Sunteți pe pagina 1din 23

Universitatea Stefan cel Mare, Suceava

Facultatea de Stiinte Economice si Administratie Publica


Specializarea Economia, Comertului, Turismului si Serviciilor

Referat la disciplina
Tehnici si operatiuni bancare
cu tema
“ Factoring ”

An universitar 2009-2010

1
Cuprins
Pagina
Despre factoring…………..............……………………………………………………………....4
1. In loc de introducere…………………………………………………………………………....4
2. Conceptul de factoring …………………………………………………………………………5
3. Originea factoringului………………………………………………………………………......5
4. Tipuri de factoring……………………………………………………………………………...7
5. Factoring national si factoring international …………………………………………………..8
6. Partile implicate in contractul de factoring……………………………………………………9
7. Cum functioneaza factoringul?................................................................................................10
8. Mecanism de derulare………………………………………………………………………..10
9. Factoringul reprezinta solutia optima pentru companiile care ……………………………….11
10. Beneficiile factoringului……………………………………………………………………..12
11. Natura juridică a contractului de factoring…………………………………………………..12
12. Particularitatile contractului de factoring…………………………………………………....12
13. Avantaje si dezavantaje ……………………………………………………………………..14
13.1. Avantajele si dezavantajele factoringului pentru exportator……………………………....14
13.2. Avantajele şi dezavantajele factoringului pentru factorul de export…………………...….17
13.3. Avantajele si dezavantajele factoringului pentru importator…………………………........18
13.4. Avantajele si dezavantajele factoringului pentru factorul de import………………...…....18
14. Costurile factoringului………………………………………………………………...……..19
15. Tendinte privind factoringul în economia mondiala………………………………...…….....19
16. Tendinte privind factoringul în economia României ……………………………...………...20
17. In loc de concluzie………………………………………………………………………..….22
Bibliografia ……………………………………………………………………………….……..23

Despre factoring

1. In loc de introducere…

Pe la 1900, economistul italian - Vilfredo Pareto – a creat o formula matematica pornind de


la inegalitatea distributiei bogatiei din tara sa. Acesta a observat ca 20% din populatie detinea
80% din bogatia totala. La sfarsitul anilor 1940, Dr. Joseph M. Juran i-a atribuit lui Pareto

2
Regula 80/20, numind-o Principiul lui Pareto. Acest principiu se poate intalni si sub alte
denumiri (Legea lui Pareto) si este un instrument foarte util pentru un management de succes.
In esenta, Principiul lui Pareto vorbeste despre esentialul 20% versus mai largul si mai
putin importantul 80%. Frumusetea conceptului sta in larga sa aplicabilitate : 20% din cauze
sunt responsabile pentru 80% din efecte.
 20% dintre criminali sunt responsabili pentru 80% dintre crime.
 20% dintre strazi sunt responsabile pentru 80% din trafic.
 20% dintre clienti sunt responsabili pentru 80% din profit.
 20% din produse produc 80% din reclamatii.
 20% dintre oameni (tari) produc 80% din poluare(probleme).
 20% din forta de vanzari a unei firme produce 80% din incasari.
 20% dintre companii controleaza 80% din piata.
 20% dintre site-urile de internet produc 80% din traficul total.
 20% dintre ziare sunt citite de 80% din populatie.
 80% dintre deciziile unei sedinte se iau in 20% din timpul acesteia.
 20% dintre noi ii controleaza pe ceilalti 80%.
 20% dintre jucatorii la Loto cumpara 80% din bilete.
Insa, pe langa caracterul fascinant al Principiului, mai important este sa realizam ce
consecinte practice are acesta si cum pot fi ele utilizate pentru eficientizarea business-ului.
Avand in vedere ca in doar 20% din timpul nostru producem 80% din rezultate, restul fiind o
risipa, cu cat identificam mai repede acel 20% care aduce 80% din profitul business-ului nostru,
cu atat mai bine.

2. Conceptul de factoring

Factoringul consta in posibilitatea exportatorilor de a ceda o parte din creante sau a le


ceda in totalitatea lor unei/unor institutii specializate in operatiuni de acest gen pe baza unui
contract de factoring in schimbul cedarii unui comision.

3
Din perspectiva serviciilor incluse, factoringul este definit ca un produs financiar complex
care combina creditarea, asumarea riscului de neincasare a creantelor, servicii de urmarire si
incasare a creantelor, precum si evidenta contabila a creantelor.
Factoringul este nu doar o tehnica de finantare in faza de postlivrare, ci si una de
transformare in lichiditati a creantelor rezultate in urma livrarii bunurilor sau a prestarii
serviciilor.
Factoringul este privit si ca un contract incheiat intre furnizorul de marfuri sau prestatorul
de servicii (denumit aderent in cadrul acestui contract) si factor (care poate fi o societate
bancara sau o institutie financiara specializata), prin care creantele aderentului din vanzari de
bunuri sau prestari de servicii sunt preluate de factor spre a fi mai apoi incasate de catre acesta
de la debitori.

3. Originea factoringului

Conceptul de factoring nu este nici pe departe unul nou. Radacinile sale ajung pana la
Roma antica, unde producatori bogati si negustori utilizau un agent comercial sau factor pentru a
administra vanzarea marfurilor lor. Inscrisurile istorice arata ca acesti agenti erau folositi cu
precadere in Epoca Medievala.
Factoringul international isi are originile in secolul al XVII-lea, fiind concentrat in
comertul cu textile dintre Anglia si Statele Unite. Creat de practica engleza, factoringul a
dobandit o amploare deosebita in S.U.A. in conditiile comertului cu coloniile .
In ziua de 21 decembrie 1620, cand pelerinii au debarcat de pe bordul vasului Mayflower,
aveau un aliat deosebit de important. De fapt, acest „partener tacut” a fost cel care a facut
posibila navigarea acestora din Plymouth (Anglia) catre Lumea Noua, partener cunoscut mai
tarziu sub denumirea de factor.
Acordul incheiat cu un grup de comercianti din Londra avea drept scop finantarea
expeditiei catre Lumea Noua si a reprezentat o forma timpurie a factoringului in care resursele
banesti erau avansate in schimbul garantarii rambursarii lor la scadenta.
Aceasta noua forma de finantare a avut o contributie esentiala, un rol hotarator in pasirea
S.U.A. in randul celor mai industrializate tari din lume. Colonistii din Plymouth stabiliti pe
tarmurile Lumii Noi aveau sa se confrunte cu realitatile construirii unei vieti noi: nevoia de a
obtine marfurile si materialele necesare construirii coloniei, pe de o parte, si aceea de a-si plati
datoriile implicate de expeditie, pe de alta parte.

