Sunteți pe pagina 1din 259

Coperta

:

VALENTINA

BOROS

Coperta : VALENTINA BOROS Univ. Bucureşti - Ştiinţe Politice 002978 TADEUSZ TRAKTAT O 1 KOTARBINSKI DOBBEJ

Univ. Bucureşti - Ştiinţe Politice

: VALENTINA BOROS Univ. Bucureşti - Ştiinţe Politice 002978 TADEUSZ TRAKTAT O 1 KOTARBINSKI DOBBEJ ROBOCIE

002978

TADEUSZ

TRAKTAT

O

1

KOTARBINSKI

DOBBEJ

ROBOCIE

 

Wydanie

piate

Wroclaw,

Warszawa.

Krakjów.

Gdans k

Zaklad

narodow y

Imienia

Ossolinskich

Wydawnictw o

1973

ÎNŢELEPCIUNE A

ACŢIUNI I

EFICIENT E

Aceasta este o carte de înţelepciune. De înţelep­ ciune extrasă din truda a mii de generaţii care s-au străduit să-şi agonisească, să-şi îmbogăţească şi să-şi înnobileze traiul, în ciuda potrivniciei naturii şi a vitregiilor alcătuirilor sociale bazate pe exploatare. Este experienţa unei stări întregi a muncii care în cele din urmă duce la o înjghebare a societăţii în care dreptatea este o nevoie de neocolit.

Este aşadar o carte de înţelepciune a tuturor mun­ citorilor, a muncii în general. Deci şi tehnologul şi arhitectul, şi cel ce exercită funcţii de conducere, va găsi acele învăţăminte de principiu care îl vor con­ duce la sporirea efectelor strădaniilor sale, cruţîndu-şi efortul său propriu şi pe al altora. Ceea ce importă în orice activitate umană este în primul rînd efectul ob­ ţinut. Tadeusz Kotarbinski implicit, se opune muncii fără efect, muncii ostentative, acelei munci ridiculi­ zate mereu de satirici, la care lipsa rezultatelor este acoperită printr-un efort mimat, chiar dacă acesta este consumator de energie. Munca lui Sisif nu este muncă în sensul dat acestui cuvînt în această carte. Ea este un chin, o risipă de energie şi — în sensul mai larg pe care îl sugerează legenda — de resurse.

Căci resursele de energie musculară şi de materie de care poate dispune un individ sau o societate sînt limitate într-un mod categoric. Numai invenţia, o ac­ tivitate intelectuală creatoare, de mai bună organizare a efortului şi de folosire mai chibzuită a celorlalte resurse îndepărtează, extinde în decursul istoriei li-

1 Tadeusz Kotarbinski s-a născut în 1886 ; a absol­ vit facultatea de filologie din Lvov în 1912. Profesor de filozofie la Universitatea din Varşovia între 1919 şi 1939 şi după 1945. A fost mulţi ani preşedintele Academiei poloneze de Ştiinţe. Este autorul mai multor

lucrări de filozofie, printre care al unui curs de logică (Varşovia 1960), care a fost tradus şi în alte limbi.

5

mitele date de natură şi de orînduirea socială. Acest principiu general este învederat cu deosebită ascuţime astăzi, cînd întreaga omenire resimte puternic carac­ terul limitat al resurselor de toate felurile pe care

le posedă.

Aşadar cartea de faţă expune într-un mod sinte­ tizat principiile generale ale lucrului bine făcut, in­ diferent de domeniul în care se desfăşoară activităţile

umane. Autorul insistă asupra faptului că praxeologia pe care o expune în mod sistematizat ar fi o genera­ lizare a principiilor ştiinţei economice, că praxeologia ar fi o metateorie a economiei. O asemenea corelare

a celor două ştiinţe este într-o oarecare măsură jus­

tificată, în măsura în care ştiinţa economică, mai ales cea a socialismului, îşi propune şi ea găsirea soluţiilor care să permită accelerarea progresului condiţiilor materiale de viaţă a societăţii. Avînd în vedere fap­ tul că ştiinţa economică se ocupă printre altele de optimizarea legăturilor dintre activităţi specifice dife­ rite, s-ar putea propune următoarea ierarhie : praxeo­ logia generalizează principiile optimizatoare ale eco­ nomiei, iar aceasta la rîndul său dă indicaţii de optimizare a activităţilor „tehnice", în sensul cel mai larg. Aşa se explică dealtfel că, de exemplu, un teh­ nolog va găsi în „Tratat" principiile cele mai generale după care trebuie să acţioneze în conceperea, proiec­ tarea, construirea şi exploatarea sistemelor tehnolo­ gice. Căci ce este principiul instrumentalizării altceva decît cel al înzestrării muncitorilor cu maşini avînd un randament din ce în ce mai mare din punctul de vedere al vitezei de lucru, al preciziei şi al reglabili- tăţii ? Şi ce este altceva principiul supravegherii pure decît principiul automatizării ? Dar, mai general vor­ bind, oare tehnologul care îşi ia profesia în serios nu-şi pune ca principiu de căpetenie realizarea de eco­ nomii de efort şi de resurse materiale, creşterea efi­ cienţei ? Doar el este primul, în majoritatea dome­ niilor de activitate productivă, care măreşte eficienţa. Factorii economici nu-i servesc decît drept călăuză generală, indicîndu-i să nu fie parcimonios cu resurse care se află din belşug sau cel puţin în cantitate su-

6

ficientă

este

şi

acut.

le

sacrifice

pe

acelea

la

care

deficitul

Trebuie s-o recunoaştem, principiile generale au acel efect binefăcător, de mare importanţă astăzi, de a ordona o cantitate de informaţie foarte mare şi în continuă creştere, care depăşeşte capacitatea de înre­ gistrare a memoriei umane. Din acest punct de ve­ dere, ştiinţele cele mai generale, cele mai fundamen­ tale, sînt practice, productive şi utile. De aceea, ele nu pot lipsi din sistemul cunoştinţelor umane, care altfel ar fi lipsite de elementele lor conducătoare, ar deveni acefale.

„Tratatul despre lucrul bine făcut" nu are nimic co­ mun cu ştiinţa organizării, în sensul în care generalul poate fi separat de particular. Alăturarea prea apro­ piată care adeseori se face în literatură între praxeo- logie şi ştiinţa conducerii este de-a dreptul supără­ toare pentru cine parcurge cu atenţie cartea lui Kotarbinski. Este aceeaşi confuzie care se face une­ ori, în pripă, între ştiinţă şi tehnică, de exemplu între mecanica teoretică şi mecanica pe care o practică in­ ginerii. Desigur, legătura este strînsă, dar domeniile sînt net distincte.

Ni se pare că marele succes al praxeologiei lui Ko­ tarbinski (cartea a fost tradusă în mai multe limbi) se datoreşte tocmai faptului că, elaborînd principiile generale ale tehnicii activităţilor umane, ea nu este o disciplină tehnică, putîndu-se astfel adresa unor cititori provenind din cele mai variate domenii şi cu nivele de instruire diferite. Căci, trebuie să recunoaş­ tem, principiile generale ale eficienţei au fost formu­ late cu mult înainte de apariţia „Tratatului", şi aceasta nu numai în sensul de care se ocupă pe larg însuşi autorul, acela că fiecare profesie şi-a elaborat în decursul istoriei reguli generale de eficienţă a ac­ ţiunii, dintre care multe se pot transfera dintr-un do­ meniu într-altul. Cel puţin din vremea revoluţiei ştiinţifice din secolul al XVII-lea matematicienii au creat metode de extremizare a unor funcţii, extremi- zare care nu este altceva decît o formulare matema­ tică generală a tendinţei inerente firii umane de a obţine rezultate maxime. Desigur, extremizarea func-

ţiilor cu restricţii este ulterioară extremizării simple, dar şi aceasta este foarte veche. Chiar şi structura destul de complicată dealtfel a căutării unei soluţii optime în condiţii atît de complicate cum sînt co­ operarea pozitivă sau negativă între doi sau mai mulţi parteneri, avînd ca scop optimizarea rezultatului, a fost formulată anterior „Tratatului" de matematicia­ nul John von Neumann şi economistul Oskar Mor- genstern. Astăzi totalitatea procedeelor de căutare a unor soluţii optime este reunită în disciplina mate­ matică ce poartă denumirea de cercetări operaţionale. Ce e drept, nu s-a reuşit încă să se închege totalita­ tea metodelor cercetărilor operaţionale într-o ştiinţă sistematizată. Totuşi, ele îşi găsesc numeroase apli­ caţii de mare eficacitate.

Legăturile dintre cercetările operaţionale şi praxeo- logie merită o examinare ceva mai amănunţită, în- trucît obiectul lor de studiu este în mare măsură ace­ laşi. Ambele se referă la tehnică, la economie, la do­ meniul militar. Obiectul fiind acelaşi, metoda este di­ ferită, în timp ce praxeologia se ocupă de condiţiile calitative generale ale acţiunii eficiente, cercetările operaţionale au ca scop să cuantifice aceste condiţii. Cercetările operaţionale s-au născut în domenii con­ crete ale acţiunii umane, conţinutul calitativ fiind dat întotdeauna de ramura respectivă de activitate. In felul acesta s-au născut direcţii paralele de cercetare, folosind aceeaşi metodă, dar aplicată pe un domeniu particular. Astfel, verificarea statistică a unor modele matematice pentru cercetarea unor fenomene de masă se numeşte econometrie dacă este aplicată la econo­ mie, tehnometrie dacă se referă la probleme tehnice, biometrie dacă domeniul de studiu este cel biologic. Toate aceste „metrii" folosesc aceleaşi metode de bază. Mai mult chiar, modelele pe care le verifică seamănă mult unele cu altele.

In general schema de bază a raţionamentului din cercetările operaţionale este aceea a extremizării unor funcţii supuse unui sistem de restricţii. Această schemă poate îmbrăca diferite forme matematice. Ele pot fi funcţii liniare, neliniare, funcţionale etc. Difi­ cultăţile de calcul numeric fiind tot mai mult sur-

8

montate cu ajutorul maşinilor de calcul electronice şi datorită progreselor în domeniul calculului numeric, se pot aborda pe de o parte probleme de dimensiuni din ce în ce mai mari, iar pe de altă parte cresc posi­ bilităţile de abordare a unor noi domenii matematice în rezolvarea problemelor de optimizare. Posibilităţile de aplicare în domeniile concrete sporesc prin pro­ gresele teoretice realizate în ramurile respective. Dacă înainte de apariţia praxeologiei cercetările operaţionale nu aveau un aparat conceptual propriu, ci îl împrumutau de fiecare dată de la ramura de ştiinţă în care erau aplicate, praxeologia lui Kotar­ binski oferă tocmai acest aparat conceptual calitativ general care dă un conţinut calitativ problemelor tratate cantitativ cu ajutorul cercetărilor operaţionale. Desigur, acest lucru se întîmplă numai în principiu. Din păcate, după cunoştinţele noastre, nimeni nu a făcut încă efortul de a adapta reciproc aceste două domenii de activitate, în aşa fel încît să existe o co­ respondenţă exactă între problemele de praxeologie şi cele ale cercetărilor operaţionale. Problema centrală este însă aceeaşi: realizarea unui rezultat maxim în condiţii date. Restricţiile în praxeologie nu sînt ex­ plicitate şi nu sînt analizate ca un concept central. Desigur, în diferite forme concrete ele sînt enumerate şi definite la Kotarbinski: cantitatea de materiale, spaţiul, încăperile, instrumentele, toate acestea sînt limitate. Kotarbinski le aminteşte, dar nu insistă asu­ pra caracterului lor restrictiv, care obligă la adopta­ rea unui anumit comportament uman. Iată deci una din direcţiile fertile în care ar putea evolua praxeo­ logia lui Kotarbinski.

Cartea lui Kotarbinski are însă o valoare distinctă

de cercetările operaţionale. Ea oferă principii unifi­

catoare şi un sistem conceptual comun marii varie­

tăţi de procedee matematice cu care operează cerce­

tările operaţionale. Credem că pentru specialistul în

cercetările operaţionale cartea lui Kotarbinski ar tre­

bui să fie de mare utilitate, căci ea pune în evidenţă

în mod clar şi sistematizat principiile ultime care

stau la baza lor.

9

Refacerea

istoriei

praxeologiei

după

studierea

apor­

tului

hotărîtor

al

lui

Kotarbiñski

ne

permite

des­

coperim nu simple fragmente de idei praxeologice, ci

chiar

teoreticieni ai acţiunii aruncă o punte între teoria lo­

este

biñski, şi teoria sociologică a acţiunii, foarte diferită de prima, diferită atît prin obiect, cît şi, mai ales, prin metodă. Dar compatriotul lui Kotarbiñski, Oskar

Lange, care a subliniat baza praxeologică a unei mari părţi din teoria economică şi care a observat legătura

intrinsecă dintre praxeologie, economie şi metodele de

optimizare

opera economistului german Gottl-Ottlilienfeld un ansamblu de principii praxeologice expus în mod oare­

cum sistematizat de acest cercetător al economiei care

destul

dintre tehnică şi economie. Subliniind funcţia de re­

glare pe

lui al tehnicii, Gottl-Ottlilienfeld a avut o intuiţie

cibernetică

modului în care funcţionează sistemul tehnologic în

economia capitalistă, ceea ce pentru timpul în care a

scris

faptul că multă vreme teoria economică anglo-saxonă,

ob­

serve că tehnica are un rol decisiv în dezvoltarea for­ ţelor de producţie, că progresul tehnic este modali­ tatea specifică a dinamicii istorice a acestora, forma

a

gică a acţiunii, aşa

şi

idei

sistematizate.

cum

După

ea

cum

am

văzut,

unii

construită de Kotar­

de

origine

matematică,

a

descoperit

în

abordat

într-un

care o

nu

de

de

este

mod

de

aprofundat

economic

pentru

are

părea

legătura

asupra

ce­

înţelegerea

în

vedere

nu

exercită

mare

puţin

sistemul

importanţă

lucru,

dacă

se

metodologice,

el

absorbită

probleme

de

mişcare

istorică

a

lor.

