Schimburi secrete de ,,complimente" intre Ceausescu si Brejnev

Lavinia Betea,

Discursul lui Nicolae Ceausescu din 21 august 1968 a fost catalogat de Leonid Brejnev, secretarul PCUS, ca ,,galagie nesanatoasa". Dupa cum demonstreaza documentele de arhiva, conducerea de la Bucuresti nu s-a lasat intimidata de ,,doctrina Brejnev". Despre invadarea Cehoslovaciei nu s-a mai vorbit in discursul public din tarile Organizatiei Tratatului de la Varsovia (OTV) pana-n 1989. La Moscova, Gorbaciov si liderii celorlalte patru tari si-au facut autocritica in 4 decembrie 1989. Ceausescu a refuzat asocierea la comunicatul lor. Invinuit de ,,galagie nesanatoasa" Cum au decurs relatiile Romaniei cu ,,fratii" din OTV dupa invazia Cehoslovacieie Cu ce reactii primisera insa ,,cei cinci" filipica lui Ceausescu din 21 august 1968> In chiar ziua nationala a Romaniei, Ceausescu s-a adresat printr-o scrisoare conducerilor partidelor comuniste din Europa. Le propunea o intalnire - tocmai la Praga! - ca sa dezbata evenimentele. Nici macar gazdele n-aveau cum aproba ideea, liderii praghezi aflandu-se la Moscova atunci, in voiaj fortat. Raspunsul lui Brejnev a venit prin ambasadorul sovietic la Bucuresti. Liderul PCUS il invinuia pe Ceausescu dea fi numit interventie (,,in pripa si profund gresit"), ceea ce el definise ,,actiune internationalista a tarilor

socialiste". Mesajul avertiza ca ,,nu putem sa trecem peste galagia nesanatoasa care se face in Romania" si peste ,,denaturarea pozitiei principiale a Uniunii Sovietice si a altor tari socialiste". Si exprima ,,sperantele" ca, din situatia creata, conducerea romaneasca va trage concluziile potrivite pentru ca ,,sa nu permita inrautatirea relatiilor". Esec desavarsit Ceausescu nu s-a lasat intimidat si i-a propus liderului sovietic o intalnire clarificatoare. Pana atunci, a contracarat in logica bunului simt. Daca sovieticii dispuneau de date care sa motiveze actiunea, intreba el, de ce n-au fost discutate si cu conducatorii Romanieim Si-a mentinut ferm pozitia si la prima vizita in URSS, de dupa evenimente, din mai 1969. In sprijinul retoricii sale, putea invoca, si de aceasta data, aventura nefericita a rachetelor sovietice plasate in Cuba, fara instiintarea aliatilor din OTV. Dar nici invadatorii, nici Ceausescu nu prea aveau de ales. Interventia in Cehoslovacia esuase din toate punctele de vedere. Sovieticii n-au putut instala la conducere fractiunea care ceruse ajutor. Un congres clandestin tinut de Partidul Comunist din Cehoslovacia (PCC) a reconfirmat politica reformatorilor iar presedintele Svoboda a refuzat desolidarizarea de ei. Reactiile multimii fata de soldatii invadatori si constatarea acestora ca nici o contra-revolutie imperialista nu ameninta Cehoslovacia au desavarsit insuccesul. Dar dupa revenirea acasa, Alexander Dubcek, prim-secretar al PCC in perioada ianuarie 1968-aprilie 1969, a anuntat o politica a ,,normalizarii". Noua fratie cu Tito Mai putea starui Ceausescu in ,,galagie nesanatoasa"n A continuat totusi. La congresul comunistilor italieni din februarie 1969, prin discursul lui Paul NiculescuMizil, seful delegatiei romanesti, a obtinut aplauze la scena deschisa. A afisat apoi, ostentativ, prietenia cu Tito, pionierul opozitiei la ,,bagheta" Kremlinului. Timpul cand iugoslavul tanjise sa includa Romania intr-o federatie sub conducerea sa fusese uitat. Amintiri fara glas erau si inspectiile comisarului rosu Ceausescu pe linia fortificatiile Banatului romanesc contra ,,Iudei" si ,,calaului" Tito. Consecintele nu s-au lasat insa mult asteptate. Pe de-o parte, Tito a devenit gelos pe noul concurent Ceausescu in relatii privilegiate cu americanii. Pe de alta, relatiile celor doi pareau sa duca la crearea unui periculos ,,bloc antisocialist", dupa cum il avertiza liderul comunist bulgar Todor Jivkov pe Brejnev, in 1973 (Larry Watts, ,,Fereste-ma, Doamne, de prieteni...", Editura RAO, Bucuresti, 2011). Explorari de noi resurse Cu prudenta la care se angajase fata de Tito in intalnirea de la Varset, Ceausescu a amanat anumite proiecte. A sistat, pentru moment, tratativele de aderare la Fondul Monetar International (FMI) si Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare (BIRD). In acelasi timp, Ceausescu afirma disponibilitatea de colaborare cu ,,toate" statele lumii ca pe-o constanta a diplomatiei romanesti. A ratificat-o si prin votul delegatilor la Congresul al X-lea al PCR din august 1969. Pentru extensia relatiilor economice si culturale a trimis emisari incercati in statele Europei occidentale, in America Latina, in Africa si in Orientul Apropiat. Cap de lista al acestor exploratori si negociatori a ramas Ion Gheorghe Maurer. Doar in anul 1968, premierul a facut vizite in Finlanda, Suedia, Elvetia, Maroc, Alger si Iran.