4
Astfel s-a ajuns la hotararea de a infiinta parteneriate generale pentru comertul cu marfurile
coloniale si cele engleze astfel incat colonistii sa poata obtine bumbac, articole din lana, arme,
iar partenerii acestora sa obtina un profit din care sa-si poata plati datoriile.
In cadrul acestor acorduri comerciale, comerciantii londonezi erau denumiti „agenti si
factori”, avand rolul de a facilita schimbul de marfuri. Astfel, termenul de „factor” a devenit o
componenta a vocabularului colonistilor. In timp ce coloniile au parcurs un drum istovitor catre
independenta, factorii au progresat odata cu ei.
Dupa castigarea luptei pentru independenta, noua natiune a inceput sa cucereasca vestul.
Aceasta a determinat o crestere continua a cererii de produse manufacturate care proveneau mai
ales din Anglia si celelalte tari europene. Sistemul de distributie de tip agent sau factor a
continuat sa fie principalul mijloc prin care marfurile din Europa ajungeau in America prin anii
1800. In schimbul unui comision, factorul si-a asumat responsabilitatea vanzarii marfurilor, a
garantat creditul cumparatorilor din colonie si a colectat drepturile exportatorilor europeni.
Factorii ofereau chiar si facilitati de depozitare partenerilor. Adeseori, marfurile destinate
asezarilor americane erau incredintate factorului inainte de a fi vandute consumatorului final,
factorul putand astfel furniza partenerilor europeni informatii cu privire la produsele cerute de
clientii din colonie. Aceste activitati priveau in primul rand produsele din industria textila.
Fabricile din Europa furnizau tesaturile americanilor pe care acestia le prelucrau si le
transformau in imbracaminte. Factorul primea marfurile, platind uneori avans expeditorilor-
exportatori in schimbul marfii incredintate. De asemenea, factorul platea uneori avansuri
periodice in schimbul drepturilor rezultate din vanzarea marfurilor direct catre clienti.
Odata cu izbucnirea primei Revolutii Industriale rolul factorului s-a scimbat semnificativ.
Producatorii din industria textila si-au construit propriile fabrici, creandu-si strategii de vanzare
pentru a desface productia pe intreg teritoriul tarii. Dependenta acestora de factori in privinta
vanzarii marfurilor a disparut, acestia devenind din ce in ce mai mult o organizatie specializata
in servicii bancare si de credit.
In aceste conditii, factorul garanta platile clientilor acceptati si cumpara creantele
partenerilor fara recurs. Clientii efectuau platile in acest fel direct catre factor. In plus, factorul
dadea avansuri in bani in schimbul valorii marfurilor, care erau controlate fie prin gaj, fie prin
recipisa de depozit.
Multe din societatile de factoring de azi isi au originile la inceputul secolului al XIX-lea.
Pe masura ce economia s-a transformat dintr-una dominata de agricultura intr-o economie
industriala, factorii au depasit limita industriei textile, acumuland un volum impresionant de date
financiare prin dezvoltarea unor tehnici de creditare sofisticate si variate. Au aparut de-a lungul

5
tarii noi industrii care aveau nevoie de serviciile specializate, calificate oferite de factori la un
nivel mai mult decat satisfacator.

4. Tipuri de factoring

a) In functie de sfera de cuprindere, modalitatea de preluare si administrare a creantelor se


deosebesc :
 Factoringul partial – facturile sunt supuse unui proces de selectionare, nu toate sunt
acceptate la cumparare; obligatia incasarii facturilor ii revine aderentului, deoarece
factorul nu preia administrarea acestora;
 Factoringul total – toate facturile sunt preluate de la aderent si administrate de catre
factor. Factorul va incasa facturile de la debitor, finanteaza operatiunea si acopera riscul
de credit.

b) In functie de momentul efectuarii platii creantelor de catre factor se disting :


 Factoringul cu plata imediata (engl. old-line factoring) - factorul plateste contravaloarea
facturilor in momentul preluarii acestora ;
 Factoringul la scadenta (engl. maturity factoring) - creantele aderentului ii sunt platite in
momentul exigibilitatii acestora ;
 Factoringul mixt - factorul plateste o parte din valoarea facturilor in momentul
prezentarii acestora sub forma de avans (pana la cel mult 85% din valoarea acestora),
diferenta urmand sa fie platita la o data ulterioara.

c) In functie de confidentialitatea operatiunii putem deosebi :


 Factoring inchis (numit si scontare confidentiala a facturilor) - permita clientului sa
pastreze secret faptul ca a apelat la un factor ;
 Factoring deschis - exportatorul/aderentul cedeaza factorului toate creantele notificand
importatorii/debitorii.

d) In functie de dreptul de regres pe care banca il poate exercita asupra aderentului putem vorbi
despre :
 Factoring fara regres (engl. non-recourse factoring) - factorul plateste aderentului
contravaloarea acceptata a facturii sau facturilor, de regula 85% imediat dupa emitere si

6
15% in termen de 180 de zile de la data scadentei facturii, chiar daca nu incaseaza (total
sau partial) una sau mai multe dintre facturi. In intervalul de 180 de zile de la scadenta
facturii(lor) banca incearca sa recupereze sumele de la debitor sau, eventual, de la
societatea de asigurare-reasigurare la care s-a asigurat impotriva riscului de neincasare.
Factorul nu se indreapta catre aderent in vederea recuperarii contravalorii facturilor
neavand drept de regres asupra acestuia ;
 Factoring cu regres (engl. recourse factoring) - in caz de neplata factorul isi va recupera
sumele neincasate de la aderent prin exercitarea dreptului de regres, prin debitarea
contului curent al aderentului sau prin valorificarea garantiei .

e) In functie de participantii la operatiunea de factoring putem distinge :


 Factoring intern (engl. domestic factoring) - la baza acestei operatiuni nu sta un contract
comercial international, se desfasoara pe teritoriul aceleiasi tari si, in cadrul ei, intervine
un singur factor;
 Factoring international (engl. international factoring) - presupune existenta unui
contract comercial international, in cadrul operatiunii intervin doi factori (factorul de
export si cel de import). Factorul de export cumpara creantele exportatorului (numit si
aderent) asupra importatorului, cedandu-le apoi factorului de import.

