã de specializare, menitã sã facã distincţia între companiile
activând în domeniul leasingului şi restul societãţilor comerciale. Conform datelor furnizate de
Registrul Comertului, în România existã peste 4000 de firme care au înregistrate în obiectul de
activitate şi operaţiuni de leasing. Maxim 10% dintre acestea au practicat, de fapt în anul 2001, o
activitate specificã domeniului, dar mult mai puţine au derulat numai aceasta formã de finanţare.
Operatorii din piaţã reclamã necesitatea impunerii unui capital social minim, mai mare de 500
milioane de lei, şi o restricţionare a numãrului de operaţiuni din obiectul de activitate al companiilor
de leasing. Limita capitalului social este oricum o condiţie esenţialã, în funcţie de care o societate
de leasing poate sã atrgã refinanţarea pentru activitatea sa, din sistemul bancar. Cu un capital social
de 25 de miliarde de lei, Romstal Leasing a reusit sã acorde, în şase luni, finanţãri echivalente cu
mai mult de 5 milioane de dolari.
Deşi piaţa leasingului estimatã depãşeşte un miliard de dolari anual, la actualele posibilitãţi de
returnare a finanţãrilor ale agenţilor economici, competiţia pe piaţã nu este foarte strânsã. Semnalul
dat însã de intrarea în forţã a societãţilor de leasing, fãcând parte din grupuri financiar-bancare, va
modifica în scurt timp aceasta situaţie. În acest sens, BCR Leasing, oferã un exemplu concludent:
devenitã operaţionalã în luna aprilie a anului 2001, BCR Leasing reuşise, pânã la sfârşitul lunii
septembrie a aceluiaşi an, sã finanţeze contracte cu o valoare totalã de 5,75 milioane dolari.
În ceea ce priveşte viitorul leasingului pe piaţa românească, specialiştii în domeniu
apreciază că, aceasta se va dezvolta continuu, în special leasingul imobiliar, care este aproape
inexistent pe piaţa autohtonă, va cunoaşte o dezvoltare apreciabilă în anii următori. De asemenea
se estimează că, leasingul va juca un rol important în achiziţionarea de calculatoare pentru dotarea
şcolilor şi a altor instituţii de învăţământ, precum şi în domeniul medical, prin dotarea cu aparatură
performantă, achiziţionată în sistem leasing.
Sintetizând toate acestea, concluzia va fi aceea cã, extinderea operaţiunilor de leasing în
România este oportunã din urmatoarele motive:
 Rentabilitatea operaţiunilor (de regulã costurile sunt inferioare veniturilor);
 Regimul fiscal (beneficiarul nu suportã impozitele generate de regulã de constituirea
surselor şi finanţarea investiţiilor);
 Constanţa costurilor pe durata de locaţie (permite o planificare financiarã riguroasã);
 Menţine gradul de lichiditate al firmei (dacã nu presupune plata unor avansuri);
 Costurile şi veniturile beneficiarului sunt congruente (se desfasoarã simultan şi în paralel);
 Posibilitatea reînnoirii bazei materiale la sfârşitul locaţiei;

 Nu presupun evidenţierea bunurilor închiriate în bilanţ;
Având în vedere stadiul actual al pieţei de leasing, caracterizatã printr-o crestere constantã a
cererii, concurenţa redusã şi ratele ridicate de profitabilitate, este de aşteptat ca acest sector sã
cunoascã o dezvoltare susţinutã în urmãtorii ani, astfel încât o investiţie în acest sector nu poate fi
decât profitabilã pe termen lung.
CAPITOLUL 4- STUDIU DE CAZ PRIVIND DESFĂŞURAREA

ACTIVITĂŢII DE LEASING LA SOCIETATEA
“INTERNAŢIONAL LEASING” S.A.
4.1 Prezentarea generală a societăţii comerciale “Internaţional Leasing” S.A.

S.C. “Internaţional Leasing” S.A., s-a impus ca fiind una din cele mai puternice societăţi de
leasing care operează pe piaţa românească. Societatea a fost înfiinşată în decembrie 1995 şi e
înregistrată la oficiul Registrul Comerţului cu nr. J 40/ 10772/ 1995, iar capitalul social al firmei
este de 21.293.235.000 lei.
Compania “Internaţional Leasing” S.A., încheie contracte atât cu persoane juridice cât şi cu
persoane fizice şi operează cu contracte de leasing financiar şi operaţional. Bunurile ce fac obiectul
contractelor de leasing încheiate de “Internaţional Leasing” S.A. sunt, în special, de autovehicule
(circa 98% din totalul contractelor de leasing) şi alte echipamente.
În prezent, compania este membră a Uniunii Societăţilor de Leasing din România (UNSLR) şi
a Uniunii Europene a Societăţilor de Leasing (LEASEUROPE).
Momentul înfiinţãrii societãţii ar putea fi caracterizat în principal prin instabilitate economicã,
concurenţã slabã pe o piaţã unde leasingul era aproape necunoscut. Odatã cu apariţia Legii
leasingului, numãrul concurenţilor pe piaţã a crescut, ducând şi la o creştere a calitãţii servicilor şi,
totodatã la o mai bunã mediatizare şi deci o informare mai corectã a clienţilor.
Din 1998, Internaţional Leasing a cunoscut o creştere constantã a activitãţii, ajungând în
prezent la un numãr de peste 1500 de contracte încheiate şi o valoare totalã a contractelor de 21
milioane dolari. În septembrie 2001, Internaţional Leasing avea o cifrã de afaceri de 69 miliarde
lei şi un profit de 6,2 miliarde lei, iar la sfârşitul anului 2001, cifra de afaceri depãşea 90 miliarde
lei.
De la jumãtatea anului 2000 au fost inaugurate noi filiale ale societãţi de leasing în ţarã, prima
fiind inauguratã la Piteşti, dupã care a urmat la Iaşi, iar la începutul anului2002 fiind în plan
inaugurarea filialei Internaţional Leasing Craiova. De asemenea în anul 2000s-a investit în
deschiderea unui service care sã poatã oferii clienţilor companiei, servicii de reparaţii şi mentenanţã
de o calitate superioarã. Prezenţa Internaţional Leasing pe piaţã ete dinamicã, în anul 2000 aceasta
lansând douã servicii deosebit de bine primite, respectiv oferirea de servicii de leasing pentru
autoturisme second-hand şi înapoierea autoturismului ce face obiectul unui contract de leasingcu
compensarea sumei evaluate ca avans la un contract de leasing.Internaţional Leasing are în proiect
ca la începutul anului 2002, pachetul de servicii oferite cãtre clienţi, sã includã şi asistenţã tehnicã
non-stop.
Dosarul de leasing al persoanelor fizice şi juridice, cu care societatea Internaţional Leasing
S.A.încheie contracte de leasing, trebuie sã includã urmãtoarele documente:
Actele dosarului de leasing pentru persoanele juridice:
 Formular de comandã persoane juridice
 Contractul şi statutul societãţii, inclusivtoate modificãrile înregistrate la Registrul
Comerţului
 Codul fiscal
 Certificat constatator eliberat de Camera de Comerţ care sã cuprindã: informaţii de
identificare a societãţii, filiale/sucursale/subunitãţi, capital social, durata societãţii,
domenii de activitate, asociaţii persoane fizice, administratori, membrii Consiliului de
Administraţie, fond de comerţ
 Bilanţ contabil la 31.12.2000
 Bilanţ contabil la 31.12.2001
 Ultimele trei balanţe (sintetice)
 Împuternicire pentru persoana delegatã (în original)
 Buletinul de identitate al persoanei caresemneazã contractul
 Angajament şi declaraţie (în original)
 Declaraţie angajament a cumpãrãtorului (în original)
Actele dosaruluide leasing pentru persoane fizice:
 Formular de comandã persoane fizice
 Adeverinţã de venit solicitant

