Tema:1 Caracteristica generală și definiția dreptului.

În sens juridic, termenul este utilizat în două accepțiuni:

În societatea omenească acțiunile omului sunt determinate de " Drept obiectiv și " Drept subiectiv,,
trebuințele sale. Aceste acțiuni, individuale sau și comune ale unor indivizi Dreptul obiectiv reprezintă totalitatea normelor de conduită impuse
din societate, trebuie însă limitate pentru că, în mod inerent, interesele indivizilor și colectivităților în cadrul vieții sociale, la nevoie prin forța de
personale ale unuia vin deseori în conflict cu cele ale altuia, ceea ce ar constrîngere a statului.
putea dăuna însăși existenței societății. Diversitatea și complexitatea
relațiilor sociale fac necesară organizarea și reglementarea raporturilor Dreptul subiectiv, este dirijarea subiecților raportului juridic concret, adică
dintre oameni sau grupuri de oameni, pentru a face posibilă conviețuirea în ceea ce pot ei să pretinda de la ceilalți subiecți de drept în cadrul unui raport
cadrul societății. juridic.
Dreptul unui om poate fi îngrădit și prin abuz, exercitat de o altă Dreptul obiectiv, este deci menit să reglementeze viața indivizilor grupați în
persoană sau grupă de persoane. societate și poate fi privit sub dublu aspect:
Dreptul reprezintă un ansamblu de reguli de comportare în relațiile sociale, 1. Ansamblu de izvoare de drept - acte normative, obiceiuri- care reprezintă
al căror principal caracter este obligativitatea - la nevoie impusă - pentru aspectul static al dreptului;
toți membrii societății organizate. 2. Formele prin care se realizeaza dreptul și autoritățile statale competente
Din punctul de vedere al științei Dreptului, prin această noțiune se înțelege să utilizeze aceste forme reprezintînd aspectul dinamic al dreptului.
atât dreptul pozitiv (ca parte a dreptului obiectiv), cât și dreptul subiectiv. Pentru a denumi totalitatea normelor juridice care sunt în vigoare la un
Prin drept se înțelege și știința - obiect de învățămînt superior - care moment dat într-un stat se utilizează expresia de drept pozitiv.
studiază aceste reguli sub toate aspectele. Etimologic, cuvîntul derivă din latinescul /directus/ - drept, direct, linie
Dreptul este sistemul normelor stabilite sau recunoscute de stat, în dreaptă. Substantivul latin care corespunde cuvîntului DREPT este IUS -
scopul reglementării relațiilor sociale conform voinței de stat, a căror drept, dreptate, lege. Același cuvînt în limba franceza este /droit/, italiana
respectare obligatorie este garantată de forța coercitivă a statului. /diritto/, spaniolă /dereco/, germana /recht/, engleza /right/.
Dreptul ca sistem al normelor crează raporturi sau relații juridice. 1.1. Importanța socială și juridică a dreptului.
Dreptul ca expresie a vointei de stat, reprezintă un obiectiv important al Elementele de influențare a dreptului se numesc factori de configurare
multor curente juridice și este privit ca un fenomen volițional sau a dreptului. Acești factori sunt grupați în trei categorii:
nevolițional și îl situează în sfera normativului și/sau al ralațiilor sociale. A. Cadrul natural este factorul de configurare a dreptului, care are drept
Dreptul se prezintă ca o unitate între conținut și formă. componente mediul geografic, factorii biologici, fiziologici și demografici.
- Conținutul condiționează formele de exprimare denumite: B. Cadrul social și politic influențează dreptul constituind un factor de
-izvoare ale dreptului sau izvoare formale ale dreptului. configurare cu acțiune specifică. Evoluția istorică a fenomenului juridic
Formele de exprimare ale dreptului sunt acte normative și în primul rînd pune în lumina caracterul corelant al acțiunii componentelor acestui factor:
legile, obiceiul juridic, precedentul juridic, contractul normativ. economicul, politicul, socialul și ideologicul.
