Sunteți pe pagina 1din 3

Politica externa a Romaniei

3. Politica externa in ultimii ani ai regimului Gheorghiu-Dej. Pana in anul 1962, conducerea PMR a continuat sa sustina neconditionat pozitia URSS in arena internationala, liderii comunisti romani confirmand statutul lor de credinciosi ai Kremlinului. Insa izbucnirea conflictului sovieto-chinez in acest an, precum si dificultatile prin care trecea Moscova, ca urmare a declansarii "crizei rachetelor" din Cuba, i-au permis lui Gheorghiu-Dej sa se distanteze treptat de aceasta. Pe masura ce "schisma" se adancea, PMR si-a atribuit tot mai pronuntat un rol de mediator intre cele doua puteri, URSS si China. Acest rol avea sa fie insa unul periferic, judecand dupa rezultate. Cu toate ca Romania s-a pronuntat de mai multe ori impotriva divizarii economice planificate intre membrele blocului comunist, adevarata luare de pozitie s-a petrecut cu ocazia plenarei CC al PMR din aprilie 1964, care s-a concretizat prin elaborarea Declaratiei din aprilie. Devierea PMR de la linia moscovita a reprezentat momentul de inceput al national-comunismului, care asimila o seama de valori si precepte nationaliste, fara insa a repudia, de o maniera hotarata, internationalismul proletar. Presiunile Moscovei in directia accelerarii sistemului economic de integrare a statelor din blocul comunist au fost percepute de Gheorghiu-Dej ca un atentat la adresa suveranitatii tarii, fapt ce a grabit cautarea unei proprii cai de dezvoltare. Disputa romano-sovietica, in principal de natura economica, s-a acutizat din 1963, in urma controverselor privind integrarea economiilor est-europene in cea sovietica si a dorintei Kremlinului de a transforma Romania intr-o sursa agrara pentru statele mai dezvoltate din CAER. La presiunea Kremlinului, CAER a lansat Planul Valev, care propunea o diviziune a muncii in cadrul blocului socialist, intre anumite complexe economice supranationale, agrare sau industriale. Declaratia din aprilie, considerata un adevarat manifest de iesire a tarii de sub influenta Moscovei, a relevat faptul ca discutiile pe marginea Planului Valev, au convins conducerea PMR ca industrializarea se putea face doar prin ruperea de Kremlin. Trebuie subliniat insa faptul ca aceasta iesire de sub influenta Moscovei s-a realizat doar in termenii acceptati de aceasta si a fost folosita de URSS pentru a sublinia neamestecul ei in problemele celorlalte partide comuniste. Programul de industrializare rapida a Romaniei a fost sustinut asiduu si in cadrul CAER, prin delegatul sau permanent Alexandru Barladeanu, desigur avand sprijinul total al lui Gheorghiu-Dej, pe fondul unei tensionari crescute a relatiilor cu URSS. Teoretic, PMR era interesat sa implementeze un sistem politic care, pornind de la desovietizare, sa duca la o liberalizare interna. Distantarea PMR de Kremlin a provenit din dorinta de a decide singur propria politica, pe fondul cresterii pretentiilor de patriotism ale regimului. Ambivalenta asa-numitei "politici de independenta" promovate de Gheorghiu-Dej, s-a datorat, in principal, fricii comunistilor romani ca timida liberalizare inceputa pe plan intern ar putea pune in pericol monopolul pe care il aveau asupra societatii romanesti. 4. Politica externa in primii ani ai regimului Nicolae Ceausescu. La 19 martie 1965, Gheorghe Gheorghiu-Dej a incetat din viata, lasand deschisa lupta pentru succesiune. Secretar general al partidului a devenit Nicolae Ceausescu. Dupa 1965, politica de distantare a regimului comunist din Romania fata de Moscova se mentine, fiind chiar accelerata, cel putin la nivel propagandistic. Acest lucru este dovedit si de vizita facuta la Moscova, in septembrie 1965, de Ceausescu, vizita care, cu toate ca s-a dorit a fi una de confirmare, a nemultumit in parte conducerea sovietica, prin accentele programului sau de guvernare. Oricum, independenta politicii lui Ceausescu se va manifesta doar in limitele concesiilor oferite de Moscova. Daca pe plan intern perioada de inceput a regimului Nicolae Ceausescu s-a caracterizat prin plasarea apropiatilor sai in posturi-cheie, pe plan extern asistam la continuarea politicii externe din ultimii ani de viata ai lui Gheorghiu-Dej. Teoria "caii nationale in constructia comunismului romanesc a fost repede imbratisata de Occident, care avea interesul de a promova si largi ruptura fata de Kremlin. Nimic nu-l putea face mai popular pe Nicolae Ceausescu, atat pe plan intern, dar mai ales pe plan extern, decat discursul cu accente antisovietice. De asemenea, Romania a fost primul stat din Estul comunist care a stabilit relatii diplomatice cu RFG, in 1967, si care nu a rupt legaturile diplomatice cu Israelul, dupa Razboiul de Sase Zile. In aprilie 1968, presedintele Frantei, Charles de Gaulle, efectua o vizita in Romania, prilej de a-l felicita pe Nicolae Ceausescu, conform uzantelor diplomatice, pentru pretinsa lui politica de independenta.