 Copie dupã cartea de muncã cu toate înregistrãrile la zi (solicitant)
 Buletinul de identitate al solicitantului
 Adeverinţãde venit girant
 Copie dupã cartea de muncã cu toate înregistrãrile la zi (girant)
 Buletinul de identitate al girantului
 Declaraţia girantului
Apelarea la serviciile societăţii, oferă câteva avantaje, cum ar fi:
 “Internaţional Leasing” nu solicită garanţii suplimentare în afară de însuşi obiectul
leasingului în sine;
 Asigurarea Full Casco şi taxa de drum pe rpimul an sunt incluse în contractul de leasing;
 Analiza contractului se fce în maxim 24 de ore şi e gratuită;
 Înmatricularea auto se face de către “Internaţional Leasing”;
 Flexibilitate în ceea ce priveşte avansul şi perioada de leasing;
 Discount pentru flote de maşini;
4.2 Prima emisiune de obligaţiuni a S.C. “Internaţional Leasing” S.A.
Internaţional Leasing, a finalizat cu succes în data de 30 noiembrie 2001,prima emisiune de

obligaţiuni a unei societaţi private din România. Obligaţiunile au fost emise în mai 2000, cu o
duratã de viaţã de 18 luni, între 1 iunie şi 30 noiembrie 2001. Câştigul adus investitorilor, a fost de
60% pe an (90% pe 18 luni), în condiţiile în care dobã\ânzile acordate de banci pentru depozitele
persoanelor fizice au ajuns în prezent la valori în jurul a 30% pe an. Astfel, se poate aprecia cã,
dobânda de 60% a obligaţiunilor Internaţional Leasing a reprezentat o performanţã foarte bunã
pentru investitori. Pentru exemplificare prezentãm o serie de indicatori ai pieţei financiare din
aceeaşi perioadã (18 luni: iunie 2000- noiembrie 2001) publicaţi în revista Piaţa Financiarã din
decembrie 2001. Astfel, rata inflaţiei înregistra o valoare (estimatã) de 54,2%, iar deprecierea leului
în raport cu dolarul american era de 52,2%. Câştigurile aduse de plasamentele monetare în aceeaşi
perioadã au avut urmatoarele valori: 68,4% pentru depozitele bancare (au fost luate în calcul
dobânzile maxime ce puteau fi obţinute de persoanele fizice; dobânda a fost capitalizatã lunar) şi
80,4% pentru certificatele de trezorerie pentru persoanele fizice(capitalizare la trei luni).
Indicele IFM, ce exprimã evoluţia medie a fondurilor mutuale româneşti, a înregistrat în

perioada menţionatã o performanţã de +68,5%. Piaţa de capital a evoluat în urmãtorii parametri:
+44,2%pentru indicele BET şi +19,2% pentru indicele RASDAQ-C, ce exprimã evoluţia medie a
pieţei extrabursiere RASDAQ. Dupã şase ani de la înfiinţare Internaţional Leasinga derulat şi o
emisiune publicã secundarãde vânzare de acţiuni devenind societate deschisã. În continuare se
intenţioneazã listarea acţiunilor societãţii pe piaţa RASDAQ.
Internaţional Leasing SA, societate privatã cu capital integral românesc, a desfãşurat o oferta
publicã pentru vânzarea unui numãr de 88.000 obligaţiuni garantate. Acestea aduc deţinatorilor un
câştig de 60% an prin dobândã platita (pe o perioada de 18 luni), iar la scadenţã va fi rambursatã
valoarea nominalã obligaţiunilor. Emisiunea Internaţional Leasing a fost a doua ofertã publicã de
obligaţiuni din România (dupã emisiunea Siderca) şi prima emisiune publicã de obligaţiuni a unei
societãţi private romãneşti. Consultantul şi managerul sindicatului de intermediere pentru aceastã
emisiune a fost SVM Intercapital Invest SA.Caracteristicile emisiunii sunt:
Clasa obligaţiuni obligaţiuni corporatiste
Emitent SC Internaţional Leasing SA

Numar obligaţiuni emise 88.000 obligaţiuni
garantate, nominative, dematerializate,
Tipul obligaţiunilor
convertibile
Garantul emisiunii Grupul de Asigurari Roman "Grup AS"

Valoare nominalã 25.000 lei
Preţ de emisiune 23.750 lei
Marja de intermediere 1.250 lei
Preţ de vânzare 25.000 lei

Conversia la scandenţã 5 actiuni pentru o obligatiune detinuta
Valoare
2.200.000.000 lei
totală a împrumutului
Perioada de subscripţie 2-21 mai 2000
Suma minimã subscrisã 1.000.000 lei (40 obligaţiuni)
Deţinere maximã 30% din emisiune (26.400 obligaţiuni)

Rata şi plata dobânzii 60%/an platibilã trimestrial
Datele de referinţã pentru 31/08/2000, 30/11/2000, 28/02/2001,

Plata dobânzii 31/05/2001, 31/08/2001 şi 30/11/2001
Durata de viaţã a 18 luni (1 iunie 2000 - 30 noiembrie

obligaţiunilor 2001)
Răscumpãrarea la valoarea nominalã (25.000 lei) sau

obligaţiunilor la scadenţã prin conversie în acţiuni
Emisiunea a fost autorizatã de Comisia Naţionalã a Valorilor Mobiliare prin decizia nr.
863/20.04.2000; amendamentul la prospect a fost autorizat de CNVM cu decizia 978/26.04.2000.
În prezent se intenţioneazã listarea obligaţiunilor pe piaţa RASDAQ, dupa ce Comisia de Înscriere
la Cota Bursei a refuzat listarea la bursã a acestora. În cazul în care obligaţiunile vor ajunge pe
piaţa RASDAQ, emisiunea Internaţional Leasing va fi prima emisiune de obligaţiuni tranzacţionatã
din România. Este de menţionat cã, pânã în prezent nu s-a tranzacţionat nici o emisiune de
obligaţiuni la bursã sau RASDAQ. Emisiunea este asiguratã de cãtre Grupul de Asigurari
Roman "Grup AS" prin poliţa de risc financiar nr. 54000222
Fondurile obţinute în urma ofertei publice au fost utilizate pentru dezvoltarea activitãţii societãţii
prin lărgirea bazei de clienţi şi diversificarea ofertei de leasing. Efectele utilizãrii acestor fonduri
împrumutate se vor reflecta în creşterea cifrei de afaceri şi a indicatorilor de rentabilitate ai
societãţii.
La scadenţã, posesorii a minim 400 obligaţiuni pot opta pentru utilizarea sumelor aferente
obligaţiunilor ca plãţi pentru un contract de leasing cu S.C. “Internaţional Leasing” S.A.
beneficiind în acest sens de o reducere de 3% din valoarea contractului faţã de oferta stabilã.
Consideraţii generale despre avantajele obligaţiunilor „Internaţional Leasing” -

rentabilitate, risc şi lichiditate
Rata dobânzii anuale de 60% oferitã de Internaţional Leasing pentru obligaţiunile emise în
perioada 2-21 mai, situeazã plasamentul în aceste obligaţiuni în rândul celor mai rentabile
plasamente disponibile pe piaţa financiara a României la acest moment. Astfel, în primele

patru luni ale anului curent pieţele organizate de tranzacţionare a acţiunilor (Bursa de Valori şi
Rasdaq) au înregistrat evoluţii dezamãgitoare, investiţia în acţiunile cotate neaducând
performante pe mãsura riscurilor asumate; evoluţia bunã a fondurilor mutuale s-a continuat, însã
randamentul acestora este în scãdere, corespunzãtor cu reducerea rentabilitãţii plasamentelor
monetare ale majoritãţii fondurilor. Comparativ, pentru o perioadã de patru luni, randamentul
obligaţiunilor Internaţional Leasing depãşeste toate tipurile de plasamente menţionate anterior:
Indicator Rentabilitate pe primele 4 luni 2000

Variaţie Indice BET-C la Bursa de Valori -0,02%
Variaţie Indice BET la Bursa de Valori +9,74%
Variaţie Indice Rasdaq-C pe piata Rasdaq -16,82%
Variaţia Indicelui Fondurilor Mutuale IFM +15,90%
Instrument Financiar Dobanda pe 4 luni

Obligatiuni International Leasing 20%
Randamentul obligaţiunilor Internaţional Leasing depaşeşte şi performanţele instrumentelor