5. Factoring national si factoring international

Factoringul international (cunoscut si sub denumirea de factoring de export in valuta) este


ca aceasta din urma trebuie sa indeplineasca una din urmatoarele conditii:
1) contractul de export sa aiba prevazuta o modalitate de plata asiguratorie cum ar fi
acreditivul sau scrisoarea de garantie bancara ;
2) riscul de neplata din partea debitorilor externi sa fie acoperit de o societate
internationala de factoring ;
3) sa existe asigurare impotriva riscului de tara pentru exporturi in tari altele decat cele din
categoria a, din partea EXIMBANK (acest risc – adica cel de tara fiind evaluat pe baza unor
factori economici si politici) si impotriva riscului de neplata, din partea oricarei alte societati de
asigurare-reasigurare.
Multe din caracteristicile de baza ale factoringului se refera atat la factoringul national, cât
si la cel international, astfel:

7
1) finantarea acordata pentru creante,
2) controlul creditului si acceptarea riscului de credit,
3) mentinerea registrului de vanzari,
4) colectarea facturilor,
5) criteriile de acceptare.

6. Partile implicate in contractul de factoring

In mecanismul de aplicare a operatiunilor complexe de factoring sunt implicate 3 parţi:


A. aderentul – un producător-vânzător de mărfuri, prestator de servicii sau executant de
lucrări, care, în baza contractului cu factorul, îi remite acestuia toate creanţele materializate în
facturi, cu menţiunea că au fost cedate, plata lor urmând a fi efectuată de factor;
B. factorul – un stabiliment financiar (bancă comercială, societate de asigurare sau
reasigurare, cooperativă de credit) – în schimbul comisionului plăteşte aderentului toate
creanţele acceptate şi, subrogându-se în drepturile aderentului, urmează să încaseze la scadenţă
creanţele de la debitorii aderentului;
C. debitorii – clienţii aderentului, cumpărătorii de mărfuri, beneficiarii serviciilor sau
lucrărilor, care sunt notificaţi asupra subrogării factorului în drepturile aderentului, precum şi
asupra obligaţiei de a face plata facturii direct şi numai factorului.

7. Cum functioneaza factoringul?

8
8. Mecanism de derulare

1. Intre exportator (in calitate de vanzator) si importator (in calitate de cumparator) se


incheie un contract comercial international. Factorul de export poate avea diversi corespondenti
in functie de modalitatea de plata inscrisa in contractul comercial:
factorul de import, in cazul in care modalitatea de plata este ordinul de plata simplu;
banca emitenta (banca importatorului), daca modalitatea de plata prevazuta in contract este
ordinul de plata documentar sau acreditivul documentar irevocabil sau daca plata este garantata
printr-o scrisoare de garantie bancara; societatea de asigurare, in cazul in care exportatorul s-a
asigurat impotriva riscului de neplata si/sau a riscului de tara la o societate de asigurare.
2. Vanzatorul completeaza si depune formularul standard de cerere de finantare prin
factoring la factorul de export. acest formular contine pe langa anumite informatii generale
(solicitant, obiectul de activitate, informatii despre structura debitorilor, informatii despre
vanzari, informatii despre importuri etc.) si anumite informatii suplimentare despre fiecare client
in parte (denumire client, adresa, persoana de contact, numarul de inregistrare la Registrul
Comertului, codul fiscal, vanzari estimate etc.).
3. Cererea de factoring este transmisa de la factorul de export catre cel de import prin
sistemul EDIFactoring si se solicita un plafon pentru operatiunea respectiva de catre factorul de
import.
4. Factorul de import colecteaza date in vederea efectuarii analizei economico-financiare si
a analizei bonitatii debitorului.
5. Daca analiza efectuata de factorul de import este favorabila, acesta va transmite catre
factorul de import plafonul preliminar, conditiile si costurile operatiunii de factoring.

9
6. Factorul de export va transmite exportatorului conditiile si costurile totale ale operatiunii
(conditiile si costurile factorului de export si a celui de import).
7. Vanzatorul accepta conditiile si costurile celor doi factori.
8. Intre vanzatorul-exportator (in calitate de aderent) si societatea de factoring sau banca
comerciala care ofera servicii de factoring (in calitate de factor de export) se va incheia
contractul de factoring international. In baza acordului-cadru interfactori si a contractului de
factoring, se incheie intre cei doi factori (factorul de export si factorul de import) un acord
individual pe respectivul contract comercial. Factorul de export va finanta activitatea
aderentului, va administra facturile si va acoperi riscul de credit (pentru restul de plata), factorul
de import fiind cel care va administra facturile pentru debitorii din tara sa, va colecta creantele si
va acoperi riscul de credit.
9. Aderentul isi notifica debitorii despre existenta contractului de factoring si despre faptul
ca platile se vor face in contul si in favoarea factorului de export. Intre factorul de import si
importator nu exista o relatie contractuala, ci o relatie legala de tip creditor-debitor, nascuta din
cedarea drepturilor de creanta de la exportator de la factorul de export si de la acesta catre
factorul de import.
10. Debitorul isi da (sau nu) acceptul, in cazul in care refuza, facturile vor fi recesionate
factorului de export si nu mai are loc operatiunea de factoring.

9. Factoringul reprezinta solutia optima pentru companiile care :


 sunt nou infiintate sau infiintate de curand;
 nu detin alte garantii in afara de propriile incasari;
 detin creante ce provin din livrari de marfuri, executari de lucrari si prestari de servicii;
 au o crestere rapida a cifrei de afaceri sau cu o cifra de afaceri sezoniera;
 au cifra anuala de afaceri mai mare de 300.000 EUR
 ofera termene mari de plata
 au nevoie urgenta de numerar
 au acces insuficient la alte surse de finantare
 desfasoara toate tipurile de activitati economice in special cele legate de comertul cu
bunuri de larg consum, productie si servicii.