Dreptul cuprinde elemente de natură ideologică relațională și instituțională. Factorul economic își impune autoritatea și asupra celorlalte componente
ale sistemului social. O notabilp inflență o exercită grupurile de presiune
Cuvîntul drept este folosit în mai multe accepțiuni. În limbaj filozofic care direct, afirmă ca nu doresc puterea. C. Factorul uman reprezintă zona
dreptul este conceput în sens de justiție, echitate. În acest sens, prin drept centrală de interes pentru orice legiuitor. Normele juridice reprezintă un
înțelegem îndatorirea de a da sau a recunoaște fiecăruia ceea ce îi aparține important factor de socializare, care modelează comportamentul uman.
sau i se cuvine.

1
Dincolo de instinctul social al omului, comportarea sa în societate este relaţiile interumane. Norma juridică este elementul constitutiv sau "celula
determinată de funcționarea cadrelor normative, care prefigurează conduita de bază" a dreptului. Prin natura sa, norma juridică are următoarea structură
tipică ce corespunde interesului general. sau următoarele trăsături:
Dimensiunea umană a dreptului privește drepturile fundamentale ale • Un caracter general deci se adresează unui grup mare de subiecți (toți
omului, garantează egalitatea deplină a tuturor oamenilor și posibilitatea de cetățenii au dreptul…). Norma juridică devine un criteriu unic de
manifestare nestingherită în temeiul libertății și demnității. îndrumare şi apreciere a conduitei oamenilor, un veritabil etalon sau
Factorii de configurare a dreptului exercită o influență prin conexiunea lor standard în funcţie de care o anumită conduită este definită ca fiind licită
asupra dreptului, fară însă ca unuia dintre aceștia sa i se atribuie un rol sau ilicită. Exemplu: Articolul 15 din Constituția RM Universalitatea /
primordial. Cetățenii Republicii Moldova beneficiază de drepturile și de libertățile
consacrate prin Constituție și prin alte legi și au obligațiile prevăzute de
În societatea actuală omul intră inevitabil într-o mulțime de relații acestea.
sociale cu semenii săi. Relațiile sociale sunt legăturile dintre oameni, între
aceștia și autorități, stat, existente în viața socială, economică, politică. Articolul 32 din Constituția RM Libertatea opiniei și a exprimării / (1)
Normele sociale sunt create de oameni şi stabilesc conduit umană în cele Oricarui cetățean îi este garantată libertatea gîndirii, a opiniei, precum și
mai diverse domenii ale vieţii sociale. Existenţa dreptului este necesară, libertatea exprimării în public prin cuvînt, imagine sau prin alt mijloc
nici o societate neputîndu-se lipsi de ele, o societate anomică, adică fără posibil.
drept viața, fiind de neinchipuit. Orice relație socială se desfășoară după Observați sunt folosiți termini: Cetatenii Republicii Moldova și Oricărui
anumite reguli, principii care vizează anumite scopuri, respectiv cetățean ce ne face să înțelegem că acestă normă este una generală și nu are
satisfacerea unor necesități. Necesitatea ordinii în societate a fost impusă de un adesat concret.
dorința oamenilor pentru a asigura funcționarea instituțiilor și Datorită caracterului său general, norma juridică se aplică la un număr
organizațiilor. Societatea umană are o multitudine de norme și valori nelimitat de cazuri. Conduita prescrisă de norma juridică trebuie urmată şi
sociale, care sunt profund diversificate de varietatea relațiilor dintre oameni respectată ori de cîte ori sunt prezente condiţiile şi împrejurările pe care le
și de modul în care este exprimată voința din aceste norme, voința ce are în vedere, iar dacă asemenea condiţii nu apar, ea nu se aplică.
urmează sa fie îndeplinită.