monetare. Astfel, rentabilitatea acordata de Ministerul de Finanţe la titlurile de stat a înregistrat o
scădere continuă de la începutul anului şi până în prezent, astfel încât la licitaţia de titluri emise
pe 6 luni (pentru persoane juridice) din 2 mai 2000 această rentabilitate se ridică la numai 45%/an
(şi este de aşteptat ca aceste valori să scadă în continuare). Pentru comparabilitate cu tabelele
anterioare, pentru o perioadă de 4 luni această rentabilitate a titlurilor de stat ar fi de numai 15%.
În ceea ce priveşte dobânzile acordate la depozitele persoanelor fizice de către băncile
comerciale, situaţia se prezintă în mod asemănător, nivelul acestora situându-se între 40-45%/an
(13-15% pe patru luni) şi fiind de asemenea în scadere, în timp ce dobânzile pe piaţa interbancară
înregistrează valori şi mai scăzute în prezent (în jurul a 30%/an, adică 10% pe patru luni).
Investiţia în obligaţiunile Internaţional Leasing este avantajoasă şi din punct de vedere al
riscul2ui. În primul rând, riscul unei asemenea investiţii este mult inferior investiţiei în acţiuni
cotate, având în vedere fluctuaţiile pe care le poate înregistra cursul acestora din urmă, în timp ce,
în cazul obligaţiunilor, suma investită iniţial este returnată integral la scadenţă (chiar dacă, pe
perioada de cotare la bursă a obligaţiunilor, cursul înregistrează valori mai mici decât valoarea
nominală), înregistrându-se în plus un venit sigur, sub forma dobânzii. Riscul obligaţiunilor
este mai mic şi decât riscul investiţiei în fondurile mutuale (ale căror performanţe pe primele 4
luni s-au apropiat cel mai mult de rentabilitatea obligaţiunilor, după cum am văzut anterior), în
condiţiile în care creşterea valorii unităţilor de investiţie ale fondurilor nu este garantată în nici un
fel, aceste unităţi putând înregistra chiar şi scăderi ale valorii (fară a mai menţiona posibilitatea
intrării în criza a unui fond, posibilitate care în cazul obligaţiunilor nu există, riscul de neplată al
emitentului fiind acoperit de asigurator).
Astfel, riscul investiţiei în obligaţiuni este destul de redus, acesta fiind comparabil cu
plasamentele monetare (depozite bancare), atât acestea din urma cât şi obligaţiunile încadrându-
se în categoria instrumentelor financiare cu venit fix.
În ceea ce priveşte lichiditatea investiţiei în acţiuni (posibilitatea de vânzare rapidă a acestora),
aceasta va fi asigurată prin cotarea la bursă a obligaţiunilor, asigurând o piaţă organizată de
tranzacţionare a acestor instrumente, piaţa care nu există, de exemplu, în cazul unor instrumente
precum titlurile de stat sau certificatele de depozit. Trebuie menţionat şi nivelul minim al
investiţiei - de numai 1.000.000 lei, care face obilagţiunile accesibile tuturor investitorilor
interesaţi, care nu sunt nevoiţi să investească sume mari de bani pentru acest tip de instrument.
Data de 31 august 2000 a constituit data de referinţã pentru plata primei tranşe a dobânzilor
obligaţiunilor Internaţional Leasing. Investitorii în obligaţiuni au primit dobânda aferentă
perioadei 1 iunie – 31 august 2000, dobândă ce reprezintă (pentru această perioadă) un procent
fix de 15% din suma investită. Cu alte cuvinte, pe parcursul lunilor iunie-august, rentabilitatea în
obligaţiunile Internaţional Leasing a fost de 15%.
Această valoare reprezintă un caştig destul de bun pentru investitori, depăşind rata inflaţiei pe
cele trei luni analizate (9,1%) şi deprecierea monedei naţionale faţă de USD (10,7% pe aceeaşi
perioadă), asigurând astfel un câştig de 3,95% în dolari pe cele trei luni, ceea ce ar reprezenta un
caştig în dolari de 15,8% pe an. Dobânzile acordate de băncile comerciale la depozitele pe 3 luni
se încadrau între 7,5% şi 11% (pentru trei luni de zile). În ceea ce priveşte investiţia în titlurile de
stat, emisiunea lansată de Ministerul de Finanţe chiar pe data de 1 iunie a avut un randament
mediu de 11,4% pe 3 luni de zile.

Investiţia in obligaţiuni a fost mai rentabilă şi decât cea în fondurile mutuale, rentabilitatea
acesteia din urmă fiind legată de evoluţia pieţei monetare. Indicele Fondurilor Mutuale IFM a
înregistrat o creştere de 9,4% în cele trei luni analizate.
Obligaţiunile Internaţional Leasing, ca instrumente ale pieţei de capital, au reprezentat o
investiţie foarte bună în comparaţie cu acţiunile cotate pe cele două pieţe. Astfel, în perioada
analizată (1 iunie – 31 august), indicele BET (ce monitorizează evoluţia celor mai bune acţiuni
cotate la categoria I a Bursei de Valori) a înregistrat o scădere de 10,3%, indicele BET-C (ce
monitorizează evoluţia tuturor acţiunilor cotate la Bursa de Valori) o scădere de –5,2% iar
indicele RASDAQ-C (ce monitorizează evoluţia tuturor acţiunilor listate pe Rasdaq) o creştere de
numai 0,4%. În plus, riscul obligaţiunilor Internaţional Leasing este mult redus în comparaţie cu
cel al acţiunilor: dobânda obligaţiunilor reprezintă un venit fix, plătit investitorilor în orice
condiţii, în timp ce eventuala creştere a cursului acţiunilor reprezintă numai o posibilitate,
investiţia în acţiuni fiind caracterizată printr-un risc mult mai mare decat cea în obligaţiuni.
Tabloul randamentelor comparate pentru aceste investiţii se prezintă astfel (toate procentele sunt
pentru perioada 1 iun - 31 aug):
Sursã:www.leasing.ro
Data de 30 noiembrie 2000 a constituit data de referinţă pentru plata celei de-a doua tranşe a
dobânzilor obligaţiunilor Internaţional Leasing. Investitorii în obligaţiuni au primit dobânda
aferentă perioadei 1 septembrie – 30 noiembrie 2000, reprezentând 15% din valoarea investiţiei
iniţiale. Astfel, randamentul investiţiei în obligaţiunile Internaţional Leasing se ridică la 30%

pentru primele 6 luni de desfăşurare a împrumutului (perioada 1 iunie – 30 noiembrie).
Deprecierea monedei naţionale s-a ridicat la 22,5%, conferind investiţiei în obligaţiuni o
rentabilitate foarte bună calculată în dolari. Pentru aceeaşi perioadă (iun-nov), rata inflaţiei a
înregistrat o valoare estimată între 18 si 20%. Emisiunile de titluri de stat desfaşurate pe această
perioadă au înregistrat rentabilităţi cuprinse între 38 şi 52% pe an (deci între 19 si 26% pe 6 luni),
toate acestea situându-se sub rentabilitatea obligaţiunilor Internaţional Leasing. În ceea ce
priveşte dobânzile acordate de băncile comerciale pentru depozite, acestea se situează în prezent
în jurul a 40-42%/an (20-21% pe 6 luni).
Investiţia în obligaţiunile Internaţional Leasing s-a menţinut în continuare mai eficientă decât cea
în fondurile mutuale. Pentru perioada 1 iunie – 30 noiembrie 2000, indicele IFM ce
monitorizează evoluţia fondurilor mutuale româneşti s-a apreciat cu 20,21%. În ceea ce priveşte
evoluţia pieţei de capital pe perioada amintită, aceasta a fost mult mai slabă. Astfel, indicele BET
(ce urmareşte evoluţia celor mai importante 10 acţiuni cotate la bursă) a înregistrat o scădere cu
3,95%, indicele BET-C (ce urmareşte evoluţia tuturor acţiunilor listate la bursă) o scădere cu
0,32%, indicele ISIF (ce urmareşte evoluţia acţiunilor SIF) o scădere cu 7,13% iar indicele
RASDAQ-C al pieţei extrabursiere o scădere cu 1,58%. Este de menţionat că, performanţele
investiţiei în obligaţiunile Internaţional Leasing au fost obţinute în condiţii de risc considerabil
mai redus decât riscul actiunilor listate.
Tabloul indicatorilor prezentaţi mai sus pentru perioada 1 iunie - 30 noimebrie 2000 se prezintă
astfel:
Data de 28 februarie 2001 a fost data de referinţă pentru plata celei de-a treia tranşe a
dobânzilor obligaţiunilor Internaţional Leasing. Investitorii în obligaţiuni au primit dobanda
aferentă perioadei 1 decembrie 2000 – 28 februarie 2001, reprezentând 15% din valoarea
investiţiei iniţiale. Astfel, randamentul investiţiei în obligaţiunile Internaţional Leasing se ridică
la 45% pentru primele 9 luni de desfăşurare a împrumutului (perioada 1 iunie 2000 - 28 februarie
2001).
Ceilalţi indicatori ai pieţei financiare au evoluat astfel, în perioada menţionata (iun 2000 – feb
2001): Deprecierea monedei naţionale s-a ridicat la 30,7% în timp ce rata estimată a inflaţiei pe
aceeaşi perioadă se situează în jurul a 30%. Emisiunile de titluri de stat pentru populaţie au
înregistrat o rentabilitate anuală situată între 40% şi 44% (adică 30% şi 33% pe 9 luni). În ceea ce
priveşte dobânzile acordate de bancile comerciale pentru depozite, acestea se situează în prezent
în jurul a 30-40%/an (22,5%-30% pe 9 luni).
Investiţia în obligaţiunile Internaţional Leasing s-a menţinut în continuare mai eficientă decât cea
în fondurile mutuale. Pentru perioada iunie 2000 – februarie 2001, indicele IFM ce monitorizează
evoluţia fondurilor mutuale româneşti s-a apreciat cu 31,3%. În ceea ce priveşte evoluţia pieţei de
capital pe perioada amintită, aceasta a fost mult mai slabă. Astfel, indicele BET a înregistrat o
creştere de 13,4%, indicele BET-C o creştere de 16,8%, indicele ISIF (ce urmăreşte evoluţia
acţiunilor SIF) o creştere de 4,0%, iar indicele RASDAQ-C al pieţei extrabursiere o creştere cu
4,1%.
Tabloul indicatorilor prezentaţi mai sus pentru perioada iunie 2000 – februarie 2001 se prezintă
astfel:
Pe data de 1 iunie 2001 s-a împlinit un an de derulare a împrumutului obligatar al Internaţional

