Leasingul în calitate de instrument financiar, a reuşit să
se afirme în multe‚ ţări dezvoltate ca unul dintre cele Leasingul este un mijloc de mai eficiente şi accesibile obţinere a dreptului de utilizare mecanisme de finanţare a a unui mijloc fix fără a cumpăra extinderii şi dezvoltării acel mijloc fix. mijloacelor de producere, finanţării activelor necesare dezvoltării întreprinderilor şi punerii în aplicare a noi tehnologii în afaceri. Leasingul poate fi definit ca o tehnică originală de finanţare pe termen mediu sau lung, practicată de o societate financiară, având drept suport juridic un contract de închiriere de bunuri. În legislaţia Republicii Moldova, operaţiunile de leasing sunt definite ca fiind acele operaţiuni prin care „locatorul” procură, cu titlu de proprietate, echipamentul indicat de locatar de la vânzătorul stabilit de acesta şi îl acordă contra plată locatarului în posesiune şi folosinţă temporară în scopuri de întreprinzător. În conformitate cu legislaţia în vigoare, leasingul poate avea mai multe forme: a) Leasingul financiar, operaţiune care trebuie să îndeplinească cel puţin trei condiţii: - riscurile şi beneficiile aferente dreptului de proprietate asupra bunului obiect al leasingului 99 să fie transferate locatarului la momentul încheierii contarctului de leasing; - suma ratelor de leasing să reprezinte cel puţin 90% din valoarea de intrare a bunului dat în leasing; - contractul de leasing să prevadă expres transferul dreptului de proprietate asupra bunului obiect al leasingului către locatar la expirarea contractului; - perioada de leasing să depăşească 75 % din durata de funcţionare utilă a bunului obiect al leasingului; b) Leasing operaţional, operaţiune care nu îndeplineşte nici una din condiţiile leasingului financiar; c) Leasingul barter, operaţiune, în cadrul căreia locatarul achită valoarea ratelor de leasing prin bunuri al caror proprietar este; d) Leasingul compensaţional, operaţiune, în cadrul căreia locatorul primeşte în contul ratelor de leasing marfa produsă cu utilajul - obiect al leasingului; e) Lease-back, operaţiune în cadrul căreia o parte transmite altei părţi proprietatea unui bun cu scopul de a-l lua ulterior în leasing; f) Leasingul de consum, operaţiune de leasing, în cadrul căreia locatarul are calitatea de consumator, definită în legislaţia privind protecţia consumatorului; g) Leasingul direct, operaţiune de leasing, în cadrul căreia locatorul întruneşte, concomitent, calitatea de furnizor al bunului; h) Leasingul intern, operaţiune de leasing, în cadrul căreia toţi subiecţii sunt rezidenţi ai Republicii Moldova; i) Leasingul internaţional, operaţiune de leasing în 100 cadrul căreia locatorul sau locatarul nu este rezident al Republicii Moldova.
Furnizorul Locatarul (vânzătorul)
5 Compania de leasing
Finanţatorul (banca comercială)
Schema 1. Operaţiunea de leasing financiar
1. Încheierea contractului de leasing; 2. Procurarea bunului; 3.
Livrarea bunului; 4. Recepţia bunului; 5. Creditarea operaţiunii de către banca comercială; 6. Achitarea bunului; 7. Achitarea plăţilor de leasing; 8. Rambursarea creditului. În corespundere cu SNC în Republica Moldova se recomandă patru metode de calculare a uzurii mijloacelor fixe: - Metoda liniară. Valoarea uzurabilă a obiectului va fi decontată (repartizată) uniform pe parcursul duratei de funcţionare utilă. - Metoda de producţie (în raport cu volumul produselor fabricate). Uzura calculată, conform cerinţelor acestei metode, 101 se determină, ţinând cont numai de volumul produselor, articolelor, pieselor, serviciilor prestate etc. - Metoda degresivă cu rată descrescătoare (cumulativă). În baza acestei metode, uzura este determinată prin produsul unui coeficient şi valoarea uzurabilă. - Metoda soldului degresiv. Conform acestei metode, suma uzurii unor mijloace fixe se calculează în baza normei de uzură prevăzută de metoda liniară, majorată nu mai mult de două ori. Politica de amortizare are o importanţă majoră pentru leasing, deoarece majoritatea contractelor de leasing se încheie pe un termen echivalent amortizării obiectelor luate în leasing.