• Norma juridică este impersonală, ceea ce înseamnă că ea nu se adresează
Concluzionăm că dreptul este acela, care prin normele sale asigură o unor persoane anume, ci îi vizează pe toţi oamenii sau o categorie de
limitare reciprocă a voinţelor libere ale oamenilor. Pe de altă parte, tot persoane, cum ar fi de exemplele de mai sus.
dreptul este acela care face corectari necesare, care aplică sanţiune atunci
cînd individul a ales o conduită contrară normei sociale. Există norme juridice care se adresează unor categorii de cetăţeni în funcţie
de statutul lor civil. De pildă Codul familiei, Codul muncii sau normele
care reglementează situaţia tinerilor.
Tema:2 Caracteristica generală și definiția normei juridice. Un caracter general şi impersonal îl au de exemplu normele juridice care
Norma juridică este un element constitutiv al dreptului. Ea este o regulă reglementează activitatea şi structura organelor statului şi prevăd anumite
de conduită instituită de puterea publică sau recunoscută de aceasta, a cărei competenţe pentru preşedintele ţării, pentru parlament şi guvern sau
respectare este asigurată, la nevoie, prin forţa coercitivă (forța de primărie.
constrîngere) a statului. Scopul normei juridice este acela de a asigura •Normele juridice sunt obligatorii. Normele juridice nu sunt simple
convieţuirea socială în direcţia promovării şi consolidării relaţiilor sociale doleanţe sau indicaţii, ci reprezintă o poruncă, un ordin, o dispoziţie
potrivit idealurilor şi valorilor ce guvernează societatea respectivă. Prin obligatorie. Ele sunt un comandament impus de puterea publică, a cărui
intermediul normelor juridice se reglementează în forme specifice dreptului

2
putere devine obligatorie. Ele asigură trecerea de la indicativ la imperativ, la care se referă prevederile dispoziţiei. Dispoziţia este acel element al
adică de la ceea ce este, la ceea ce trebuie să fie. normei juridice care prevede conduita ce trebuie urmată în prezenţa ipotezei
Exeplu: LEGEA Nr. 139 din 02.07.2010 privind dreptul de autor şi date, mai precis care sunt drepturile şi obligaţiile corespunzătoare ale
drepturile conexe, art. 11. Stabilește / Drepturile patrimoniale exclusive subiectelor vizate de norma juridică respectivă. Sancţiunea indică urmările
ale autorul sau alt titular al dreptului de autor ,,Autorul are dreptul exclusiv nerespectării dispoziţiei normei juridice. Sancţiunea este adusă la
să efectueze, să permită sau să interzică valorificarea operei, inclusiv prin: îndeplinire, la nevoie, cu ajutorul puterii de stat. Sancţiunile sunt: penale,
a) reproducerea operei și b) distribuirea originalului sau a exemplarelor administrative, disciplinare şi civile.
operei;
Articolul 107 din CODUL Muncii al Republicii Moldova / Pauza de masă 2.2. Clasificarea normelor juridice și importanța socială și juridică a
şi repausul zilnic normelor juridice.
,, (1) În cadrul programului zilnic de muncă, salariatului trebuie să i se Clasificarea normelor juridice se face după anumite criterii:
acorde o pauză de masă de cel puţin 30 de minute,, 1. Un prim criteriu este obiectul reglementării juridice.
Fără caracterul general obligatoriu, norma juridică şi-ar pierde chiar sensul În baza acestui criteriu, distingem norme juridice:
existenţei sale ca normă socială distinctă, în varietatea şi multitudinea
- de drept civil;
normelor sociale.
- de drept penal;
- de drept administrativ;
[Link] de structură a normei juridice.
- de drept constitutional;
Norma juridică are o structură logico-juridică în component a trei
elemente. Aceste elemente sunt: ipoteza, dispoziţia şi sancţiunea. - de drept comercial, bancar, fiscal, ecologice etc.
