Norvegia

Norvegia-un taram bogat in

istorie,cultura si traditii
Arhitectura
• Mişcările arhitecturale importante din
alte colţuri ale lumii au ajuns de multe
ori prea târziu în Norvegia şi au avut o
influenţă redusă asupra construcţiilor
din această ţară. Unele, totuşi, şi-au
lăsat amprenta, ca de pildă asupra
reşedinţei baronilor Rosendal, cu
vedere la Fiordul Kvinnherad, care este
inspirată din stilul baroc, şi asupra
conacului din lemn, în stil rococo, aflat
la Bergen şi cunoscut sub numele de
Damsgård.
 Bisericile din lemn
• Între anii 1100 şi 1300, în Norvegia, s-au construit aproximativ 1 000 de
biserici din lemn. Mai puţin de 30 din aceste biserici s-au păstrat până în zilele
noastre. Arheologii au descoperit dovezi care arată că s-au construit biserici
din lemn în toată Europa de Nord, dar ele nu s-au păstrat decât în sudul
Norvegiei.
• Există mai multe tipuri de biserici din scânduri de lemn. Cele mai simple nu
au decât un naos şi un altar, iar acoperişul se sprijină pe pereţi. Unele biserici
prezintă un pilon înalt în mijloc, care susţine o fleşă şi întăreşte pereţii. Cele
mai mari şi mai complexe biserici din scânduri de lemn au în centru o încăpere
aflată la etajul superior, sprijinită pe stâlpi şi înconjurată de o galerie la
nivelul inferior. Intrările din lemn sunt de cele mai multe ori bogat decorate cu
sculpturi complexe.
Arhitectura norvegiană în anii ‘90

• În anii ’90, arhitecţii norvegieni s-au

întors la rădăcinile modernismului.
Atât locuinţele particulare cât şi
clădirile de birouri au fost înzestrate
cu faţade mari, netede, şi cu forme
geometrice clare care aminteau de
funcţionalismul din anii ’30. Cel mai
cunoscut exemplu al acestui stil
arhitectonic este sediul Serviciului
Norvegian de Metrologie şi
Acreditare din Kjeller (1997),
proiectat de Kristin Jarmund şi
laureat cu premii.
 Muzica
• Spre deosebire de majoritatea ţărilor europene, Norvegia are o tradiţie
neîntreruptă în domeniul muzicii .Aceasta a fost transmisă în mod continuu de
la o generaţie la alta, drept pentru care nu a existat niciodată nevoia unei
renaşteri în acest sens. Ce s-a schimbat însă de-a lungul timpului a fost locul în
care muzica tradiţională este prezentată publicului larg. În ultimii 10-15 ani
nivelul de profesionalism a crescut, iar în prezent comunitatea muzicii
tradiţionale din Norvegia cuprinde un număr de artişti extrem de talentaţi.
 Muzica traditionala norvegiana
• Muzica tradiţională norvegiană, atât cea vocală cât şi cea instrumentală, este
de obicei interpretată de solişti. Muzica instrumentală se cântă cel mai adesea
la vioară sau la vioara Hardanger, considerată instrumentul norvegian
naţional. Această vioară are patru sau cinci coarde, este frumos decorată şi
este puţin diferită de o vioară obişnuită. Experţii nu au căzut de acord asupra
originilor sale, unii susţinând că a evoluat din vioară, alţii fiind de părere că
provine direct de la instrumentele medievale cu coarde. Alte instrumente
tradiţionale norvegiene includ drâmba (munnharpe), diferite fluiere, corni
specifici (bukkehorn şi lur) şi ţitera norvegiană (langeleik). Unele din aceste
instrumente sunt vechi de secole. O parte din muzica tradiţională este şi ea
foarte veche, dar marea majoritate a repertoriului a fost creat în secolul al
XIX-lea. Repertoriul instrumental se împarte de obicei astfel: pe de o parte,
tipurile de muzică de dans mai recente, influenţate de tradiţiile din Europa
Centrală (gammaldans), cum sunt valsurile, dansurile denumite reinlendere şi
polcile, iar pe de altă parte, tipurile mai vechi de muzică (bygdedans), ca de
pildă springar, gangar şi lyarslått (cunoscute şi în străinătate cu denumirile
norvegiene). Utilizarea coardelor de cimpoi la vioara Hardanger, precum şi
numărul mare de acorduri folosite îi conferă muzicii o mare varietate de
armonii tonale. Acestea au constituit o sursă de inspiraţie pentru câţiva
compozitori norvegieni, printre care şi celebrul Edvard Grieg.
 Instrumente specifice