10. Beneficiile factoringului


 Comisioane competitive

10
 Abordare flexibila
 Obtinerea rapida a capitalului circulant
 Indreptarea atentiei asupra dezvoltarii afacerii
 Cresterea volumului vanzarilor
 Eliminarea riscului si creantelor neincasate
 Imbunatatirea situatiei financiare
 Plata la timp sau in avans a furnizorilor pentru obtinerea discounturilor financiare
 Pastrarea structurii actionariatului, nefiind nevoie sa renunti la o parte a afacerii tale
pentru a obtine finantare
 Neacumularea de noi datorii

11. Natura juridică a contractului de factoring

Conform art. 6 alin. 2 din Legea nr. 469/2002, contractul de factoring este incheiat „ intre
o parte denumita aderent, furnizoare de marfuri sau prestatoare de servicii, si o societate bancara
sau o institutie financiara specializata, denumita factor, prin care aceasta din urma asigura
finantarea, urmarirea creantelor si prezervarea contra riscurilor de credit, iar aderentul cedeaza
factorului, cu titlu de vanzare, creantele nascute din vanzarea de bunuri sau prestarea de servicii
pentru terti".

12. Particularitatile contractului de factoring

Contractul de factoring se inscrie in categoria contractelor comerciale sinalagmatice,


consensuale, oneroase si cu executare succesivă. Pe langa aceste caracteristici generale se
disting cateva elemente specifice acestui tip de contract:
• este un contract de adeziune deoarece aderentul, in scopul obtinerii creditului,
accepta ansamblul clauzelor impuse de factor, mai cu seama cele in legatura cu alegerea
clientilor;
• are un caracter personal (intuitu personae) in privinta aderentului, deoarece
factorul incheie contractul numai cu aderentii care isi conduc afacerile cu diligenta si pe care ii
verifica in acest sens;

11
• clauza de exclusivitate se refera la cedarea de catre aderent a tuturor creantelor sau
a unor categorii de creante in favoarea aceluiasi factor (de exemplu in privinta tuturor vanzarilor
efectuate in anumite tari precizate in contract). Aceasta clauza nu poate viza o creanta izolata ca
in cazul cesiunii de creanta sau a operatiunii de scontare a cambiei.
In unele state, operatiunile de factoring sunt reglementate prin dispozitiile legii civile
aplicabile cesiunii de creanta (Italia, Belgia, Olanda, Anglia) sau subrogatiei conventionale
(Franta).
Contractul de factoring are insa o configuratie particulara, care il defineste ca un tot unitar
si de sine statator, cu un regim juridic propriu, distinct nu doar de cesiunea de creanta ci si de
subrogatia conventionala, pe care le implica. El presupune: un raport contractual al aderentului
(de vanzare-cumparare, prestare de servicii, executare de lucrari) cu diferiti beneficiari, debitori
ai platii prestatiilor efectuate de aderent; creditul acordat de factor aderentului din momentul
cedarii creantelor pana la incasarea lor de la debitori; cesiunea creantelor de la aderent in
favoarea factorului cesionar, care din momentul platii facute aderentului se subroga in drepturile
acestuia fata de debitori.
Contractul de factoring nu poate fi asimilat imprumutului garantat cu gajul factorului si
nici nu poate fi redus la mandatul comercial, deoarece, in prima ipoteza, factorul detine
proprietatea si nu gajul creantelor cedate, iar in cea de-a doua situatie, multitudinea obligatiilor
factorului depaseste angajamentele unui mandatar. Mandatarul se obliga sa transmita
mandantului sumele efectiv incasate, in timp ce factorul se obliga sa plateasca intreaga valoare a
creantelor aderentului, suma urmand a fi ulterior incasata, factorul asumandu-si si riscul
insolvabilitatii debitorilor.
Spre deosebire de mandatar, factorul devine proprietarul creantelor si poate prin urmare să
le transmită altui factor în cadrul operaţiunilor internaţionale. Astfel, factorul, în calitate de
mandatar al aderentului, nu ar putea transmite valoarea creanţelor către aderent înaintea încasării
efective a creanţelor, nu şi-ar puta asuma riscul insolvabilităţii debitorilor cedati si nici nu ar
putea incasa creantele cedate in favoarea sa.
Factoringul nu poate fi conceput decat ca o operatiune vizand totalitatea creantelor
aderentului, spre deosebire de mandat care se poate referi si la o singură operatiune izolata.
Desi factoringul are afinitati cu tehnica scontului, deoarece ambele se realizeaza printr-o cesiune
de creanta, el implica incredere si acordarea creditului inainte de scadenta, intre cele doua
operatiuni existand deosebiri esentiale. Scontul are efecte asupra unei operatii izolate si nu
asupra tuturor creantelor in cazul carora intervine clauza de exclusivitate; scontul implica
existenta unui titlu negociabil, imprumutatul ramanand garantul operatiunii.

12
Factoringul se distinge si de operatiunea de asigurare de credite, deoarece societatea de
asigurare isi asuma obligatia ferma de a plati numai in cazul in care debitorul principal nu
plateste, spre deosebire de factor care, devenind beneficiarul valorii tuturor creantelor acceptate
din momentul cesiunii acestora, isi asuma obligatia imediata de plata.

13. Avantaje si dezavantaje

Posibilitatea de a obtine finantarea intr-un termen foarte scurt, fara a lua in considerare
gradul de indatorare al societatii si fara garantii suplimentare. Astfel, se acorda finantarea in
ziua prezentarii facturilor, dupa semnarea acordului de factoring.
Imbunatatirea "cash-flow"-ului, datorata perioadei de obtinere a lichiditatilor mult mai
scurte decat in cazul unui credit. In plus, spre deosebire de credit, fondurile obtinute nu trebuie
sa respecte o anumita destinatie, putand fi investite in functie de necesitatile imediate ale
clientului.
Pentru comerciantii care apeleaza la factoring, facilitatile sunt completate de faptul ca
numarul documentelor ce trebuie prezentate bancii sau firmei de factoring este mult mai redus
decat in cazul solicitarii unui credit. In urma analizarii documentatiei, factorul poate refuza
acordarea serviciilor numai in cazul existentei unor legaturi de actionariat intre aderent si debitor
sau in cazul conditionarii platilor de vanzare, plata in avans ori la livrare.
Prin factoring, firmele angrenate in tranzactii comerciale mai beneficiaza si de faptul ca se
pot concentra pe dezvoltarea afacerii prin extinderea productiei si a vanzarilor, in timp ce
factorul se ocupa de urmarirea incasarii si evidenta facturilor derulate prin factoring.