Pînă şi în zilele noastre, teoreticienii neoclasici par

nu-şi

dea

seama

a

face

abstracţie,

în

teoria

creşterii economice, de progresul tehnic, echivalează

cu

Revenind însă la Ottlilienfeld, odată ce ne-am an­ gajat pe calea de a introduce în discuţie idei praxeo­ logice formulate de alţi autori decît Kotarbiñski, me- rită să informăm, fie chiar şi în mod fragmentar, pe cititor despre ideile primului. Ideile privind acest cerc

10

a

scăpa

prilejul

de

a

înţelege

procesul

însuşi.

tematic revin mereu în întreaga sa operă economică,

al teoriei economice

este lipsită de valoare, fiind grevată de o grea povară apologetică.

Dar printre ideile sale tehnic-praxeologice unele au o clară rezonanţă actuală, cum este, de pildă, aceasta:

„Logica tehnică ne porunceşte să raţionalizăm amă­ nuntul nu numai pentru că o dată cu creşterea di­ mensiunilor activităţilor, utilizarea chiar şi a avanta­ jelor mici sau înlăturarea pierderilor mărunte se în­ sumează în cantităţi considerabile şi crescînde, ceea ce ne permite să majorăm «investiţiile» necesare pen­ tru aceasta. La aceasta se mai adaugă şi faptul că, pe măsură ce coborîm pe scara amănuntului, prileju­ rile de economisire devin tot mai numeroase" l . Şi iată un alt principiu praxeologie : „Principiul de bază al logicii tehnicii este : acţionează mereu cu un efort relativ cît mai mic". El subliniază, printre altele, ideea strîngerii la un loc a ceea ce este egal, adică ideea specializării, sau principiul ordonării corecte a actelor parţiale sau principiul unificării a ceea ce este egal. De reţinut ni se pare şi ideea desăvîrşirii de sine a muncii şi a mijloacelor de muncă. „Această autoperfecţionare a muncii nu încetează niciodată, nici în tehnica cea mai modernă. Precum curgerea lină a apei din adîncuri, ea înaintează calm sub to­ rentul vijelios al invenţiilor" 2 . Pe lîngă toate aceste principii pur praxeologice merită reţinute de la Gottl- Ottlilienfeld şi distincţia netă dintre tehnică şi ştiinţă, autonomia ei faţă de ştiinţă şi caracteristi­ cile ei distinctive. El subliniază pe bună dreptate cu toată tăria rolul experienţei în tehnică, experienţă care nu poate fi în întregime descrisă în mod raţional. Doar şi în epoca noastră, a revoluţiei tehnico-ştiinţi- fice, există cunoştinţe care nu pot fi scrise pe hîrtie (desigur, motivele pentru aceasta sînt multiple, dar pînă la urmă rămîne acela că nu totul în tehnică este logic şi raţional). O mare parte dintre acestea sînt acoperite de termenul comercial know-how.

care din punctul strict de vedere

1 Friederich

Rationalisierung,

2 Ibidem,

p.

v.

Gottl-Ottlilienfeld.

Vom

Sinn

dar

Gustav-Fischer,

Jena,

1929,

p.

35.

63.

11

Nici o tehnică nu este deocamdată atît de perfectă încît să-1 înlocuiască pe om cu capacitatea sa de gîndire subtilă, infinit de nuanţată, cu capacitatea de a sesiza instantaneu imagini optice, sonore, ol­ factive etc. de o mare complexitate. Desigur, maşina în perfecţionarea ei îl scoate pe om treptat din fluxul tehnologic, dar îl situează alături de el. Ea nu poate funcţiona fără supravegherea lui, fără că­ lăuzirea lui, chiar dacă o mare parte din funcţiile de comandă de rutină pot fi date în sarcina mijloa­ celor de automatizare. Capacitatea de autoreglare a unui sistem tehnic degenerează relativ repede dacă nu este corectată de om cu slabele sale puteri fizice şi chiar informaţionale. Răscoala roboţilor este o frază publicistică inducătoare în eroare pentru că, exprimînd un adevăr numai parţial, non-esenţial- mente parţial, denaturează adevărul. Nu trebuie să trecem nici o clipă cu vederea faptul că un sistem tehnic, oricît de perfecţionat, nu poate funcţiona co­ rect dacă nu este supravegheat şi reglat de oameni,

oricît de puţini în raport cu performanţele sistemului tehnic, înzestraţi cu însuşiri adecvate. Nu trebuie să trecem cu vederea, de exemplu, un asemenea amă­ nunt că zgîrie norii americani s-au construit graţie indienilor autohtoni care nu suferă de ameţeala înălţimilor.

W. G. Waffenschmidt \ abordînd complicata tema­

tică a legăturilor dintre tehnică şi economie, enunţă şi el o serie de principii praxeologice. Printre altele, el atrage atenţia asupra celeilalte laturi, inevitabile, a legăturii dintre tehnică şi ştiinţă. „Cu cît tehnica progresează, cu atît devine mai limpede că plăsmui­ rea obiectelor şi procedeelor tehnice merge pe o cale ocolită, trecînd prin tărîmul ştiinţei" 2 . El menţio­ nează, printre altele, faptul că maşina mare funcţio­ nează cu un cost mai redus decît maşina mică, dar, utilizate greşit, maşinile mari sînt la fel de neecono­ mice ca şi micile maşini suprasolicitate" 3 . El vor-

1 In lucrarea „Technik und Wirtschaft", Jena, 1928.

2 Op.

cit., p.

77.

3 Op.

cit., p.

170.

12

beşte de optimul tehnic, de un optim al combinaţi­ ilor substanţiale (stoffwirtschaftliches Optimum), idee deosebit de actuală în contextul contemporan cînd lumea a devenit conştientă de faptul că principiul tehnic praxeologie al reducerii consumului de sub­ stanţă are o valabilitate generală şi trebuie urmărit în mod deliberat nu numai ca un însoţitor subaltern al altor principii tehnic-praxeologice. El sesizează faptul că efectul randamentului descrescînd este o constatare praxeologică generală şi că perfecţionarea acţiunii asupra obiectelor este factorul său opus, care anihilează mereu acest efect. Alternarea efectului descrescînd cu supracompensarea lui prin ingeniozitate

tehnic ă

de care dispune. Şi Waffenschmidt evoca principiul minimei rezistenţe şi principiul cheltuielilor minim e de muncă, principii general-praxeologice.

Nu putem continua acest fir de desfăşurare a idei­ lor fără a atrage atenţia cititorilor asupra ideilor

tehnice praxeologice ale inginerului Ion Crişan, din­ tre care unele au o importanţă nu numai pentru teoria şi practica inginerească, dar şi pentru îmbu­

nătăţirea

1-a

feri t

mere u

p e

o m

d e

epuizare a resurselo r

altor activităţi sociale 1 ; o cercetare inte­

resantă de praxeologie aparţine profesorului Ion Tu- dosescu 2 , care încearcă să realizeze legătura între „discursul sociologic asupra acţiunii" şi cel epistemo­ logic, o alăturare similară a celor două viziuni asupra acţiunii umane întîlnindu-se şi la Lucia Dumitrescu- Codreanu 3 .

Praxeologia tehnică este cultivată cu succes în Po ­

lonia sub impulsul direct al „Tratatului". Revista

„Praxeologia", care apare la Varşovia, a publicat mai

multe studii interesante din acest domeniu. Un număr

întreg prefaţat de Tadeusz Kotarbinski se ocupă de

Contribu­

ţii la dezbaterea problemelor teoretice ale economiei socialiste, Bucureşti, Editura politică, 1974, p. 387—389. 2 Ion Tudosescu, Structura acţiunii sociale, Bucu ­ reşti, Editura politică, 1972. a Lucia Dumitrescu-Codreanu, Sistemul sociologic al lui Talcoit Parsons, Bucureşti, Editura ştiinţifică, 1973.

1

Vezi,

de

exemplu ,

volumu l

3

din

seria

13

problema calităţii produselor. Wojciech Gasparski, în studiul intitulat „Modelul praxeometric al relaţiilor de producţie", se ocupă de alegerea variantei optime dintr-un număr de proiecte ale unui sistem tehnic. Relaţiilor generale dintre praxeologie şi tehnică le este consacrat studiul lui B. Walentynowicz şi Z. Wa- siutinski, intitulat „Praxeologia şi tehnica", publicat în revista „Materialy prakseologiczne". Tot B. Wa­ lentynowicz se ocupă de noţiunea de fiabilitate şi de valoarea ei în afara tehnicii. Z. Pawlak formalizează matematic fluxul de materiale în procesele de mon­ taj. Se poate, deci, constata că în Polonia, alături de relaţiile dintre praxeologie şi economie, praxeologie şi alte discipline ştiinţifice, relaţia dintre praxeologie şi tehnică se bucură de o mare atenţie.

Preocupările praxeologice ale celor care au încercat să desluşească sensurile progresului tehnic nu sînt accidentale. La urma urmei, praxeologia lui Kotar- binski este aproape sinonimă cu sensul originar, an­ tic grecesc al cuvîntului „tehne". Tehnica este prin excelenţă domeniul acţiunii raţionale şi domeniul fără îndoială cel mai amplu de aplicare a principiilor acesteia. Dezvoltarea modernă a forţelor de produc­ ţie, care stă la baza creşterii economice, creşterea permanentă a eficienţei sistemului forţelor de pro­ ducţie se explică prin aplicarea deliberată şi fără pauză a principiilor lucrului bine făcut, concretizate, desigur, în principii extrase din ramurile ştiinţei, din empiria muncii cotidiene, din perfecţionarea nu nu­ mai a obiectelor şi procedeelor, ci şi din perfecţio­ narea omului şi a ştiinţei organizării grupurilor umane în interacţiunea cu sistemele de maşini. Prin­ cipiile praxeologice înlesnesc complexele procese de adaptare dintre sistemul economic, sistemul tehnolo­ gic şi mediu. Studiul praxeologiei creează o nouă vi­ ziune asupra sistemului tehnologic al societăţii, asupra modului său de funcţionare şi de creştere, asupra fi­ ziologiei sale.

Praxeologia proiectează o nouă lumină asupra inter­ acţiunii dintre sistemul tehnologic şi sistemul econo­ mic, în mod inevitabil economiştii care au ajuns să abordeze această interacţiune sau să se apropie de

14

acest domeniu fie că au formulat unele principii praxeologice (cazul lui Gottl-Ottlilienfeld), fie că au dezvăluit importanţa praxeologiei atît pentru înţele­ gerea funcţionării sistemului economic cît şi pentru cea a sistemului tehnologic. Atît unul cît şi celălalt funcţionează pe baza prin­ cipiilor praxeologice : ideea de optim le este comună.

Numai că amploarea obiectelor la care se aplică principiul optimului este principial diferită. Optimul tehnic urmăreşte organizarea cea mai bună a unor sisteme substanţiale, energetice şi informaţionale arti­ ficiale, creaţii ale omului. Dar aceste optimuri sînt parţiale, locale. Optimul economic este un optim uman şi social, el urmărind satisfacerea cît mai deplină a nevoilor omului, privit ca individ şi ca societate. De­ sigur, aceasta în economia socialistă, unde satisface­ rea maxim ă a nevoilor societăţii este scopul explicit al societăţii. în capitalism, optimul economic este ur­ mărit pe scara unor organizaţii economice, subsisteme ale sistemului economic de ansamblu şi numai în favoarea elementelor conducătoare ale acestora. Sta­ rea de satisfacere a nevoilor societăţii rezultă din evoluţia contradictorie a acelor optimuri parţiale, din lupta generală dintre ele, luptă ale cărei consecinţe negative le suportă tocmai cei care au contribuţia cea mai însemnată la realizarea lor. Una din primele consecinţe ale îndepărtării mai mari decît obişnuite

a

stării economiei de optimul ei general, care nu poate

fi

atins niciodată, este existenţa şomajului. în trecut,

apropierea, mişcarea către optimul economic al siste­

mului capitalist era însoţită de inflaţie. Astăzi, miş­ carea în sensul îndepărtării de traiectoria optimă cu­ mulează inflaţia cu şomajul, fenomen fără precedent

în

istoria

crizelor

economice.

în societatea socialistă contradicţia dintre op­ timul total şi optimurile parţiale, ia, printre altele, forma divergenţei dintre optimul tehnic şi optimul economic. în viaţa curentă această contradicţie ia forma unei „certe" între ingineri şi economişti. Op­ timul economic reprezentînd interese superioare faţă de cele pe care le reprezintă optimul tehnic, acesta din urmă trebuie să se supună criteriilor date de op-

15

nilor eficiente realizate în colectiv, ci şi (din punctu l de veder e al praxeologului, ma i ales) ceea ce este în general valabil pentr u lucrul bine făcut, indiferent dacă el este făcut de un singur om sau de către o colectivitate. Să ma i indicăm o direcţie de generalizare luat ă ca exempl u : rezolvarea pu r mintal ă a une i pro ­ bleme, considerată ca munc ă intelectuală, şi săpatu l pămîntului , considerat ca munc ă fizică. Nu încape îndoială că ele sînt modalităţi foarte deosebite de comportamen t activ. Cu toată de ­ osebirea pronunţat ă — deşi această deosebire nu este absolută, deoarece orice munc ă fizică conţine element e intelectuale — , atît munc a intelectuală cît şi cea fizică se supu n aceloraşi canoane de raţionalitate. Şi într-u n caz şi în celălalt se recomandă , printr e altele, să se plă- nuiască dinaint e fazele acţiunii, şi într-u n caz şi în celălalt este bine să se realizeze „dintr-o mişcare " ceea ce cineva ma i puţi n pricepu t în lucrarea respectivă realizează printr-u n numă r m a i mar e d e impulsuri.