bukkehorn

Langeleik Lur Munnharpe

Viori hardanger
Muzica clasică
• Comunitatea muzicii clasice din Norvegia îi
datorează enorm compozitorului Edvard
Grieg (1843-1907) care a plasat Norvegia pe
harta muzicală internaţională.
• Până în prezent, compozitorii norvegieni au
păstrat vie moştenirea lui Edvard Grieg.
După moartea lui Grieg, cel mai important
urmaş al său a fost Christian Sinding (1856-
1941), a cărui muzică a fost clar influenţată
de romantism. Chiar dacă curentul
continental atonal a început să influenţeze şi
muzica norvegiană, un nucleu important de
compozitori continuă să folosească
elementele tonale şi naţional romantice ale
lui Grieg. Printre aceştia se numără David
Monrad Johansen (1888-1974), Ludvig
Irgens Jensen (1894-1969), Harald Sæverud
(1897-1992), Klaus Egge (1906-1979), Geirr
Tveitt (1908-1981), Øistein Sommerfeldt
(1919-1994) şi Johan Kvandal (1919-1999).
Dintre compozitorii contemporani, probabil
Ragnar Söderlind (născut în 1945) este cel
mai apropiat de această tradiţie.
Teatru norvegian
• În Norvegia, teatrul este o formă de artă
relativ recentă. Cel mai vechi teatru, Den
Nationale Scene din Bergen, a fost
înfiinţat în 1850, în timp ce primul teatru
naţional, Nationaltheatret din Oslo, şi-a
deschis porţile cu aproape 50 de ani mai
târziu, în 1899. Această situaţie se
datorează probabil în parte faptului că
teatrul este o artă urbană, iar Norvegia a
fost – şi este încă – o ţară cu puţine oraşe
mari. Treptat, s-au înfiinţat însă şi alte
teatre, mai întâi la Trondheim şi
Stavanger, iar începând din anii ’70
aproape peste tot în Norvegia.

(in imagine Teatrul National din Oslo)

Festivaluri de teatru
• In 1990 Stein Winge, pe atunci
director al Teatrului Naţional, a
înfiinţat Festivalul Ibsen care se
organizează o dată la doi ani în
august/septembrie. Teatrul Naţional îşi
prezintă cele mai recente producţii ale
lui Ibsen şi invită şi teatrele
internaţionale care au realizat cele mai
bune puneri în scenă ale pieselor
dramaturgului norvegian în ultimii doi
ani. Festivalul Ibsen alternează cu
Festivalul de Teatru Contemporan,
care prezintă piese de teatru moderne
prin producţiile proprii şi ale
invitaţilor .Alte festivaluri de
importanta majora sunt : Festivalul
International de la Bergen,Festivalul
International de Teatru de la
Stamsund,Festivalul International al
Teatrului de Papusi de la
Kristiansand, Festivalul Meteor
(destinat grupurilor teatrale
avangardiste)
Mestesuguri Traditionale
• Descoperirile arheologice din timpurile străvechi
oferă numeroase exemple de încercări conştiincioase
de a adăuga calităţi estetice uneltelor şi obiectelor
folosite în mod obişnuit. Descoperirile de la Osberg
au scos la iveală motive aplicate pe materiale textile şi
din lână realizate cu mare măiestrie, constituind
mărturii ample ale activităţii unor artizani ingenioşi.
Interioarele şi mobilierul bisericilor medievale
norvegiene atestă şi ele măiestria muncii
meşteşugarilor din acele timpuri, reprezentată de
amvoanele gravate în lemn, de numeroasele obiecte
de cult din cupru şi argint şi, probabil cel mai
important, de tapiţeriile bisericeşti minunat realizate,
cum este covorul decorativ de la Baldishol, un obiect
uzual în acea perioadă, creat de un artist necunoscut.
• Pictura cu trandafiri este o tehnică de pictură decorativă
specifică Norvegiei, care utilizează trandafiri de diferite
forme şi mărimi ca model principal. Foarte răspândită în
comunităţile de ţărani şi fermieri din trecut, pictura cu
trandafiri este considerată în prezent o artă populară
norvegiană clasică.
• O altă frumoasă tradiţie, care a cunoscut o perioadă de înflorire în timpul
Renaşterii, este străvechea artă a ţesutului cu modele, activitate specifică
femeilor, consacrată în regiunea Gudbrandsdalen. De asemenea, încă de la
începutul secolului al XVII-lea, fierăriile din Norvegia produceau cuptoare cu
gravuri de mare valoare şi interes artistic, care definesc originile
meşteşugurilor din această ţară.