Leasing. Pe această perioadă de 1 an de zile Internaţional Leasing a plătit o dobândă de 60% tuturor
deţinătorilor de obligaţiuni (31 mai este data de referinţă pentru plata celei de-a patra tranşe
trimestriale a dobânzilor).
Investiţia în obligaţiunile Internaţional Leasing a fost mai eficientă decât toate tipurile de investiţii
financiare disponibile persoanelor fizice în ultimul an. Astfel, rata inflaţiei pe perioada 1 iunie 2000
– 31 mai 2001 a fost de 37,5% ceea ce conferă obligaţiunilor Internaţional Leasing o rentabilitate
în termeni reali de 16,3% pe an. Devalorizarea monedei naţionale faţă de dolarul american a fost
în aceeaşi perioadă de 38,6%. În aceste condiţii, dobânda obligaţiunilor Internaţional Leasing
exprimată în dolari a fost de 15,4% pe an.
Plasamentele monetare au avut o eficienţă mult redusă faţă de dobânda obligaţiunilor Internaţional
Leasing. Astfel, randamentul mediu al titlurilor de stat pentru populaţie s-a situat în ultimul an la
42,6%, în timp ce media dobânzilor acordate de banci la depozitele persoanelor fizice s-a situat cu
câteva procente sub aceasta valoare. Investiţia în fondurile mutuale a adus o creştere medie pe
ultimul an de 43,6% (conform cu indicele IFM al pieţei fondurilor mutuale).
În ceea ce priveşte investiţia în acţiuni listate pe bursa şi Rasdaq, rentabilitatea acesteia a fost mult
sub cea a obligaţiunilor Internaţional Leasing. Evoluţia comparată a acestor indicatori pe ultimul
an este urmatoarea:
Obligaţiunile Internaţional Leasing ajung la maturitate la sfarsitul lunii noiembrie anul curent.
La începutul lunii septembrie International Leasing a plătit cea de-a cincea tranşă a dobânzilor
obligaţiunilor emise prin ofertă publică în luna mai 2000. Pe cele 15 luni de derulare a
împrumutului (1 iunie 2000 – 31 august 2001) aceste instrumente au adus investitorilor o
rentabilitate foarte bună în comparaţie cu celelalte alternative de investire a banilor pe piaţa
financiară românească - caştigul obţinut de deţinătorii de obligaţiuni în aceste 15 luni a fost de 75%
din suma investită.
Prin comparaţie, rata inflaţiei în această perioadă a fost de 44,6%, iar deprecierea leului fată de
dolar a fost de 45,1%. (astfel, dobanda obligaţiunilor exprimată în dolari a fost de 20,5% pe 15
luni, deci 16,4% pe an); dobânda medie la depozitele bancare ale persoanelor juridice a fost de
36,5% iar randamentul mediu al titlurilor de stat pentru persoane juridice de 46,2%
Faţă de randamentul investiţiei în obligaţiuni, de 75%, în aceeaşi perioada iun 2000 – aug 2001
randamentul mediu al fondurilor mutuale exprimat prin indicele IFM a fost de 56,7%, evoluţia
medie a acţiunilor listate la bursa de valori exprimată prin indicele BET a fost de 47,8%, iar a
acţiunilor listate pe Rasdaq exprimată prin indicele Rasdaq-C de 17,9%. Acţiunile celor 5 SIF-uri
au înregistrat o evoluţie foarte bună în ultimele 3 luni, randamentul mediu al acestora exprimat prin
indicele ISIF ridicându-se la de 118,6% (pe ultimele 15 luni).
Analiza investiţiei in obligaţiunile Internaţional Leasing trebuie sa ţină cont şi de riscul acestei
investiţii. Astfel, acest risc este mai mic decât cel al investiţiei în acţiuni, obligaţiunile aducând un
venit fix exprimat prin dobândă şi fiind garantate de o societate de asigurări. Investiţia în acţiuni,
pe de alta parte, beneficiază de un risc mai ridicat, evoluţia preţurilor acţiunilor în piaţă şi
eventualele dividende neputând fi prevazute cu exactitate şi nefiind garantate în nici un fel.
Evoluţia comparată pe ultimele 15 luni a indicatorilor menţionaţi se prezintă astfel:
Pe data de 30/11/01 este scadentă împrumutului obligatar al Internaţional Leasing. În prima
saptămână a lunii decembrie a avut loc plata ultimei tranşe a dobânzilor, împreună cu valoarea
nominală a obligaţiunilor.
4.3. Specificaţiile contractelor de leasing încheiate de S.C. “Internaţional

Leasing” S.A. şi metodologia de calcul a ratelor de leasing
Derularea unui contract de leasing financiar încheiat de societatea “Internaţional Leasing”

S.A.,în calitate de locator, se efectuează conform condiţiilor contractuale, anexate la acesta:
ART. 1- Modalităţi de plată
1.1. Obligaţiile de plată reieşite din contract se vor efectua de către utilizator către
locator prin transfer bancar în contul indicat de acesta. Transformarea obligaţiilor de plată
din valută în lei se face la cursul afişat de BNR. Diferenţele de curs dintre cel din ziua plăţii
şi cel din ziua încasării de către locator, mai mari de 2% se regularizează de părţi prin
achitarea diferenţei către partea dezavantajată.
1.2. Eşalonarea plăţiilor este următoarea:
 Avansul, sau rata 1 cum se mai numeşte, la care se adaugă comisionul de administrare
plus TVA conform prevederilor legale în vigoare la data efectuării plăţii şi asigurarea
Ful Casco pe 12 luni, în cel mult 5 zile de la semnarea contractului.
 Rata 2 şi următoarele, la care se adaugă TVA conform prevederilor legale în vigoare la
data efectuării plăţii, sunt scadente lunar, începând cu luna următoare predării-primirii
autovehiculului.
1.3.Ratele de leasing se vor plăti fără nici un fel de scăderi (comisioane şi speze bancare,
impozite, taxe, etc.). În cazul în care, sumele încasate de locator sunt afectate de scăderi,
utilizatorul va plăti o sumă corespunzătoare, astfel încât locatorul să primească întrega
valoare a plăţilor convenite în contract.
ART. 2-Garanţii de plată
2.1.Pentru rata 2 şi următoarele, utilizatorul va emite câte un Bilet la Ordin pentru fiecare
dintre acestea, în favoarea locatorului, în cuantumul stabilit în graficul de eşalonare a
plăţilor.
2.2.Termenul scadent înscris în Biletul la Ordin, va fi data plăţii, la care se adaugă o
perioadă de 21 de zile începând cu ziua următoare celei ce reprezintă data exactă a plăţii.
2.3.Plata la scadenţă a oricărei rate de leasing, pentru care s-a emis unul din Biletele la
Ordin, va duce, la restituirea Biletului la Ordin emis pentru acea rată plătită.
2.4. Orice modificare a băncii şi a contului utilizatorului trebuie notificată în scris
locatorului, în termen de 10 zile. Utilizatorul înţelege şi este de acord să predea locatorului
alte Bilete la Ordin pentru ratele care nu au ajuns la scadenţă.
2.5. Utilizatorul ia act şi înţelege că Biletele la Ordin sunt emise numai pentru garantarea
ratelor de leasing la întreaga valoare şi la termene şi ca recuperare pe această cale de către
locator a contravalorii ratelor de leasing restante nu îl scuteşte pe utilizator de îndeplinirea
celorlalte obligaţii contractuale asumate.
ART.-3 Relaţia cu furnizorul. Termen de livrare

3.1. Utilizatorul nu poate ridica pretenţii ca locatorul să achiziţioneze obiectul leasingului

în alte condiţii decât Condiţiile Generale de vânzare ale furnizorului.
3.2. Utilizatorul şi-a ales obiectul leasingului în conformitate cu propriile necesităţi
funcţionale.
3.3. Termenul de livrare este de cel mult 30 de zile de la încasarea de locator a ratei 1 şi a
comosionului de administrare.
ART. 4- Predarea-primirea
4.1. Utilizatorul va prelua obiectul leasingului în termenul prevăzut la articolul 3.3.