Orice normă juridică prescrie în mod necesar o conduită, deci trebuie să 2. Un al doilea criteriu este cel al forței juridice a actului normativ în care
arate în acelaşi timp împrejurarea (ipoteza) în care se aplică acea conduită este cuprinsă norma juridică: Deci avem norme cuprinse în:
precum şi consecinţele nerespectării acestei conduite (sancţiunea). Deci - legi-actul normativ elaborat de parlament, care are forță juridică supremă;
ipoteza răspune la intrebările cine ?, cui, și în ce condiții, dispoziția-
- decrete ale președintelui;
prescrie comportamentul subiecților, răspunde la întrebarea ,, ce trebuie să
facă și cum să procedeze subiectul,, iar sancțiunea indică care vor fi - hotărîri de guvern sau ordonanțe;
consecințele negative în caz de nerespectare a prevederilor normei. - decizii elaborate de organele administrației locale (raion, oraș, municipiu,
Un exemplu elocvent ar fi: ,, Toți cetățenii RM, pînă la data de 31 martie comună).
sunt obligați să depună declarația de venit, în caz contrar vor fi sancționați,, Importanța normelor din punct de vedere social permite membrilor
Dacă încercați să găsiți ipoteza dispoziția și sanțiunea în exemplul de mai societății de a interacționa în scopul realizării drepturilor sale, sau în scopul
sus nu e complicat: ,,Toți cetățenii RM, pînă la data de 31 martie,, este apărării drepturilor pretinse. Oferă posibilitate de ași direcționa
ipoteza, ,,sunt obligați să depună declarația de venit,, dispoziția și ,, în caz comportamentul așa încît să poată convețiu împreună. Implică o anumită
contrar vor fi sancționați,,- desigur sancținea care de regulă e sub forma ordine și regulă în relațiile dintre oameni, ordine prescrisă de normele
unei amenzi. juridice.
Prin urmare: ipoteza stabileşte condiţiile, împrejurările sau faptele în
prezenţa cărora se cere o anumită conduită, precum şi categoria subiecţilor

3
Din punct de vedere juridic, fiecae subiect capătă un anumit statut în (1) Raportul juridic este un raport social, stabilindu-se de fiecare
societate (cetățean, străin sau apatrid), drepturile cărora strict sunt dată între oameni. Omul nu poate trăi decît în relaţie cu alţi oameni. Aceste
determinate de normele juridice. relaţii sunt foarte diverse: de la simplu contact la relaţii, care au la bază
Fiecare subiect poate pretinde de la celălalt un comportament aprobat prin trăsături sau interese comune, nevoi de schimb şi mai departe la cele menite
lege sau decret. Fiece persoană își poate apăra drepturile încălcate prin să asigure conservarea şi dezvoltarea sa ca fiinţă umană. Relaţiile se pot
intermediul instanței de judecată. stabili între persoane individuale sau între subiecţi colectivi. Din punct de
vedere al obiectului putem distinge relaţii sociale, care vizează valori
Profesorul Nicolaie Popa, defineşte norma juridică drept regulă generală economice sau extraeconomice; după plasarea în spaţiu avem relaţii sociale
şi obligatorie de conduită, al cărei scop este de a asigura ordinea socială, interne, private sau publice (în cadrul unui stat) şi relaţii internaţionale
regulă ce poate fi adusă la indeplinire pe cale statală, în caz de nevoie – prin înglobînd relaţii private sau publice, care depăşesc frontierele unui stat.
constrîngere. Aceste relaţii multiple care constituie realitatea socială sunt reglementate de
Evidențiem încă odată cît de important este caracterul obligatoriu al normei reguli morale, de reguli de convieţuire socială, dar şi de reguli de drept ce
pentru transpunerea dispozițiilor sale în viață. Acolo unde nu există frică cuprind norme de constrîngere.
de pedeapsă atrăgea atenția Sofocle, acolo nu se vor respecta legile. (2)Raportul juridic este un raport de voinţă. Caracterul voliţional al
În societatea actuală omul intră inevitabil într-o mulțime de relații raportului juridic este dat de faptul că aici intervine atît voinţa statală
sociale cu semenii săi. Relațiile sociale sunt legăturile dintre oameni, între exprimată în normele juridice, cît şi voinţa subiecţilor participanţi la
aceștia și autorități, stat, existente în viața socială, economică, politică. raportul juridic.
