Sunteți pe pagina 1din 71
PUBLICA Ț IE ON-LINE PENTRU CADRELE DIDACTICE Ș I NU NUMAI DEVA ANUL I I,

PUBLICAȚIE ON-LINE PENTRU CADRELE DIDACTICE ȘI NU NUMAI

DEVA ANUL I I, NR. 7 , MAI 2012 ISSN 2069 – 282X ISSN-L 2069
DEVA
ANUL I I, NR. 7 , MAI 2012
ISSN 2069 – 282X
ISSN-L 2069 – 282X
COORDONATORI :
PROF. DANIELA CIUREA
PROF. GABRIELA BERBECEANU
PROF. ADRIANA PETRAŞ
TEHNOREDACTOR
PROF. DANIELA CIUREA
ADRESA DE CORESPONDENȚA :
Mail : dana.gros@yahoo.com
1. Referate - “Activit ăț ile practice, modalitate de evaluare inter- ș i transdisciplinar ă

1.

Referate

- “Activitățile practice, modalitate de evaluare inter-și transdisciplinară” , Ed. Popa Adriana Bianca

- „Voluntariatul” , Ed. Costea Agnes – G. Ş. T. R. Târnava, jud. Sibiu

-

Înv. Preșc. Suciu Olimpia de formare continuă prin Băile Herculane , Ed. Costea Agnes –
Înv.
Preșc. Suciu Olimpia
de formare continuă prin
Băile Herculane , Ed. Costea Agnes – G. Ş. T. R. Târnava, jud. Sibiu
Extracurriculare

3. Proiectare didactică

„Metode didactice moderne -o provocare pentru cadrul didactic , Ocolișu Mare

-

R.

Ed. Broștean Marina ,GPN

Educația incluzivă , integrată, segregată, interculturală, multiculturală , Ed. Costea Agnes – G. Ş. T.

Târnava, jud. Sibiu

-”Consilierea copilului cu cerințe educaționale speciale – Argument” , Prof

G. Ş. T. R. Târnava

-

„O perspectivă interculturală asupra educației copiilor de vârsta școlară” , Inv. Muntean Nicolae ,

„Cerințe psihologice în integrarea în clasele normale a copiilor cu CES” , Prof. Cornelia Moț ,Prof. Viorela Sandu, Grădinița P.P. Nr. 7, Deva, Jud. Hunedoara

-

-

2. Diseminări

Diseminare privind activitatea

proiectul COMENIUS MULTILATERAL

TELL . VIT co - finanţat de Comisia Europeană prin Programul de Învăţare de-a lungul întregii Vieţi –

LLP” ,

-

Colegiul National Tudor Vladimirescu din Targu-Jiu si Őzel Cihangir Okulari din Istanbul, Turcia , prof. Rodica Calota, C.N.T.V., Targu-Jiu

Produsul final al proiectului Comenius : Dictionarul de personalitati romano-turce derulat intre

- “Darurile Zânei Toamna” , Ed. Grămescu Ana , Ed. Lobonț Carmen, G. P. P. Nr.2 Deva

- „Zîmbetul mamei” – proiect didactic de activitate , Ed. Istrate Marinela , G.P.P.Nr.7 Deva

- „ Concertul primăverii „ ,Ed. Costea Agnes – G. Ş. T. R. Târnava, jud. Sibiu

4.

- Proiect educational “Copilul si cartea” , Ed. Ari Mariana , Lupeni

- “Clubul bucătarilor curioși” , Prof. Cimponerescu Titiana

- Proiect de parteneriat “Ghiozdanul cu suflete” , Ed. Costea Agnes – G. Ş. T. R. Târnava, jud. Sibiu , ,

invatator Muntean Nicolae ,

G. Ş. T. R. Tarnava , Ed. Grecu Ecaterina , Gradinita Nr.41 , Oradea

5. Creaţia sub mai multe forme

- Poezii , Prof. Danc Mihaela Elena , G.P.N. Sârbi, Jud. Hunedoara

Nr.41 , Oradea 5. Crea ţ ia sub mai multe forme - Poezii , Prof. Danc

1.REFERATE

Activită ile practice, modalitate de evaluare inter- i transdisciplinară

modalitate de evaluare inter- i transdisciplinar ă Ed. Popa Adriana Bianca Gr ă dini a cu

Ed. Popa Adriana Bianca

Grădini a cu Program Prelungit Nr.7

Structură Grădini a cu Program Prelungit Nr.6, Deva

Încă din primii ani de via ă, în familie, copilul vine în contact cu diferite forme de activitate practică. Activitatea desfă urată de copii atât in cadrul organizat – al activită ilor obligatorii – cât i în afara acestora, trebuie să aibă un caracter sistematic. Acesta impune o cunoa tere temeinică, de către educatoare a tuturor problemelor teoretice i practice care fac obiectul activită ii sale i în special a bazelor psihologice i pedagogice ale procesului de predare a activită ilor practice.

Activitatea practică, alături de jocul de construc ie, de desen i modelaj este pentru copil un mijloc de exprimare tot atât de bogat ca limbajul. Aceste activită i permit copilului să reprezinte, să traducă în fapte ceea ce a văzut, a trăit sau î i imaginează, construind astfel o manifestare a vie ii intelectuale a acestuia.

În grădini ă, copiii desfă oară o activitate foarte variată, în cadrul ei percep cu curiozitate obiectele i fenomenele realită ii, î i lărgesc treptat cercul de reprezentări i participă în mod activ la via a care-i înconjoară.

Cuno tin ele multiple i variate despre obiectele i fenomenele din mediul înconjurător, despre muncă, despre schimbările i transformările diferitelor materiale în procesul complex al muncii, sunt însu ite de copii în activită ile organizate, în observări, în convorbiri după imagini.

În procesul activită ii practice, toate aceste cuno tin e se completează i se adâncesc. Lucrând cu diferite materiale: hârtie, carton, lipici, pânză, materiale din natură etc. i propunându- i să realizeze ceva din ele, a a cum indică modelul educatoarei, copilul are prilejul să cunoască însu irile acestora, să le compare i să generalizeze anumite calită i ale lor. În mod direct, copiii constată calită ile de: mărime, formă, culoare, rezisten ă, elasticitate etc.

Conform Programei activităților instructiv-educative în grădinița de copii, în cadrul activită ilor practice, se urmăre te îndeplinirea următoarelor obiective cadru:

Îmbogă irea cuno tin elor despre materiale i caracteristicele lor, precum i utilizarea de tehnici de lucru necesare prelucrării acestora în scopul realizării unor produse simple;

Formarea i consolidarea unor abilită i practice specifice nivelului de dezvoltare motrică;

Dezvoltarea sim ului practic i estetic.

motric ă ; Dezvoltarea sim ului practic i estetic. Activit ă ile practice sunt prev ă

Activită ile practice sunt prevăzute de programa colară diferen iat pentru cele două niveluri, astfel: pentru nivelul II, respectiv 5-7 ani, fiind prevăzută o activitate pe săptămână, în timp ce pentru nivelul I, respectiv 3-5 ani, activitatea practică se realizează o dată la două săptămâni, ea alternând cu activitatea de educa ie pentru societate.

