Roman realist postbelic

Moromeţii

de Marin Preda
1. Introducere

Marin Preda, important romacier postbelic se impune in literatura ca o adevarata

constiinta, ca un autor care a rezistat in epoca amenintata de cenzura comunista, aparand
literatura de buna calitate. Romanele sale ,,Morometii”, ,,Delirul” si ,,Cel mai iubit dintre
pamanteni” certifica rezistenta prin cultura a autorului.

Opera lui Marin Preda, unitara sub raportul temelor si al viziunii, constituie o noua varsta
a romanului romanesc. Ca formula estetica, proza lui Marin Preda se incadreaza in realismul
postbelic (neorealism) si ilustreaza cu o mare putere de sugestie sfarsitul romanului doric.
Romanul corespunde realismului prin prezentarea obiectiva a faptelor de catre un narator
impersonal. Conceptia lui Marin Preda este aceea ca autorul realist trebuie sa realizeze o opera
care sa vorbeasca nu despre ea insasi, ci despre om.

Primul roman scris de Marin Preda, ,,Morometii” este alcatuit din doua volume, publicate
la 12 ani distanta: in 1955, volumul I, iar in 1967 volumul al II-lea.

Desi modalitatea artistica si problematica celor doua volume difera, romanul este unitar,
deoarece reconstituie imaginea satului romanesc intr-o perioada de criza in preajma celui de al
II-lea Razboi Modial. Sunt inregistrate transformarile vietii rurale, ale mentalitatilor si ale
institutiilor de-a lungul unui sfert de secol si se impune o tipologie noua in proza romaneasca.

Romanul prezinta destramarea – simbolica pentru gospodaria taraneasca traditionala – a

unei familii de tarani dintr-un sat din Campia Dunarii, Silstea-Gumesti.

Titlul ,,Morometii” asaza tema familiei in centrul romanului, insa evolutia si criza
familiei sunt simbolice pentru transformarile din satul romanesc al vremii.

O alta tema este criza comunicarii, absenta unei comunicari reale intre Ilie Moromete si
familia sa. Tema timpului viclean, nerabdator (“timpul nu mai avea rabdare”), relatia dintre
individ si istorie nuanteaza tema sociala.

Perspectiva naratorului obiectiv se completeaza prin aceea a reflectorilor (Ilie Moromete

in volumul I, si Niculae, in volumul II), ca si prin cea a informatorilor (personaje – martori ale
evenimentelor pe care le relateaza ulterior altora, de exemplu al lui Parizianu despre vizita lui
Moromete la baieti, la Bucuresti). Efectul este limitarea omniscientei.

2. Viziunea despre lume

Pentru Marin Preda literatura si, mai ales, romanul reprezinta reflectarea unor sentimente
ale scriitorului in anumite momente ale existentei sale. Acesta considera ca sentimentele sunt

1
Roman realist postbelic

cele adevarate, iar fictiuni sunt imprejurarile. El a avut drept model in conturarea personajului
Ilie Moromete pe tatal sau, Tudor Călăraşu. Viziunea despre lume se contureaza in roman prin
tematica abordata, prin conflict, prin particularitatile de compozitie, prin evenimentele prezentate
si, mai ales, prin perspectiva personajelor asupra vietii si intamplarilor.

3. Structura si compozitie

Compozitia primului volum utilizeaza tehnica decupajului si accelerarea gradata a

timpului naratiunii.

Volumul este structurat in trei parti, cu o actiune concentrata, care se desfasoara pe

parcursul verii cu trei ani inaintea izbucnirii celui de al II-lea Razboi Mondial. Prima parte, de
sambata seara pana duminica noaptea contine scene care ilustreaza monografic viata rurala: cina,
taierea salcamului, hora etc. Partea a doua se deruleaza pe parcursul a doua saptamani incepand
cu plecarea lui Achim cu oile, la Bucuresti. Partea a treia, de la seceris pana la sfarsitul verii, se
incheie cu fuga feciorilor.

Cele trei parti confera echilibru compozitiei. Fiecare parte incepe cu o prezentare de
ansamblu: masa, prispa si secerisul. Simetria compozitionala este data de cele doua referiri la
tema timpului, in primul si ultimul paragraf al volumului. La inceput, aparent ingaduitor, “timpul
era foarte rabdator cu oamenii; viata se scurgea fara conflicte mari”, pentru ca enuntul din finalul
volumului “timpul nu mai avea rabdare”, sa modifice imaginea timpului care devine necrutator si
intolerant.