13.1. Avantajele si dezavantajele factoringului pentru exportator

Avantaje:
☺ Prin intermediul factoringului, aderentul, transmitand creantele, realizeaza o incasare
imediata si irevocabila a valorilor nominale (concretizate in facturi) din partea factorului, care
apare ca un finantator al aderentului pana la achitarea efectiva de catre client a facturilor.
Clientul trebuie sa faca fata obligatiilor lunare catre bugetul de stat, cheltuielilor cu chiriile,
energie, apa, salarii, precum si achizitionarea unor mari cantitati de materii prime. Factoringul
permite aderentului sa dispuna de capitalul necesar continuarii comertului, sa-si reduca ciclul de
rotatie a fondului de rulment prin plata imediata a facturilor de catre o singura institutie

13
financiara si nu de multitudinea clientilor, sa-si concentreze atentia asupra comertului propriu-zis
si, in final, sa realizeze o crestere a cifrei de afaceri si a beneficiilor. Perioada de obtinere de
lichiditati este mult mai scurta decat in cazul unui credit, fara a fi necesara respectarea unei
destinatii precise precum in cazul unui credit. In plus, numarul de documente necesar obtinerii
finantarii prin factoring este mult redus in comparatie cu documentatia necesara obtinerii unui
credit.
☺ Eliminarea riscului insolvabilitatii partenerului comercial al aderentului, un atare risc
asumandu-si factorul. In cazul operatiunii de factoring fara recurs, factorul isi va asuma acest
risc, eliminand astfel cheltuielile din contul de profit si pierdere implicate de riscul
insolvabilitatii.
☺ Preluand postul „clienti” din contabilitatea aderentului si prin fructificarea sistemului
contului curent, factoringul contribuie la simplificarea evidentei contabile a aderentului si la
reducerea aparatului sau functional de urmarire financiar-contabila privind incasarea facturilor,
asigurand acestuia reducerea volumului de fonduri necesare activitatii curente si posibilitatea
folosirii mijloacelor financiare in alte scopuri. Factorul efectueaza toate operatiunile legate de
facturile aderentului, le proceseaza introducandu-le in sistemul sau informational, alaturi de
incasarea acestora. La finele fiecarei luni intocmeste rapoarte financiare complexe privind
operatiunile efectuate.
☺ Aderentul beneficiaza din partea factorului de facilitati curente de trezorerie, fie prin
creditele ce i se acorda, fie prin alimentarea contului curent cu lichiditati necesare operatiunilor
de plati curente, de servicii bancare de specialitate, fie pe linia contractului bancar al garantiei
creditelor, fie pe analiza eficientei economice a activitatii factorului de export.
☺ Asumandu-si sarcina postului „clienti” din administratia aderentului, factorul devine un
gestionar si un consilier al aderentului sau atat in selectarea clientilor sub aspectul bonitatii
acestora, cat si in orientarea politicii sale comerciale, aderentul pierzand insa in acest fel o parte
din autonomia economico-financiara. Implicarea factorului in gestionarea afacerilor clientului
sau – aderentul – este însotita de o gama larga de servicii, precum si de aspecte legate de
metodele moderne de gestiune si contabilitate, studii de conjunctura si analiza a pietei externe,
servicii juridice, de natura a-l face pe aderent mai operational, de a-i spori siguranta si largirea
pietei prin stabilirea de relatii cu parteneri de o certa capacitate de plata.
☺ Capital nelimitat. Factoringul este singura sursa de finantare prin care finantarile cresc
odata cu vanzarile. Pe masura cresterii cifrei de afaceri devin disponibile sume de bani in
vederea satisfacerii cererii crescande de finantare.

14
☺ Factoringul nu impune o modificare in structura actionariatului unei societati
comerciale. Acest lucru inseamna ca actionarii nu vor trebui sa renunte la cota lor din capitalul
social ori sa accepte parteneri noi.
☺ Factorul furnizeaza rapoarte detaliate regulate permitand o mai buna gestionare a cash-
flowului.
☺ Nu exista limite geografice privind operatiunile de factoring. Un factor poate lucra in
orice zona, iar clientul poate avea parteneri comerciali oriunde in lume.
☺ Aderentul profita din plin de disconturile, reducerile acordate pentru plata imediata
(engl. early payment discount), precum si de cele acordate pentru cantitatile de marfa mari
comandate (engl. volume discount). Daca o afacere poate economisi intre 2-5% din costul
materiilor prime necesare productiei prin simplul fapt ca aderentul are banii necesari de a le
achita in termen de 10 zile, acest lucru reduce in mod semnificativ costul real al finantarii prin
factoring.
☺ Utilizand factoringul aderentul inceteaza sa mai ofere reduceri pentru plata imediata.
Atata timp cat exportatorii isi incaseaza creantele imediat, ei nu vor mai trebui sa acorde
discounturi pentru plata imediata. Obtinand aceste economii si profitand de discounturile primite
pentru plata imediata, aderentul este capabil sa compenseze costul factoringului.
☺ Operatiunile de factoring sunt mai putin costisitoare decat organizarea unui
compartiment propriu de urmarire si colectare a creantelor. Institutul Sofres, intr-un studiu din
1999, arata ca, in primul caz, comisioanele de factoring reprezinta in Franta intre 0,5 si 2% din
cifra de afaceri, in timp ce costurile de organizare ale unui compartiment specializat sunt de cel
putin 2,5% din cifra de afaceri .
☺ Mobilizarea prin factoring international a creantelor scadente la termen nu reprezinta
din punct de vedere contabil o datorie. Fiind o operatiune de vanzare-cumparare, creanta
tranzactionata nu se reflecta in posturile bilantiere de datorii ale exportatorului majorand nivelul
acestora. Factoringul nu reprezinta un imprumut, ci o forma speciala de mobilizare a unor
creante scadente în viitor. Prin urmare, exportatorul are posibilitatea ca, separat de mobilizarea
prin factoring a creantelor scadente la termen, sa apeleze si la credite bancare pentru acoperirea
altor nevoi suplimentare.