Relatiile din Tratat Arhivele dezvaluie acum si fata nevazuta a initiativelor de la Bucuresti. Lui Ceausescu nu i se mai pot reprosa nesinceritatea si neasumarea pericolelor. In intalnirea ce-a avut-o cu Ciu En Lai la inmormantarea lui Ho Si Min, din septembrie 1969, Maurer i-a descris astfel chinezului situatia: ,,Desigur, nu incercam in nici un caz sa provocam un conflict. Noi incercam sa gasim un limbaj comun cu Uniunea Sovietica bazat pe un set de principii. Daca Uniunea Sovietica incearca sa faca in Romania ceea ce a facut in Cehoslovacia, vom riposta. Desigur nu avem pretentia sa zdrobim armata sovietica, sa ajungem la Moscova si sa dictam Kremlinului pacea. Nu putem face asta dar vom lupta in Romania in acelasi mod ca vietnamezii". A perseverat insa, in contactele cu sovieticii si cu ceilalti aliati, sa-si foloseasca dreptul de veto la orice intentie de creare a unor organisme suprastatale in OTV si in CAER. Pozitia Romaniei era insa acum apreciata cu mai mult realism de partenerii din Tratat. ,,RSR nu-si exprima intentia de a iesi din Tratatul de la Varsovia", mentiona in acest sens o informare a diplomatilor polonezi acreditati la Bucuresti citata de Adam Burakowski (,,Dictatura lui Nicolae Ceausescu, 1965-1989. Geniul Carpatilor", Editura Polirom, Iasi, 2011). ,,Conducatorii romani isi dau foarte bine seama ca tocmai datorita apartenentei lor la blocul tarilor socialiste si mai ales la Tratatul de la Varsovia, Romania este un partener interesant pentru Occident, iar intentia de a parasi Pactul i-ar putea obliga pe ceilalti semnatari ai lui sa ia masuri preventive". Doctrina Brejnev si morala ospetiei iepurelui la urs Simultan evacuarii marilor orase cehoslovace de trupele de ocupatie, Praga a reinstituit cenzura presei. Albania s-a retras din Pactul de la Varsovia, iar oficiosul ,,Pravda".a anuntat o noua strategie a Moscovei, numita ,,doctrina Brejnev". Fiecare partid si stat are dreptul la ,,propriul sau drum spre comunism" dar in cadrul unei ,,suveranitati limitate", statua aceasta principiul functional al relatiile fratesti din Tratat. Dar Brejnev nu-si recunostea paternitatea tezei, punand-o pe seama inventiilor ,,reactiunii", l-a parat Ceausescu lui Nixon in august 1969. Pentru romani nu este valabila nici o doctrina a suveranitatii limitate, l-a asigurat el pe presedintele american. Numai la Bucuresti se decide cum se actioneaza in Romania. Recurs la Stalin In limitele ideologiei originare, tezele sovietice nu puteau fi combatute. Manifestul fondatorilor Karl Marx si Friedrich Engels isi avea poruncile sale. Ca si decalogul crestin, permitea interpretari dar nu ingaduia incalcarea lor. De la clasici citire, fiecare partid se angajase sa actioneze in numele ,,cauzei": instaurarea comunismului pe planeta. Iar ,,viata" ii obligase pe toti sa-i recunoasca Uniunii Sovietice meritele de matrice a revolutiei si statului proletar. Cu dreptul intaiului nascut la succesiunea feudala, ,,tara sovietelor" a dat tonul adaptarilor la evolutia mondiala. Dupa acuzele aduse lui Stalin de Hrusciov, venise timpul ca Brejnev sa-si corecteze predecesorul in unda verde data tarilor-satelit spre comunismul national. Refuzand ,,sa lase trecutul sa hraneasca un nou nationalism", Brejnev il reabilita implicit si pe Stalin, dupa cum arata istoricul Helene Carrere d'Encausse (,,Imperiul spulberat. Revolta natiunilor in URSS", Editura Remember-Sic Press Group, Bucuresti, 1993). ,,Parintele popoarelor" pastrase vie credinta in viitorul natiunilor. Si cand lingvistul Marr pledase pentru o limba a proletariatului mondial, Stalin, cu reflexele teologului ortodox, s-a ridicat impotriva lui. Limbile amestecate ale Turnului Babel sunt semnul sfarsitului lumii, isi va fi amintit fostul seminarist invataturile biblice. Dominatia unei natiuni asupra celorlalte sustinea marsul in numele utopiei. De altfel, la sarbatoarea din mai 1945, Stalin salutase victoria poporului rus, ,,natiunea conducatoare a URSS". Conglomeratul poporului sovietic devine, in schimb, natiunea conducatoare a imperiului comunist creat dupa razboi.