Cel mai important rol al activită ii practice este acela de dobândire a deprinderilor psihomotrice, de mânuire a materialelor i instrumentelor i de aplicare a acestora în activită i utilitare. Educatoarea trebuie să cunoască foarte bine aceste deprinderi, precum i vârstele la care se formează ele. Astfel, pentru grupa mică, educatoarea va planifica activită i în care copilul se va familiariza cu materialele, le va analiza, mul i dintre copii luând pentru prima dată contact cu aceste materiale. Copilul de grupă mică va realiza lucrarea practică folosind i songură tehnică de lucru (rupere, mototolire, lipire, nuruire). Treptat, după ce i-a însu it tehnicile de lucru i i-a format anumite deprinderi, la nivelul II copilul va fi capabil să realizeze o lucrare folosind două, trei tehnici de lucru i materiale diferite.

dou ă , trei tehnici de lucru i materiale diferite. Activit ă ile practice sunt foarte

Activită ile practice sunt foarte îndrăgite de copii i de aceea educatoarea se poate folosi de ele pentru a evalua realizarea obiectivelor diferitelor categorii de activită i, obiectivele pe care i le-a propus de-a lungul unei teme sau a unui proiect tematic. Copilul nu va mai fi pus astfel în fa a unei fi e evaluative sau a unor chestionări orale, ci va realiza o lucrare practică (lucru care îi face plăcere), folosindu-se de toate cuno tin ele acumulate la diferitele activită i desfă urate anterior.

Iată cum printr-o activitate practică, pre colarii unei grupe mici pot fi evalua i la sfâr itul proiectului tematic ”Animalele domestice”: Copiii, împăr i i pe grupe, vor primi siluete de pisici i câini, tuburi de lipici i câte o fi ă (o foaie de hârtie) pe care sunt desenate două figuri geometrice: un cerc i un pătrat. Fiecare copil va trebui să ia din co un singur tub de lipici, o siluetă de pisică i una de că el, pe care le va lipi conform sarcinii, adică pisica în culcu ul sub formă de cerc, iar că elul sub formă de pătrat. Astfel, printr-o singură activitate, am verificat no iuni de matematică (numărul 1, formele geometrice: cerc, pătrat), de cunoa terea mediului, de educarea limbajului – pentru că pre colarii vor răspunde la întrebările educatoarei, formând propozi ii, i elemente de activitate practică, respectiv lipirea celor două siluete.

Activită ile practice realizate prin metodele activ-participative dau posibilitatea educatoarei de a evalua cuno tin ele, priceperile i deprinderile însu ite de copii, de a constata în ce măsură i-a realizat obiectivele propuse pentru o anumită perioadă. Aceste metode îi implică pe copii în propria lor evaluare, în realizarea unui produs final palpabil, apreciabil, care să însumeze cantitatea de informa ii dobândite într-o perioadă de timp.

Voluntariatul

Ed. Costea Agnes – G. Ş. T. R. Târnava, jud. Sibiu

Ed. Costea Agnes – G. Ş . T. R. Târnava, jud. Sibiu Voluntariatul reprezint ă ,

Voluntariatul reprezintă, în primul rând, un interes faţă de problemele societăţii sau faţă de una dintre acestea. Desigur, o persoană poate fi preocupată de un anumit aspect al lumii în care trăieşte, dar există o diferenţă între interesul pasiv şi cel activ. A face ceva ca voluntar înseamnă,

în

înseamnă dorinţa de a ajuta, de a face ceva pentru societate, de a o sprijini. Este un semn al implicării în realizarea acelui mai bine pe care îl dorim cu toţii, dar pe care puţini sunt dispuşi

să-l transforme în fapt.

Afirmaţia că resursa cea mai valoroasă a unei organizaţii o constituie membrii ei a devenit un clişeu, cu toate acestea, ea e plină de adevăr. Oamenii din cadrul unei organizaţii trebuie să fie conduşi astfel încât să li se permită să-şi îndeplinească munca şi să-şi valorifice potenţialul spre binele şi dezvoltarea personală şi cea a organizaţiei.

În

primul rând, că îţi pasă de o problemă cu care ceilalţi se confruntă. Munca de voluntariat

cu care ceilal ţ i se confrunt ă . Munca de voluntariat ultimii ani, num ă

ultimii ani, numărul ONG-urilor din Romania a crescut vizibil. Astăzi, le întâlnim la tot pasul,

purtând diferite denumiri şi acţionând în diverse domenii. Dincolo de teorii şi statistici, munca de voluntariat a devenit o realitate. După cum şi era normal, acest aspect s-a înscris în atenţia

publicului, existând diferite păreri cu privire la implicaţiile pozitive sau, dimpotrivă, negative ale fenomenului voluntariatului. Organizaţiile puternice, care lucrează curent pentru un număr impunător de beneficiari, au realizat utilitatea voluntarilor şi îi integrează în toate nivelurile de activitate. Aceşti factori demonstrează că, într-adevăr, voluntarii au devenit o sursă valoroasă.

A

să

un interes faţă de problemele societăţii sau faţă de una dintre acestea. Desigur, o persoană poate

fi

pasiv şi cel activ. A face ceva ca voluntar înseamnă, în primul rând, că îţi pasă de o problemă cu care ceilalţi se confruntă. Munca de voluntariat înseamnă dorinţa de a ajuta, de a face ceva pentru societate, de a o sprijini. Este un semn al implicării în realizarea acelui mai bine pe care îl dorim cu toţii, dar pe care puţini sunt dispuşi să-l transforme în fapt. A face o astfel de muncă echivalează cu renunţarea la pasivitatea tradiţională. Munca de voluntariat o pot face şi membrii organizaţiei, nu doar voluntarii.

face muncă voluntară presupune, teoretic, realizarea unei activităţi fără ca cel ce o îndeplineşte

urmărească o recompensă, de orice natură ar fi ea. Voluntariatul reprezintă, în primul rând,

preocupată de un anumit aspect al lumii în care trăieşte, dar există o diferenţă între interesul

Conceptul de voluntariat:

- Voluntariatul contribuie la ameliorarea calităţii vieţii, precum şi la dezvoltarea unei mai mari solidarităţi între oameni.

- Voluntariatul contribuie la o dezvoltare economică şi socială mai echilibrată.

- Voluntariatul oferă posibilitatea de a crea noi profesiuni şi noi locuri de muncă.

El se poate manifesta prin:

- Participarea activă a cetăţenilor la viaţa comunităţii şi a societăţii.

- Mişcare organizată în sânul unei asociaţii.

Reieşind din aceste principii, datoria voluntarului este:

- Să încurajeze angajarea individuală în viaţa comunităţii şi a societăţii.