D in cele spuse ma i sus se desprind e că noi socotim drep t scop de căpetenie al praxeologiei construirea şi fundamentare a uno r norm e de eficienţă. Da r acest scop supre m trebui e clădit pe temelia experienţei practice adunat e prin sudoarea frunţii a nenumăraţ i subiecţi ai ac­ ţiunii. Teoreticianul lucrului bine făcut are de gînd să-şi construiască generalizările ma i ales pe această experienţ ă practică, cercetînd cu cea m a i mar e băgare de seam ă istoria propăşirii tuturo r artelor practice ca şi pe cea a erorilor practice 1 şi a încercărilor neizbutite ; el se va strădu i să desprind ă ceea ce este esenţial în mişcările de maestr u ale acelor subiecţi ai ac­ ţiunii care sub raportu l lucrului pe care îl fac se situează în fruntea celorlalţi ; va urmăr i cu băgar e de seam ă modu l de însuşire a îndemî- nării, căile care du c de la faze în care subiectul

1 Vezi

Anex e

:

„Eroarea

22

practică".

este neajutora t la aceea în care el este stăpî n pe meşteşugu l său ; el va stărui îndelun g asu­ p r a deosebirilor dintr e tehnic a de vîrf şi cea mijlocie. Cîte nu s-au înfăptuit în ceea ce pri ­ veşte îmbunătăţire a formelor de acţiun e şi în ceea ce priveşte elaborarea de metod e ! Cît de mult e observaţii s-au aduna t î n această mate ­ rie ! Cîte maxim e pilduitoare s-au cristalizat şi cîte sentinţ e critice stigmatizînd cu batjo­ cură chipul cîrpaciului, atît de des întîlnit ! Toate acestea oferă praxeologului învăţămint e nepreţuite, pe care nu le poate înlocui nimic. Sîn t cel puţi n două modur i în care praxeolo- gul poate folosi experienţ a practicii : fie făcînd generalizări pu r şi simplu pe baza observării faptelor, fie împrumutân d şi integrînd în siste­ m u l său generalizările pe care le-au făcut alţii. I n ambele cazuri sînt important e n u numa i eventualele legături general e proprii universu ­ lui acţiunilor de tipul legilor devenirii. Poate că nu vo m întîlni niciodată asemene a legături. De cele ma i mult e ori va trebu i să ne mulţu ­ m i m c u generalizări parţiale. N u întotdeaun a v o m ajunge la „totdeauna" , frecvent va trebu i să ne mulţumi m cu încăpăţînatu l „adeseori", împletit cu atîtea împrejurăr i încît o matur ă chibzuire va surprind e legătura material ă din­ t r e o anumit ă modificare a acţiunii şi o anu ­ mit ă schimbar e a produsului . Să nu ne zgîrcim la exemple. De obicei, un copil care începe să înveţe deprindere a scrisului apuc ă greşit cre­ ionul sau condeiul, apăsînd pre a tar e cu dege­ tul arătător, fără să-1 îndoaie în chip de arc, şi ţinîndu-1 drept, cu falanga extrem ă împinsă pre a mul t în jos. Călăreţul începător bagă pi­ ciorul pre a mul t în scară, în loc să se sprijine de ea uşor, cu vîrful degetelor. Sîn t puţin i cei care la primel e încercări de înot iau dintr-o dată poziţia corectă cît ma i apropiată de ori­ zontală : cei ma i mulţ i se îndoaie „întotdeauna " într-u n fel sau altul şi se scufundă. Aşa se în- tîmplă în mo d obişnuit, normal , oricărui înce-

23

păto r într- o lucrare.

Cea

dinţii

apucătură ,

parcă

naturală , se

dovedeşte

a

nu

fi

cea

bună .

La

în­

ceputu l

practicării

une i

lucrări,

omu l

o

face

cu

 

de-a

dreptu l

greşit,

sau

în­

neîndemînar e sau tr-u n mo d pre a

obositor,

sau

superficial,

sau

m a i ră u

decît

e

cu

putinţă .

Aşadar,

primu l

pas

al

progresului

este

dezvăţul

de

mişcarea

strîmbă

care

parc ă

ar

fi

în

firea

noastră.

Astfel,

mo d

punctu l

î n

normal ,

ci

zero,

învăţătur a

de

la

un

fel

n u

de

începe

fază

d e

negativă,

l a

d e l a u n

punc t

situat

sub

competenţ a

nulă.

Iat ă

u n crîmpei

din

scrisoarea

une i

muncitoar e

ano ­

nim e :

„D e

cîteva

zile

încoace,

facerea

periilor

mă absoarbe

ceva

ma i

puţin ,

fiindcă

m-a m

dez­

băra t de

două

mişcări

de

prisos,

ceea

ce

îmi

îngăduie

fac

ma i

reped e

norm a

zilnică.

Ce

uşurar e !"

Di n

asemene a

generalizări

ale

ex­

perienţei practice se

desprind

proverbele

pra -

xeologic e

(„Bat e

fieru l

cit

e

cal d

!" ,

Qui

trop

embrasse

mal

etreint"),

maximel e

curent e

al e

înţelepciunii tehnic e

din

viaţa

de

toat e

zilele

(„Să

nu

întreci

măsur a !",

„Să

tai

rău l

de

la

rădăcin ă !",

„Năzuinţ a

spre

o

perfecţiune

ab ­

surd ă e

duşmanu l

lucrului

bu n

!") ,

aforismele

privind

lucru l

bin e

făcut

formulat e

de

diferiţi

gînditori , cu m ar fi aces t aforis m

al

lu i

Aristo-

tel,

cînd

dup ă

atî t

e

c e

d e

frumo s

tălmăci t :

î n

origina l

ş i

atî t

„Ceea

ce

urmeaz ă

d e

a m

învăţa t

învăţă m

s ă

facem

greo i

facem

numa i

făcînd"

sau

cu m

este

faimoasa

maxim ă

a

lui

Bacon

dup ă

care

omu l

învinge

natur a

supunîn -

du-i-se.

ma i

aminti m

în

acest

loc

zicala

la­

pidar ă

a

lu i

Lemansk i

di n

fabul a

Zăgazul:

„Clăditu-s-a

în

munc i

şi

s-a

stricat

într-o

cli­

pită".

Toat e

aceste

comori

de

înţelepciune

 

tre ­

buie

ni

le

însuşim

într-u n

mo d

creator.

scoatem

dintr- o

expresie

adeseori

metaforică

ideea

generală

şi

să-i

dă m

o

formă

pozitivă.

Căci

este

limped e

pri n

proverbu l

„Bate fierul

cît

e

cald"

se

cere

ca

un

materia l

a

cărui

stare

schimbă

fie

lucrat

atîta

tim p

cît

se

află în

se stare a în

car e

lucrare a

este

cu

putinţă .

Cu

gre u

24

pute m contesta acest adevăr. Adeseori însă aşa- numit a înţelepciune popular ă n u întotdeaun a corect cuprinsă în prover b se prezintă sub o altă înfăţişare. Cît de mul t este compromis fol­

clorul polonez de cuvinte de ordine proclamîn d nepăsarea, neglijenţa, lenea sub form a uno r zi­ cale de genu l : „N u te speti, că n-o să-ţi ridice nimen i statuie". Asemene a zicale nu rezistă criticii. In alte cazuri, intermediare , afirmaţia se dovedeşte a fi corectă numa i în parte , da r greşită în general, cu m este cazul cu zicale in­ vocate adeseori şi cu uşurinţă, cu m că orice în­ ceput e greu. Lucrurile nu stau chiar aşa, căci există şi începutur i uşoare. Astfel sînt primii paşi p e u n urcu ş n u pre a abrupt . Greutăţil e încep abia pe pereţii de stîncă puterni c încli­ naţi, la înălţimi mari . In schimb, ori de cîte

ori ne adaptă m forţat la un nou fel de efort,

începutu l este într-adevă r ma i dificil, de exem ­ plu în cazul marşurilo r cu echipamen t greu. Intr-u n cuvînt, este limped e că praxeologii trebuie să adopte o atitudin e critică faţă de sentinţele referitoare la „ experienţ a practică, să respingă unele lucruri, să accepte altele,

circumscriindu-le şi pe unel e şi pe altele cu ajutorul raţionamentulu i şi prin comparaţie cu

bagajul propri u şi al altora de cunoştinţe fap­

tice 2 .

Făr ă îndoială că pe cititor îl frămîntă urmă ­ toarea întrebar e : oare experienţ a practică a ne ­

cesităţii, intrat ă în conştiinţă, nu se rezum ă decît la proverbe, maxim e şi zicale ? Oare nu există o literatur ă filozofică sau ştiinţifică con­ sacrată anum e problemelor lucrului bine făcut, o literatur ă din care s-ar pute a extrage cunoş­ tinţe generale despre lucrul bine făcut, aşa cu m învăţă m felurite tehnici speciale din compen -

dii inginereşti, medicale, juridice etc. ? Este

greu de dat un răspun s limpede, categoric, la

această întrebare . Voi descrie cel ma i exact sta­

rea lucrurilor dacă voi spun e că, dup ă cîte ştiu,

2

Vezi

Mysli

o

dobrej

robocie,

25

Varşovia,

1962

o-literatur ă strict praxeologică nu există, deşi

în paginile uno r lucrăr i care îşi propu n să tra ­ teze alte subiecte apa r foarte des filoane pra - xeologice. înaint e de a purced e la o sumar ă trecere în revistă a uno r tipur i de asemene a publicaţii, socotim de datori a noastr ă să atra ­ g e m atenţi a cititorilor asupr a adevăratei co­ mor i de concepţii şi de idei cu implicaţii pra - xeologice pe care o reprezint ă primu l paragraf din capitolul cinci, secţiunea a treia din primu l volu m a l Capitalului lu i Kar l Marx , î n car e este vorb a de procesul muncii" şi de problem e

deosebit de strîns legate

de

acesta.

Dealtfel, asemene a idei abund ă în scrierile lui Mar x în general. Mult e din ele sînt adunat e în articolu l lu i S . M . Şabato v intitula t Conţi­ nutul învăţămîntului politehnic, reprodu s în traducer e poloneză în culegerea de studii da­ torat e ma i multo r autor i intitulat ă Politehni- zarea, Varşovia , 1950. In Capitalul citi m cuvint e încurajatoar e pentr u praxeologu l interesa t î n teoria acţiunii eficiente privită în toată gene ­

Mar x spun e că procesul munci i este

„o condiţie generală a schimbulu i de substanţ e într e om şi natură , condiţia natural ă etern ă a vieţii omeneşti, şi, ca atare , el este independen t

de orice form ă a acestei vieţi, fiind, dimpotrivă ,

ralitate a ei.

comu n tuturo r formelor

De obicei, specialiştii în etică, moraliştii şi moralizatorii, povăţuindu-n e cu m trebui e să trăi m fericiţi şi să ne păstră m conştiinţa cu­ rată, cercetează aceste problem e în legătur ă cu cele ale acţiunii eficiente în măsur a în care au nevoie de acestea din urm ă pentr u a lumin a

căile virtuţii şi pentr u a pun e în evidenţ ă im ­ pasul decăderii. Fabulel e se caracterizează

printr-u n asemene a caracte r

mix t : Babrios,

Fedru , La Fontaine , Krasicki, Mickiewicz, Krîlov . Lupul şi cocorul est e poveste a ingraţi ­ lor care răsplătesc cu ră u binele ce li s-a făcut

ei

sociale" 3 .

3

K.

Editura

Marx

şi

politică,

F.

1966,

Engels,

p.

Opere,

196—197.

26

voi.

23,

Bucureşti,

cîndva. Tema , s-o spune m drept, face apel la emoţie . Tunsul şi bărbieritul est e o satir ă la adresa încăpăţînării care împiedică convieţui­ rea. Şi aici accentele emoţionale sînt dominante . D a r să ne gîndi m la ideea deserviciului făcut de urs. Aici nu se ma i înfierează nişte porniri rele sau nişte trăsătur i de caracter respingă­ toare, ci se exprim ă pri n imagini o atitudin e critică generală faţă de un anumi t ti p de in­ competenţă. Formulat ă într-u n limbaj poate puţi n pedant , ea s-ar reduc e la următoare a pro ­ poziţie : orice acţiun e pri n care se înlătur ă un obstacol din calea atingerii unu i scop este con­ traindicată dacă această acţiun e zădărniceşte scopul urmărit . Sa u s ă luă m moral a unei a di n fabulele binecunoscute : „înaint e de a învăţa să zbori, învaţă să umbli" . Ce se urmăreşt e prin acest precep t ? Nu virtuţi morale, ci raţio­ nalitatea în ceea ce priveşte succesiunea acţiu­ nilor, adică ideea că măiestria se dobîndeşte treptat. Existí o mulţim e de asemene a precepte şi contraindicaţii în bogata moştenir e a literatu ­ rii fabulistice, în care postulatele binelui, res­ pectului, onestităţii se împletesc cu recomandăr i do abilitate şi de urmărir e a unu i interes în sensul bu n al cuvîntului şi, în sfîrşit, cu unele aserţiuni complet libere, în conţinutu l lor pri ­ vit separat, de orice propagand ă apelîn d la emoţie, cu afirmaţii făcute „la rece " avîn d ca obiect raţionalitatea sau nonraţionalitatea , efi­ cienţa sa u ineficienta unor a sau altora dintr e Iclurile în care te poţi apuca de o treabă. Aşa­ dar, am pute a spun e că din ţesătur a literaturii labulistice se po t desprind e mult e fire praxeo - Iogice, deşi, oricum le-ai lua, cărţile de fabule n u sînt tratat e privind lucru l bine făcut. Fabul a este un gen literar în sensul ma i restrîns în care literatur a este opusă scrierilor teoretice sau de specialitate. Cît priveşte beletristica, se poate spun e fără nici o reţiner e că ea conţine adeseori idei preţioase despre lucru l bin e sau prost făcut, deşi ea nu-şi propun e în mo d spe-

27

cia l

aces t

scop .

C a

exempl u

n e

poat e

serv i

Ro-

care

se

poate

cunoaşte

această

experienţă,

în­

binson

Crusdvy~yw.

adevăra t

trata t

cuprinzîn d

ţeleasă

fie

ca

o

colecţie

de

fapte

privind

acţi­

reflecţii

asupr a

modulu i

în

care

te

poţi

ajuta

une a

eficientă

(şi

acţiuni

eviden t

deficiente),

fie

cu înlocuitori

atunci

cînd

eşti

lipsit

de uneltele

ca totalitate

 

a

uno r

generalizări

privin d

tai­

şi

materialele

obişnuite

şi,

în

special,

asupr a

felului

în care

pot

fi

făcute

de

unu l

singur

sau

în

doi

trebur i

care

în

mo d

obişnuit

sînt

făcute

de

ma i

mulţi.