Dezavantaje:
☻ Mobilizarea creantelor scadente la termen are loc in cuantum de cel mult 80% din
valoarea totala a creantei, diferenta decontandu-se la scadenta din valoarea platii dispuse de catre

15
importator prin intermediul factorului de import, dupa deducerea valorii dobanzii si a
comisioanelor datorate factorului de export.
☻ Exportatorul poate apela la factoring doar pentru creantele platibile la termen scurt (de
regula pana la 120 zile si doar exceptional 180 zile).
☻ Operatiunea poate fi efectuata si cu recurs asupra exportatorului.
☻ Exportatorul poate avea obligatii de livrare/prestare catre importator peste limita de
credit stabilita de factorul de import si poate fi astfel preocupat de cautarea altor surse de
finantare.
☻ Cheltuielile totale de finantare sunt exclusiv in sarcina exportatorului, acesta suportand
atat costul finantarii (dobanda), cat si valoarea comisioanelor percepute de catre factorul de
export.

13.2. Avantajele şi dezavantajele factoringului pentru factorul de export

Avantaje:
☺ Pentru aceeasi operatiune, factorul de export poate apela la mai multi factori de import
din tara importatorului atunci cand valoarea exporturilor efectuate de exportator este mare si
factorul de export nu este dispus sa se expuna pe un singur factor de import sau atunci cand
factorul de import nu poate acoperi intreaga valoare a exportului prin limita de credit alocata.
☺ Factoringul este totodată si o operatiune de plasament, in conditii de risc redus, intrucat
riscul de credit este preluat de catre factorul de import sau operatiunea este efectuata cu recurs
asupra exportatorului.
☺ Incasarea unor comisioane si dobanzi corelate cu costul resurselor atrase pentru
finalizarea operatiunii, cu riscul, valoarea si scadenta operatiunii.

Dezavantaje:
☻ Potentiale intarzieri in incasarea creantelor datorita faptului ca plata este dispusa de catre
importator in favoarea factorului de import, urmand ca factorul de import sa transfere mai
departe sumele incasate in favoarea factorului de export. Practica arata insa ca importatorul este
mai preocupat de achitarea obligatiilor sale catre factorul de import din tara sa decat fata de
exportator, pentru a nu isi afecta imaginea pe piata locala. In acest fel, implicarea factorului de
import in procesul de transfer al fondurilor nu mareste durata transferului, importatorul fiind
preocupat de achitarea la termen sau chiar in avans a datoriilor sale catre factorul de import.
☻ Prin operatiunea de factoring factorul de export isi asuma riscul de credit si, in cazul

16
unor dispute comerciale dintre exportator si importator, factorul de import nu este obligat sa
efectueze plata in favoarea factorului de export.

13.3. Avantajele si dezavantajele factoringului pentru importator

Avantaje:
☺ Este forma cea mai ieftina de finantare pe termen de 120-180 zile, deoarece toate
cheltuielile de finantare sunt suportate de exportator.
☺ Perioada de credit ii permite importatorului sa achite valoarea bunurilor achizitionate
din sumele obtinute ca urmare a valorificarii acestora pe piata locala, iar in cazul in care
incasarea totala sau partiala a acestor bunuri are loc intr-un interval mai mic de 120-180 zile, el
poate utiliza temporar aceste resurse financiare in alte scopuri.
☺ Comisioanele sau spezele bancare pentru transferuri de fonduri in interiorul tarii catre
factorul de import sunt, de regula, mai mici decat cele percepute de banci pentru transferuri in
afara tarii in favoarea exportatorului, importatorul putand astfel realiza economii cu
comisioanele si spezele bancare.

Dezavantaje:
☻ In conditii de inflatie, profitabilitatea tranzactiei comerciale poate fi diminuata pentru
importator prin deprecierea accelerata a monedei nationale fata de moneda in care este reflectata
obligatia de plata catre exportator, acest fenomen concretizandu-se intr-o cheltuiala financiara.

13.4. Avantajele si dezavantajele factoringului pentru factorul de import

Avantaje:
☺ Importatorul acorda o mai mare importanta obligatiilor sale de plata catre factorul de
import, situat in aceeasi tara, decat exportatorului, pentru a nu isi afecta imaginea de pe piata
interna.
☺ Factorul de import poate decide sa nu acorde limita de credit daca operatiunea de
preluare a riscului de credit pe un anumit debitor i se pare prea riscanta.
☺ Incasarea unor comisioane de urmarire si incasare a creantelor, precum si de acoperire a
riscului de credit.

17
Dezavantaje:
☻ Acopera riscul de neplata din partea importatorului in baza limitei de credit alocate
acestuia si, cu cat scadenta de plata este mai indepartata, cu atat riscul de neplata poate sa
creasca.
☻ Factorul de import este obligat sa efectueze platile in favoarea factorului de export daca
importatorul intarzie la termenul scadent, in lipsa unei dispute comerciale intre exportator si
importator. Aceasta obligatie este suspendata daca intre exportator si importator exista dispute
referitoare la nerespectarea obligatiilor contractuale de catre exportator, cum ar fi deficientele de
calitate sau de cantitate, intarzieri la livrare etc.

14. Costurile factoringului

Protectia impotriva riscului de neplata a debitorilor si finantarea creantelor inainte de


scadent a atrag evident costuri pe care institutia de factoring le recupereaza de la aderent.
Valoarea comisioanelor percepute de firmele de factoring este stabilita pe baza mai multor
criterii, intre care bonitatea beneficiarului, termenul de plata, numarul de facturi gestionate de
catre firma de factoring. „Cumulat, vorbim de un cost total de aproximativ 2,8%-3% din
valoarea facturii, la un termen de plata de 60 zile, in conditiile in care aceasta este asigurata si
aderentul primeste 80% din valoarea ei la momentul emiterii sau cesionarii. Costul perceput
pentru operatiunile de factoring se imparte in taxa pentru administrarea tranzactiei si o taxa
separata pentru finantarea propriu-zisa a operatiunii. Astfel, exista un comision de factoring si
unul de finantare. Costurile sunt transparente si foarte usor de cuantificat: comisionul de
factoring, care se percepe pentru colectarea si eventual asigurarea facturii si se aplica la valoarea
nominala a facturilor achitate si reprezinta 0,5-1% pentru serviciile de factoring intern (in lei) si
1-2% pentru serviciile de factoring de export (in valuta), si coeficientul de factoring, asemanator
cu dobanda bancara, care se aplica la valoarea din factura care a fost avansata, din momentul
avansului si pana cand factorul incaseaza factura de la beneficiar", a precizat Adrian Berbec
(Relationship Manager la IFN Sterling Factor).