2. Evaluarea leasingului de către locator şi locatar
Deseori este pusă întrebarea: care leasing este mai
avantajos: cel financiar sau cel funcţional? Pentru luarea unei decizii în acest sens, o multitudine de factori trebuie luaţi în calcul, ca de exemplu: poziţia financiară a beneficiarului (profit sau pierderi), planificarea pe termen scurt sau mediu, gradul de îndatorare, nevoia de investiţii, etc. Costul leasingului financiar. Acest cost este legat de rata internă de rentabilitate, cu specificaţia că chiria plătită pentru leasing influenţează, în sensul că reduce plata impozitului pe venit. Mărimea costului leasingului depinde de: valoarea bunului luat în leasing - reprezintă în mod indirect mărimea împrumutului primit de către întreprindere de la firma de leasing. Pe baza acesteia se va calcula dobânda. chiria plătită pentru leasing - se stabileşte de părţile implicate în relaţiile de leasing şi reprezintă o economie pentru întreprindere deoarece ea se deduce din profitul impozabil. Chiria poate fi sub formă bănească sau de marfă. Chiria poate cuprinde: (1) amortizarea bunului închiriat, (2) dobânzile aferente fondurilor avansate de societatea de leasing pentru 102 cumpărarea bunului respectiv şi (3) marja de profit a societăţii de leasing. valoarea reziduală a bunului luat în leasing - este întâlnită în cazul contractelor de leasing financiar (cu transferarea dreptului de proprietate). Mărimea acesteia este stabilită prin contract sau va fi estimată în funcţie de preţurile negociate în momentul respectiv pentru acel bun, ţinând cont de uzura Locator – partea ce dă în acumulată. locaţie un bun. Locatar – partea ce primeşte Costul leasingului trebuie în locaţie bunul. să se compare cu cel al celorlalte modalităţi de finanţare pentru a se putea lua o decizie eficientă. Trebuie, de asemenea, de menţionat, că rezultatele înregistrate în economia de piaţă prin leasing au arătat eficienţa lui, făcându-l foarte mult timp agreat şi preferat în ţările dezvoltate. Experienţa evoluţiei pieţei de leasing în ţările cu economia dezvoltată ne demonstrează că factorii de bază care asigură o ascensiune continuă a serviciilor de leasing sunt amortizarea accelerată a bunurilor care formează obiectul leasingului şi susţinerea complexă a acestor activităţi din partea statului.
3. Factorii ce afectează deciziile de leasing
Există un număr de factori care pot influenţa costurile cu
leasingul ale firmei utilizatoare faţă de deţinerea activelor de capital în proprietate. Acestea includ: - Costuri diferite ale capitalului. Dacă locatorul are un cost mai mic al capitalului decât utilizatorul, costul locaţiei poate fi mai mic decât costul deţinerii şi invers. - Costuri mai mari ale finanţării prin leasing. Locaţia implică întotdeauna costuri implicite de finanţare mai mari decât deţinerea în proprietate. 103 - Valori reziduale. Locatarul posedă proprietăţile la expirarea locaţiei. Valoarea estimată a proprietăţii la expirarea locaţiei se numeşte valoare reziduală. - Disponibilitatea mai mare a creditelor. Se argumentează uneori că firmele pot obţine mai mulţi bani şi pentru o perioadă mai lungă printr-un contract de leasing, decât printr-un împrumut garantat de mijlocul fix. - Diferenţe ale costurilor de întreţinere. Deoarece locaţia nu implică costuri explicite de întreţinere, poate fi mai ieftină decât deţinerea în proprietate.