Normele sociale sunt create de oameni şi stabilesc conduita umană în cele (3) Raportul juridic generează anumite consecințe pentru subiecții
mai diverse domenii ale vieţii sociale. Existenţa normelor sociale este care interacționează, (semneză un contract sau devin posesori a anumitor
necesară, nici o societate neputîndu-se lipsi de ele, o societate anomică, bunuri).
adică fără norme de comportare, fiind de neinchipuit. Orice relație socială
se desfășoară după anumite reguli, principii care vizează anumite scopuri, (4)Raportul juridic are un caracter normativ deci felul cum este
respectiv satisfacerea unor necesități. Necesitatea ordinii în societate a fost încheaiat un raport juridic și se derulează este descris de normele juridice.
impusă de dorința oamenilor pentru a asigura funcționarea instituțiilor și DEFINIȚIE Putem conchide că raportul juridic este un raport social,
organizațiilor. Societatea umană are o multitudine de norme și valori concret istoric, voliţional, reglementat de norma juridică, în cadrul căreia
sociale, care sunt profund diversificate de varietatea relațiilor dintre oameni participanţii se manifestă ca titulari de drepturi şi obligaţii prin exercitarea
și de modul în care este exprimată voința din aceste norme, voința ce cărora se realizează finalitatea normei juridice.
urmează sa fie îndeplinită. Raportul juridic are trei elemente de structură: subiectul, obictul și
Tema: 3 Caracteristica generală și definiția raportul juridic. conținutul.
Normele juridice despre care am vorbit în cursurile anterioare se Subiectul raportului juridic
realizează în viaţă prin raporturi juridice. Premisele fundamentale ale Numai oamenii pot fi subiecte ale raportului juridic fie ca persoane
apariţiei raportului juridic sunt: existenţa normei juridice, subiectele de fizice (deci individual), fie ca subiecte colective de drept. Persoana fizică
drept şi faptele juridice. Orice raport juridic înseamnă în acelaşi timp o trebuie să aibă capacitate juridică. Aceasta desemnează aptitudinea generală
conexiune între planul general şi impersonal al normei juridice şi planul şi abstractă a persoanei de a avea drepturi şi obligaţii în cadrul raportului
concret al realităţii în care părţile sunt determinate şi au anumite drepturi şi juridic. Capacitatea juridică e reglementată de normele juridice. Putem deci
obligaţii bine individualizate. Trăsăturile definitorii ale raportului juridic distinge o capacitate juridică civilă, penală, administrativă etc.
sunt următoarele:

4
 Capacitatea juridică este de două tipuri: capacitatea juridică de Drepturile subiective se clasifică în trei mari categorii: a) drepturi
folosinţă şi capacitatea juridică de exerciţiu. fundamentale (drept la viaţă, demnitate, libertate etc.), b) drepturi care
Capacitatea de folosinţă se defineşte drept capacitate de folosinţă de a decurg din inserţia individului în viaţa socială (dreptul la nume, la
avea drepturi şi obligaţii, acestea începînd de la naşterea persoanei şi domiciliu etc.), c) drepturi care derivă din însăşi voinţa indivizilor (ex.
încetînd o dată cu moartea acesteia. Drepturile copilului sunt recunoscute dreptul de a încheia contracte).
din momentul concepţiei sale, însă numai dacă se naşte viu. • După gradul de opozabilitate distingem: a) drepturi absolute
Capacitatea de exerciţiu este capacitatea persoanei de a-şi exercita (dreptul la viaţă), b) drepturi relative (dreptul cumpărătorului de a primi
drepturile şi de a-şi asuma obligaţiile, săvîrşind personal acte juridice. bunul este opozabil faţă de vânzător, căruia i-a achitat preţul bunului).