- Să se angajeze în îndrumarea noilor veniţi, definindu-le responsabilităţile, în funcţie de

aptitudinile lor, timpul de care dispun, precum şi de ceea ce-i interesează.

de care dispun, precum ş i de ceea ce-i intereseaz ă . Într-un spirit de în

Într-un spirit de înţelegere mutuală şi stimă reciprocă, să coopereze cu toţi membrii organizaţiei.

-

Dacă aţi decis să faceţi voluntariat, alegeţi acel sector care vi se potriveşte mai mult. În jurul nostru, există un mare număr de organizaţii şi instituţii care au nevoie de sprijin din partea voluntarilor.

Puteţi începe prin a ţine cont de următoarele sfaturi şi să răspunde la întrebările ce vi le propun:

1.

Caută informaţii despre problema care te preocupă, găseşte organizaţii sau voluntari care au încercat să soluţioneze astfel de probleme. Daca nu există un asemenea grup, de ce să nu-l formezi chiar tu? Preia iniţiativa în grădiniţă/şcoală/liceu/facultate sau în cartierul în care locuieşti, alături de colegii şi prietenii tăi!

2.

Dacă îţi plac activităţile în aer liber, să lucrezi la computer sau în echipă, încearcă sa găseşti

Informează-te privitor la problemele care te preocupă!

Gândeşte-te la deprinderile pe care le poţi oferi!

acţiuni de voluntariat care să includă aceste aspecte ale personalităţii tale. Multe ONG-uri au nevoie de voluntari energici ca tine care să posede diferite calităţi, precum ar fi uşurinţă în comunicare, creativitate, spirit de echipă.

3.

Poate vrei să înveţi ceva nou, să cunoşti oameni şi situaţii noi. Încadrează-te în acţiuni de

Ţi-ar place să înveţi ceva nou?

voluntariat care să-ţi ofere experienţe noi, prin intermediul cărora să-ţi aprofundezi cunoştinţele în diferite domenii.

4.

Implică-te în acţiuni de voluntariat care te vor ajuta să-ţi atingi noi idealuri. De exemplu, dacă vrei să slăbeşti, antrenează-te în activităţi în aer liber, care necesită efort fizic, cum ar fi excursiile în afara localităţii pentru curăţirea unor poteci sau programele de plantat pomi într-un parc. Dacă vrei să-ţi aprofundezi cunoştinţele în engleză, creează un club de engleză în instituţia în care înveţi.

5.

Creează un echilibru între activităţile de voluntariat, studii şi alte activităţi în care eşti angajat.

Gândeşte-te la programul tău şi la timpul liber pe care îl ai. Vrei să te implici în ceva de lungă durată sau doar în ceva temporar? Te poţi implica zilnic, săptămânal sau chiar lunar? Poţi participa la proiectele unei organizaţii neguvernamentale şi în cursul anului de învăţământ sau doar în vacanţă?

Îmbină utilul cu plăcutul!

Nu te suprasolicita !

METODE DIDACTICE MODERNE-o provocare pentru cadrul didactic

METODE DIDACTICE MODERNE-o pr ovocare pentru cadrul didactic Ed. Bro tean Marina GPN Ocoli u Mare

Ed. Bro tean Marina

GPN Ocoli u Mare

c. Generală Cls. I-VIII Bretea Română

Metoda reprezintă cel mai important instrument pus la dispozi ia dascălului. Ea reprezintă o cale de urmat in vederea atingerii obiectivelor propuse.

Tendin ele de modernizare i perfectionare a invă ământului din ultimii ani aduc in aten ia educatorilor dar i a copiilor o serie de metode didactice moderne cu un pronun at caracter activ participativ.

Aceste metode doresc să il implice pe copil cât mai mult in procesul de învă are, să ii stimuleze creativitatea, aten ia, să ii dezvolte gândirea, pregătindu-l astfel mai bine pentru cerin ele lumii in care trăieste, o lume in care trebuie să fim con tien i de abilită ile noastre ,să avem posibilitatea de a fructifica orice cunostintă i să avem mereu deschidere către inova ie i noutate.

La grupele de pre colari este relativ u or de a lucra cu acest tip de metode deoarece copiii la această vârstă iubesc noutatea i sunt incânta i de participarea lor activă la tot ce se intâmplă in grădini ă.

In continuare prezint câteva metode activ-participative care pot fi folosite cu succes la grupele de pre colari.

Brainstorming-ul – cuvântul provine din limba engleză i are semnifica ia de furtuna in creier , stare intensă de creativitate, asalt de idei.

Preşcolarii sunt provocaţi să participe activ la producerea de idei, se dezvoltă capacitatea de rezolvare a unei probleme prin căutarea de soluţii cât mai originale, se dezvoltă atitudinea creativă şi este favorizată exprimarea personalităţii.

Această metodă incurajează participarea tuturor elevilor la activitate.

Se urmăre te găsirea solu iei optime prin alegerea din cât mai multe variante posibile.

Metoda CUBULUI este de asemenea o metoda care i-a dovedit utilitatea in procesul instructiv educativ actual.

Această metodă presupune impăr irea clasei in 6 grupe de pre colari, prezentarea unui cub cu fe e de diferite culori. Pe fe ele cubului sunt notate cuvintele : descrie, compară, asociază , analizează, aplică i argumentează. Se atribuie sarcinile fiecarei grupe iar copii trebuie să i i unească for ele pentru ca la final « raportorul » grupei să comunice intregii colectivită i rezultatul muncii lor.

Această metodă incurajează i sprijină munca in echipă i colaborarea intre pre colari.

ă munca in echip ă i colaborarea intre pre colari. Explozia solara este o metoda care
ă munca in echip ă i colaborarea intre pre colari. Explozia solara este o metoda care

Explozia solara este o metoda care presupune a ezarea temei care este propusă spre dezbatere in centrul unei stele cu cinci col uri. In vârful fiecărui col va sta o intrebare din cele cinci(Ce? Cine? Unde? De ce? Când ?) După impăr irea clasei pe grupe se lucrează la nivelul grupurilor pentru elaborarea unei liste cu intrebări multe i diverse. La final sunt comunicate intregii clase rezultatele munci in grup i sunt date răspunsurile intrebărilor formulate de copii.

Printre avantaje se numără faptul că este usor de aplicat la orice vârstă i este in acela i timp o modalitate de relaxare i o sursa de noi descoperiri.

Secretul succesului acestor metode il reprezintă plasarea pre colarului in postura de personaj principal i activ in « povestea » propriului proces instructiv educativ.

Invă ământul modern promovează metodele de invă are activ –participative dar nu exclude metodele tradi ionale. Solu ia atigerii tuturor obiectivelor didactice stă in maiestria dascălului de a imbina tradi ionalul i modernul in interesul obiectului educa iei.