15. Tendinte privind factoringul în economia mondiala

Prima piata importanta pe care factoring-ul si-a facut aparitia a fost cea a Statelor Unite,
unde, pana in anii "60, majoritatea firmelor de specialitate au fost familiale. Din 1980, bancile au

18
sesizat oportunitatea promovarii unor asemenea servicii si au demarat o masiva achizitie a
societatilor de factoring.
Cheia succesului nu o reprezinta insa marimea pietei, deci o raportare la SUA este
inadecvata in context. De asemenea, nu conteaza prea mult nici cunoasterea conceptului de
factoring. Ceea ce conteaza este organizarea corespunzatoare a companiilor specializate si
constientizarea faptului ca factoring-ul are propria cultura in domeniu. De exemplu, schimburile
de cunostinte intre membrii unor retele de factoring, precum Factors Chain International", au
contribuit la cresterea profesionalismului. Ca urmare, companii nationale din domeniu au
devenit capabile sa opereze pe plan international.
Analiza se sprijina pe datele statistice furnizate de principalele organizatii de factoring. De
la aparitia lui, când se limita strict la finantarea industriei textile si de îmbracaminte, factoringul
si-a extins sfera de cuprindere asupra unor domenii cum ar fi productia de articole de sport,
jucarii, materiale de constructii, echipamente de comunicatii, precum si în industriile ce
utilizeaza tehnologie avansata (calculatoare, telefonia mobila, camere digitale etc.).
Schimbarile rapide si numeroase din domeniul afacerilor creeaza oportunitati de a vinde
produsele pe scara mondiala. Îmbunatatirea tehnologiei informationale si a transporturilor au
produs schimbarea frontierelor traditionale care au definit limitele pietelor. Acest lucru a condus
la o accelerare a schimburilor comerciale în toate zonele geografice ale lumii si, pentru a fi
competitive, companiile sunt obligate sa ofere termene de plata flexibile clientilor, ceea ce
determina o nevoie acuta de resurse financiare. Astfel, odata cu cresterea operatiunilor
comerciale la nivel mondial, are loc o crestere proportionala a operatiunilor de factoring.
Una din particularitatile industriei factoringului este faptul ca segmentul cel mai mare din
operatiunile desfasurate îl detine factoringul intern, însa se apreciaza ca în urmatorii ani sectorul
international va deveni din ce în ce mai ridicat. De asemenea, ponderea cea mai mare în cadrul
operatiunilor de factoring o detin cele fara recurs.
De-a lungul istoriei sale îndelungate, industria factoringului s-a adaptat în permanenta la
schimbarile ce au avut loc, dezvoltând noi tehnici, metode si instrumente eficiente afacerilor.
Aceasta flexibilitate si adaptabilitate va permite industriei factoringului sa satisfaca si în viitor
nevoile financiare ale companiilor.

16. Tendinte privind factoringul în economia României

Finantarea prin factoring a activitatii întreprinderilor a aparut recent în tara noastra, la


mijlocul anilor '90, aflându-se înca într-un stadiu primar de implementare, atât la nivelul

19
societatilor bancare, cât si sub aspectul utilizarii acesteia de catre întreprinderi. Piata
factoringului în România este în prezent extrem de redusa, atât sub aspectul volumului, cât si sub
aspectul societatilor furnizoare de asemenea servicii, în principal datorita lipsei de experienta si
traditie a societatilor bancare, a reglementarilor legale în domeniu, datorita conditiilor restrictive
privind accesul la aceasta forma de finantare pentru întreprinderile mici si mijlocii si, în special,
lipsei de competivitate a produselor realizate în tara noastra, însa prezinta un potential deosebit
de ridicat.
Pentru a ilustra cele afirmate mai sus vom prezenta în continuare câteva date ce
caracterizeaza dimensiunile pietei factoringului din tara noastra. Volumul operatiunilor de
factoring realizate în România în anul 2001 s-a ridicat la 105 milioane de EURO, ceea ce a
reprezentat o crestere de 175% fata de anul 2000 si de 552% fata de anul 1996 (19 milioane de
EURO).
Anual se înregistreaza, în medie, o crestere de aproximativ 70% depasind semnificativ rata
de crestere anuala înregistrata la nivel mondial (aproximativ 10-12%). Acest lucru dovedeste
clar ca piata factoringului se afla într-o schimbare si dinamica continua. Ponderea cea mai mare
continua sa o detina operatiunile de factoring care finanteaza exporturile întreprinderilor din tara
noastra (aproximativ 86%), aceasta reflectând o pozitie contrara tendintelor manifestate la nivel
mondial.
Cu un volum de creante factorate de circa 1,3 miliarde de euro in 2007, Romania se
plaseaza la aproximativ acelasi nivel cu tari mult mai mici, ca Slovacia sau Croatia si mult in
urma Poloniei (7,9 miliarde de euro), Cehiei (4,8 miliarde de euro) sau Ungariei (3,1 miliarde de
euro). „De la infiintare, in 2004, am incercat sa educam persoanele din managementul
societatilor romanesti, in sensul ca pot beneficia de o finantare fara a mai pune ipoteci pe bunuri,
gaj pe cont, ca pot beneficia de o asigurare fara sa achite comisionul de asigurare in avans...
Europa de Vest este mult mai educata in ceea ce priveste factoringul, pentru ca acolo aceasta
activitate se uziteaza de peste 25 ani. In Vest, apeleaza la factoring atat companiile mici, in
special pentru imbunatatirea cash-flowului, cat si cele mari, pentru a-si asigura incasarile si a-si
externaliza serviciile de colectare. Incet-incet factoringul va deveni si la noi o unealta
indispensabila pentru un manager", este de parere Adrian Berbece, Relationship Manager la IFN
Sterling Factor.
Pentru 2008 valoarea acestora a atins aproximativ un nivel de 1,7-2 miliarde euro, adica a
inregistrat o crestere cu minim 30%. Din totalul operatiunilor, o pondere de 20% a fost detinuta
de operatiunile de factoring international - export si import - si 80% de cele de factoring