In noaptea de 20/21 august 1968, a avut loc interventia militara a trupelor Tratatului de la Varsovia in Cehoslovacia, interventie ce a pus capat "Primaverii de ta Praga", in fond un curent reformist manifestat la nivelul conducerii acestei tari, care milita pentru liberalizarea regimului politic in interior si apropierea de statele occidentale. Din punctul de vedere al Kremlinului, interventia militara a fost pe deplin justificata, deoarece, conform "doctrinei Brejnev", a suveranitatii limitate, evolutia politica din Cehoslovacia punea sub semnul intrebarii insasi existenta sistemului comunist. Reactia lui Nicolae Ceausescu fata de interventia militara in Cehoslovacia a trupelor Tratatului de la Varsovia s-a inscris in cursul politicii sale de distantare de Moscova. Atitudinea fata de interventia militara a URSS in Cehoslovacia a reprezentat refuzul sau de a da curs solicitarilor Moscovei de a avea sub control intreg blocul comunist. Acum s-a fundamentat national-comunismul lui Nicolae Ceausescu, prin discursul de condamnare a interventiei militare a Moscovei, tinut la 21 august 1968, in Bucuresti. Semnalele trimise in lumea libera privind linia noua in politica externa promovata de Nicolae Ceausescu nu au avut cum sa scape Washingtonului, care a incurajat aceasta politica, sperand intr-o largire a bresei in blocul comunist. Vizita lui Richard Nixon la Bucuresti a prins contur odata cu amplificarea politicii de distantare a Romaniei fata de Moscova, distantare care trebuia accentuata in opinia SUA, cu toate ca Bucurestiul nu a cochetat niciodata cu ideea parasirii blocului sovietic. Faptul ca Romania a fost folosita ca un ghimpe in coasta Moscovei reiesea si din invitatia adresata lui Nicolae Ceausescu si acceptata de acesta de a efectua o vizita oficiala in SUA, in octombrie 1970. Cinci ani mai tarziu, un al doilea presedinte SUA, Gerald Ford, viziteaza Bucurestiul. Nu intamplator, Romania a beneficiat de o serie de favoruri economice: este primita in GATT (Acordul General pentru Tarife si Comert), in 1971, iar in 1972 Romania este acceptata in FMI (Fondul Monetar International) incheind ulterior acordul cu Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare (BIRD). Relatiile la cel mai inalt nivel cu Occidentul au fost reflectate si de vizita lui Nicolae Ceausescu la Paris, unde, in cadrul intrevederilor cu presedintele francez Georges Pompidou, a fost subliniat rolul jucat de Romania in progresul securitatii europene. Era insa vorba de limbajul diplomatic, menit sa ascunda interese ambivalente. Intre 30 iulie si 1 august 1975, are loc la Helsinki ultima reuniune a Conferintei pentru securitate si cooperare in Europa, unde au fost prezenti sefii de stat sau de guvern din cele 35 de tari participante. Dincolo de starile conflictuale latente existente, s-au gasit si cai de ameliorare a neintelegerilor. Pentru statele aflate sub controlul Moscovei, deci si pentru Romania, conferinta a fost o reuniune cu rol propagandistic, axata pe ideea intelegerii internationale. Pentru Occident, conferinta a reprezentat, pe langa atingerea unor obiective imediate, si premisa liberalizarii progresive a regimurilor comuniste din estul Europei. 5. Relatiile diplomatice ale Romaniei in ultimul deceniu al regimului Nicolae Ceausescu. Dupa ce a devenit presedinte al Romaniei, in 1974, si mai ales dupa semnarea Actului final al Conferintei de la Helsinki, Nicolae Ceausescu a urmarit obtinerea unei pozitii mai vizibile pe arena internationala si inlaturarea oricarei posibilitatii a Kremlinului de a interveni in politica PCR. Niciodata, dupa 1965, nu s-a pus problema parasirii Tratatului de la Varsovia sau CAER, asa cum a fost pusa in timpul evenimentelor de la Budapesta, din 1956. A fost vorba strict de manifestari de independenta, dar in limitele impuse de regimul comunist. Atat timp cat luarile de pozitie ale lui Nicolae Ceausescu, in plan extern, nu au afectat sistemul, pozitia sa la conducerea PCR nu era amenintata, chiar daca pe plan intern s-a trecut la un regim cu accente staliniste. Dupa anul 1980, s-a observat o degradare continua a vietii, urmata desigur si de o restrangere treptata a contactelor diplomatice de interes major pentru Romania. Nicolae Ceausescu a incercat sa se implice in rezolvarea tensiunilor dintre Israel si statele arabe, precum si in conflictul din Vietnam, fara prea mare succes insa. Am asistat astfel, in ultimii ani ai dictaturii lui Ceausescu, la incheierea unor relatii diplomatice si economice aproape exclusiv cu tari din Lumea a Treia si din Liga Araba, care le-au inlocuit treptat-treptat pe cele cu Occidentul. Venirea lui Mihail Gorbaciov la putere in URSS si lansarea politicii sale de "glasnost" si "perestroika" au zdruncinat din temelii regimurile comuniste din Europa. De acum inainte, Nicolae Ceausescu nu a mai reprezentat un favorit al cancelariilor occidentale, ci a devenit o simpla problema a Moscovei, fapt ce nu a fost sesizat de diplomatia romaneasca decat cu intarziere. Impactul acestor reforme politico-economice asupra regimurilor din zona sovietica era din ce in ce mai mare, pe masura accelerarii lor. In Romania insa, aceasta politica a avut un efect contrar, deoarece au fost impuse noi reduceri la consumul de carburanti si electricitate, cu toate ca in 1989 a fost anuntata, ca o victorie a regimului, plata integrala a datoriei externe. Mihail Gorbaciov a vizitat Romania in luna mai a anului 1987 si a abordat, aluziv, in discutii tema introducerii unor reforme. Intr-un discurs transmis in direct, in timpul vizitei sale la Bucuresti, la 26 mai 1987, Gorbaciov a prezentat noile concepte ale politicii sale, de reforma si deschidere, criticand prin aceasta, implicit, si starea de