Lucrările publicistice, şi în special eseurile de genul „Principelui " lui Machiavelli, fanta- zările sociotehnice ale utopiştilor â la Morus,

tratatel e de înţelepciun e a vieţii cu m est e Gor-

gias a l lu i Platon , s e

treme . Acest caracter intermedia r se datoreşte nu atît une i îndoielnice preponderenţ e a ele­ mentelo r praxeologice faţă de cele etice şi al­ tele, ci rezultă din apropiere a lor de exigenţele teoriei propriu-zise. Abia tratatele de etică, cu m

est e Utilitarismul lu i J. St . Mill, se caracteri ­ zează pri n preponderenţ a elementulu i teoretic. Unele, cunoscute celui ce scrie aceste cuvinte, conţin o doză destul de serioasă de investigaţii praxeologice. Din acest punc t de veder e exce­ leaz ă Etica nicomahică a lu i Aristotel , oper ă în care un a din ideile principale ne învaţă că, în ceea ce priveşte eficienţa acţiunilor, măsur a optimii - unu i mijloc care poate fi multiplicat

n u trebui e confundată c u

ximă, această măsur ă optim ă trebuin d căutat ă într e extremel e posibile.

Oare de ce ne-a m lăsat atraşi într-o trecere în revistă poate pre a timpuri e a eventualelor izvoare ale praxeologiei ? Doar la începu t nu am avut decît intenţi a să enunţă m scopul acestei discipline. Tocmai în acest scop — şi am afir­ m a t că principalul obiectiv al praxeologiei este acela de a construi norm e dintre cele ma i gene­ rale ale unei eficiente cît ma i înalte — ne-a m întreba t pe ce temelii trebui e clădite aceste norme . Am răspun s că ele trebui e elaborate m a i ales pe baza experienţei practice, de und e dorinţa de a cuprind e cu privirea izvoarele din

solicitarea lui ma ­

situeaz ă într e acest e ex ­

28

nele

acestei

eficiente

(sau

a

cauzelor

pentr u

care

o

asemene a

experienţă

nu

există,

sau

a

cauzelor

pentr u

care

ea

nu

poate

fi

reali­

zată).

Da r

cunoaşterea

experienţei

practice

este

de

folos

în

aceeaşi

măsur ă

şi

pentr u

urmărire a

unu i

alt

scop

al

unu i

trata t

pri­

vind

lucrul

bin e

făcut,

şi

anum e

pentr u

a

ne

conştientiza

dinamica

progresului

(evident,

în

confruntare

cu

dinamica

regreselor),

şi

a-

ceasta

atît

pe

scara

proceselor

istorice

cît

şi

în

regresiunii indivizilor sau a colectivităţilor pe

a

privinţa

proceselor

de

perfecţionare

sau

calea

spre

măiestrie

sau

pe

drumu l

pierderii

primelor

realizări

în

această

privinţă.

Este

vorba de o

tendinţ ă

către

o

anumit ă

succesiune

a fazelor şi

despre

factori

care

determin ă

anu ­

un

acestui program , afirmînd,

„teză"

prin „antiteză " la „sinteză", apariţia eruptivă

modifica­

rea factorilor constituenţi ai formei anterioare, modificări care cresc şi se acumulează treptat, mai întîi afectînd numa i mărime a şi cantitatea ;

afirmînd trecerea mere u repetat ă a sistemului anterior la sistemul ulterior printr- o fază in ­ termediară, care poate fi inclusă tot atît de pu ­

ţin şi tot atît de bine într-u n sistem ca şi în celă­ lalt. Pe canavau a realizărilor dialecticii trebui e continuată broderia bogată şi subtilă a factori­

lor

progresului în măiestria acţiunilor. In această

n u gînditori care idealizează problemele generale ale evoluţiei, cu m ar fi Hegel, Spencer, Le Bon, Spengler, chiar dacă treierînd spicele lor nu ne

uno r

strădanie

dinamica

mit e

schimbări.

Dialectica

marxist ă

de

din

oferă

la

pla n de realizare a

de

exemplu,

trecerea

mere u

repetat ă

a

uno r

permanent ă

forme

noi

şi

formelor

care

trebuie

conlucrează

abandonat e

la

ideile

pot

rămîn e

decît

puţin e

grăunţ e

şi

trebui e

înlătură m

mult ă

pleavă.

Noi

nu

avem

nevoie

sutele

de puţinele

ce

acestuia. în sfîrşit, s-ar cădea să ne opri m pentr u o clipă cu gîndul la acele izvoare literare din care, dînd curs năzuinţe i noastre de a cunoaşte di­ namica progresului, pute m învăţa cel ma i mult, străduindu-n e să extrage m din ele sau să fun­ damentă m cu ajutorul lor învăţămint e şi pre ­ cepte practice generale. Dup ă părere a noastră, din această literatur ă fac part e ma i ales operele care descriu istoria une i activităţi sau a alteia, compendiile didactice ale diferitelor arte prac ­ tice şi, în sfîrşit, tratatel e modern e din dome ­ niu l organizării muncii. Cît de folositoare pen ­ t r u praxeologi este istoria medicinei de exem ­ plu, atunc i cînd prezint ă progresul trecerii pe scară largă a formelor de intervenţie medicală de la cele reparatori i (terapia propriu-zisă) la cele preventiv e (profilaxia). Observă m acelaşi sens al progresului în pedagogie, în art a admi ­ nistraţiei publice şi în alte domenii de activi­ tate. Aceeaşi istorie a medicinei abund ă în în­ văţămint e care arat ă minunatel e efecte ale re ­ petării acţiunilor pentr u dobîndirea exerciţiu­ lui, făcute pe material e înlocuitoare (animale, cadavre, manechine) , importanţ a permanenti ­ zării şi a introducerii în planu l de lucr u a pro­ cedeelor eficiente apărut e întîmplător, înlocu­ irea, atît de des binefăcătoare, a intervenţiei in­ tensive de comand ă cu minimizare a ingerinţei, pri n supraveghere a uno r procese autoreglabile care au loc în obiectul lucrului. Toat e aceste schimbări a u u n caracter extre m d e general, sînt important e şi pline de semnificaţie pentr u progresul general al tehnicii, avînd implicaţii ce depăşesc cu mul t hotarele artei medicale propriu-zise.

ochiurile

grăunţ e

de

pleavă,

de

de

ci

de

boabele

trecu t

cura t

de

grîu,

ciur,

nu

ci

opresc

în

de

de tone

nisip

au r

pri n

se

ori de cîte ori ne cufundă m

în studiul oricărei art e

manua l bine scris, tratîn d un a sau alta dintr e

unu i

Şi

aşa

se

întîmpl ă

practice,

sau

al

30

tehnicile omenirii : generalizările praxeologice

ce se desprin d dintr-o asemene a lectură se re ­ varsă adesea din albia meşteşugului respectiv, devenind reguli exemplar e cu aplicaţii ma i largi. Nenumărat e asemene a învăţămint e se gă­ sesc în cărţile destinate celor ce doresc să se

exemplu ,

manualel e de şah. Ce sfaturi dă un asemene a manua l ? Astfel, el ne spun e că adeseori vic­ toria depind e de o mişcare pri n care se atacă simulta n două figuri ale adversarulu i (adică în sens ma i general : caută să faci două lucrur i dintr-o singură mişcare), că decît să dai şah este adeseori suficient să creezi ameninţare a

de şa h pentr u a-1 obliga pe adversa r la o miş­ care favorabilă ţie (în sens mai general : ade­ seori o acţiune plănuit ă poate fi înlocuită cu punere a în evidenţă a posibilităţii ei, ceea ce

unei

poziţii depinde de concentrare a pe ea a poten ­ ţialului mai multo r figuri ; sensul ma i general este acela din străvechea poveste a bătrînulu i care, aflat pe patu l de moarte , îşi învaţă fiii

c u m trebui e să se apere în faţa vrăjmaşulu i :

poate

fi ea frîntă în două ! Da r iată şi un mănunch i de nuiele, care dintre voi poate să-1 frîngă ?".

Cu cît ne adîncim ma i mul t în studiul dife­ ritelor izvoare, cu atît ma i puterni c ne sar în ochi două idei : cea dintîi este bănuial a că ome­ nirea, în calitatea ei de colectivitate de subiecţi ai acţiunii , de homo faber policefal, a epuiza t toate observaţiile posibile în ceea ce priveşte eficienţa diferitelor modalităţi de comporta ­ men t activ, astfel încît teoreticianului din zilele noastr e nu- i rămîn e decît să limpezească, să potrivească, să facă adecvate, să sistematizeze şi să precizeze cantitativ unel e indicaţii general calitative. Cealaltă — însoţind-o mere u pe prim a — este o întrebar e pe care ne-o pune m cu o oarecare consternare. Care este cauza pen ­ t r u care pînă acu m nu a apăru t o disciplină de

perfecţioneze într-u n

joc,

cu m

sînt,

de

este

ma i

puţi n

costisitor),

consolidarea

„Iată, o nui a •— le spun e

el —, cît

de uşor

31

cercetare de-sine-stătătoare care să-şi propun ă

aceste lucrur i ca ţel al strădaniilor sale ? Oare n u est e u n parado x ciuda t faptu l c ă homo fa- ber nu a ajun s să-şi întocmeasc ă o gramatic ă

a acţiunii, fie chiar şi dup ă modelu l celei pe

care o are ca fiinţă vorbitoare ? Căci, în această

din urm ă calitate, el a creat o ştiinţă a formelor de vorbire, şi încă în mult e variante . Abia în ultim a vreme , ma i precis în ultim a jumătat e de secol, a început să mijească ceva ce seamăn ă

a praxeologie generală. Ave m în vedere unel e

cuceriri ale teoreticienilor raţionalizării muncii . Acestea sînt pline de observaţii foarte gene­ rale, atît de generale încît gîndirea inginerului raţionalizator se confundă cu ideile metodolo­

gice ale filozofilor. Căci ce altceva face Taylor atunci cînd recomand ă descompunere a în cît m a i mult e părţi component e a une i problem e complexe decît să repete, cu aplicaţie la prelu ­ crarea metalelor, ceea ce Descartes recomand a

cu referire la scopurile gîndirii speculative. Fayol, condensînd caracteristicile unu i pla n bu n în categoriile de unitate , continuitate, flexibi­ litate şi precizie, intr a pe tărîmu l consideraţiilor celor ma i generale cu privire la metod a orică­ rei procedări potrivit cu un plan, trecînd mul t dincolo de domeniu l special al conducerii întreprinderilo r care urmăres c scopuri econo­ mice. Adamiecki, care lucrează la principiile de

este preocupa t

de o problem ă important ă pentr u orice lucrar e în colectiv, ba ma i mul t chiar — pentr u orice complex integra t de procese active paralele. Această problem ă nu se rezum ă la conducerea atelierelor, birourilor sau băncilor. Mai mul t decît atît, în scrierile tuturo r creatorilor amin ­ tiţi ai teoriei organizării, ai teoriei conducerii ştiinţifice, ai teoriei raţionalizării muncii, ca şi în creaţiile altor corifei ai acestei discipline (sau poat e ai acestor discipline ) — să ma i aminti m poate, cu titlu de exemplu, numel e lui Le Châ - telier — , n u lipsesc declaraţiile programatic e

construire a harmonogramelor ,

32

inclicînd că aceşti autori tind în mo d deliberat către o teorie generală a acţiunii eficiente. Şi totuşi lucrările lor nu sînt încă praxeologie. De ce ? Pentr u că aceste idei generale, general practice, nu apa r în ele decît în mo d sporadic, incidental. Ideea integratoar e este aici renta ­ bilitatea întreprinderilo r industriale. Mai ră- mîn e de făcut un pas în direcţia emancipării teoriei generale, a une i teorii generale a lucru­ lui bine făcut.

Ultimu l mar e scop al praxeologiei, pe lîngă construirea unu i sistem de recomandăr i şi de contraindicaţii general tehnice şi alături de aprofundare a dinamicii progresului artelor practice omeneşti, crede m că este descrierea analitică a elementelor acţiunii şi a celor mai felurite forme ale acesteia. înţelege m aici pri n element e ale acţiunii pe subiecţii care ac­ ţionează, materialele, mijloacele, metodele, scopurile, produsele etc. Chiar şi formele de cooperare pot oferi exempl e de acţiune de forme diferite, cu m ar fi, pe de o parte, cursa de ştafetă compusă dintr-u n şir de acte ce urmeaz ă unu l dup ă altul ale alergătorilor care cooperează, iar pe de altă part e acţiunea colec­ tivă a unei orchestre. Obiectivul pe care îl discutăm aici ar e un caracter subordona t faţă de cele două dinainte, dintre care cel de-al doilea — cercetarea dinamicii progresului — îşi găseşte justificarea abia ca pregătire a celui dintîi, constînd în statornicirea normelor.