Ed. Costea Agnes – G. Ş . T. R. Târnava, jud. Sibiu EDUCA Ţ IA
Ed. Costea Agnes – G. Ş . T. R. Târnava, jud. Sibiu EDUCA Ţ IA

Ed. Costea Agnes – G. Ş. T. R. Târnava, jud. Sibiu

Ed. Costea Agnes – G. Ş . T. R. Târnava, jud. Sibiu EDUCA Ţ IA INCLUZIV
Ed. Costea Agnes – G. Ş . T. R. Târnava, jud. Sibiu EDUCA Ţ IA INCLUZIV

EDUCAŢIA INCLUZIVĂ este cea mai bună soluţie pentru un sistem educativ care să răspundă nevoilor tuturor elevilor. Ea nu trebuie tratată ca subiect aparte ci ca o nouă abordare a dezvoltării sistemului şcolar. Un aspect primordial este acela de a şti cum să-i asiguri fiecărui elev educaţia optimă în funcţie de aptitudinile şi nevoile sale. EDUCAŢIA INCLUZIVĂ presupune extinderea scopului şcolii obişnuite, transformarea acesteia pentru a putea răspunde şi altor categorii de copii, în special copiilor cu CES.

Educaţia incluzivă are ca scop adaptarea continuă a şcolii la cerinţele speciale de învăţare ale copiilor. Educaţia incluzivă se realizează prin eliminarea barierelor în învăţare şi asigurarea participării tuturor celor vulnerabili la excludere şi marginalizare printr-o abordare strategică menită să faciliteze necesarul învăţării pentru toţi copiii. O primă cerinţă a educaţiei incluzive este descreşterea până la eliminare a excluderii de la educaţie, cel puţin la nivelul pregătirii şcolare elementare.

Conceptul de educaţie incluzivă a apărut ca urmare a recunoaşterii faptului că integrarea nu era suficientă pentru a împiedica marginalizarea copiilor cu nevoi speciale, a copiilor care diferă în alt mod faţă de „norma” generală.

ŞCOALA INCLUZIVĂ este şcoala interculturală, deschisă tuturor, care oferă „educaţie pentru toţi”, promovând un sistem care recunoaşte dreptul copiilor de a fi educaţi împreună şi consideră că educaţia tuturor copiilor este la fel de importantă, fără discriminări. Aceasta promovează un curriculum care reprezintă diversitatea culturală a

populaţiei, fiecare copil beneficiind de acces egal la o educaţie de calitate, în funcţie de particularităţile sale, care sunt luate în calcul în proiectarea curriculară.

Şcoala de tip incluziv (C.S.E.I. Mediaş) este şcoala de bază, accesibilă, în calitate care îşi îndeplineşte menirea de a se adresa tuturor copiilor, de a-i transforma în elevi , de a-i desprinde şi abilita cu aptitudinile şi cunoştinţele de bază. O altă cerinţă a educaţiei incluzive este aceea de a oferii bazele culturii şi civilizaţiei umane, astfel încât să poată beneficia toţi de acestea şi să le dezvolte mai departe maniera proprie fiecăruia. Strategiile de predare-învăţare trebuie adaptate cu scopul de a corespunde diversităţii şi nenumăratelor stiluri de învăţare şi dezvoltare ale copiilor, adică „lumea este frumoasă pentru că este atât de diferită”.

este frumoas ă pentru c ă este atât de diferit ă ”. Ş coala incluziv ă

Şcoala incluzivă oferă educaţie de calitate pentru toţi copiii, indiferent de etnie, mediul de provenienţă sau nivelul de dezvoltare a structurilor psihologice.

Pornind de la premisa că educaţia incluzivă este un drept al omului, este un tip de educaţie pentru toţi copiii, unele activităţi din cadrul proiectului „Acţionăm local, gândim european” au avut drept scop îmbunătăţirea accesului grupurilor dezavantajate la o educaţie de calitate şi le-am realizat la C.S.E.I.Mediaş. Activităţile principale desfăşurate au fost: expoziţii cu lucrările copiilor, activităţi artistico plastice şi practice, cerc de pictură „Europa vizuală” – pregătirea pentru concursul naţional „Tradiţie şi culoare” Iaşi.

na ţ ional „Tradi ţ ie ş i culoare” Ia ş i. Un aspect particular, care

Un aspect particular, care nu trebuie suprapus sau integrat în contextul incluziunii este acela că orice copil se poate confrunta cu bariere temporare de învăţare, dificultăţi într-o anumită perioadă de timp şi motive de sănătate, context familial nepropice concentrării.

Şcoala incluzivă se defineşte printr-o cultură organizaţională caracterizată prin deschidere, adaptare, transformare, toate într-un mediu educaţional în care elevii progresează. Fiecare este important şi unic, indiferent de rezultatele şcolare-devine esenţial procesul învăţării şi nu produsul. Orice copil este o identitate culturală şi deţine o serie de experienţe personale iar abordarea incluzivă a educaţiei încearcă să valorifice maximal potenţialul de invăţare al fiecărui elev.

Dimensiunile şcolilor incluzive sunt: mediu educaţional „prietenos”, proces de predare- învăţare centrat pe elev, relaţii umane pe orizontală şi verticală, promovarea toleranţei, acceptarea şi valorizarea diversităţii, ascultarea activă, sprijinul reciproc, combaterea atitudinilor discriminatorii, parteneriat şcoală-comunitate, management instituţional ce îşi asumă principiile şcolii incluzive, „educaţie pentru fiecare”.

În esenţă, educaţia incluzivă este o abordare desemnată pentru a facilita succesul învăţării pentru toţi copiii.

Referindu-mă la vârsta şcolarităţii celor de la C.S.E.I. Mediaş pot spune că atunci când un elev este înconjurat de o atmosferă, de un climat adecvat, atunci el este liber să descopere adevărul despre sine. Atmosfera, climatul constituie oxigenul învăţării. Elevul poate fi privit ca o floare. În condiţii propice, floarea va creşte, se va dezvolta într-un mod unic şi special. Elevii pot fi consideraţi o multitudine de flori într-o grădină. De aceea, schimbarea stă în noi, „actorii educaţionali” responsabili de formarea personalităţii elevilor.

EDUCA Ţ IA INTEGRAT Ă reprezint ă un proces ce se refer ă în esen

EDUCAŢIA INTEGRATĂ reprezintă un proces ce se referă în esenţă la integrarea în structurile învăţământului general a copiilor cu CES ( copii cu deficienţe senzoriale, fizice, intelectuale, de limbaj, defavorizaţi socio-economic şi cultural, copii cu tulburări psiho-afective şi comportamentale, copii orfani, copii infectaţi cu virusul HIV ) pentru a oferi un climat favorabil dezvoltării armonioase şi cât mai echilibrate acestor categorii de copii.