Capacitatea deplină de exerciţiu începe de la data cînd persoana devine • După conţinutul lor distingem: a) drepturi patrimoniale şi b)
majoră deci a împlinit 18 ani. drepturi nepatrimoniale.
Prin urmare, capacitatea juridică deplină de exerciţiu implică Obligaţia juridică poate fi definită ca îndatorire a subiectului pasiv al
încheierea unor acte juridice în nume propriu. Astfel, un minor poate fi unui raport juridic, pretinsă de subiectul activ, de a da, de a face, sau de a
proprietar al unui bun, dar nu îl poate înstrăina prin acte proprii. nu face ceva, conduită care poate fi impusă, după caz, prin forţa coercitivă a
Subiecte colective de drept sunt diversele organizaţii: societăţi statului.
comerciale, ministere, parlament, dar şi statul. În dreptul civil, subiectul Obiectul raportului juridic
colectiv este definit sub forma persoanei juridice (S.R.L. S.A. sau Societate Conduita umană ce se realizează de către subiecţii raportului juridic
Comercială. ca urmare a exercitării drepturilor şi îndeplinirii obligaţiilor constituie
• Conținutul raportului juridic obiectul raportului juridic. Prin încheierea raportului juridic părţile
Conţinutul raportului juridic este format din drepturile şi obligaţiile urmăresc anumite scopuri, acesta poate fi considerat și obiectul raportului
subiecţilor între care se desfăşoară o relaţie socială. Drepturile şi obligaţiile juridic. Astfel cel ce are nevoie de un bun, (de exemplu un automobil)
sunt prevăzute de norma juridică. O distincţie trebuie făcută între dreptul încheie un contract de vînzare cumpărare în vederea obţinerii lui, cel ce are
obiectiv ca ansamblu de norme şi dreptul subiectiv ca posibilitate. În cadrul nevoie de un garaj încheie un contract de arendă. Deci după cum vedem,
raportului juridic dreptul subiectiv, apare ca o posibilitate conferită de fiecare urmăreşte un anumit scop, obiectul oricărui raport juridic este
normă juridică titularului dreptului, de a pretinde subiectului pasiv să facă scopul materializat în lucrări sau acţiuni.
sau să nu facă ceva, realizarea acestei posibilităţi fiind garantată de forţa de Obiectul raportului juridic cuprinde: - lucruri; - conduita umană (acţiuni sau
constrîngere statală la care poate recurge titularul dreptului, în caz de inacţiuni, servicii pentru care se încheie acest raport juridic).
nevoie. Tema: 4 Esența și importanța statului.
Conţinutul raportului juridic este format din drepturile şi obligaţiile Schimbările succesive în domeniul procurării celor necesare traiului, au
subiecţilor între care se desfăşoară o relaţie socială. Drepturile şi obligaţiile dus la inlocuirea principalelor preocupări comune; vînatoarea, pescuitul,
sunt prevăzute de norma juridică. culesul, cu altele noi. Astfel omul primitiv face o cotitură de la economia
Dreptul apare deci ca o posibilitate conferită de normă juridică titularului pradalnică la economia productivă devenind producator. Schimbarile
dreptului, de a pretinde subiectului pasiv să facă sau să nu facă ceva, profunde în sfera producției umane, au dus succesiv la apariția inegalităților
realizarea acestei posibilităţi fiind garantată de forţa de constringere statală sociale și ulterior la apariția stataului.
la care poate recurge titularul dreptului, în caz de nevoie. Cuvintul „stat” provine din latină „status”, semnificînd ideea de ceva stabil,
permanent. În sensul său modern, noţiunea de stat se foloseşte mult mai

5
tirziu începînd cu secolul al XVI-lea. Fiind o categorie socială extrem de avînd menirea să promoveze şi să garanteze interesele generale ale
complexă, noţiunea de stat se foloseşte în mai multe sensuri: În sensul larg societăţii.