• Interesul reînnoit pentru meşteşugurile norvegiene din perioada Jugend a

inspirat, de asemenea, o renaştere a utilizării însemnelor vikinge antice, cum
sunt capetele de dragoni şi de drakkeri, care apar, de atunci, pe multe produse
artizanale, având mare succes în întreaga lume şi devenind un fel de simbol
naţional.
Literatura norvegiana
• Istoria literaturii norvegiene începe cu poemele
pagane din Edda şi versul scaldic din secolele IX
şi X, cu poeţi precum Bragi Boddason şi Eyvindr
Skaldaspillir Sosirea alaturi de înrâuririle
islandeze anterioare şi tradiţia orală nativă au
dus la dezvoltarea rapidă a literaturii în secolele
XII si XIII. Capodoperele epocii includ Historia
Norwegie,Thidreks Saga si Konungs skuggsja.
• Perioada dintre secolele XIVşi XIX, este
considerată drept „evul întunecat” în literatura
naţională, însă câtiva scriitorii nativi, precum
Peder Clausson Friis şi Ludvig Holberg, au
contribuit la moştenirea Danemarcei. O nouă
perioadă în istoria literaturii norvegiene a
început cu renaşterea naţională şi lupta pentru
independenţă în timpul secolului XIX timpuriu.
Dramaturgul Henrik Wergeland a fost cel mai
influent autor de atunci, pe când piesele lui
Henrik Ibsen au stabilizat poziţia literaturii
norvegiene in literatura vest-europeana.
Însecolul XX, cei mai proeminenţi scriitori au
fost câştigătorii Premiului Nobel, Knut Hamsun
si Sigrid Undset
Pictura Norvegiana
• Realismul norvegian
Reprezentati :Hans
Heyerdahl (1857-1913),
Kitty L Kielland (1843-
1924), Harriet Backer (1845-
1932), Erik Werenskiold
(1855-1938), Christian
Skredsvig (1854-1924),
Theodor Kittelsen (1857-
1914) şi Gerhard Munthe
(1849-1929), Christian
Krogh (1852-1925) ,Fritz
Thaulow (1847-1906) , Eilif
Peterssen (1852-1928), Arne
Kavli (1878-1970) , Thorvald
Erichsen (1868-1939),
Halfdan Egdius (1877-1899),
Harald Sohlberg (1869-
1935) şi Nikolai Astrup
(1880-1928).
• Romantismul norvegian
Reprezentati : Adolph Tiedeman (1814- 1876) şi Hans Gude
(1825-1903), August Cappelen (1827-1852), August Cappelen (1827-1852),
Lars Hertervig (1830-1902), Amaldus Nielsen (1838-1932), Olaf Isaachsen
(1835-1893) şi Carls Sundt-Hansen (1841-1907).
Romanticii puneau accentul pe ţărani, chiar şi în tablourile
reprezentând vestul Norvegiei şi zona de coastă, şi îi pictau lucrând pământul
îmbrăcaţi în costume tradiţionale.
• Secolul XX in pictura norvegiana
Suprarealismul le-a fost
prezentat pictorilor norvegieni de Vilhelm
Bjerke-Petersen şi începând din 1935 artiştii
suprarealişti au fost din ce în ce mai activi. Olav
Strømme (1909-1978) şi Alexander Schultz
(1901-1981) au interpretat în mod simbolic
flora, sexualitatea, visurile şi viaţa subconştientă
a sufletului; Kai Fjell (1907- 1989) a elaborat o
formă de expresie care implica teme erotice
înrădăcinate de manieră simbolică în viaţa
comunităţilor din zonele rurale; Arne Ekeland
(1908-1994) s-a ocupat de motivele socio-
psihologice făcând legătura dintre sexualitate şi
divizarea în clasele sociale; picturile lui Harald
Kihles (1905-1997) au reprezentat o reacţie
romantică la industrialism şi la societăţile
urbane; Agnes Hiorth (1899-1984) a interpretat
noi tendinţe în peisagistică şi portretistică; iar
Erling Engers (1899-1990) a prezentat viaţa din
zonele rurale într-o manieră satirică,
concentrându-se asupra calităţii peisajului.
 Norvegia- un taram al traditiei si
culturii
• Norvegia este o naţiune tânără cu o istorie îndelungată, mai ales ca popor
maritim. Chiar dacă a aparţinut Danemarcei timp de 400 de ani, Norvegia şi-a
păstrat propriile tradiţii culturale care, împreună cu impulsurile şi influenţele
din străinătate, au produs diversitatea unică din ziua de astăzi, care
caracterizează atât peisajele norvegiene cât şi operele din muzee şi galerii.
• Pe lângă muzică, literatură şi artă, cultura norvegiană este evidentă în
costumele tradiţionale naţionale, bunads, purtate cu mândrie la ocazii speciale
ca nunţi, botezuri şi bineînţeles de 17 mai, Ziua Naţională a Norvegiei.