Pe intelesul tuturor Brejnev si-a formulat doctrina la congresul comunistilor polonezi din toamna lui 1968. ,,Suveranitatea fiecarui stat socialist nu poate fi opusa intereselor socialismului mondial si a miscarii revolutionare internationale", suna, concisa si explicita, porunca lui. Intre complotistii invaziei Cehoslovaciei si-a permis o cinica anecdota despre suveranitatea si egalitatea statelor din Tratat, consemnata de Larisa Vasilieva (,,Doamnele Kremlinului, Fapte, amintiri, documente, zvonuri, legende si punctul de vedere al autorului", Editura Universitas, Chisinau, 1993). Ursul, povestise Brejnev, si-a invitat prietenii la masa. Dupa cateva pahare de votca, iepurele s-a simtit egalul ursului si s-a purtat ca atare. Iepuroaica s-a mirat sa-si vada sotul, ajuns acasa dupa ospat, atat de murdar si imputit. ,,Dupa ce-am petrecut bine la cina, ursul s-a usurat, apoi m-a luat de urechi si s-a sters cu blana mea", s-a explicat iepurele. Cine ataca Romania Ascultand placa, pusa la nesfarsit de Ceausescu, despre egalitate, independenta, suveranitate, avantaj reciproc si neamestec in treburile interne, nu-i greu de imaginat furia lui Brejnev. Hartuit astfel, liderul sovietic i-a transmis urmatoarele reprosuri ironice, in primavara lui 1969, prin Corneliu Manescu: ,,Personal, cred ca se prea insista la dvs. Cand se vorbeste de suveranitate, independenta, neamestec, de parca ar ataca cineva Romania. Inteleg sa spui o data, la Congres, dar nu cand se repeta mereu, ca o rugaciune. Lumea incepe sa se intrebe: ce e cu ei Cine ii atacat Treaba asta nu deranjeaza pe nimeni. Puteti sa spuneti si de o mie de ori. Dar nu stiu ce se afla in spatele acestei repetari, nu cred oare prietenii romani ca URSS vrea sa atace Romaniap Va ataca cehii, ungurii, bulgariia Daca cu adevarat Romania ar fi atacata de dusmanii socialismului, puteti fi siguri ca in noi aveti un aliat credincios. Uniunea Sovietica are capacitatea sa apere Romania. Eu va spun doar niste ganduri, pentru a nu le omite din discutia noastra. Sunt lucruri pe care, daca le spui de o mie de ori, pana la urma intra in cap. Noi putem spune de la cea mai inalta tribuna a Moscovei ca niciodata nici prin gand nu ne-a trecut sa atacam Romania frateasca" (Cezar Stanciu, ,,Razboiul nervilor. Dispute Ceausescu-Brejnev, 1965-1971", Editura Cetatea de Scaun, Targoviste, 2011).