4.2. Locul predării-primirii, va fi România, Bucureşti, bulevardul Expoziţiei, nr. 2, sect.1.
4.3. Predarea-primirea obiectului leasingului se face numai de către reprezentantul
legal/autorizat al utilizatorului şi numai la prezentarea unei confirmări scrise, a
împuternicirii de reprezentare.
4.4. Predarea-primirea obiectului leasingului se consemnează într-un proces verbal care
atestă condiţia conformă cu caracteristicile tehnice şi funcţionabilitatea obiectului
leasingului. La predare-primirea obiectului leasingului utilizatorului I se va înmâna o cheie,
urmând ca la sfârşitul perioadei de leasing, să o restituie sau, după caz, să primească setul
complet pentru autovehiculul ce a făcut obiectul leasingului, în funcţie de opţiunea pe care
înţelege să o exercite conform articolului 13.1. Locatorul va păstra până la sfârşitul
termenului contractului de leasing cartea de identitate (CIV) şi un set de chei originale ale
autovehiculului.
4.5.Predare- primirea obiectului leasingului, este admisă numai cu îndeplinirea de către
utilizator a următoarelor condiţii:
 Existenţa poliţei de asigurare Full Casco pentru primele 12 luni (poliţa este achitată de
utilizator, încheiată de locator pe numele său şi cesionată în favoarea finanţatorului).
 Predarea Biletelor la Ordin conform articolului 2 din contractul de leasing.
4.6. Predarea-primirea obiectului leasingului va fi efectuată cel târziu în zece zile de la
avizarea făcută de locator.
4.7. Perioda de leasing începe odată cu predarea-primirea. Dacă utilizatorul întârzie

preluarea obiectului leasingului, perioada de leasing va începeîn ziua în care trebuia
efectuetă predarea-primirea.
ART. 5- Mentenanţă, întreţinere
5.1. Utilizatorul va folosi obiectul leasingului în mod corespunzător, şi-l va păstra într-o
stare de funcţionare şi estetică ireproşabile.
5.2. Obiectul leasingului va fi întreţinut de utilizator conform prescripţiilor furnizorului,
numai în ateliere autorizate de locator. Costurile reparaţilor, neacoperite de garanţie sau
rezultând din întreţinerea în ateliere care nu sunt autorizate de locator, sunt în sarcina
exclusivă a utilizatorului. Locatorul, are un drept de retenţie asupra obiectului leasingului,
până la achitarea integrală a contravalorii reparaţiilor ale căror costuri nu sunt acoperite de
garanţie sau se datorează neîntreţinerii în starea prevăzută la punctul 5.1. Locatorul va putea
interveni, putând chiar să ridice obiectul contractului de leasing, dacă instrucţiunile de
utilizare şi întreţinere nu sunt respectate de utilizator.
ART. 6- Proprietate
6.1. Locatorul rămâne proprietarul obiectului leasingului pe toată durata contractului de

leasing.
6.2. Cu toate acestea, riscurile şi beneficiile aferente dreptului de proprietate trec asupra
utilizatorului din momentul predării-primirii obiectului leasingului.
6.3. Locatorul garantează utilizatorului, sub condiţia respectării tuturor clauzelor
contractuale, liniştita folosinţă a obiectului leasingului.
6.4. Utilizatorul îşi asumă în mod irevocabil, pentru întrega perioadă a pezentului contract,
totalitatea costurilor, impozitelor şi taxelor care decurg din folosirea bunului în mod direct
sau prin prepuşii săi, precum şi asigurarea continuităţii plăţilor ratelor de leasing, până la
achitarea integrală a valorii acestora şi, după caz, a valorii reziduale.
6.5. Utilizatorul se obligă să menţină obiectul leasingului liber de orice obligaţii faţă de
terţi, fiindu-i interzisă transformarea obiectului leasingului într-o parte componentă
esenţială sau accesorie a unui obiect cu altă destinaţie, precum şi grevarea de orice sarcini
a obiectului leasingului, fără acordul scris al locatorui. Utilizatorul trebuie să se opună
oricăror măsuri executorii şi pretenţii ale terţilor asupra obiectului leasingului şi să anunţe
imediat în scris locatorul despre aceasta.
6.6. Modificările şi adăugirile aduse obiectului leasingului, care schimbă considerabil
capacitatea de funcţionare şi întreţinere a acestuia, precum şi cele care ţin de estetica
obiectului leasngului, sunt permise numai cu acordul scris al locatorului.
6.7. Utilizatorul va permite locatorului verificarea periodică a stării şi a modului de
exploatare a obiectului leasingului. În acest sens locatorul va da un preaviz de 24 de ore.
Dacă în urma verificării se constată că obiectul leasingului a fost exploatat sau întreţinut în
condiţii neconforme cu clauzele contractului de leasing, locatorul are dreptul la renunţarea
extraordinară, cu aplicarea tuturor consecinţelor ce decurg din exercitarea dreptului de
renunţare extraordinară prevăzut la articolul11.
ART. 7- Asigurări
7.1. Costurile ocazionate de asigurarea obiectului leasingului sunt în totalitate în sarcina

utilizatorului.
7.2. Asigurarea Full Casco va fi încheiată de locator şi va fi plătită de utilizator, înaintea
predării-primirii obiectului leasingului, pentru primele 12 luni şi va fi cesionată
finanţatorului.
7.3. Utilizatorul se obligă în mod irevocabil să plătească prima de asigurare pentru al doilea
an, dacă este cazul, sub sancţiunile prevăzute de punctul 11.4.
7.4. În situaţia în care, cu acordul locatorului, utilizatorul va folosi obiectul leasingului pe
o perioadă limitată în afara României, acesta este obligat să încheie direct cu societatea de
asigurări şi să achite integral poliţa de asigurare full-casco internaţională pentru această
întreagă perioadă. Acordul locatorului nu poate fi dat utilizatorului dacă acesta are datorii
faţă de S.C. ”Internaţional Leasing” S.A.
ART. 8- Asumarea riscului
8.1. Utilizatorul îşi asumă riscul în cazul deteriorării, daunei totale sau furtului neacoperite
de poliţa de asigurare. În aceste cazuri, utilizatorul trebuie să plătească locatorului valoarea
neachitată a obiectului leasingului în maximum 5 zile de la răspunsul scris al societăţii de
asigurări vis-à-vis de neacoperirea poliţei de asigurare a daunei totale, deteriorării sau
furtului obiectului leasingului. Utilizatorul are obligaţia de a achita taxele vamale la valoare
astabilită de organele vamale de la biroul la care s-au efectuat operaţiunile de import
conform legii. După ce această plată a fost efectuată, utilizatorul va devenii proprietarul
echipamentului şi va avea dreptul să caute orice modalitate de compensare, permisă de
legile româneşti, pentru echipamentul furat, pierdut sau distrus.
8.2. În caz de daună totală sau furt, locatorul va putea returna utilizatorului, din suma totală
a plăţilor efectuate de acesta în cadrul contractului de leasing şi contravaloarea despăgubirii
de la societatea de asigurări, diferenţa ce depăşeşte valoarea contractului de leasing, în
scopul încheierii unui nou contract de leasing.
ART. 9- Garanţie
9.1. Locatorul cedează utilizatorului, toate pretenţiile de garanţie legale sau convenţionale
rezultate din contractul de leasing, asupra obiectului leasingului, cât şi pretenţiile
suplimentare de garanţie faţă de furnizor. Utilizatorul acceptă fără rezerve cesiunea şi se
obligă să valorifice aceste pretenţii în nume propriu.
9.2. Eventualele vicii sau defecte ale obiectului leasingului nu influenţează obligaţia
utilizatorului de plată a ratelor de leasing şi a celorlalte obligaţii de plată asumate prin
contractul de leasing, la scadenţă şi la întreaga valoare.
ART. 10- Întârzierea plăţilor
10.1 În cazul în care, utilizatorul întârzie cu mai mult de 5 zile lucrătoare la plata obligaţiilor
pecuniare ce rezultă din contractul de leasing, este obligat să plătească începând din ziua
scadenţei, o penalitate de 0,2% pe zi de întârziere aplicată sumelor scadente, fără ca totalul

penalităţilor să poată depăşi valoarea asupra cărora sunt calculate.
ART. 11- Renunţare, retragere
11.1. Locatorul se poate retrage din contractul de leasing dacă obligaţia de plată a ratei1 nu
este îndeplinită în termen de 10 zile de la semnarea contractului de leasing.
11.2. În cazul retragerii prin invocarea punctului 11.1, partea îndreptăţită este absolvită de
toate obligaţiile care rezultă din contractul de leasing.
11.3. După începerea perioadei de leasing, renunţarea şi retragerea sunt excluse. Dreptul de
renunţareextraordinară al locatorului se păstează.
11.4. Renunţarea extraordinară pentru locator poate intervenii în următoarele cazuri:
 Întârzierea în efectuarea plăţii a două rate de leasing consecutive cu mai mult de 30 de
zile;
 Neîndeplinirea obligaţiilor legate asiguraea obiectului contractului de leasing;
 În cazul unei daune totale sau furt neacoperite de poliţa de asigurare;
 Insolvabilitatea utilizatorului;
11.5. În cazul retragerii sau renunţării extraordinare, utilizatorul este obligat să plătească
locatorului daune-interese.
11.6. În cazul retragerii sau renunţării extraordinare, contractul de leasing este reziliat de
plin drept, fără nici o formalitate preliminară şi fără punerea în întârziere cu privire la
îndeplinirea de către locator a obligaţiilor asumate prin contractul de leasing. Utilizatorul
se obligă în mod irevocabil să returneze obiectul leasingului locatorului, suportând toate
costurile de returnare către locator sau furnizor.
11.7. Dacă utilizatorul întârzie returnarea obiectului leasingului, locatorul este îndreptăţit
să-l recupereze şi să intre în posesia acestuia fără somaţie suplimentară, în baza dreptului
său de proprietate şi a prezentului contract care constituie titlu executoriu. Utilizatorul
înţelege şi se obligă încă de la semnarea contractului de leasing să nu se opunăîn nici un fel
acestei recuperări.
ART. 12- Retenţie, cedare