ş i cât mai echilibrate acestor categorii de copii. EDUCA Ţ IA INTEGRAT Ă se constituie
ş i cât mai echilibrate acestor categorii de copii. EDUCA Ţ IA INTEGRAT Ă se constituie

EDUCAŢIA INTEGRATĂ se constituie ca un ansamblu de acţiuni desfăşurate cu scopul integrării în structurile învăţământului de masă a copiilor cu CES, ca bază pentru dezvoltarea armonioasă şi echilibrată a personalităţii lor. Procesul de integrare presupune adaptarea copilului la cerinţele şcolii în care învaţă, realizarea unor raporturi afective, pozitive, de comunicare, de acceptare cu membrii grupului-clasă şi desfăşurarea cu succes a activităţilor de predare-învăţare.

cu succes a activit ăţ ilor de predare-înv ăţ are. Integrarea ş colar ă este un

Integrarea şcolară este un proces de includere în şcolile de masă/clase obişnuite, la activităţile educative formale şi nonformale, a copiilor consideraţi ca având cerinţe educative speciale. Considerând şcoala ca principala instanţă de socializare a copilului (familia fiind considerată prima instanţă de socializare), integrarea şcolară reprezintă o particularizare a procesului de integrare socială a acestei categorii de copii, proces care are o importanţă fundamentală în facilitarea integrării ulterioare în viaţa comunitară prin formarea unor conduite şi atitudini, a unor aptitudini şi capacităţi favorabile acestui proces. În plus, integrarea şcolară a copiilor cu CES permite, sub îndrumarea atentă a cadrelor didactice,

CES permite, sub îndrumarea atent ă a cadrelor didactice, perceperea ş i în ţ elegerea corect

perceperea şi înţelegerea corectă de către elevii normali a problematicii şi potenţialului de relaţionare şi participare la viaţa comunitară a semenilor lor care, din motive independente de voinţa lor, au nevoie de o abordare diferenţiată a procesului de instruireşi educaţie din şcoală şi de anumite facilităţi pentru accesul şi participarea lor la serviciile oferite încadrul comunităţii.

Integrarea şcolară este o formă efectivă de integrare socială. Integrarea socială desemnează ansamblul proceselor de încadrare a oamenilor în sisteme sociale, de inserţie activă şi eficientă a acestora în cadrul activităţilor sociale. Integrarea socială a copiilor este legată de procesul de socializare al acestora precum şi de diferite formule de acţiune educativă la care participă.

Astfel, în cadrul proiectului „Europa în şcoală- Creaţie şi inovaţie în educaţie”, am desfăşurat activităţi de educaţie integrată, pe langă alte tipuri de activităţi, în calitate de colaborator şi voluntar cu eleva Albu Damaris Estera de la Şcoala Curciu sub supravegherea atentă a d-nei profesoare itinerant Păucean Mariana de la C.S.E.I Mediaş, activităţi practice: asamblare puzzle, ouă încondeiate, călătorie imaginară în Franţa şi memorarea unei poezii în limba franceză pentru programul festiv „Sunt eu european?” desfăşurat în Căminul Cultural Târnava. Prin urmare, cunoaşterea sintalităţii colectivului de elevi şi a nevoilor personalităţii fiecăruia din ei sunt acţiuni care se completează reciproc, fără să se confunde însă nici din punct de vedere al obiectivelor, nici din punct de vedere al metodelor folosite; personalitatea liderilor formali (educatoarea grupei / învăţătoarea clasei) se regăseşte în manifestările grupului.

deosebire de aceasta, incluziunea pune accentul pe necesitatea ca
deosebire
de
aceasta,
incluziunea
pune
accentul
pe
necesitatea
ca

Integrarea este asimilarea unui elev în educaţia de masă, unde acesta se adaptează sau nu practicilor, politicilor şi curriculumurilor existente în şcoala respectivă, în timp ce şcoala în sine rămâne în mare parte neschimbată.

Spre

sistemul

educaţional să se schimbe şi să se adapteze pentru a răspunde nevoilor elevilor.

Mulţi elevi „integraţi” nu pot asimila infomaţiile în conformitate cu aşteptările şcolii şi sunt supuşi segregării şi marginalizării într-un mediu presupus integraţionist. Ei nu sunt percepuţi părţi integrante ale comunităţii şcolii, ca membri valoroşi, , ei nu adoptă un rol complet şi activ în viaţa şcolii : ei sunt doar prezenţi la şcoală, în timp ce copiii din şcoala de masă rămân prioritatea şcolii.Dacă vom privi curriculumul mai elastic şi vom elabora programa adaptată dar şi planul de intervenţie personalizat ne vom schimba modul de gândire şi în abordarea educaţională vom lua în considerare implicaţiile şi drepturile copiilor cu nevoi educative speciale.

EDUCA Ţ IA SEGREGAT Ă reprezint ă modalitatea de proiectare, organizare ş i desf ăş

EDUCAŢIA SEGREGATĂ reprezintă modalitatea de proiectare, organizare şi desfăşurare a învăţământului diferenţiat pentru copiii cu CES în comparaţie cu ceilalţi consideraţi normali. Acest sistem educaţional pune accentul pe relevarea deficienţelor, pe ceea ce nu pot face copiii cu CES. Planificarea şi desfăşurarea educaţiei segregate se face prin parcurgerea unor trasee curriculare distincte, de cele mai multe ori complet diferite de cele ale educaţiei integrate/incluzive. De asemenea, evaluarea copiilor cu CES este una predominant medicală, în sensul că diagnosticul medical este asociat cu elemente psihologice, sociale şi predominant constatativă.

psihologice, sociale ş i predominant constatativ ă . Prin proiectul de parteneriat educa ţ ional „Împreun

Prin proiectul de parteneriat educaţional „Împreună pentru tine”, mi-am propus să lupt împotriva marginalizării sociale, excluderii şi segregării, care ar putea să apară şi să promovez diversitatea culturală, încurajând şi stimulând creativitatea, dialogul cultural şi cunoaşterea reciprocă dintre copii, cadrele didactice din alte unităţi şcolare. Scopul acţiunii a fost de a le trezi şi amplifica tuturor copiilor receptivitatea şi de a le oferi şanse egale de afirmare, iar obiectivele propuse au fost cu succes atinse: facilitatea accesului liber la exprimare al copiilor şi educarea lor în spiritul respectului faţă de diversitate; formarea înţelegerii identităţii de sine şi apartenenţei la grup; favorizarea comunicării, dezvoltarea sentimentelor de încredere, solidaritate şi toleranţă între copii; stimularea curiozităţii copiilor în spiritul noului context favorabil activităţii extraşcolare, cultivarea interesului pentru competiţii şi concursuri, stimularea unor relaţii de prietenie între copii şi cadrele didactice din zone.

În cadrul întâlnirilor de analiză cu echipa de proiect: colaboratorii şi coordonatorii din instituţiile partenere

( Şc. Hoghilag, C.S.E.I. Mediaş, Şc. Ighişu- Nou, Şcoala Târnava), am elaborat planul de activităţi. Prin schimburi de experienţă, conform planificării, preşcolarii şi şcolarii cls. I-IV s-au implicat în activităţi matematice, rezolvări din fişele de evaluări sumative şi finale, pregătirea pentru concusuri, activităţi de educarea limbajului, cunoaşterea mediului folosind caiete speciale

ale editurii Diana, iar în final au fost recompensaţi cu diplome. Prin interesul manifestat de şcolari (elevii de la C.S.E.I. Mediaş) dar şi abilităţile căpătate de micii participanţi la acest proiect s-a confirmat faptul că interrelaţionarea dispune de multiple valenţe educative care contribuie la formarea bunului simţ învăţând să aprecieze valoarea şi frumosul a căror „viaţă” se pierde în eternitate.