In volumul al doilea, structurat in cinci parti, se prezinta viata rurala intr-o perioada de un
sfert de veac de la inceputul anului 1938 pana spre sfarsitul anului 1962. Prin tehnica rezumativa,
evenimentele sunt selectionate, unele fapte si perioade de timp sunt eliminate (elipsa), timpul
naratiunii cunoaste reveniri (alternanta). Actiunea romanului se concentreaza asupra a doua
momente istorice semnificative: reforma agrara din 1945, cu prefacerile pe care le aduce si
transformarea socialista a agriculturii dupa 1949 perceputa ca un fenomen abuziv.

Referitor la compozitia romanului, Marin Preda adopta o viziune dominata de simetrie si

echilibru, actiunea fiind construita in jurul unui personaj. De asemenea, aceasta se desfasoara pe
o durata de un sfert de veac si infatiseaza destinul taranului la confluenta dintre doua epoci
istorice: inainte si dupa al II-lea Razboi Mondial.

Dimensiunea real-imaginara a spatiului unde se desfasoara actiunea este realizata pe de o

parte, concret – satul Silistea-Gumeşti din Câmpia Dunării, iar pe de altă parte, simbolic –
stănoaga podiştei, casa, ograda, poiana lui Iocan. Observam in primul volum cum se dilata
timpul prin descrieri minuţioase ale unor oameni, scene, intamplari aparent fara mare
semnificatie.

4. Conflicte

2
Roman realist postbelic

Un triplu conflict va destrama familia lui Moromete. Este mai intai dezacordul intre tata
si cei trei fii din prima casatorie (Paraschiv, Nila si Achim), izvorat dintr-o modalitate diferita de
a intelege lumea si de a-i pretui valorile (pamantul – banii).

Cel de al doilea conflict izbucneste intre Moromete si Catrina, sotia lui. Moromete
vanduse in timpul secetei un pogon din lotul sotiei, promitandu-i, in schimb, trecerea casei pe
numele ei, dar amana indeplinirea promisiunii. Nemultumita, ea isi regaseste initial refugiul in
biserica, dar in al II-lea volum, Catrina il paraseste pe Ilie dupa ce afla de propunerea facuta
fiilor lui la Bucuresti.

Al treilea conflict se desfasoara intre Moromete si sora lui, Guica, care si-ar fi dorit ca
fratele vaduv sa nu se recasatoreasca. In felul acesta i-ar fi ramas casa fratelui, sa se ocupe de
gospodarie si de cresterea copiilor, pentru a nu ramane singura la batranete. Faptul ca Moromete
se recasatorise ii aprinsese ura impotriva lui pe care o transmite celor trei fii mai mari.

Un alt conflict, secundar, este acela dintre Ilie Moromete si fiul cel mic, Niculae. Copilul
isi doreste cu ardoare sa mearga la scoala, in timp ce tatal care trebuie sa plateasca taxele il
ironizeaza (,,alta treaba n-avem noi acuma! Ne apucam sa studiem.”) sau sustine ca invatatura nu
aduce niciun “beneficiu”. Pentru a-si realiza dorinta de a studia, baiatul se desprinde treptat de
familie. In volum al II-lea, acest conflict trece pe primul plan pentru ca tatal si fiul reprezinta
doua mentalitati diferite.

5. Actiunea

Actiunea primul volum este structurata pe mai multe planuri narative.

In prim plan se afla Morometii, o familie numeroasa, macinata de nemultumiri mocnite.

Taran mijlocas, Ilie Moromete incearca sa pastreze intreg, cu pretul unui trai modest, pamantul
familiei sale, pentru a-l transmite apoi baietilor. Fiii cei mari ai lui Ilie Moromete isi doresc
independenta economica. Ei se simt nedreptatiti pentru ca dupa moartea mamei lor s-a insurat cu
alta femeie, Catrina, si ca are inca trei copii.

Planurile secundare completeaza actiunea romanului, conferindu-i caracterul de frescă

sociala: boala lui Boţoghină, revolta taranului sarac Tugurlan, familia chiaburului Tudor Balosu,
dragostea dintre Polina si Birica, discutiile din poiana lui Iocan, rolul institutiilor si al
autoritatilor in satul interbelic.