12.1 Utilizatorul renunţă faţă de locator la orice drept de retenţie ce poartă sau ar putea
purta asupra obiectului leasingului-proprietate a locatorului.
12.2. O cedare a drepturilor şi pretenţiilor ce rezultă din contractul de leasing către terţi se
exclude. Excepţie este cazul în care utilizatorul are acordul prealabil şi scris al locatorului.
12.3. Locatorul îşi rezervă dreptulde cedare a drepturilor şi pretenţiilor decurgând din
contractul de leasing, în special în scopuri de refinanţare.
12.4. Dacă în timpul derulării contractului de leasing locatorul vinde bunul care face
obiectul leasingului, unui terţ finanţator, acesta din urmă va fi legat de aceleaşi obligaţii
contractuale ca şi locatorul (vânzătorul), care rămâne garant al îndeplinirii tuturor
obligaţiilor faţă de utilizator.
ART. 13- Vânzare,returnare, prelungire
13.1. Cu 15 zile înainte de terminarea perioadei de leasing, cu condiţia ca toate ratele de

leasing sau orice alte obligaţii de plată să fi fost achitate de către utilizator, acesta va putea
notifica în scris locatorului despre intenţia sa de a exercita una din cele trei opţiuni:
 Să cumpere obiectul leasingului achitând valoarea reziduală stabilită în contract, cu 30
de zile înainte de terminarea perioadei de leasing;
 Să returneze obiectul leasingului către locator cu suportarea costurilor de returnarecătre
locator sau furnizor, în condiţiile communicate de locator;
 Să solicite prelungirea contractului de leasing, ratele de leasing urmând a fi negociate
ulterior. În cazul prelungirii contractului de leasing, prevederile acestui contract vor fi
aplicabile în continuare sub rezerva dispoziţiei punctului 15.3;
13.2. Dacă utilizatorul optează pentru cumpărarea obiectului leasingului, în măsura în care
toate celelalte obligaţii decurgând din contract au fost îndeplinite de fiecare dintre
părţi,locatorul se obligă expres ca, la expirarea contractului de leasing,să transfere
utilizatorului dreptul de propriate asupra bunului ce a făcut obiectul contractului de leasing.
13.3. Transferul de proprietate se va face de către locator după ce utilizatorul a achitat
valoara reziduală şi taxele vamale în vigoare (dacă e cazul) la data respectivă, precum şi
încheierea formalităţilor vamale de lichidare.
13.4. Dacă utilizatorul nu achită, sau achită parţial valoarea reziduală în termenul de 15 zile
de la exprimarea în scris a opţiunii de cumpărare, acesta este obligat să returneze obiectul
leasingului, în condiţiile prevăzute de articolul 14. Locatorul poate acorda în acest caz
specific un termen de graţie de încă 15 zile pentru ca utilizatorul să achite, după caz, restul
rămas de plată din valoarea reziduală sau valoarea reziduală integrală, dacă pe parcursul
perioadei de leasing ratele au fost plătite la scadenţă.
ART. 14- Returnarea obiectului leasingului
14.1. La expirarea perioadei de leasing sau în cazul încetării acestui contract indiferent de
motive sau dacă utilizatorul nu şi-a exprimat opţiunea de cumpărare sau de prelungire a
contractului de leasing, sau dacă şi-a exprimat opţiunea de cumpărare, fără ca aceasta să fie
urmată de plata integrală a valorii reziduale, utilizatorul va returna obiectul leasingului
locatorului în termen de 15 zile calculat de la data relevantă pentru fiecare dintre
cazurileenumerate , cu suportarea costurilor de returnarecătre locator sau furnizor, în
condiţiile în care vor fi notificate de către locator utilizatorului. Prevederile punctelor 11.5,
11.6 şi 11.7 vor fi aplicabile şi în acest caz.
14.2. Utilizatorul ia act în caz de neexecutare a obligaţiei de plată a ratelor de leasing la
întreaga valoare cu mai mult de 30 de zile de la termenul scadent, sau de neîndeplinire a
obligaţiior legate de asigurarea obiectului leasingului ori a obligaţiei de returnare a
obiectului leasingului, locatorul poate folosi mijloacele proprii pentru intrarea în posesia
obiectului leasingului.
14.3. Obiectul leasingului va fi returnat în starea prevăzută la articolul 5, incluzând şi uzura
normală, cheltuielile determinate de o astfel de returnare, care include atât cheltuielile de
transport cât şi cheltuielile de reparaţie, fiind suportate de către utilizator. În cazul returnării
obiectului contractului acesta trebuie să fie într-o stare ireproşabilă din punct de vedere
tehnic şi estetic, iar pentru kilometrii ce depăşesc parcursul anual stabilit la 60.000 km.,
utilizatorul va plătii o despăgubire de 0,4 USD/ km.
14.4. Până la restituirea efectivă a obiectului leasingului către locator, utilizatorul va
continua să plătească ratele de leasing sau alte sume scadente către locator conform
contractului de leasing, iar utilizatorul va suporta toate consecinţele oricăror daune cauzate
sau suferite de obiectul leasingului, chiar dacă aceste daune sunt cauzate de un accident sau
de un caz de forţă majoră.
ART. 15- Dispoziţii generale
15.1. Contractul de leasing şi legăturile juridice referitoare la acesta se supun dreptului

roman. Locul de jurisdicţie este Bucureşti.
15.2. Nu au fost realizate înţelegeri verbale. Toate înţelegerile necesită formă scrisă.
Modificarea unilaterală a contractului este interzisă.
15.3. Dacă o prevedere a acestui contract nu este aplicabilă juridic sau nu este executabilă,
nu se aduce atingere celorlalta dispoziţii. Într-un asemenea caz părţile se vor înţelege asupra
unei soluţii care să corespundă cel mai bine sensului şi scopului acestui contract.
15.4. Partea care cauzează un prejudiciu celeilalte părţi este ţinută a-l repara. Forţa majoră
uzual definită apără de răspundere partea care o invocă, sub condiţia comunicării celeilalte
părţi, a intervenţiei cazului de forţă majoră, în termen de 5 zile de la data producerii.
15.5. În cazul retragerii din contract a utilizatorului, din alte motive decât cele inserate la
articolul 11, acesta este obligat să acopere cheltuielile aferente obiectului contractului pe
perioada pînă la încheierea unui nou contract de leasing. Sursa acoperirii acestora este
avansul plătit. Eventuala diferenţă disponibilă va fi restituită în momentul încheierii noului
contract de leasing.
15.6. În conformitate cu legislaţia în vigoare, operatorii de transport şi interes public sau
folos propriu, care execută transporturi rutiere pentru care este necesară obţinerea de
licenţe, indiferent de capacitatea vehiculelor utilizate, au obligaţia de a dobândii licenţa de
transport într-un număr de exemplare corespunzător filialelor, sucursalelor, sau punctelor
de lucru proprii din alte judeţe, precum şi licenţa de execuţie, pe vehicul, pe categorii şi
tipuri de transport.
15.7. Orice modificare survenită în legislaţia română pe parcursul derulării contractului de
leasing,de natură a modifica nivelul taxelor existente (precum TVA, taxe vamale, etc.) sau
prin care intră în vigoare noi taxe, impozite sau prime de asigurare, este aplicabilă din
momentul intrării în vigoare şi conduce la modificarea corespunzătoare a contractului.
Elementele prezente într-un contract de leasing financiar încheiat de S.C. “Internaţional

Leasing” S.A., sunt următoarele:
 Obiectul leasingului;
 Valoarea de bază (VB)-care reprezintă preţul de furnizor, pentru bunurile achiziţionate pe
piaţa internă, sau preţul CIP, pentru bunurile achiziţionate din import. Preţul CIP este preţul
de achiziţie ce face obiectul contractului de leasing, exceptând taxele (taxele vamale ,
comisionul vamal, accizele, TVA);
 Perioada (T)- pe care este încheiat contractul de leasing. De obicei contractele se pot
încheia pe diferite termene (1-3 ani), în funcţie de cerinţa clientului;
 Avansul (A)- care se plăteşte la încheierea contractului de leasing şi se stabileşte în
proporţie de 15-35% din valoarea de bază a obiectului de leasing:
A= VB* procentul stabilit
 Dobânda de leasing (D)- care se stabileşte în funcţie de rata medie a dobânzii de pe piaţa
bancară;
 Valoarea reziduală (VR)- este valoare la care se va face transferul de proprietate asupra
bunului ce face obiectul leasingului, în cazul exprimării de utilizator a opţiunii de
cumpărare, la care se adaugă taxele de import în vigoare la data plăţii VR.. Se stabileşte ca
un procent din valoarea de bază (de obicei 20%):
VR= VB* procentul stabilit
 Ratele de leasing (Ri)- pe care utilizatorul trebuie să le achite periodic (de regulă lunar);
 Comisionul de administrare (Cad)- reprezintă cheltuielile de administrare pe care locatorul
le efectuează. Se stabilesc sub formă de rocent aplicat la valoarea de bază:
Cad= VB* procent stabilit
 Valoarea brută a contractulul (VBC)- reprezintă valoarea de bază a bunului care face
obiectul leasingului, la care se adaugă dobânda de leasing şi comisionul de admunistrare:
VBC= VB+ D+ Cad
Voi analiza în continuare, modalităţile de calcul a ratelor de leasing, precum şi esalonarea

plăţilor, pentru un contrat de leasing financiar cu următoarele caracteristici:
1) Obiectul leasingului: automobil RENAULT Laguna tip 1,8 (16 V)