al cuvîntului statul este organizatorul principal al unei colectivităţi umane,
care stabileşte reguli generale şi obligatorii de conduită, garantează
aplicarea sau executarea acestor reguli şi în caz de necesitate, rezolvă 4.1. Elementele de structură a statului.
litigiile care apar în societate. În sensul restrictiv şi concret, statul este Elementele care conturează existența statului au fost: teritoriul, populaţia,
ansamblul autorităţilor publice, care asigură guvernarea. Conceptul statului forţa publică sau suveranitatea.
este exprimat din perspective diferite, care întrunesc elementele Teritoriul este dimensiunea materială a statului care reprezintă un concept
caracteristice cele mai generale ale tuturor statelor indiferent de perioada juridic şi politic. Acest rol al teritoriului reiese din funcţiile pe care le are:
existenţei lor. Unelele din aceste caracteristici sunt: a) teritoriul este indiciul care permite situarea statului în spaţiu, localizînd
a) statul este dimensiunea specifică şi esenţială a societăţii politice, în aşa mod statul şi delimitandu-l de alte state, b) prin intermediul
societate care a rezultat din fixarea unui teritoriu determinat al unei teritoriului statul stabileşte legăturile cu cei ce-l locuiesc, c) teritoriul
colectivităţi umane intruchipînd, naţiunea, şi este guvernată de o putere determină limitele extinderii puterii publice şi continuă la structurarea
instituţionalizată avînd capacitatea şi mijloacele de a exprima şi de a realiza autorităţilor publice.
voinţa unei părţi din colectivitate ca voinţă generală. Teritoriul statului cuprinde solul, subsolul, coloana de aer, asupra cărora
b) Statul este un sistem organizaţional, care realizează în mod suveran statul işi exercită puterea. Potrivit Constituţiei Republicii Moldova
conducerea unei societăţi, a unui popor stabilit pe un anumit teritoriu. teritoriului statului îi sunt specifice următoarele caractere juridice:
c) Statul este unitatea formată de un ansamblu de indivizi reuniţi inalienabilitatea şi indivizibilitatea. Articolul 1 din Constituţia Republicii
printr-o legătură naţională, locuind pe un teritoriu determinat care, le este Moldova: ,,Statul Republica Moldova (1) Republica Moldova este
propriu lor şi dominat de un Guvern, adică de o putere investită cu dreptul un stat suveran și independent, unitar și indivizibil,, Articolul 3 din
de a formula ordine şi de a le face să fie executate. Constituţia Republicii Moldova stabilește: ,,Teritoriul (1) Teritoriul
Republicii Moldova este inalienabil,,.
Analizand caracteristicile statului expuse mai sus constatăm că statul este
caracterizat ca: Populaţia constituie dimensiunea demografică, psihologică şi spirituală
a statului. Cei ce locuiesc pe un teritoriu şi sint supuşi aceleiaşi puteri pot
 o organizaţie politică a societăţii cu ajutorul căreia se realizează avea faţă de această putere ori calitatea de cetăţean, de membru al statului
conducerea socială; respectiv ori calitatea de străin (persoana avand altă cetăţenie decît cea a
 o organizaţie care deţine monopolul creării şi aplicării dreptului; statului în care locuieşte), ori pe cea de apatrid. Dintre aceste trei categorii
 o organizaţie care exercită puterea pe un teritoriu determinat al unei de persoane numai cetăţenii se bucură de deplinătatea drepturilor şi a
comunităţi umane; obligaţiilor stabilite de stat.
 o organizaţie politică a deţinătorilor puterii de stat care poate impune Forţa publică sau suveranitatea. Puterea este un fenomen legat de
exercitarea voinţei generale, aplicand în caz de necesitate forţa de autoritate care se caracterizează prin posibilitatea de a coordona activitatea
constrîngere a statului. oamenilor conform unei voinţe supreme, de a comanda, de a da ordine şi
necesitatea de a se supune acestei comenzi. Puterea se infăţişează în mai
Dicţionarele enciclopedice definesc statul ca o organizaţie politică avînd multe forme şi anume ea poate fi politică, statală, familială, puterea unui
menirea să promoveze şi să apere interesele generale ale societăţii. grup social, puterea unor partide, etc.