lucruri din Romania. Vizita a ramas practic fara efect, deoarece pana in 1989 nu s-a simtit o imbunatatire a vietii economice. Politica de destindere si reconciliere promovata de liderii reformisti de la Kremlin in relatiile cu SUA a constituit factorul primordial in prabusirea sistemului comunist din Europa si in disolutia URSS, fapt ce a marcat sfarsitul Razboiului Rece.

Acordul General pentru Tarife si Comert (General Agreement on Tariffs and Trade - GATT) - tratat multilateral interguvernamental cu privire la tarife vamale si alte probleme de comert international, incheiat in anul 1947. Cortina de Fier - termen folosit pentru a denumi impartirea Europei dupa sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial intre Estul comunist si Vestul democratic. Razboiul Rece - starea de neincredere si ostilitate reciproca, intre lumea comunista si cea libera (19451989). Perestroika - incercare de restructurare si modernizare a sistemului economic din URSS. Sistemul Versailles = ansamblul tratatelor de pace semnate in cadrul Conferintei de pace de la Paris (1919 - 1920). revizionism = politica de revizuire a granitelor; curent politic care isi propune modificarea unor tratate internationale. Zona Renana = zona demilitarizata creata dupa primul razboi mondial intre Franta si Germania pentru a evita conflictul intre aceste tari. Pactul Ribbentrop-Molotov = intelegerea dintre Germania si U.R.S.S. pentru delimitarea influenta (1939). sferelor de

Consiliu de Coroana = consiliu format din oameni politici reprezentativi, avand caracter consultativ, pe care regii Romaniei il convocau in situatii deosebite. dictat (diktat) = act prin care un stat impune altui stat conditii impotriva vointei acestuia. ultimatum = comunicare cuprinzand conditiile irevocabile pe care o putere, un stat, le pune altuia, in vederea rezolvarii unei situatii litigioase de care depind relatiile reciproce. Organizatia Natiunilor Unite = organizatie cu caracter international, constituita in 1945, care isi propune apararea pacii si securitatii in lume. Organizatia Tratatului Atlanticului de Nord (N.A.T.O.) = alianta militara infiintata in 1949 de marile puteri occidentale ca o contrapondere la extinderea comunismului. Tratatul de la Varsovia = alianta militara a statelor comuniste, fondata in 1955 sub egida Uniunii Sovietice.