2) Valoarea de bază: ……………………………………….13.500 USD
3) Durata contractului ……………………………………... 24 luni
4) Avansul …………………………………………………. 35%
A= VB* 35%= 13.500*35%

A= 4.725 USD
5) Valoarea reziduală ………………………………………... 20%
VR= VB* 20%= 13.500* 20%

VR= 2.700 USD
6) Comision de administrare…………………………………. 4%
Cad= VB* 4%= 13.500* 4%

Cad= 540 USD
7) Dobânda de leasing ………………………………………. 15%
Dlunară= Danuală/ T= 15%/ 24

D lunară= 1,25%
Dobâna cumulată= 1.688
8) Rata de leasing ………………………………………… 264 USD
Rl= VB- A- VR/ T-1

Rl= 13.500- 4.725- 2.700/ 24-1
Rl= 264 USD
9) Valoarea brută a contractului (fără TVA) …………… 15. 728 USD
VBC= VB+ D+ VR
VBC= 13.500+ 1.688+ 2.700
VBC= 15.728 USD
Graficul de eşalonare a plăţilor (monedă USD)
Nr. Val. Val. de Dobânda Cad Tot. de plată TVA Tot. plată cu
Crt. rată Rambursat (fără TVA) (19%) TVA
1. 4.725 - - 540 5.265 1000 6.265
2. 264 8.775 110 374 50 424
3. 264 8.511 106 371 50 421
4. 264 8.274 103 367 50 417
5. 264 7.983 100 364 50 414
6. 264 7.719 96 361 50 411
7. 264 7.455 93 357 50 407
8. 264 7.191 90 354 50 404
9. 264 6.927 87 351 50 401
10. 264 6.663 83 347 50 398
11. 264 6.399 80 344 50 394
12. 264 6.135 77 341 50 391
13. 264 5.871 73 338 50 388
14. 264 5.607 70 334 50 384
15. 264 5.343 67 331 50 381
16. 264 5.079 63 328 50 378
17. 264 4.815 60 324 50 374
18. 264 4.551 57 321 50 371
19. 264 4.287 54 318 50 368
20. 264 4.023 50 314 50 365
21. 264 3.759 47 311 50 361
22. 264 3.495 44 308 50 358
23. 264 3.321 40 304 50 355
24. 264 2.967 37 301 50 351
VR 2.700 2.700 2.700

Tot. 13.50 1.688 540 15.728 2.150 17.881
val 0
Ctr.
CONCLUZII
Dupã cum se poate desprinde din capitolele anterioare,industria de leasing a avut o evoluţie
acceleratã în plan mondial. Consacrat drept o cale de acces la tehnologii avansate şi de dezvoltare
a activitãţii în economiile ţãrilor dezvoltate, leasingul a intrat în economia ţãrii noastre prin
Ordonanţa de Urgenţã nr. 51/ 28 august 1997 privind operaţiunile de leasing şi societãţile de
leasing.
Leasingul se dovedeşte o formã accesibilã de privatizare a întreprinderilor de stat, fiind

adeseori o primã treaptã în acest proces complex, cu numeroase consecinţe social-economice.
Economia româneascã, care se aflã în faţa unor cerinţe de restructurare, modernizare şi orientare
spre o diversitate de tehnici manageriale de afaceri bazate pe eficienţã, poate folosii leasingul atât
în export, cât şi în import, ca o operaţiune comercialã ce poate întregii evantaiul larg de tehnici
comerciale contemporane, cât şi o formã accesibilã de privatizare, de valorificare a componentelor
şi responsabilitãţilor unor manageri pregãtiţi care nu dispun de capital
Având în vedere cã în aceastã perioadã, datoritã ratei inflaţiei, a nivelului dobânzilor la

resursele de finanţare care este ridicat, leasingul constituie o alternativã idealã pentru finanţarea pe
termen mediu şi lung a achiziţionãrii de utilaje strict necesare pentru modernizarea şi restructurarea
anumitor societaţi comerciale. În condiţiile actualei revoluţii tehnico-ştiinţifice, când înnoirea
produselor şi uzura moralã a maşinilor sunt deosebit de accelerate, leasingul se dovedeşte a fi o
alternativã deosebit de avantajoasã pentru obţinerea unor utilaje costisitoare necesare extinderii şi
modernizãrii economiei. Astfel, pe lângã faptul cã perioadele pentru care se închiriazã maşinile şi
utilajele sunt, de regulã, mai scurte decât cele care corespund duratei de exploatere a acestora, în
contractele de leasing se pot prevede clauze pentru înlocuirea operativã a unor utilaje depãşite
moral între timp.
Reamintim cele mai importante avantaje ale leasingului:

- protejarea capitalului propriu
- gestiunea lichiditãţilor firmei
- protecţia împotriva uzurii morale
- transparenţa costurilor
- economisiri fiscale
- dimensionarea potrivitã a investiţiilor
Pentru a avea o dezvoltare puternicã şi sãnãtoasã trebuie abordate urmatoarele domenii:
 cadrul legislativ creat prin apariţia Ordonanţei Guvernamentale nr.51/1997,privind
operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing şi modificarea adusã Ordonanţei
Guvernului 51/1997, aparutã în Monitorul Oficial din 27 mai 1999.
 cadrul metodologic necesar aplicarii legii mai sus menţionate, care este în faza de proiect.
 cadrul financiar ce cuprinde: surse de finantare (interne şi externe), dobânzi accesibile.
 factorul uman, respectiv calitatea managementului.
Pentru ca operaţiunile de leasing sã fie mai bine cunoscute este necesarã o mai mare
transparenţã a acestei activitaţi. Pentru prima datã de la înfiinţare, U.N.S.L.R. a fost în
mãsurã sã facã public, cu prilejul simpozionului INTERLEASING 2001, volumul
contractelor de leasing, realizate de membrii sãi în perioada de la înfiinţare pânã în prezent.
Din studiul pieţii de leasing în România, alcãtuit pe baza datelor furnizate de membrii
U.N.S.L.R.şi din datele statistice publicate în presa de specialitate, reiese cã piaţa de leasing
din România este puţin cunoscutã şi insuficient dezvoltatã. Cu toate cã sunt înregistrate peste
7000 de societãţi cu activitate de leasing, numai 25- 30 de societãţi au derulat circa 85% din
valoarea contractelor de leasing încheiate în anul 2000.
Din pãcate nici acestea nu şi-au facut publice rezultatele obţinute. Aşa se face că şi în studiul
prezentat de Mercury pentru anul 2000, piaţa românească de leasing este estimată la numai
395 milioane dolari SUA, în care peste 79% o deţin membrii U.N.S.L.R., ceea ce se pare că
este departe de realitate.
O serie de societăţi nemembre U.N.S.L.R. dar cu vânzări importante în domeniul auto au
realizat vânzări estimate la peste 200 milioane dolari SUA, şi care nu apar în statisticile
oficiale.
În momentul actual, cea mai mare pondere a contractelor de leasing încheiate pe piaţa
românească, reprezintă contractele de leasing auto (aproximativ 80% în anul 2001), din anul
2002 aştrptându-se o creştere a finanţărilor prin leasing, pentru activităţi direct productve
având în vedere obligativitatea alinierii standardelor de calitate la cele din Comunitatea
Europeană.
Toate acestea îndreptatesc specialiştii în domeniu să aprecieze activitatea de leasing în anul
2000 la peste 600 milioane dolari SUA.
Având în vedere cã în toate sectoarele economiei româneşti sunt mari necesitãţi de
modernizare a echipamentelor, utilajelor şi mijloacelor de transport, pe o perioadã medie şi lungã,
se prevede cã, activitatea de leasing va juca un rol cheie în finanţarea prevãzutã pentru investiţii
noi.
Potenţialul de creştere al industriei leasingului este foarte mare fiind o industrie la începuturile
ei. Stabilitatea pe termen lung a acestei activtăţi este susţinută de existenţa unei rezerve mari de
clienţi potenţiali, neexistând pericolul scăderii acestei cereri sub nivelul ofertei.
Într-o economie în care creşte ponderea sectorului terţiar, a serviciilor din ce în ce mai
specializate, tehnica financiară a leasingului, însoţită de un serviciu de îndrumare bine pus la
punct,poate ajuta la realizarea unor investiţii noi în diferite ramuri economice. Pare inebitabilă o
evoluţie prin care societăţile de leasing vor dezvolta, pe lângă activitatea financiară, o largă
activitate de prestări de servicii integrate.
Având în vedere potenţialul acestei industrii şi gradul scãzut de risc al unor astfel de societãţi,
este de sperat ca finanţatorii interni cât şi cei externi sã fie mai activi şi sã susţinã dezvoltarea
acestor servicii.
Leasingul a devenit o necesitate datorită ritmului rapid al progresului tehnic şi al concurenţei,
ritm care devansează posibilităţile de autofinanţare sau de creditare ale agentului economic.
Bibliografie
Albu Conel, Relaţii economice internaţionale Editat de Universitatea Ecologică,
Vătăşescu Mircea Bucureşti
Amembar P. Sudhir Internaţional Leasing- The Amembal & Associates 2000
complete quide
Andreica Marin Leasing- cale de finanţare a Editura Crimm, Bucureşti 1997
întreprinderilor mici şi mijlocii
Basno Cezar Monedă, Credit, Bănci Editura Pedagogică Bucureşti
Dardac Nicolae 1997
Constantin Floricel
Bălăşescu Loredana Operaţiunile de leasing Studii şi cercetări ştiinţifice, nr.
5/2001- Ministerul Educaţiei şi
Cercetării- Universitatea din
Bacău
Beju Viorel Leasingul pârghie Analele Universităţii Ecologice
“Dimitrie Cantemir”, Târgu
Mureş 1999
Clocotici Dorin Operaţiuni de leasing Editura Lumina Lex, Bucureşti
Gheorghiu Gheorghe 1998
Hoanţă Nicolae Finanţele firmei Editura Continent, Sibiu 1992
Hoanţă Nicolae Gestiunea finanţelor firmei Editura Tribuna Economică
Bucureşti 1999
Nişulescu Ileana Finanţarea şi reorganizarea Editura Info Media 1999
întreprinderii
Popa Ioan Tranzacţii comerciale Editura Economică, Bucureşti
internaţionale 1997
Românu Ion, Managementul investiţiilor Editura Mărgăritar, Bucureşti
Vasilescu on 1997
Stancu Ion Finanţe- teoria pieţelor Editura Economică, Bucureşti
financiare; finanţele 1997
întreprinderii; analiza şi
gestiunea financiară
Stoian Ion Cartea specialistului în comerţ Editura Caraiman, Bucureşti 1994
exterior. Tehnici, proceduri,
uzanţe
Voiculescu Dan, Leasing Editura Ştiinţifică şi
Coraş Mircea Enciclopedică,
Bucureşti 1985
Colecţia “Piaţa financiară” 2000- 2001
Colecţia “Tribuna Economică” 1999- 2001
Colecţia “Banii noştri” 2000-2001
Colecţia “Bani şi afaceri” 2001
*** O.G. nr.51/1997 privind
operaţiunile de leasing şi
societăţile de leasing
*** Legea 99/1999 privind măsurile
pentru accelerarea reformei
*** Ordinul MF 686/1999 pentru
aprobarea normelor privind
înregistrarea în contabilitate a
operaţiilor de leasing
*** Circulara 3/2000 a BNR privind
înregistrrea în contabilitatea
băncilor a operaţiilor de leasing
*** OUG nr. 217/1999 pentru
modificarea şi completarea OG
nr. 70/199 privind impozitul pe
profit
*** Legea nr. 149/2000 pentru
completarea legii 15/1994
privind amortizarea capitalului
*** Legea nr. 189/2001 privind
aprobarea OUG nr. 217/1999
pentru modificarea şi
completarea OG nr. 70/1994
privind impozitul pe profit
http:// www.Interleasing.ro
http:// www.UNSLR.ro
http:// www.LEASEUROPE.com