20
domestic", a declarat directorul departamentului Factoring din cadrul BRD-Groupe Societe
Generale, Mihaela Dimitriu.
În continuare vom prezenta câteva caracteristici comune ale societatilor bancare privind
derularea operatiunilor de factoring.
Sectoarele de activitate considerate ca fiind adecvate pentru derularea operatiunilor de
factoring si avute în vedere la selectarea clientilor de catre societatile bancare din tara noastra
sunt urmatoarele: exploatarea si prelucrarea lemnului, sticla, portelan, faianta, confectii, textile,
pielarie, încaltaminte, blanuri, electronica, electrotehnica, articole de uz casnic, industria
alimentara, lemn, celuloza, hârtie, nefiind însa excluse nici alte domenii de activitate.
Tarile acceptate de catre societatile bancare pentru derularea operatiunilor de factoring de
export sunt urmatoarele: Australia, Austria, Africa de Sud, Belgia, Canada, China, Cipru, Cehia,
Danemarca, Finlanda, Franta, Germania, Grecia, India, Italia, Japonia, Coreea de Sud, Mexic,
Maroc, Marea Britanie, Norvegia, Olanda, Polonia, Portugalia, Rusia, Singapore, Slovenia,
Slovacia, Spania, S.U.A., Turcia, Thailanda, Ungaria. În aceste tari exista societati bancare sau
societati specializate în servicii de factoring corespondente, afiliate la organizatiile de factoring
internationale prin intermediul carora se desfasoara acest gen de operatiuni.
In prezent, piata autohtona a serviciilor de factoring bancar este impartita intre BRD
(27%), BCR (23%), Raiffeisen (19%), UniCredit (19%) si ABN Amro (12%).

BRD – Groupe Societe Generale a derulat, in anul 2007, operatiuni de factoring in valoare
de 1,7 miliarde lei, ceea ce reprezinta o crestere cu 151% fata de 2006. In structura operatiunilor,
cea mai mare crestere, de aproximativ 150%, au inregistrat-o operatiunile de factoring intern,
care au atins un nivel de 1,25 miliarde lei, in timp ce volumul operatiunilor de factoring
international – export si import – a crescut cu 147% comparativ cu anul 2006. Banca a
inregistrat, anul trecut, 496 de clienti care au accesat serviciile de factoring, ceea ce corespunde
unui portofoliu de peste 1000 de debitori si peste 180.000 facturi administrate.
Produsele de factoring ale BRD acopera atat piata interna, cat si pe cea internationala
(export si import), in varianta cu si fara regres asupra clientului. In functie de propriile necesitati,
clientii pot accesa intregul pachet de servicii de factoring - finantare, administrare de creante,
colectare, acoperirea riscului de neplata,sau o combinatie de cel putin doua dintre acestea.
BRD a fost clasata de organizatia Factors Chain International pe locul 6 in lume la
categoria "Cel mai bun factor de export si de import" din punctul de vedere al calitatii serviciilor
oferite.

21
17. In loc de concluzie…

Comparaţie factoring - credit bancar :

Factoring Credit bancar


Finanţare Finanţare
Administrarea creanţelor
Servicii de colectare
Acoperire riscului de neplată

Avantajele cheie ale factoringului


• Esti platit la timp : in loc sa astepti intre 30 si 60 de zile pana incasezi o factura, totul se
poate intampla in 24 de ore datorita factoringului.
• Dispui de capitalul necesar pentru a onora viitoarele comenzi: pentru a mentine ritmul de
activitate normal ai nevoie de furnizori si de oameni care trebuie platiti. Factoringul iti vine in
ajutor.
• Iti poti plati furnizorii la timp: relatia cu furnizorii este una destul de importanta; plata la
timp te ajuta sa o pastrezi in cele mai bune conditii si pe viitor.
• Obtii banii intr-un interval foarte scurt: avand in vedere ca procedurile de factoring sunt
mult simplificate si difera de cele specifice acordarii unui imprumut bancar, tot procesul dureaza
foarte putin.
• Suma variaza in functie de valoarea facturilor emise: tu primesti 80% din valoarea
facturii in avans iar restul de 20% minus comisionul aferent dupa ce clientul achita factura.
• Costurile sunt reduse: platesti numai ce utilizezi.
• Ai mai mult timp pentru a te dedica afacerii tale: in loc sa urmaresti facturi si sume
incasate, poti sa te dedici dezvoltarii companiei, atragerii de noi clienti sau diversificarii
activitatii.
• Iti poti planifica foarte usor pasii de dezvoltare a afacerii: avand posibilitatea de a
anticipa cu maxima precizie capitalul de lucru de care vei dispune in viitor, iti este foarte usor
sa-ti faci un business plan realist.
• Nu ai nevoie de garantii colaterale: facturile emis sunt de-ajuns, nu sunt necesare alte
garantii.
• Esti protejat impotriva clientilor rau platnici: factoringul preia de pe umerii tai povara
urmaririi si atentionarii clientilor care intarzie sa plateasca in intervalul agreat.

22
Bibliografia

1. http://www.companiadefactoring.ro/content/totul-despre-factoring/industrii-deservite---
836.htm
2. www.wikipedia.com
3. http://www.diamant2000.ro/factoring/ce-este-factoring.htm
4. http://www.sfin.ro/articol_4943/factoring_alternativa_la_metodele_clasice_de_finantare.html
5. http://www.ingwholesalebanking.com/eCache/ROM/14/182.html
6. http://factoring.lx.ro
7. http://www.financialdirector.ro/surse-alternative-de-finantare-pentru-companii/factoring-
factoring-sau-transformarea-creantelor-in-lichid.html
8. http://www.transport-business.ro/articol/Factoring-Solutia-pentru-a-incasa-astazi-ce-risti-sa-
nu-primesti-maine-957
9. www.companiadefactoring.ro

23