Se recunoaşte faptul că, dintr-un plan de analiză, populaţia şcolară se divide în două categorii:

copii normal dezvoltaţi şi copii cu deficienţe şi nevoi speciale, cu nimic vinovaţi de situaţia lor deosebită, mereu frustrantă, umilitoare, inechitabilă. Ei doar poartă pe umeri de copil necazuri de oameni mari.

Pentru mine, ca educator, este o adevărată provocare stimularea toleranţei copiilor şi acceptarea necondiţionată a diversităţii într-un grup, dar pentru reuşita actului educaţional, munca depusă de educator trebuie continuată, susţinută şi întărită de familie, de oamenii mari prin ochii cărora copiii văd lumea. Fără a avea competenţe specifice, înclinarea balanţei spre educarea desegregării copiilor le revine, fără nici o îndoială, părinţilor. Premisele şi bazele integrării colective şi sociale se află în familie, dar tot acolo este şi rădăcina segregării. În familie începe, prelungindu-se firesc în societate şi acceptată cu resemnare de părinţii copiilor cu nevoi speciale. Cele două tabere de părinţi au mentalităţi şi atitudini diferite, regăsindu-se totuşi de ambele părţi teama, frustrarea, îndoiala generată însă de raţionamente şi interese diferite, care par la prima vedere antagonice, greu reductibile.

Am iniţiat proiectul de parteneriat educaţional „Educatoare-Părinţi” deoarece m-am confruntat cu probleme neaşteptate de tip conflictual, care afectau climatul din colectiv. Pe parcursul celor două săptămâni de evaluare iniţială am observat o oarecare „răceală” în relaţiile dintre părinţi, care se continua în colectivul de copii. Motivul? Copilul cu CES, Văcar Bogdan Petrişor, şi cei şapte copii rromi primiţi în grădiniţă. Unii părinţi ai celorlalţi copii mă rugau „în şoaptă”, să nu aşez copilul lor lângă vreunul din cei amintiţi mai sus. Am încercat să evit pe moment un conflict de opinii punându-le întrebarea :”Dacă Dumnezeu trimite ploaia şi peste ei şi peste noi, cine sunt eu să-i împart pe aceşti copii în buni sau răi?”

s ă -i împart pe ace ş ti copii în buni sau r ă i?” Mi-a
s ă -i împart pe ace ş ti copii în buni sau r ă i?” Mi-a

Mi-a fost însă clar că prejudecata reprezintă o componentă efectivă a relaţiilor intergrupale bazate pe discriminare şi se exprimă prin atitudini care pot fi învăţate, deobicei, de la părinţi( „să nu te joci cu ţiganii!”).

Părinţii unui copil normal sunt victime sigure ale „efectului mărului putred într-un coş cu mere sănătoase”, imaginând din start „contagiune” nocivă de anormalitate către copilul lor, prin simpla apropiere de colegul deficient ”diferit”, a cărui prezenţă ar diminua, inerent, şi gradul de ocupare al educatorului cu copiii normali.

ş i gradul de ocupare al educatorului cu copiii normali. Traseul aspru, plin de amar, uneori

Traseul aspru, plin de amar, uneori dramatic, „golgota” părinţilor unui copil cu dizabilităţi, un „exclus”, are o evoluţie tipică până la capăt încheindu-se cu aceeaşi resemnare- acceptare.

A fost absolut necesar ca părinţii înşişi să fie, la rândul lor, într-un fel „integraţi”, adică pregătiţi şi instrumentaţi, capacităţi pentru un demers atât de delicat. Pentru a-i ajuta pe părinţi să înţeleagă de ce nu trebuie să excludem aceşti copii, de ce au aceşti copii nevoie de sprijinul grupului, al semenilor şi de ce avem nevoie unii de ceilalţi, consider că implementând proiectul

şi iniţiind unele cursuri adresate părinţilor, asemănătoare Programului „Educaţi aşa”, a ajutat la reuşita educaţiei de desegregare.

Am căutat modalităţi de schimbare a mentalităţii copiilor referitor la colegi ai lor „diferiţi”, acţionând în acelaşi timp asupra atitudinii părinţilor. Mi-am schiţat un Program de intervenţie, stabilindu-mi clar obiectivele şi l-am aplicat în cadrul activităţilor zilnice pentru pregătirea copiilor în sensul acceptării diversităţii şi toleranţei în cadrul grupului de informare şi consiliere.

Am iniţiat proiectul „Educatoare-Părinţi”, pentru a dezvolta copiilor capacitatea de a comunica cu semenii şi deschiderea spre acceptarea diferenţelor etnice. Provocările pentru grup şi pentru cei responsabili de grup sunt de a menţine grupul împreună şi de a lupta împotriva excluderii şi segregării.

ş i de a lupta împotriva excluderii ş i segreg ă rii. Acest lucru trebuie f

Acest lucru trebuie făcut de la prima experienţă a vieţii „ de grup” la care participă copiii, prin modificarea modalităţilor de lucru, printr-o nouă strategie, prin lipsă de prejudecăţi, pentru a facilita participarea deplină la activităţi a tuturor copiilor şi pentru ca părinţii să-i accepte pe toţi colegii copiilor lor.

ă la activit ăţ i a tuturor copiilor ş i pentru ca p ă rin ţ
EDUCA Ţ IA INTERCULTURAL Ă este cea care sus ţ ine integrarea social ă a

EDUCAŢIA INTERCULTURALĂ este cea care susţine integrarea socială a grupurilor minoritare în mod „paşnic” fără ca acestea să fie nevoite să renunţe la propria identitate. În cadrul culturilor mozaicate de astăzi trebuie să acceptăm ideea că orice grup socio-cultural poate contribui la îmbogăţirea vieţii comunitare prin schimbul de elemente identitare, prin dialog şi implicare a tuturor membrilor comunităţii multiculturale.

a tuturor membrilor comunit ăţ ii multiculturale. EDUCA Ţ IA INTERCULTURAL Ă este una din „noile
a tuturor membrilor comunit ăţ ii multiculturale. EDUCA Ţ IA INTERCULTURAL Ă este una din „noile

EDUCAŢIA INTERCULTURALĂ este una din „noile educaţii” şi promovează activităţi în spiritul respectării drepturilor omului, al afirmării personale şi etnice.