Leasingul - Tehnică Specială de Finanţare A Investiţiilor

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Leasingul - Tehnică Specială de Finanţare A Investiţiilor

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Leasingul- tehnică specială de finanţare a investiţiilor 3

CAPITOLUL 1- SISTEMUL DE LEASING- ASPECTE GENERALE. .............................. 5

1.1 Conceptul de investitii ............................................................................................................................................ 5

1.2 Conceptul de leasing şi condiţiile evoluţiei acestuia pe plan mondial ................................................................ 8

1.3 Avantajele şi limitele utilizării leasingului.......................................................................................................... 13

CAPITOLUL 2- PREZENTAREA ŞI ANALIZA DERULÃRII OPERAŢIILOR DE

2.1 Derularea operaţiunilor de leasing ..................................................................................................................... 28

2.2 Contractul de leasing- noţiune, structură şi clasificare ..................................................................................... 32

CAPITOLUL 3- CONSIDERAŢII PRIVIND UTILIZAREA LEASINGULUI ÎN ROMÂNIA

3.2 Cadrul juridic şi legislativ ce reglementează operaţiile şi societăţile de leasing.............................................. 51

3.3 Structura şi dinamica pieţei de leasing din România ........................................................................................ 59

CAPITOLUL 4- STUDIU DE CAZ PRIVIND DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢII DE

4.1 Prezentarea generală a societăţii comerciale “Internaţional Leasing” S.A. .................................................... 73

4.2 Prima emisiune de obligaţiuni a S.C. “Internaţional Leasing” S.A. ................................................................ 75

BIBLIOGRAFIE ............................................................................................................ 101

CAPITOLUL 1- SISTEMUL DE LEASING- ASPECTE

1.1 Conceptul de investitii

- lucrări geologice pentru descoperirea de noi rezerve de substanţe minerale utile;

- investiţii executate în antrepriză

1.2 Conceptul de leasing şi condiţiile evoluţiei acestuia pe plan mondial

beneficiar leasingul este o afacere pe banii societaţii de finanţare, el asigurând managementul

1.3 Avantajele şi limitele utilizării leasingului

 Ratele de leasing se înregistreazã pe costuri diminuând astfel venitul anual impozabil;

e) Costurile şi veniturile beneficiarului sunt congruente (se desfãşoarã simultan şi în paralel);

 Derularea operaţiunilor de leasing presupune antrenarea unui numar mare de consilieri

1.4 Semnificaţia leasingului şi felul în care acesta contribuie la dezvoltarea

Evoluţia volumului operaţiunilor de leasing pe plan mondial în perioada 1979-1998

Primele 50 de ţãri ale lumii ca volum al operaţiilor de leasing

11 Suedia 4,90 33,9 20,0

41 Indonezia 0,40 -87,7 N/A

Un raport recent elaborat de Comitetul de Statisticã şi Marketing al Leaseurope, aratã cum

Contribuţia leasingului în PIB

Franţa 18,52 1,280,553 1,4

investiţii în fabrici şi echipamente.Tabelul 4 prezintã deci achiziţile de echipamente finanţate prin

Evoluţia achiziţilor de echipamente în sistem leasing, în perioada 1991-1998 în miliarde

Volumul leasingului pe regiuni în anii 1990-1998, în miliarde dolari

CAPITOLUL 2- PREZENTAREA ŞI ANALIZA

În contextul diversificãrii formelor de promovare şi comercializare în special pe pieţele

2.1 Derularea operaţiunilor de leasing

 Bilanţul contabil (vizat de instituţia financiarã de resort);

 Beneficiarul returneazã comanda împreunã cu un acont egal cu chiria pe o anumitã

2.2 Contractul de leasing- noţiune, structură şi clasificare

Utilizatorul trebuie sã îndeplineascã condiţii speciale, referitoare la destinaţia bunului contractat,

2.2.1 Clasificarea contractelor de leasing- leasingul financiar şi leasingul operaţional

Diversitatea formelor operaţiunilor de leasing pot fi structurate în anumite clase în funcţie de

Dupã apartenenţa pãrţilor:

 leasingul direct, în care finanţatorul este şi furnizorul (producãtorul) bunului. Majoritatea

b) clauza privind dreptul de opţiune al utilizatorului cu privire la condiţiile în care poate fi

Este de prevazut cã operatorii de leasing vor înţelege ca au obligaţia de a pune la dispoziţia

2.2.2 Delimitarea contractelor de leasing de alte contracte comerciale

Leasingul, în forma sa clasicã, poate fi asemãnat cu un credit de investiţii, chiar dacã

CAPITOLUL 3- CONSIDERAŢII PRIVIND UTILIZAREA

De aceea leasingul- ca tehnicã de finanţare- vizeazã în primul rând, întreprinderile care

3.1 Importanţa şi rolul Uniunii Naţionale a Societăţilor de Leasing din

Odatã cu dezvoltarea şi extinderea tot mai accentuatã a operaţiunilor de leasing pe piaţã

 sã participe la lucrãrile Adunãrilor Generale ale UNSLR şi sã respecte prevederile

Scopurile principale ale UNSLR se pot sintetiza astfel:

 participã la formularea unei pozitii comune în pregatirea reglementãrilor privind

3.2 Cadrul juridic şi legislativ ce reglementează operaţiile şi societăţile de

3.2.1. Actele normative ce au marcat etapele dezvoltării pieţei leasingului în România

3.2.2 Conţinutul şi elementele Ordonanţei Guvernamentale numărul 51 din 28 august 1997

Operaţiunile de leasing şi societãţile de leasing dobândesc, dupã cum am menţionat, o

Guvernului nr.51/28.08.1997, republicatã în Monitorul Oficial nr. 9/12.01.2000. Aceastã