Există un anumi t numă r •— foarte mic dup ă ştiinţa noastră — de opere în care se exami ­ nează, dintr-o perspectivă cît ma i generală, multitudine a formelor de acţiune. Sînt nişte opere foarte inspirate, da r deocamdată puţi n fo­ losite. S ă luă m ca exempl u Tectologia lu i Bog - dano v şi cea a lui Petrovici, două lucrări pri­ vind structur a evenimentelor, unice în felul lor. In amîndou ă aceste lucrări, scrise, dup ă toate probabilităţile, cu totul independen t un a de alta, se oun e în evidenţă faptul că praxeologia de-

33

pind e de o disciplină ma i general ă pe care

evenimente ­ desprind e şi

ea, în mo d evident, din ideile fundamental e ale dialecticii, ceea ce este uşor de înţeles, dat fiind că acţiunile sînt procese, evenimente . Iat ă de ce morfologia şi tipologia acţiunilor nu po t fi decît o particularizare a morfologiei şi tipolo­ giei proceselor. Iar procesele, eveniment e cine­ tice nu sînt altceva decît o schimbar e a uno r lucruri, în cazul acţiunilor — întotdeaun a — o schimbar e a uno r lucrur i foarte complicate, a uno r complex e în care se includ şi subiecţii ac­ ţiunilor. Pute m num i fără team ă această disci­ plină suprapus ă şi teoria complexelor, denu ­ mire, dealtfel, practicată uneori . E locul să dă m un mic exempl u : Complexele sînt alcătuite în m o d diferit, deosebindu-se într e ele, printr e al­ tele, prin varietate a şi complexitate a diferită a relaţiilor care leagă într e ele părţil e lor com ­ ponent e : există conglomerate slab integrate, sisteme cu m ar fi sistemul solar, cristalele, organismele, maşinile, cirezile, roiurile, colecti­ vele, instituţiile 4 . înăuntru l complexelor c u u n grad ma i înalt de organizare se disting element e conducătoare. Cită m ca exempl u aproximati v motoru l dintr-u n vehicul mecanic, capul la individul uman , organu l d e conducer e în cazul une i companii bazate pe cooperare. Gradu l de integrar e a complexulu i face part e din dome ­ niu l de cercetare al „teoriei complexelor". Mai afirmă m că dezagregarea elementulu i condu ­ cător pun e în pericol supravieţuire a unu i obiect complex î n ma i mar e măsur ă decît dezagrega­ r e a ma i multo r element e neconducătoar e : iată o altă teză a „teoriei evenimentelor" . Opţiune a pentr u o denumir e sau alta nu ar e pre a mar e importanţă .

ne vo m permit e s-o numi m teoria lor, dependenţ ă care, dealtfel, se

sînt

sisteme, iar de studierea lor se ocupă teoria generală

a

4

într-un

sistemelor.

limbaj

mai

Nota

modern,

trad.

toate

acestea

34

In orice caz, aceste distincţii din domeniu l teoriei complexelor (al teoriei evenimentelor) stau la baza uno r distincţii din tipologia acţiu­ nilor colective, und e ave m form e aproap e pu r agregate, cu m este săparea unu i şanţ de către

săpători care lucrează în paralel, şi form e cu o foarte serioasă tensiun e organizatorică. U n exempl u în această privinţă ar fi activitatea une i fabrici modern e cuprinsă într-o reţe a ramifi­ cată de dependenţ e intern e integrate . Modu l în care, dincolo de normel e praxeologice, se între ­ zăresc relaţiile din domeniu l teoriei general e a complexelor şi a evenimentelo r (poate că aceasta este denumire a cea ma i adecvată a acestei dis­ cipline) se constată cu limpezim e pe exemplu l părţii din praxeologia normativ ă care ar pute a fi denumit ă teoria generală a cooperării nega ­ tive. Acest gen de cooperare se caracterizează pri n divergenţe într e scopurile urmărit e de su­ biecţii participanţi la acţiune. Uneori se întîmplă ca un a din părţi să fie confruntat ă cu sarcina de

a distruge obiectul complex care fie că este pri n

el însuşi subiectul advers, fie un agregat de ase­ mene a subiecţi, fie o construcţie inginerească de care parte a adversă se serveşte ca de o unealtă. Este limpede că eficienţa presupun e să fie lovite elementele conducătoare ale acestor

obiecte complexe, deoarece de dezagregarea lor depind e în cea mai mar e măsur ă dezagregarea

întregului, aşa cu m ne învaţă teoria complexe ­ lor şi a evenimentelor. Iată încă un exempl u ge­ neral din acest domeni u al teoriei complexelor

şi a evenimentelor, surprin s oarecu m în flagrant

delict de aplicare la o problem ă metodologică specială, apărut ă pe tărîmu l construirii de sis­ tem e deductive formalizate. Iat ă ce scrie Hen -

r y k Stoner t la pagin a 46 a

în ştiinţele deductive, apărut ă în 1959 : „Tre ­ buie să fim conştienţi de faptul că este dificil să găsim sau să construi m obiecte posedînd un

grad maxi m de concentrar e a cîtorva avantaje alese dup ă anumit e criterii. Aceeaşi regulă se

opere i sal e Definiţiile

35

aplică

şi

la

simbolică,

căci

şi

aici

este

gre u

împac e

maximu m

d e

rigurozitate

c u

u n

op ­

s e t i m

d e

intensivitate.

U n

gra d

ma i

înalt

a l

une i

trăsătur i trebui e

plătit

printr-u n

gra d

ma i

scă­

al

celorlalte".

 

z u t Nu

pute m

să nu aminti m în acest loc o

publicaţie în care legătur a dintr e problemel e praxeologice şi cele din domeniu l cercetărilor menţionat e ma i sus, şi, ma i general, di n cel al teoriei generale a complexelo r şi evenimentelo r şi-a găsit expresi a cea ma i pregnantă . Ave m în veder e lucrare a lui Sluek i publicat ă în anii 20 la Kiev, în limbile ucrainean ă şi germană , în care se trateaz ă noţiune a de praxeologie. în

această lucrar e este pus ă în lumin ă relaţia din ­

t r e noţiunile praxeologiei şi cele

ale economiei,

acestea din urm ă trebuin d să se bazeze pe pri ­

mele. Aici gradare a generalităţii şi ierarhie i do­

găsit o expresie adecvată : teoria

meniilo r şi-au

evenimentelo r este cea ma i generală, praxeolo - gia ocup ă un loc intermedia r (ea fiind desem ­ nat ă î n mo d expre s pri n această denumire) , eco­ nomi a situîndu-se la sfîrşit. Astfel încît într-u n

trata t despre lucru l bin e făcut v a trebu i ade ­ seori să formulă m teze reprezentîn d generali ­ zări ale uno r teze de economie. Aşa se întîmpl ă atunc i cînd ne ocupă m de caracteristicile ge­

neral e ale productivităţii, car e nu trebui a să fie neapăra t productivitate a măsurabil ă c u ajuto­ r u l banilor. P e d e altă parte , într-u n asemene a trata t vo m invoca mere u relaţii din teoria com ­ plexelor şi a evenimentelor, teorie care nu este

o part e a praxeologiei, da r ale cărei muchi i tre ­

buie adeseori să le cioplească praxeologu l sin­ g u r pentr u nevoile sale, datorită binecunoscute i

lipse a unu i sistem închega t al une i asemene a ştiinţe. Dealtfel, din punctu l nostr u d e veder e merit ă să fie relevat ă în mo d special îndelun ­ gat a activitate de cercetare, publicistică şi didactică a lui Georges Hostelet, un gîndito r belgian care a rezolvat, într-o serie de studii (publicate, printr e altele, şi în Polonia), nume -

36

roase problem e din disciplina sa principală. Aceasta este metodologia comparativă , şi în special metodologia comparativ ă a ştiinţelor (în sensul francez al acestui cuvînt, care este ma i îngust decît cel polonez) şi a actelor practice. Urmărin d meandrel e acestor probleme , Hostelet ridică adeseori problem e generale de praxeolo ­ gie, precizînd şi sistematizînd noţiun i ce se referă la ele.

Iată, pentr u ilustrare, u n fragmen t consacrat

definirii conceptulu i de acţiun e : „A acţiona — sau cel puţi n a acţiona delibera t — înseamn ă

a schimb a realitate a într-u n chip ma i mul t sau

m a i puţi n conştien t ; înseamn ă

anumi t scop, în condiţiile date,

a tind e cătr e un cu ajutoru l uno r

mijloace adecvate, pentr u a ajunge de la condi­ ţiile existente la condiţii corespunzîn d scopului urmări t ; înseamn ă a introduc e în realitat e fac­ tori car e a u drep t consecinţă trecere a d e la u n ansambl u de condiţii iniţiale care trebui e de ­ finite la u n anumi t ansambl u d e condiţii finale. De aceea, acţiune a pe care urmeaz ă s-o efec­ tuă m trebui e definită din trei punct e de veder e :

1) stabilirea scopului urmărit ; 2) determinare a

condiţiilor realităţii ; 3) determinare a uno r mij ­ loace adaptat e atît scopului urmări t cît şi reali­ tăţii existente. N u există acţiun e deliberată care să nu conţină dorinţ a de a cunoaşte ceva real

şi de a invent a mijloacele necesare. Scopul, con­

diţiile şi mijloacele, iată trei element e ale ac ­

tivităţii practice, dealtfel ca si ale celei ştiin­ ţifice" 5 .

Făr ă

îndoială

este

praxeolog

şi

George

H.

Mead ,

autoru l

lucrări i

The

Philosophy

of

the"

Act,

p e

car e

cel

c e

scri e

aceast ă

cart e

n u

o

cu ­

noaşte

decît

din

studiu l

de

analiză

critică

al

lui

Grac e

A.

de

Laguna ,

publica t

în

 

The

Journal

of

Philosophy,

1946,

voi .

43 ,

nr .

9

:

Communica-

tion,

the

Act

and

the

Object

with

Reference

to

5

Extras

din

articolul

Aperçu

sur

les

positions

de

problèmes

de

l'action,

în

Revue

philosophique,

t.

113. Paris,

1932, p. 249.

 

37

Mead.

Dup ă

apariţi a

prime i

ediţi i

a prezentulu i

Tratat,

ne-a

u

căzu t

î n

mîn ă

următoarel e

lu ­

crări

avînd

u n

caracter

î n

mar e

măsur ă

pra -

xeologi c

:

lucrare a

colectiv ă

intitulat ă

Toward

a

General

Theory

of

Action

(autori i

Parsons ,

Shils,

Tolman,

Allport,

Kluckhohn ,

Murray ,

Sears,

Sheldon,

Stouffler)

şi

lucrare a

lui

Josep h

Nitti n

intitulat ă

Tâche,

réussite

et

échec,

théo­

rie

de

la

conduite

humaine.

 

Ne-a m oprit ma i p e larg asupr a posibilităţii unei tipologii a formelor de acţiun e ca part e component ă a capitolului descriptiv-analitic al ştiinţei despre lucrul bine făcut, adică asupr a acelei părţi în care se cercetează într-adevă r lucrul ca atar e şi varietatea de lucrări, proce- dînd astfel pentr u a pregăti elaborare a uno r norm e de eficienţă, fără ca în această part e să se formuleze sfaturi sau avertismente . Tot aici

am inclus şi analiza elementelor acţiunii. Există termen i ca „autor" , „unealtă" , „operă " etc. Sen ­ sul sau sensurile lor trebui e analizate, da r nu pute m să ne opri m aici şi nu ne pute m mulţum i cu nişte definiţii analitice. Mai degrabă s-ar cuveni să stabilim nişte definiţii normativ e ; nu e suficient să cunoaşte m conţinutu l uno r no ­ ţiuni ma i potrivite, modificate în mo d cores­

noţiune a

de „operă". In vorbirea curentă, pri n acest cu- vînt sînt desemnat e lucruri atît de diferite cu m sînt pe de o part e corpuri (clădirea ca operă a unu i colectiv de constructori), iar pe de altă part e nişte deplasări, modificări sau adaptăr i (lichidarea une i epidemii ca operă a unu i colec­ tiv medical). Ne aflăm aici pe terenu l uno r ca­ tegorii diferite, aparen t ontologice, da r în fond semantice. De aceea preferă m să restrînge m uti ­ lizarea termenulu i de „operă " la cazurile din categoria a doua, aplicînd la primel e şi numa i la acestea termenu l de „produs" . Iat ă un mic exempl u de modificare. Cine însă ar dori să pă­ trund ă ma i profun d în tainele munci i analitice şi constructive în domeniu l noţiunilo r cu care

38

punzător. De exemplu, să examină m

operează teoria generală a acţiunii eficiente va face bine dacă se va adinei în studiul noţiunii d e „autor" , premergîn d literatur a privind prin ­ cipiile generale ale dreptulu i penal. Disarmo - niile vieţii sociale au ridicat această problemă. Pentr u a doza corect pedeaps a în spiritul une i anumit e legislaţii, trebui e să ştim pe cine să-1 considerăm drep t autor al unu i anumi t eveni­ ment . In mult e cazuri, acest lucru nu este chiar atît de simplu. Oar e este autoru l incendiului acela care a comis o imprudenţ ă sau cel care în mo d deliberat a omis să stingă incendiul de la începu t ? Dar dacă cineva a pu s un felinar und e trebui e şi cu m trebuie, dar felinarul s-a răsturna t ma i tîrziu din întîmplare, provocînd

Aşa încît nu e de

incendiul ? Chestiuni delicate

mirar e că nu lipsesc eforturile pentr u a stabili cu precizie criterii clare de vinovăţie. Din cer­ cetările întreprins e în domeniile adiacente aces­ tui domeni u al dreptulu i şi cunoscute autorulu i prezentei lucrări — dintr e care, spre părere a sa de rău, nu a studiat în profunzime decît cî- teva — , analizele conceptuale făcute d e Jerem y Bentham 6 excelează printr- o abordar e general praxeologică şi pri n luciditatea viziunii sale de ansamblu. Mul t se poate învăţ a de la economişti în ceea ce priveşte analiza şi construirea de no ­

ţiuni generale praxeologice, la care aceştia re ­ curg fără reticenţe, de obicei restrîngîndu-le aplicarea (atît în ceea ce priveşte folosinţa reală, cît şi în ceea ce priveşte definiţiile) la sfera in­ tereselor economice. Noţiunile de producţie, ma ­ terie primă, fabricat şi semifabricat, noţiune a de cerere (în sensul de declarare a dorinţei de

de

a livra), noţiunile de productivitate şi economi­ citate, toate acestea fac part e din lexicul spe­ cial al economiei şi, totodată, din cel al teore­ ticienilor raţionalizării muncii, deoarece aceste domenii se suprapu n într-o asemene a măsur ă

a primi) şi cea de ofertă (în sensul de dorinţă

6

Vezi

Bentham's

Ne w

York,

Londra,

Theory

1932,

of

pp.

39

Fictions,

71—75.

ed.

Ogdena,

încît nu este cu putinţ ă să trasă m cu precizie frontierele dintr e ele. De vrem e ce exemplele de ma i sus ne-a u venit în mint e aproap e de la sine, să profităm de varietatea lor spre a atrage luarea-amint e asupr a diferenţei dintr e primele şase şi ultimele două. Primel e şase nu conţin nici un fel de judecată de valoare, nici măcar aprecieri pu r tehnice, date din punctu l de ve­ der e al eficienţei. Din această categorie fac part e şi noţiunile amintit e ma i sus de subiect, autor, material, mijloc, scop, operă, produs. In schimb, productivitatea şi economicitatea con­ ţin anumit e categorii de judecăţi de valoare pra- xeologice, din punctu l de A^edere al eficienţei acţiunii. Este clar că în partea din trata t consa­ crată definirii noţiunilor trebuie să-şi găsească locul şi elaborarea unu i glosar de noţiuni nece­ sare pentr u a exprim a calificative praxeologice. Economicitatea şi productivitatea nu sînt sin­ gurele calificative de acest fel. Praxeologul se m a i interesează şi de precizia execuţiei, de sigu­ ranţ a metodelor folosite etc.