Interculturalismul este interacţiunea dintre culturi, schimbul şi comunicarea în care o persoană acceptă reciprocitatea culturii celuilalt.

o persoan ă accept ă reciprocitatea culturii celuilalt. Am coordonat proiectele „Europa în ş coal ă

Am coordonat proiectele „Europa în şcoalăşi „Acţionăm local, gândim european” urmărind recunoaşterea şi respectarea diferenţelor culturale, în paralel cu păstrarea identităţii şi apartenenţa la comunitatea, cultivarea respectului faţă de valorile general umane, sociale, culturale recunoscute ca atare de comunicare. Diversitatea nu a fost o noutate în sine în ceea ce au întreprins copiii în şcoală; nou a fost modul de a o considera şi integra în contextul didactic. Elevii au exclus pe cât posibil inegalităţile, au recunoscut diversitatea culturală ca pe un fapt pozitiv care a condus la îmbogăţirea reciprocă prin implicarea în activităţile: agenţie de turism european „Valorile mele”, completarea chestionarelor, programul tematic „Sunt eu european?” etc .

Educaţia interculturală s-a adresat copiilor, sensibilizându-i pentru respectarea diversităţii toleranţă şi solidaritate umană. Ea pregăteşte viitorii cetăţeni pentru o viaţă armonioasă în cadrul unor societăţi „mozaic” sub aspect etnic, cultural, religios etc. În actul educaţional aceasta s-a realizat, practic, prin implicarea unor parteneri precum Primăria Târnava, Muzeul Mediaş, Şcoala „Ion Ghica” Iaşi, C.S.E.I. Mediaş şi unităţi şcolare. Prin obiectivele propuse, conţinutul şi activităţile iniţiate în proiecte, am urmărit popularizarea experienţei pozitive a şcolii Târnava în

domeniul educaţiei şi culturii autohtone: programe de educaţia adulţilor organizate de Muzeul Municipal Mediaş.

În esenţă, obiceiurile şi tradiţiile-folclorul, artă milenară, tezaur de înţelepciune şi experienţă de viaţă trebuie apreciat şi promovat aşa cum merită, respingând pătrunderea elementelor eterogene de origine urbană sau extranaţională care duc la denaturarea, falsificarea şi, în ultimă instanţă, la dispariţia lui. Chiar dacă nu suntem creatori de folclor, avem la îndemână, prin meseria noastră, oportunitatea de a „provoca” o stare de spirit pozitivă în rândul copiilor şi părinţilor acestora.

ă în rândul copiilor ş i p ă rin ţ ilor acestora. Sper c ă prin

Sper că prin dăruirea minţii şi sufletului educatorilor, copiii, reprezentând generaţiile care vor trăi şi activa într-o Europă lărgită, vor fi pregătiţi, vor fructifica şi se vor bucura de „unitatea în diversitate” şi că educaţia interculturală va contribui la construirea unei lumi mai umane, mai corecte şi mai unite.

ş i c ă educa ţ ia intercultural ă va contribui la construirea unei lumi mai
ş i c ă educa ţ ia intercultural ă va contribui la construirea unei lumi mai
totalitatea programelor MULTICULTURAL Ă No ţ iunea EDUCA Ţ IA desemneaz ă – educa ţ

totalitatea

programelor

totalitatea programelor MULTICULTURAL Ă No ţ iunea EDUCA Ţ IA desemneaz ă – educa ţ ionale
totalitatea programelor MULTICULTURAL Ă No ţ iunea EDUCA Ţ IA desemneaz ă – educa ţ ionale

MULTICULTURALĂ

Noţiunea

EDUCAŢIA

desemnează

educaţionale ce răspund necesităţilor impuse de coexistenţa într-un mediu multietnic.

ilor impuse de coexisten ţ a într-un mediu multietnic. Educa ţ ia multicultural ă este un
ilor impuse de coexisten ţ a într-un mediu multietnic. Educa ţ ia multicultural ă este un
ilor impuse de coexisten ţ a într-un mediu multietnic. Educa ţ ia multicultural ă este un
ilor impuse de coexisten ţ a într-un mediu multietnic. Educa ţ ia multicultural ă este un

Educaţia multiculturală este un proces şi o mişcare de reformă educaţională, urmăreşte să creeze oportunităţi egale de educaţie pentru toţi elevii, inclusiv cei de la diferite grupuri rasiale, etnie, sociale şi de clasă.

Multiculturalismul este o bogăţie potenţială, cu condiţia să nu diminueze sau să anuleze identitatea fiecărei culturi. Politicile educative şi culturale se cer a fi deschise nu numai la valorile naţionale, ci şi la valorile internaţionale. Cooperarea economică şi politică nu este posibilă fără o cooperare în domeniile culturii şi educaţiei. Pentru realizarea cu succes a acestui ideal, cadrele didactice trebuie să pornescă de la realităţi concrete, să cunoască nevoile, aptitudinile, înclinaţiile fiecărui elev, să le asigure medierea de care aceştia au nevoie şi să vegheze ca fiecare să fie recunoscut în cadrul grupului. Elevii născuţi în medii defavorizate vor fi ajutaţi să-şi valorifice aptitudinile, chiar dacă ele nu se exprimă în termenii acceptaţi de şcoală. Politicile educaţionale trebuie să aibă la bază principiul educaţiei realiste şi practice şi logica adaptării învăţământului la realităţile şi nevoile locale, naţionale şi europene.

Din necesitatea de a promova diferite forme de activitate multiculturală şi extraşcolară, am iniţiat proiectul cu caracter socio-cultural-educativ „Familie-grădiniţă-comunitate” ca să întregească procesul instructiv educativ, să-l completeze.

Rolul pe care îl indeplinesc activităţile extracurriculare este acela în cadrul cărora preşcolarii şi elevii au posibilitatea să-şi lărgească orizontul de preocupări, să-şi manifeste iniţiativa şi creativitatea, să-şi dezvolte spiritul de observaţie, imaginaţia şi gândirea, să valorifice cunoştinţele şi abilităţile formate. Organizarea acţiunii a comportat o acţiune deosebită prin deplasarea în localitatea Mediaş, iar condiţia esenţială a fost planificarea activităţilor în mod

raţional în funcţie de vârstă şi nivelul grupei/clasei. Planul desfăşurării l-am clasificat în funcţie de numărul copiilor participanţi, locul şi momentul desfăşurării în două etape:

activităţi cultural educative la centrul de zi Sinergii , Asociaţia Phoenix Speranţa, SC Samuel Med SRL şi activităţi cultural artistice la SNGN Romgaz , Muzeul Municipal Mediaş.

Activităţile multiculturale au produs, în primul rând o plăcere estetică, i-a făcut pe copii să se bucure, să râdă, să se joace, să ia atitudine, le-a înnaripat gândirea, le-a înflăcărat inima pentru tot ce este bun şi nobil. Activităţile extracurriculare şi multiculturale desfăşurate în acest proiect nu au reprezentat o obligaţie, ele au fost activităţi în care producerea remarcabilă a avut-o spontaneitatea născută din interes, o motivaţie de ordin afectiv şi recreativ. Important este ca acest interes să fie păstrat continuu, fără a deveni o obsesie.