6. Secvente narative

In primul volum al romanului ,,Morometii” exista cateva secvente narative de mare

profunzime precum: scena cinei, taierea salcamului, secerisul.

Descrierea cinei se realizeaza lent, prin acumularea detaliilor. Ceremonialul cinei pare a
surprinde un moment din existenta familiei traditionale, condusa de un tata autoritar, dar

3
Roman realist postbelic

“semnele” din text dezvaluie adevaratele relatii dintre membrii familiei. Ilie Moromete pare a
domina o familie formata din copii proveniti din doua casatorii, invrajbiti din cauza averii.
Asezarea in jurul mesei sugereaza evolutia ulterioara a conflictului, iminenta destramare a
familiei.

O alta secventa epica cu valoare simbolica este aceea a taierii salcamului. Ilie Moromete
taie salcamul pentru a achita o parte din datoriile familiei fara a vinde pamant sau oi. Taierea
salcamului, duminica in zori, in timp ce in cimitir femeile isi plang mortii, prefigureaza
destramarea familiei, prabusirea satului traditional, risipirea iluziilor lui Moromete. Odata distrus
arborele sacru, lumea Morometilor isi pierde sacralitatea, haosul se instaleaza treptat.

Scenele in care sunt prezentate aspecte din viata colectivitatii se constituie intr-o
adevarata monografie a satului traditional: hora, calusul, intalnirile duminicale din poiana lui
Iocan, serbarea scolara, secerisul, treierisul.

7. Conflicte

In cel de-al doilea volum, conflictul dintre tata si fiii cei mari trece in plan secundar.
Conflictul principal opune mentalitatea traditionala si mentalitatea impusa, colectivista.
Personajele – reflector pentru cele doua mentalitati sunt Ilie Moromete (“cel din urma taran”) si
fiul sau, Niculae. Vechea imagine a lui Moromete este distrusa, fiind inlocuita de alta lipsita de
glorie. Autoritatea sa in sat se diminueaza, iar unitatea distrusa a familiei nu se reface.

8. Personaje

Ampla fresca a satului romanesc (din deceniile IV-VI) surprinde numeroase personaje
reprezentative pentru diferite categorii sociale, tipuri umane sau teme infatisate si impune o
tipologie noua.

In centrul romanului sta familia Morometilor, iar axul ei este Ilie Moromete, personaj cu
un destin simbolic pentru satul traditional.

Personaj exponential, prototip al taranului patriarhal, al carui destin exprima moartea unei
lumi, “cel din urma taran” reprezinta conceptia traditionala fata de pamant si familie. Criza
satului arhaic se reflecta in constiinta acestui personaj confruntat, tragic, cu legile implacabile ale
istoriei, cu timpul nerabdator.

Personaj complex, are o serie de trasaturi (spirit contemplativ, sociabil si comunicativ,

disimulat, inteligent si ironic, fiind observator, cu harul de a povesti, un autoiluzionat), care-l
individualizeaza intre personajele cartii si care il fixeaza ca tip uman aparte: spiritul Morometian.

Paraschiv, Nila si Achim, fiii din prima casatorie, sunt reflectari asupra modului de
existenta oferit de tatal lor. Ei reprezinta categoria taranilor dezradacinati. In acest sens,

4
Roman realist postbelic

emblematica este scena intalnirii de la Bucuresti cu tatal lor (in volumul al II-lea), cand
comportamentul lor ofera o imagine grotesca a vietii visate de la oras.

Fiul cel mic este stapanit, in copilarie, de dorinta de a invata carte, iar incepand din
adolescenta, de ideea de a crea “o noua religie a binelui si raului”, o noua dogma. In volumul al
II-lea, discutiile dintre tata si fiu reprezinta doua mentalitati diferite: mentalitatea traditionala si
mentalitatea impusa colectivista.

9. Limbajul

Limbajul prozei narative se remarca prin limpezimea, naturaletea si precizia stilului,

oralitate, imbinarea stilului direct si indirect, stilul indirect liber, textul si subtextul ironic.

10. Concluzie

In opinia mea, romanul apartine esteticii realiste nu numai prin caracterul monografic,
prin prezentarea evenimentelor in maniera fictiva sau prin vocea naratorului omniscient, ci si
prin structura simetrica, Marin Preda demonstrand ca a acordat o atentie desavarsita compozitiei
romanului “Morometii”.