Nădăjdui m că din toate cele arătat e mai sus, cititorul şi-a putu t însuşi destule cunoştinţe în ceea ce priveşte intenţiile praxeologiei. Ne te ­ mem , însă, că meditîn d asupr a lor, cineva ar pu­ tea să fie cuprins de anumit e îndoieli care ne tulbur ă şi pe noi adeseori. Oare nu cumv a fap­

t u l că pînă acu m a lipsit imboldul pentr u culti­

aceea

vare a acestei discipline se explică pri n

că teoria generală a lucrului bine făcut nu are de spus decît nişte generalităţi ? Că, cu cît un enun ţ praxeologic este mai general, cu atît mai banal ă este ideea pe care o conţine ? Ei şi ? Poat e că aşa şi este. Da r oare nu se poat e spune acelaşi lucru şi despre gramatica descriptivă ? Nici ea nu face decît să formuleze nişte relaţii pe care vorbitorul unei anumit e limbi le înre­ gistrează ca pe nişte truisme. Da r gramatic a for­ muleaz ă conceptual truismele date senzorial, le compară, le integrează într-u n sistem, contri­ buind, într-u n mod mijlocit, la îmbunătăţire a

40

vorbirii. Oare urmărire a uno r asemene a scopuri în rapor t cu universu l acţiunilor ar pute a fi în­ şelătoare ? Oar e nu va deveni praxeologia un fel de cod de truism e practice, dup ă cu m gra­ matica descriptivă nu face decît să consemneze ceea ce este curent şi dinaint e cunoscut în limbă ? Noi ne-a m mulţum i şi cu atît şi ne-a m bu­ cura dacă acest „Trata t despre lucrul bine fă­ cut " ar contribui într-o anumit ă măsur ă la rea­ lizarea intenţiei praxeologiei de a consemna şi ordona. Ceea ce dorim este să înfăţişăm într-u n mod ordonat problemele ei, să schiţăm ici şi colo contururile uno r soluţii de principiu şi, ma i ales, în măsur a puterilor noastre, să promovă m activitatea de limpezire a noţiunilor. In lucra­ r e a de faţă vor precumpăn i problemele acestui

al treilea domeni u distinct. Parte a întîi, norma ­

tivă, va ocupa locul al doilea în ceea ce pri­ veşte unele rezultate provizorii şi fragmentare .

In sfîrşit, ne vo m îngădui să spune m cîte ceva

şi pe tem a părţii intermediare , pe care ma i sus

am denumit- o dinamica progresului. Recunoaşte m că principalul scop al „Trata ­ tului " este unu l de propagandă. Urmări m să

trezim în conştiinţa cititorilor faptul că praxeo­ logia este o disciplină teoretică de-sine-stătă- toare, să trezim interesul pentr u problemele ei

şi să adună m în juru l ei măca r un mănunch i de

slujitori devotaţi. Şi, chiar dacă ar fi adevărat că ceea ce este de făcut pe tărîmu l teoriei lu­

crului bine făcut se reduce la chestiuni de mîn a

a doua, scopurile pe care le urmăreşt e merit ă

totuşi trud a pe care o cer. Se par e că avea dreptat e Michelangelo Buonarotti cînd spunea :

„ N u neglijaţi amănuntele , căci de amănunt e de­ pind e perfecţiunea şi ea nu este un amănunt " 7 .

7

Vezi

Anex e

:

„Dezvoltarea

praxeologiei",

A C T

II

ELEMENTAR ,

AUTOR ,

INTENŢIONA T

IMPUL S

Orice muncă , orice treabă, orice activitate şi, în general, orice comportamen t activ se com­ pun e în întregim e din acte elementare . De mult e ori, un act elementar, de exempl u un şoc mecanic, este decisiv pentr u scopul urmărit . De aici rezultă şi interesu l pentr u analiza noţiunii de act elementar.

înlcepem

cu

câteva

exemple.

Un

acar

mişcă

o

pîrghie

şi

două

şine

se

deplasează.

Ci­

nev a

apasă

pe

un

buto n

electric

şi

o

maciara

porneşte

din

loc.

Altcineva

atinge

clapa

unu i

pian

şi

se

aud e

un

sunet.

Ce

este

comu n

şi

esenţial în toate

acestea ?

în

primu l

rând

exer­

citarea

în

mo d

deliberat

a

une i

presiuni

asu­

p r a

unu i

în

lucru,

celălalt

într-u n

caz

asupr a

une i

pir-

ghii,

asupr a

unu i

buto n

sau

asupra

clape.

Se

produc e

un

evenimen t

ulterior :

unei ceva

ce

se

întâmplă

cu

un

lucr u

(căci

şi

persoa­

nele sânt lucruri), un

o macara,

cu

adică

cu

o

.ascultător.

perech e

în 1

de şine,

cu

analiză

ultim a

este vorba

de

o

relaţie

cauzală

:

faptul

eve­

nimentu l

ulterio r

este

urmare a

presiunii

ante ­

rioare

ulterior.

de

bine

care îl pândesc pe cel ce operează cu termeni i „efect" şi „cauză". De aceea ne grăbi m să pre ­ ciză m sensu l pe car e dori m să li—1 conferim . Luă m drep t punc t de plecare noţiune a de re­

evenimentulu i

care,

implicit,

este

cauza

ne

Exprimîndu-n e

seam a

astfel,

dă m

perfect

de cunoscutele primejdii teoretice

gularitate natural ă a succesiunii evenimente ­ lor. Moarte a se produce dup ă naştere, nu pu r

şi simplu ma i tîrziu, oi dup ă o anumit ă lege naturală . Atunci cînd la munt e se topeşte ză­ pada, ma i tîrziu, în văi, se umflă pîraiele, tot dup ă o anumit ă lege naturală . Orice asemenea lege natural ă de succesiune a evenimentelor leagă un sistem de eveniment e reciproc simul­ tan e de un evenimen t ulterior. Acest sistem de

eveniment e

ficientă pentr u evenimentu l ulterior în rapor t cu legea de succesiune respectivă şi în rapor t cu intervalul de tim p pe care îl ocupă toate evenimentele componente ale sistemului. Iată, de pildă, o pat ă de lumin ă care se iveşte pe un perete dup ă ce a răsărit soarele. Acesta este evenimentu l ulterior, efectul. Lucrurile s-au

întâmplat aşa deoarece, aproximati v vorbind, cu opt minut e înainte un fascicul de fotoni s-a desprins din Soare şi s-a îndrepta t spre Pămîn t în anumit e condiţii. In momentu l respectiv cor­ purile care alcătuiesc sistemul solar au fost dis­ puse unele faţă de altele într-u n anumi t fel, direcţiile şi vitezele lor de mişcare au fost de

o asemene a natură , încît respectivului, fascicul

de fotoni i s-a deschis drumu l către peretele nostru. Desprindere a fasciculului de fotoni din Soare a format, împreun ă cu un anumi t ansam ­ blu de împrejurăr i simultan e cu acest fapt, acel sistem de eveniment e anterioare apariţiei petei de lumin ă pe peretele nostru, sistem care este condiţia suficientă pentr u apariţia petei de lumin a avînd în vedere o anumit ă lege natu ­ rală de succesiune a evenimentelo r luminoase <şi avîn d î n veder e intervalu l d e tim p ocupa t de evenimentu l pe care ne-a m lua t libertatea să-1 numi m desprinderea fasciculului de fotoni din Soare. Apoi, vo m îndrăzni să numi m emisia fasciculului de fotoni cauză a evenimentulu i apariţiei peste opt minut e a petei de lumin ă pe perete. Intervalu l de tim p cît durează eveni­ mentu l respectiv îl vo m num i momentu l eve-

anterio r îl vo m num i condiţie su­

43

nimeritului. Pentr u noi momentu l n u este u n punc t tempora l adimensional, ci întotdeaun a un interval de timp , ma i lung sau ma i scurt în funcţie de durat a evenimentulu i : momentu l trecerii unei păsări peste un arbore dureaz ă

o fracţiune de secundă, iar momentu l une i re ­

voluţii a Pămîritului în juru l Soarelui durează un an întreg. Şi ma i este un lucru importan t pentr u construcţia noastră conceptuală, şi anum e deosebirea dintr e evenimentele statice sau stări şi evenimentele cinetice sa u schim­ bări. Astfel, în momentu l apariţiei petei de lu­ min ă pe peret e acesta şi-a menţinu t poziţia relativ verticală, ceea ce poat e servi ca exem ­ p l u de stare, pe cînd apariţia petei de lumin ă este un bu n exempl u de schimbare.

informaţiile pre ­

liminar e de mai sus ar face destul de inteligi­

bilă încercarea următoar e de a reprezent a le­ gătur a cauzală înţeleasă în sensul de care va

trebu i să ţine m seam a atunci cînd vo m defini noţiune a de autor al une i opere. Evenimentu l

B este urmare a schimbării A, care ocupă mo ­

mentu l t, iar schimbarea A este cauza eveni­ mentulu i B, întotdeaun a dacă şi numa i dacă schimbare a A este o part e componentă a con­ diţiei suficiente a evenimentulu i B în rapor t cu momentu l t şi în rapor t cu o anumit ă lege na ­ turală de succesiune a evenimentelor. Acu m să completă m colecţia de cunoştinţe de care dispune m cu o explicaţie în ceea ce pri­ veşte înţelesul pe care îl atribui m conceptului de component ă esenţială a unei anumit e con­ diţii necesare. Pri n component ă esenţială înţe ­ legem un evenimen t componen t al acestei con­ diţii fără de care sistemul celorlalte eveni­ ment e componen'te ale acesteia nu ar fi o con­ diţie suficientă. De exemplu, condiţia necesară pentr u ca o lamp ă electrică să se aprind ă este un ansambl u de împrejurăr i simultan e cu în­ vârtirea prealabilă a comutatorului, inclusiv această învîrtire, care este o component ă esen-

Autoru l

ar

fi

fericit

dacă

44

ţială a acestui ansamblu, dar nu este singura, deoarece dacă, totodată, conductorii electrici sau filamentul din interiorul becului nu ar fi în stare de funcţionare, lamp a nu s-ar aprinde. D a r componentele condiţiei necesare pot fi şi neesenţiale. Să adăugă m la ansamblu l compo ­ nentelor sale încă o împrejurar e simultană, de exempl u luciul butonulu i comutatorului. Evi­ den t că sistemul de evenimente extins în felul acesta este o condiţie necesară pentr u aprinde ­ rea lămpii, da r este limpede că luciul butonu ­ lui este o componientă neesenţială a acestei condiţii, deoarece lampa, dacă s-ar produce ansamblu l celorlalte componente, ar ard e chiar dacă butonu l ar fi mat.

Nădăjdui m că noţiunea de cauză construită în felul acesta are conţinutul său obişnuit, în­ trebuinţa t zi de zi. Tocmai în acest sens se spume în mod curent că topirea zăpezii este cauza unei inundaţii şi că lumin a zilei are drept cauză faptul că Soarele iradiază Pămîntu l etc. Nu este deci de mirar e că pute m spun e despre cauzalitatea astfel înţeleasă ceea ce urmează , ţinînd seam a de întregul pe care îl ave m în vedere. Acelaşi eveniment, de exempl u încălzi­ rea unu i corp fizic, poate avea, în diferite sen­ suri, cauze diferite : o trepidaţie mecairiică, contactul ou un corp avînd o temperatur ă mai ridicată, iradierea cu raze calorice etc. Aceeaşi cauză poate avea în împrejurăr i diferite efecte diferite : un calup de ceară încălzit se topeşte, dacă încălzim un bulgăr de pămînt, acesta se transformă într-o grămăjoară de pulbere us­ cată. Da r ori de cîte ori o anumit ă cauză ac­

ţionează în aceleaşi condiţii esenţiale şi com­ plete ea produc e acelaşi efect stabilit : dintr-un' grăunt e de secară căzut în pămîn t va creşte un fir de secară. Un anumi t evenimen t are mult e cauze. Grăuntel e a încolţit „pentr u că" a căzut pe un sol fertil, dar şi „pentr u că" a plouat, ba

. n u 1-a mînca t vre o pasăre . Ast ­

fel se spun e că în primele două exemple cu-

45

ş i „pentr u că"

vintele dintre ghilimele introdu c o cauză oare­ care, iar în ultimu l o component ă esenţială a unei condiţii suficiente care nu ma i poat e fi numit ă icauză şi pe care nici simţul comu n nu o va socoti în mod serios drep t cauză, fiindcă nu este vorba de nici o schimbare. Dar, dacă ne-a m referi la nimicirea de către ulii a păsă­ rilor mîncătoare de grăunţe , atît dup ă concepţia noastră cît şi potrivit simţului comu n acest fapt ar trebui de asemene a socotit printr e cauzele recoltei locale.