ă fie p ă strat continuu, f ă r ă a deveni o obsesie. Educa ţ

Educaţia pentru diversitate şi alteritate necesită un învăţământ specific în care dascălul să fie un adevărat formator de mentalitate europeană prin educaţie.

mânt specific în care dasc ă lul s ă fie un adev ă rat formator de

CONSILIEREA COPILULUI CU CERINTE EDUCATIONALE SPECIALE

ARGUMENT

COPILULUI CU CERINTE EDUCATIONALE SPECIALE ARGUMENT G. P. N. NR.1 – OR ĂŞ TIE Prof.Înv. Pre

G. P. N. NR.1 – ORĂŞTIE

Prof.Înv. Pre c. Suciu Olimpia

Motto :

Nu a fi normal este important, ci a învăţa să ne acceptaţi ca fiind diferiţi, să trăim şi să iubim în toată plinătatea. Şi să fim lăsaţi să trăim!(Mary Ellen Chatwin, Toţi copiii au drepturi egale! – Ghid pentru părinţii copiilor cu dizabilităţi)

– Ghid pentru p ă rin ţ ii copiilor cu dizabilit ăţ i) Lucrând de câ

Lucrând de câţiva ani la o grădiniţă destinată copiilor fără probleme, am observat în ultimii ani că numărul de solicitări pentru integrarea copiilor cu cerinţe educative speciale este în creştere. Am făcut această menţiune pentru că noi, ca instituţie de educaţie formală, reprezentăm o verigă, poate neînsemnată, dintr-un sistem de asistenţă socială şi protecţie, însă rolul nostru este deosebit de important, acela de a realiza o intervenţie timpurie. Pentru a realiza cu adevărat ceva în beneficiul copiilor cu nevoi speciale este necesară aplicarea unei politici sociale adecvate. Politicile sociale au apărut ca o reacţie la problemele specifice ale unei ţări şi sunt elaborate prin mecanisme politice naţionale specifice, evoluţia lor fiind influenţată de configuraţia economică şi socială, sistemul de valori, tradiţia culturala, social-politică şi instituţională. Ele desemnează „activităţile desfăşurate prin intermediul statului (strategii, programe, proiecte, instituţii, acţiuni, legislaţie), care influenţează bunăstarea individului, a familiei sau a comunităţii într-o societate” (Marian Preda, 2002)

•

Dintre elementele esenţiale politicilor sociale ale fiecărui stat, enumăr trei, şi anume:

legislaţia socială – care stabileşte cadrul politicilor sociale, responsabilităţilor privind finanţarea, implementarea şi evaluarea politicilor sociale;

finanţarea – care asigură resursele necesare pentru programe, proiecte şi

beneficii sociale. Indicatori precum ponderea cheltuielilor sociale în PIB dau o imagine a efortului de finanţare a politicilor sociale făcut de fiecare stat;

resursele umane – alcătuite din specialişti în politici sociale, asistenţă socială,

sociologie, pedagogie, economie etc., care elaborează şi implementează politicile sociale.

În cadrul sistemului global al politicilor sociale dintr-un stat se pot distinge politici sociale de ramură, care nu se referă la subsisteme ale sistemului social: politici în domeniul sănătăţii, educaţiei, copilului, persoanelor vârstnice, persoanelor cu handicap, politici de combatere a sărăciei şi marginalizării etc.

Integrarea copiilor cu cerinţe educative speciale în societate presupune egalitatea de participare socială şi egalitatea de şanse în realizarea oricărui demers. Printre valorile actuale şi de perspectivă ale integrării societăţii democratice mondiale, sunt considerate dominante următoarele:

mondiale, sunt considerate dominante urm ă toarele: acceptarea tuturor diferen ţ elor; respectul diversit ăţ

acceptarea tuturor diferenţelor;

respectul diversităţii şi alterităţii;

solidaritatea umană şi mai ales cu persoane diferite ;

lupta împotriva excluderii şi marginalizării;

lupta împotriva inegalităţii sociale. Putem conchide că transpunerea în practică a integrării copiilor cu cerinţe educative speciale necesită desfăşurarea unui efort conjugat de acţiuni din diverse domenii: al psihologiei, pedagogiei, sociologiei, asistenţei sociale, juridice şi politice. Este de dorit ca aplicarea acestor acţiuni să fie desfăşurată începând de la nivelul individual până la cel social, urmărindu-se în final, schimbarea societăţii pe ansamblu şi transformarea ei într-o societate capabilă să asigure integrarea persoanelor cu cerinţe speciale în interiorul ei. Motivul pentru care mi-am ales să abordez această temă, cea a copilului cu cerinţe educative speciale, a apărut ca urmare a situaţiilor concrete cu care m-am confruntat. Menţionam la începutul lucrării că în grupa mea de preşcolari am descoperit de-a lungul timpului câteva cazuri. Interesantă mi s-a părut provocarea: era greu de acceptat că după 20 de ani de experienţă pedagogică o să mă confrunt cu situaţii noi şi, ca urmare, trebuie să elaborez noi strategii pentru a le gestiona în mod adecvat. În timp, citind literatură de specialitate şi legislaţia în vigoare, am constatat că nevoile de educaţie, de instruire, formare, socializare a copiilor cu cerinţe educative speciale sunt deosebit de importante, iar amânarea sau ignorarea acestora duce la izolarea şi marginalizarea acestor copii. De asemenea, pentru a se dezvolta armonios, un copil are nevoie de dragoste, în primul rând, apoi de stimulare şi siguranţă, oferite atât de familie, cât şi de mediul înconjurător, de comunitatea în care trăieşte.

înconjur ă tor, de comunitatea în care tr ă ie ş te. Un alt aspect de

Un alt aspect de care m-am lovit este acela al neaplicării recomandărilor şi normelor legislative în domeniul asistenţei persoanei cu dizabilităţi. Această neaplicare are la bază mai multe cauze, dintre care cele mai importante sunt:

- necunoaştere

- ignoranţă

- neputinţa de a acţiona

- rezistenţe la schimbare

Am ales să scriu despre copiii cu cerinţe educative speciale din două motive: unul, pentru că lucrez în mod direct cu copii preşcolari, iar în urmă cu câţiva ani am fost învăţătoare şi m-am confruntat cu acest gen de copii, iar al doilea, ca urmare a efectuării unei practici la Serviciul de Evaluare Complexă din cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului am constatat că a crescut spectaculos numărul copiilor integraţi în învăţământul de masă. Ca şi colegii mei, la început am fost neputincioasă în faţa acestor copii, însă practica şi specialiştii m- au ajutat în modul de abordare a copiilor cu cerinţe educative speciale.

de a bordare a copiilor cu cerin ţ e educative speciale. Situa ţ ia copiilor cu

Situaţia copiilor cu cerinţe educative speciale din România s-a ameliorat considerabil după anul 1989. În domeniul legislativ-administrativ, al strategiilor şi al parteneriatului cu societatea civilă, în ultimii ani se constată realizări importante. Însă, din păcate, deşi s-au realizat eforturi demne de luat în consideraţie, există suficiente dificultăţi în leg