Aşadar, statul este principala organizaţie politică a societăţii, constituită Puterea statală însă este cea mai autoritară şi se caracterizează prin
pe un teritoriu delimitat cu o populaţie proprie şi o putere instituţionalizată, următoarele trăsături:

6
a) puterea este un atribut al statului, care se echivalează cu forţa, această economic, ethnic, cultural și social. Deobicei caracterizăm activitatea
forţă materializandu-se prin diverse instituţii politico – juridice (autorităţi statului prin funcţiile pe care acesta le indeplineşte.
publice, armată, poliţie); Funcţiile statului sînt direcţiile fundamentale de activitate a statului.
Suveranitatea poate fi înțeleasă ca dreptul statului de aşi elabora Evidențiem următoarele funcţii ale statului:
orientările fundamentale ale dezvoltării sale economice și sociale, stabilind Funcţiile interne: 1) funcţia legislativă – prin care statul prin autoritățile
raporturi cu alte state, potrivit voinţei şi intereselor naţionale fără amestec sale adoptă legislația necesara societății;
extern.
2) executivă – care presupune realizarea activităţii de organizare a
EXEMPLU: Articolul 2 din Constituţia Republicii executării legilor şi a altor decizii adoptate;
Moldova ,,Suveranitatea și puterea de stat (1) Suveranitatea națională
aparține poporului Republicii Moldova, care o exercită în mod direct și prin 3) judecătorească - prin care statul supraveghează aplicarea corectă a legilor
organele sale reprezentative, în formele stabilite de Constituție. şi sancţionează încălcarea acestora prin sancțiunile pe care le aplică.
(2) Nici o persoană particulară, nici o parte din popor, nici un grup social,
nici un partid politic sau o altă formațiune obștească nu poate exercita
puterea de stat în nume propriu. Uzurparea puterii de stat constituie cea mai
gravă crimă împotriva poporului,,.

4.2. Importanța socială și juridică a statului.

Scopul statului este să apere interesul general al tuturor cetăţenilor şi al
fiecărui om în parte. Există părtașii teorii prin care scopul statului este
constituit pentru a disciplina activitatea în societate. O altă teorie rezervă
omului o activitate liberă de orice dominaţie din partea statului. Statul are
ca scop ocrotirea dreptului şi garantarea libertăţii. Heghel menţiona: „Dacă
cetăţenilor nu le merge bine, dacă scopul lor subiectiv nu este satisfăcut,
atunci statul stă pe picioare slabe”.Rezultă deci că rolul statului constă în
apărarea orînduirii de stat.
EXEMPLU: potrivit Constituţiei Republicii Moldova, statul este obligat să
ia măsuri pentru ca orice om să aibă un nivel de trai decent, care să-i
asigure sănătatea şi bunăstarea lui şi familiei lui, (art. 47, alin. 1.). Însă
potrivit art. 47 alin 2, cetăţenii au dreptul din partea statului la asigurare în
caz de şomaj, boală, invaliditate, văduvie, bătrîneţe sau în celelalte cazuri
de pierdere a mijloacelor de subzistenţă.
Statul își realizează scopurile sale prin funcțiile pe care le are interne şi
externe. Analizînd obiectivele sale majore, concluzionăm că statul are
îndatorirea să asigure ordinea şi stabilitatea în societatea dată şi să
contribuie activ prin mijloacele sale disponibile proprii, la progresul