Este momentu l s ă examină m ma i îndeaproap e problem a generalităţii cauzelor. Să facem dis­

tincţie într e contribuţia la un anbmi t efect a două sau mai mult e cauze din cadru l ansam ­

component e simultan e ale une i con­

diţii suficiente şi pluralitatea de cauze ale unu i efect aparţinînd unu i alt moment . Acest lucru

poate fi ilustrat eu claritate cu ajutorul exem ­ plului petei de lumină. Pe lingă desprinderea Fasciculului de fotoni di n Soare s-au produ s numeroas e schimbări simultane care au contri­ buit împreun ă cu faptul acesta la condiţia sufici­ ent ă — din acel momen t anum e •—• a ivirii petei de lumin ă pe perete. Printr e aceste schimbări menţionă m mişcarea de rotaţie a Pământulu i necesară pentr u ca peretele să ajungă în dreptu l Soarelui care răsare. Da r să ne îndreptă m aten­ ţia asupra unui a din momentel e intermediar e într e momentu l emiterii luminii de către corpul solar şi momentu l luminării peretelui care s-a produ s cu opt minut e ma i tîrziu. Să presupu ­ n e m că tocmai în această clipă, dintr e multel e moment e intermediare , trece u n no r opac, care acoperea pîn ă atunc i locul în care răsar e Soa­ rele. Această mişcare a norului, care a desco­ perit Soarele, este şi ea o cauză a luminării peretelui, o cauză aparţinînd condiţiei suficiente din acest momen t intermediar, dar care n u aparţin e momentulu i emiterii fotonilor de că­ tre Soare. Aşa se întâmplă în general : în fie­ care dintre momentel e intermediar e între mo -

blului de

«6

mentu l identificat de noi al cauzei unu i anumi t evenimen t şi momentu l evenimentulu i există cîte o condiţie suficientă proprie acestui mo ­ men t intermediar. Ea este formată din schim­ bările care sînt cauza evenimentulu i şi care aparţi n tocmai acelui momen t intermediar. Atît despre pluralitate a cauzelor. Da r pen ­ t r u scopul pe care îl urmări m este important ă

şi varietatea lor sub raportu l modulu i în care

cauza acţionează asupr a efectului. Se întâmplă ca atunci când un şuvoi de apă loveşte roat a

unei mori şi o face să se învârtească. Aici pre ­ siunea fizică este transmis ă cu o anumit ă pro - poirţionalitate între efect şi cauză. Alteori lu­ crurile se întâmplă ca atunci când o scânteie ră­ tăcită dezlănţuie un incendiu. O cauză infimă sub rapor t fizic pun e în mişcare procese uriaşe

în comparaţie cu ea. Se ma i întâmplă ca într e

cauză şâ efect să nu existe nici un contact fizic, nici măca r media t t de o succesiun e de verigi , de exempl u înlăturare a unu i obstacol din cialea

unu i proiectil. Ca formă specială se poate aminti înlăturare a unei perdele di n calea une i surse de lumină, astfel încît aceasta să cadă asupra unu i anumi t obiect. Sa u cazul închiderii drumulu i une i particule in mişcare, cazul par ­ ticular fiind eclipsa. în sfârşit, este utilă şi de­ osebirea uno r variante de cauzalitate dintr-u n alt punc t de vedere, dup ă cu m rezultatu l este schimbarea obiectului in care se produc e efec­

tul sa u a altui obiect.

Exemplele discutate pîn ă

aici au făcut part e din această din urm ă cate­ gorie. Dacă însă coliziunea pe care o produc e un cor p îi schimbă forma, cazul este din prim a categorie. Un alt caz obişnuit de acest fel este,

de exemplu, decesul unu i individ ca urmar e a unei hemoragii interne.

încheie m aici explicaţiile privind conexiune a cauzală necesare pentr u a înţelege raportu l

dintr e autor şi operă. Totuşi, ma i este necesară

o

observaţie pe tem a deosebirilor dintre cauză

şi

efect. în tim p ce cauza este întotdeaun a o

47

schimbare, efectul este fie o schimbare, fie o stare de lucruri, adică menţinere a a ceva în cursul unu i interval de timp , în cursul unu i anumi t momen t evenimenţial. Astfel, d e exem ­

plu, mişcările frun'zelor care-şi expu n suprafaţa

la soare contribuie la durat a optim ă a iradierii

lor.

Să trecem la cercetarea raportulu i dintre au­ tor şi operă. Acest rapor t se obţine pri n apli­ carea extre m de simplă a cauzalităţii. Autorul unu i anumi t evenimen t este acela al cărui im­ puls intenţiona t este cauza evenimentulu i res­ pectiv. Răsucirea une i pârghii, apăsarea unu i buton, apăsarea unei clape : iată exempl e de impulsuri intenţionat e ; în aceste cazuri se poate vorbi şi de apăsări intenţionate. Preferă m cu­ vântul „impuls" , deoarec e cu ajutorul lui se po t cuprind e ma i uşor acte simple, când comporta­ rea autorului dintr-u n punc t d e vedere impor ­ tan t pentr u aceste problem e n!u constă, cel pu ­

ţ i n în

principal, dintr-u n act muscular , cu m ar

fi, de exemplu, cazul cuiva care se sileşte să-şi aducă amint e de un num e uita t sau al altcuiva care-şi concentreaz ă atenţia făcând în mint e o

adunare . Da r nici în sfera actelor săvârşite pri n încordare muscular ă n u acţionăm întotdeaun a apăsând. Uneor i acţionăm tocmai pri n slăbirea sau încetarea apăsării. O săgeată porneşt e din­ tr-u n ar c în momentu l în oare eliberăm coarda dintre degete. într-adevăr, încetarea apăsării a trebui t să fie şi întotdeaun a este precedat ă de

o apăsare, dar săgeata nu este lansată decât în

momentu l încetării presiunii exercitate asupra coardei. Slăbirea degetelor strînse voit a fost un impuls intenţionat, dar nu şi o apăsare in­ tenţionată. Aşa se întâmplă adeseori în cazul actelor de reţiner e lăuntrică , atunc i cîrid înă­ buşim în noi pornire a spre executare a une i anumit e mişcări. Da r s-ar pute a ca în toate ca­ zurile în car e nu acţionăm pri n apăsare asupr a umui obiect dintr e cele care ne înlconjură, apă­ sarea intenţionată se produce totuşi, fiind în-

48

tr-u n fel latent ă în procesele intern e ale orga­ nismului. Cine pun e calitatea generală de autor în legătură ou noţiunea de impuls intenţionat, m a i practică în aplicaţii, procedează cu ma i mult ă prudenţă , deşi exemplele cele ma i preg ­ nant e de acte, şi deci de realizare a raportulu i dintre auto r şi operă, vor cuprind e fn imensa majoritate a cazurilor tocmai apăsarea intenţio ­ nat ă ca o component ă esenţială.

de

impuls,

nu am preveni t încă pericolele prove ­

nin d din atributu l de intenţionat. D e aceea ne grăbi m să adăugă m că aici pri n intenţiona t se

înţelege

rate,

perienţă, şi nu o libertate nedeterminat ă a ac­

cunoscută cititorului din propria lui ex­

caracteristică a comportării delibe­

Fundamentân d

în

felul

acesta

noţiune a

o

ţiunilor în sensul independenţe i lor faţă de cauze *. Aceasta este o explicaţie importantă .

D a r trebuie să adăugă m încă una, pentr u a pre ­

cineva

poate

veni

ce a vro t în clipa

impulsului intenţionat, scop în care acest im ­

puls a fost exercitat asupr a a ceva. Orice im­

puls

impuls nu numa i către ceva, căci este evident

direcţie, este intenţional, este un

presupunere a

fi

are

auto r

o

duma i

neîntemeiat ă

a

ceea

sînte m

întotdeaun a

autori nu noma i a ceea

ce

vrem,

ci

şi,

atît

de

des,

a

ceea

ce

nu

inten ­

ţionăm.

Un

aca r

este

autoru l

unei

catastrofe,

dacă

a

vru t

pun ă

acul cu m trebuie , dar din

greşeal ă

1-a

pu s

cu m

într-o

n u trebuie . U n fo c d e

are c a urmar e n u

arm ă

c u

alice

pădur e

numa i

moarte a

păsării

asupra

căreia

s-a tras,

dar şi

o

mulţim e

de

alte urmări ,

ca,

de exemplu,

tulpini,

ramur i şi frunze ou ajutorul alicelor care au mer s pe de lături. în general, cineva este au ­ toru l tuturo r acestor evenimen'te datorită unu i

ruperea,

perforarea

sau

zgîrierea

uno r

impuls intenţionat, şi de aceea orice asemene a

* Se pare că autorul simte nevoia acestei precizări

din cauza sensului dublu al cuvîntului polone z dowolny,

care înseamnă şi intenţionat (voit), dar şi arbitrar.

— Nota trad.

49

evenimen t este oper a acestui cineva, operă care se distinge pri n aceea că respectivul impuls intenţiona t a fost cauza lui, chiar (dacă eveni­ mentu l nu a fost provocat în mo d deliberat şi oodştient, chiar şi în cazul în care acel cineva a crezut în momentu l impulsului intenţiona t că evenimentu l nu se va produc e sau chiar că pro ­ ducerea lui este cu neputinţă . In discuţia accepţiei de ma i sus a poziţiei de auto r i se reproşează că ea este pre a largă, de ­ oarece în anumit e cazuri ar cere să-1 conside­ r ă m drep t auto r a l unu i anumi t evenimen t p e cineva care fără îndoială nu a fost autoru l lui. Un cizmar care lucrează ou un fir smolit la coaserea unu i pantof ar fi autoru l faptului că un trecător întâmplător a răma s nevătăma t :

căci cizmarul ar fi putu t să-1 rănească ou unealta lui. Cu alte cuvinte, sub raportu l nevă- tămării starea acelui inJdivid a depins de com ­ portare a cizmarului î n momentu l impulsulu i său intenţiona t şi, datorită acestui fapt, impulsul intenţiona t al acestuia (exercitat asupr a panto ­ fului) a fost o compensaţie esenţială a condiţiei suficiente etc. a faptului că individul a răma s nevătămat . Răspunzând reproşulu i de ma i sus şi exemplelor asemănătoar e cu cel arăta t invo­ cate în sprijinul său, declară m că nu intenţio­ n ă m să apelăm, pentr u constatarea calităţii de autor, la comparare a comportării de fapt a su­ biectului oare acţionează în momentu l respectiv cu o altă comportar e posibilă în acelaşi moment . Aici apar mult e dificultăţi. Noi admite m însă ca criteriu de determinar e a calităţii de autor în­ tr-u n caz anum e că condiţiile dat e în definiţia noastră a legăturii cauzale sînt satisfăcute atunci şi numa i atunc i când fie că impulsu l a atins materialu l în mod direct, fie că a fost transmi s asupr a acestuia (eventual, transmi s suferind o modificare cantitativă sa u calita­ tivă), fie că a constat în plasarea unu i ob­ stacol într e materia l şi un impul s îndrepta t asupr a Mi, fie în înlăturare a acestui obstacol.

50

In cazurile de natur a celui arăta t mai sus nu

este satisfăcută nici un a din aceste condiţii al­

Numa i în cazul aşa-zisului conflict

de

unelte, inhibarea unteia dintr e pornirile anta ­ goniste atrag e după sine calitatea de autor în rapor t ou materialu l aflat în pericol ; astfel, de exemplu , tâlharu l di n întoarcerea tatălui a fost, potrivit concepţiei noastre, autoru l faptului că negustorul a scăpat teafăr şi nevătămat . Iată încă o mică ilustraţie a dependenţelo r şi inde- pendenlţelor oare au loc aici. Un călător care ridică rezemătoare a pentr u bra ţ ca să se poată culca pe banc ă nu este autoru l vitezei trenu ­ lui, cu toate că a executat un impuls intenţiona t asupra a ceva şi cu toate că este adevăra t că dacă ar fi tras ou aceeaşi forţă semnalu l de alarm ă trenu l s-ar fi oprit în loc. Căci acest călător nu a acţionat, nici mijlocit nici nemijlo­ cit, asupr a osiei roţilor, nici n-a apărat-o îm ­ potriva une i asemene a apăsări venite din altă parte, nici nu a retra s un obstacol aflat în calea apăsării. Da r călătorul care trage semnalu l de alarm ă este autoru l faptului că trenu l îşi mic­ şorează viteza şi se opreşte, deoarece şi-a inter­ pus impulsu l în ansamblu l de raportur i dina­ mice într-unu i din moduril e amintit e ma i sus.

D a r înţelegerea noastră generală a calităţii de auto r este pusă sub semnu l îndoielii şi din- tr-u n alt punc t de vedere. Se pun e întrebare a ce se întâmplă dacă în împrejurăril e dat e im­ pulsul intenţiona t A nu atrage asupra osiei eve­ nimentu l B dup ă o anumit ă lege de succesiune

a evenimentelor, ci legea respectivă a succe­

siunii evenimentelor are un caracter aleator, statistic, adică se referă la o regularitate natu ­ rală cu caracter de masă, determinând numa i o anumit ă probabilitate a evenimentulu i respec­

tiv ca urmar e a impulsului exercitat în anumit e condiţii. Oare în acest caz autoru l impulsului

A va fi şi autoru l evenimentulu i B, adică eve­

nimentu l va fi opera sa în rapor t cu acel im-

ternative.

între

rnobiluri

în

psihicul

unu i

posesor

91

puls ? Mărturisi m că pe noi nu ne stinghereşte

această îndoială. Este evident că şi în acest caz

u n

medicamen t care se dovedeşte a fi eficace ; în cazul respectiv este autoru l însănătoşirii, chiar dacă medicamentu l nu este infailibil, ci produce efectul dorit numa i într-u n anumi t procen t din cazuri. In asemene a cazuri se micşorează nu ­ m a i gradu l de previzibilitate al operei. Pe drep t cuvînt aici se poate vorbi de o oarecare slăbire a intenţionalităţii acţiunii şi, în funcţie de aceasta, de o reducer e a gradulu i de răspunder e a cuiva pentr u o faptă săvîrşită (sau numa i pentr u ten ­ tativă). Oricu m însă problem a măsurări i co­ recte a răspunderi i nu face obiectul acestui ca­ pitol. Abia în domeniu l acţiunii colective — şi aceasta nu în toate formele —, ea devine inte ­ resant ă în mo d mijlocit pentr u cei ce caută îm­ bunătăţiri , dat fiind că moduril e diferite de mă ­ surar e a răspunderi i determin ă o motivar e di­ ferită a faptelor în cadrul uno r asemene a ac­ ţiun i colective.

este vorba d e u n

autor.

U n

medi c

prescrie

în sfârşit vo m ridica noi înşine o problem ă spinoasă referitoare la calitatea de autor. Oare

pute m acţiona retroactiv ? Poţi fi oare autoru l

a ceva anterior impulsului ? Bunu l simţ în­

cearcă să refuze din capu l locului o aseme­

nea întrebar e ca nemeritîn d nici o clipă de gîndire. Eviden t că nu pute m forma trecutu l ca autori, pentr u că nici cauzalitatea nu acţionează invers. Trecutu l este dat odată pentr u totdea­ una , căci ceea ce este făcut nu ma i poate fi des­ făcut, orice s-ar întâmpla dup ă aceea. Totuşi un oponent obstinat ar pute a să ne servească următoru l raţionament . Să presupune m că Ioan

a doborît recordu l de aruncar e cu suliţa, _ aco­

perin d într-o bun ă zi distanţa de n metri , în tim p ce Petru , care nu ma i e în viaţă şi arun ­ case doar m metri, a încetat să ma i fie uri re ­ cordma n ! Oare pri n aruncare a sa record, Ioan n u 1-a transforma t p e Petr u di n recordma n î n nonrecordma n ? Sau, ma i în general, îşi con-

52

tinu ă raţionamentu l încăpăţînatu l nostr u pre ­ opinent, făcând ca pri n impulsu l din momentu l t a ca în momentu l t 3 să apar ă obiectul B ma i mar e dintr-u n anumi t punc t d e vedere decât obiectul A din momentu l tj (cifrele şi literele sînt pus e în ordinea scurgerii timpului), per ­ soana care acţionează devine în felul acesta au ­ toru l diminuări i obiectului A, anterior impul ­ sului, în comparaţie cu obiectul B, ulterior impulsului ? Şi acu m pe scurt : odată ce faci ca un B ulterior să fie ma i mar e decât un A anterior, implicit faci ca acest A trecu t să fie m a i mic decât B ; în asemene a cazuri acţionezi întotdeaun a retroactiv şi înltotdeauna acţionează retroactiv oricine doboară recorduri.

C u m se poate răspund e la aceasta ? Am pu ­ tea încerca să subliniem că în asemenea cazuri

A aparţin e trecutulu i în momentu l im­

pulsului şi devine ma i mic decât obiectul B ma i tîrziu, atunci când se produc e un efect al im ­ pulsului, adică înltr-un momen t propri u obiec­ tului B. Mulţi oameni cu merit e dobândesc glo­ ria abia dup ă moart e şi sint frecvente cazurile în care unu i obiect i se întâmplă ceva dup ă ce existenţa sa a încetat : opera ar pute a aparţin e altui momen t decît materialul. Dar nu, nu . Noi respingem asemene a paradoxur i de efect, pro ­ duse ale speculaţiei verbale. Dup ă părere a noas­ tră , u n o m nlu este autoru l tuturo r faptelo r care pot fi deduse, pri n comparaţie sau pri n simpl a alăturar e imaginară cu altceva, din obiectele al căror autor este. El nu este autoru l decît a ceea ce s-a produ s după un impul s voit în virtute a une i regularităţ i oarecare privind succesiunea evenimentelor. Aşadar, nu se poat e acţiona re ­ troactiv. Recordmanu l a făcut ca suliţa să cadă la n metr i de locul aruncării. Da r el nu a fost autoru l faptului că această distanţă este ma i mar e decât distanţa realizată de predecesorul său. El nu este autorul, deşi din comparare a celor două distanţe s-a putu t deduce diferenţa dintre ele. Da r este adevăra t că el a făcut ca

obiectul

53

în minte a oamenilor care cunoştea u perfor­ manţ a predecesorului şi au aflat şi de perfor­ manţ a lui să ia naşter e conştiinţa diferenţei dintr e cele două performanţe . Pîn ă acu m am vorbit fără vreo explicaţie des­

p r e impulsul intenţiona t al cuiva, despre autor ca fiind acel cineva al cărui impuls intenţionat este cauza evenimentulu i respectiv şi credem

feritoare la noţiune a de „cineva", aceea a su­ biectului care acţionează. Să rămîneim deci la precizarea că pri n noţiunea de subiect care ac­ ţionează înţelegem ceea ce se înţelege în viaţa de toate zilele. Subiectul car e acţionează este un individ viu în carne şi oase oare doreşte un! lucru sau altul şi care se mişcă într-u n fel sau altul sau care face nişte eforturi de gîndire pentr u a obţine ceea ce doreşte. Dup ă toate aceste consideraţii privind noţiu­ nile şi cuvintele este cit se poate de uşor să răspunde m cît ma i laconic la întrebare a pri n ce se caracterizează un act simplu. înţelege m pri n act simplu actul care se datoreşte unu i singur impuls. Toate exemplele de acţiuni amintit e în acest capitol au fost exempl e de asemene a acte.

re ­

cititorul

nu

simt e

nevoia

unei

explicaţii

OPERA ,

III

PRODUS ,

MATERIA L

Orice munc ă exterioar ă ar face cineva, există

întotdeaun a «un autor , u n impul s intenţionat , u n material, un produs, un instrumen t sau o unealtă, un mo d de acţiune, un scop şi o operă.

Ne vo m

ajutorul uno r exemple de acte simple. Unele din elementele amintite au fost întrucîtva dis­ cutate cu prilejul explicării conceptelor de au ­ tor şi de act simplu, altora le vine rîndu l abia

acum.

strădu i să lămuri m aceste concepte cu

Cît priveşte autorul, se pun e întrebare a dacă numa i o fiinţă omenească poate fi autor. Dup ă

că un

cimpanzeu oare aruncă un băţ într-o banană ,

intrus,

o pasăre oare pun e hran ă în ciocul căscat al pui ­ lor săi efectuează acte simple şi în general cre­ d e m că animalele acţionează ca maeştri ai lu­ crului bine făcut, dînid dovadă de o măiestrie gre u de egalat. Ne gîndi m la felul în care pă­ sările îşi construiesc cuiburile, la construcţiile acvatice ale castorilor. Totuşi terenul de căpe­ tenie al investigaţiilor noastre va fi lume a acti­ vităţii omeneşti, universul variat al actelor omului, deoarece numa i cu oamenii ne pute m înţelege cu ajutorul limbajului, acest informa­ tor şi organizator de neînloeuit al uno r form e de acţiune care sînt cele mai înalte din punc t de vedere evolutiv şi care sînt cele mai intens raţionalizate.

părere a noastr ă nu. Ave m convingerea

u n din e care apucă d e

pantalo n

p e

u n

55

Atenţia noastră a mai fost reţinut ă de noţiu ­ n e a de impuls intenţionat. La cele ce am spus

vom adăug a afirmaţia că impulsu l intenţiona t poate fi un act care necesită un efort ma i mar e sau ma i mic şi că trud a unei mar i încordări, senzaţia de oboseală sau chiar şi numa i cea de rezistenţă pe care o întâmpină m nu sînlt esen­

ţiale pentr u impulsu l intenţiona t ca

cuprind e deopotrivă aitît cazurile de ridicare a une i poveri grele, cît şi pe cele de vorbire, cînd facem mişcări abia perceptibile cu organele vorbirii. Felul, dimensiunile şi importanţ a une i opere nu depind dup ă nici o regulă stabilă de inten­ sitatea obiectivă sau subiectivă a impulsului, ceea ce însă nu exclude anumit e legături par­ ţiale de acest ge n în anumit e sisteme sau si­ tuaţii, ca, de exemplu , faptul că distanţa la care poate fi aruncat ă suliţa depinde de forţa de propulsie care a fost exercitată asupr a ei în mo­ mentu l aruncării. Afirmă m astfel că încă nu am examina t cu destulă amănunţim e noţiune a ge­ neral ă de operă. O operă este orice efect al unei cauze constând într-u n impuls voit, iar efectul este întotdeaun a un evenimen t oarecare. Ast­ fel, de exemplu, sunetu l unu i clopot este opera unu i clopotar care, printr- o mişcare voită, a tra s de furi e ; aprindere a une i substanţ e infla­ mabile este opera unu i individ care, printr-o mişcare voită, apropie o flacără de ea (chiar dacă nu este conştient de pericolul pe care-1 prezintă aruncare a unu i mu c de ţigară în apro­ pierea une i sure de paie). Este oper a noastră bucuri a sau deznădejdea unu i seme n de-al nos­ t r u căruia, printr- o mişcare voită a limbii, îi comunică m o veste oarecare. Se spun e pe drept cuvânt că monumentu l lui Copernie de la Var­ şovia este opera lui Thorwaldsen, deşi o sta­ tuie nu este un eveniment. Aşa se vorbeşte, şi nu avem de gând să determină m pe cineva să-şi schimbe acest fel de a vorbi în viaţa de toate zilele. Dar, încercând să facem teoria acţiunii

atare ; ea

56

eficien'te şi cristalizând în acest scop noţiuni cu­ rente, adeseori vagi, intenţionă m să delimităm în acest punc t lăcomia de conţinu t a termenu ­ lui de operă şi să nu dă m niciodată această de­ numir e uno r corpuri, păstrând pentr u acestea denumiril e de produs, creaţie, elaborat, fabri­ cat etc.

Orice

operă

este

un

eveniment,

şi

împărţi ­

rea

evenimentelor

în

schimbări

şi

stări

ale

ma ­

teriei

se

extinde

şi

asupra

operelor.

Astfel,

există

opere

cinetice,

sau

schimbări,

şi

opere

statice, sau stări ale lucrurilor, adică eveni­

ment e

un

constând

în

faptul

ceva

durează

momen t

întreg

determina t

fără

a

se schimba

dintr-u n

anumi t

punc t

de

vedere.

Cele trei

exemple

de

opere

date

ma i

sus

au

făcut

part e

din

prim a

categorie.

Nu

este

gre u

le alătu ­

r ă m

exempl e

de

opere

din

cea

de-a

doua.

Un

model pozează unu i pictor, străduindu-s e să-şi

poziţie

oarecare ; această încremenir e într-o poziţie este opera sa. Răsuci m într-u n mo d potrivit ro ­

menţin e

care

o încălzeşte flacăra arzătorului. Şi în acest caz

temperaturi i

limite într-u n interval de timp . în ­

cineva

liniştea. Dacă în împre ­

jurările respective această măsur ă este sufici­ entă, păstrare a liniştea este opera celui ce a în­

chis uşa. Dealtfel, opera este tot a lui, chiar dacă închide uşa dintr-u n alt motiv, deoarece —

eve­

nimen t

impulsul său intenţionat, nu depinde de dorinţa

lui

observaţie se referă la toate evenimentele, atât

la

Această împărţir e a evenimentelor şi, impli­ cit, a operelor nu coincide cu âmpărtirea lor in evenimente , respectiv opere pentr u care pro -

menţin ă

binetul

intre

un

une i

anumi t

tim p

de

neschimbat ă

gaz

spre

a

apei

o

pe

conducte

limite

anumit e

temperatur a

u n a din opere constă în menţinere a

în anumit e chidem

uşa pentr u a nu-i

camerei

în

tulbur a

care

se

odihneşte

aşa

de

cele

cu m

este

a-1

am

sau

ma i

nu

spus

opera

sa u

şi

la

de

cele

faptul

un

dat

unu i

autor,

lui.

fiind

realiza

cât

scopul

statice.

Această

cinetice

57

pune m denumire a de permutativ e şi eveni­ mente , respectiv opere pentr u care propune m deniumirea de perseverative. Cele dinţii sînt schimbări care conduc de la un stadiu iniţial oarecare al obieictului respectiv la un alt stadiu, cel final al acelui obiect. Asemene a modificări au loc fie adăugin d ceva obiectului respectiv, fie seăzînd ceva din el, fie transformîndu-1. Toate aceste variant e se pot produc e simultan. A doua categorie cuprind e evenimentel e în care obiectele la care se referă ele se află la sfârşit, dintr-u n anumi t punc t de vedere, în acelaşi stadiu în care se aflau la început. Răsucesc o cheie şi, datorită acestui fapt, uşa care a fost descuiată este acu m încuiată : iată un exempl u de act simpl u având ca efect o operă permu - tativă. Şi acu m iată, ca antiteză, nişte opere perseverative tipice : o bilă de biliard lovită porneşt e din locul său şi, dup ă ce ricoşează de cîteva ori de margine a mesei, se opreşte în lo­ cul de und e a pornit. Aici traiectoria bilei va fi opera perseverativă. Cineva pun e o cânte în raftul unei biblioteci, dup ă care ea stă acolo în' orele care urmează . în acest caz, faptul că vo­ lumu l stă într-u n anumi t loc u n anumi t tim p este operă perseverativă. Am oferit două exem ­ ple pentr u a atrag e atenţia cititorului că există două variant e de opere perseverative. Este vorba fie de eveniment e statice, fie de acelea dintr e evenimentel e cinetice care au în comuni cu cele statice faptul că stadiul final este o re ­ petar e a stadiului iniţial. în cazul evenimente ­ lor statice, stadiul iniţial dureaz ă to t timpul, moti v pentr u care la sfînşit el este acelaşi ca la început. în schimb, în cazul evenimentelo r ci­ netice un lucr u care se schimbă revin e la faza iniţială dup ă ce s-a îndepărta t vremelni c de la ea.

Acu m

sînte m

pregătiţi

pentr u

a

ne

apleca

asupr a

varietăţii

de

opere

pri n

prism a caracte­

rului

pozitiv

sau

negativ

al

fragmentulu i final

al

evenimentulu i

în

comparaţie

58

cu

fragmentu l

lui iniţial. Operele po t fi constructive sau des- tructive, conservative sau preveritive. Prâma din aceste clasificări se situează în domeniu l

operelor

permutative ,

iar

a

doua

în

cel

al

operelor

perseverative.

La

un

momen t

dat,

o

operă este constructivă atunc i şi numa i atunc i cînd ea constă în a conferi unu i obiect o însu­

şire

mo ­

dacă

pe

ea

mentulu i respectiv. Oper a

pe

care

în

el

a

nu

priva

a

avut-o

este

obiectul

la

începutu l

destructivă

de

o

însuşire

constă

care

el

a

avut-o

la

începutu l

momentulu i

ope­

rei.

Ori

de

câte

ori

facem

în

aşa

fel

încît

la

sfîrşitul unu i anumi t interval de tim p ceva are

in­

tervalului respectiv, opera ataşat ă intervalulu i

este o operă conservativă. în sfârşit, ori de câte

nostr u

intenţiona t obiectul să nu aibă la sfîrşâtul unu i

însuşire pe care nu

acelui interval de

de

fapt acest interval, are un caracter preventi v

sau profilactic. Este limpede că aceste din urm ă patr u distincţii sînt relative, întrucît ele se re ­

nu

la

feră întotdeaun a la o

o însuşire

ori

se

pe

care

ca

a

avut-o

ân

urm a

şi

la

începutu l

întâmplă

impulsulu i

anumi t interval de tim p o

a avut-o

nici

la

începutu l

timp,

opera

noastră,

al

cărei

momen t