Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Embriologie Curs 3
Embriologie Curs 3
APARATULUI LOCOMOTOR
Osteogeneza
Formarea şi creşterea oaselor
în centrii de
condrificare
schiţa
conjunctivă
a viitorului
os
Osteogeneza pe model cartilaginos:
centrii de osificare primari din diafize -
intrauterin,
centrii secundari ai epifizelor - după naştere
la nivelul cartilajului (de creştere) metafizar
A. Model cartilaginos
B. Hipertrofierea condrocitelor
C. Calcificarea matricei cartilajului hialin şi formarea periostului
Centrul de
osificare epifizar
şi cartilajul de
creştere
Reprezintă modul de formare al tuturor oaselor scheletului
trunchiului şi membrelor (cu excepţia părţii mijlocii a
claviculei, care se osifică desmal).
La sexul feminin, osificarea începe şi se termină mai
devreme mai devreme decît la cel masculin.
Schema osificării encondrale
Os
matur
Nou-nascut
la termen
Refacerea oaselor după fractură
Contribuţia somitelor
la formarea vertebrelor
Stadiul cartilaginos
În săptămâna a 6-a intrauterină, în vertebrele precartilaginoase, apar
centrii de condrificare.
La nivelul corpului vertebral apar iniţial câte doi centri, care
fuzionează foarte repede, iar la nivelul arcului, câte unul pentru fiecare
jumătate a acestuia.
Stadiul de osificare vertebrală
•
Începe în săptămânile 8-10 de viaţă intrauterină.
La începutul lunii a 3-a în fiecare vertebră, cu excepţia celor
coccigiene, apar câte trei centri de osificare primari :
Vertebră tipică cu
trei centri primari
Stadiul de blastem de osificare
mezenchimal Centrii primari de osificare
cu centrii de condrificare
Fuziunea centrilor primari de osificare se realizează după
naştere
În primul an de viaţă se osifică cei doi centri ai arcurilor
vertebrale, formând apofizele spinoase. Procesul începe la
nivelul vertebrelor lombare
Fuziunea centrilor arcului cu cel al corpului vertebral se
produce între 3-6 luni postnatal, începând la nivel toracic
Până la pubertate, faţa superioară şi inferioară a corpului
vertebral, precum şi vârfurile apofizelor transverse şi spinoase,
rămân cartilaginoase
La pubertate apar centrii de osificare
secundari (epifizari) - cinci pentru fiecare
vertebră
• doi la nivelul discurilor epifizare ale feţelor superioară
şi inferioară ale corpului vertebrei
• câte unul pentru vârfurile apofizelor transverse
• unul pentru vârful apofizei spinoase – cu excepţia
vertebrelor cervicale, unde aceste apofize au câte doi
centri secundari. Vertebră tipică – la pubertate
Toţi centrii de osificare secundari se unesc cu
restul vertebrei după vârsta de 20 de ani. Centrii secundari de osificare
Particularităţi de dezvoltare
Atlasul – are doi centri primari de
osificare, câte unul pentru fiecare din
masele laterale, din care se osifică şi arcul
posterior, cei doi centri fuzionând spre vârsta
de 4 ani.
• Arcul anterior, care este cartilaginos la
naştere, primeşte centrul de osificare la un
an şi fuzionează cu masele laterale la 6-8
ani.
Luna a 5-a
intrauterin
Procesul xifoid – la 3
ani, ( variază)
Stadiul de Cartilaj / 6 saptamani
în jur de 40 ani
MALFORMAŢII CONGENITALE ALE
COLOANEI VERTEBRALE
Scolioza Scolioza
toracală toracală
Scolioza dreaptă şi dreaptă şi
Scolioza lombară
toraco-lombară toracală Scolioza
dreaptă 70° stângă 70° lombară
dreaptă 70°
De notat stângă 70°
oblicitatea
pelvisului
Cifozele şi scoliozele congenitale –
accentuarea pronunţată a curburilor sagitale sau frontale ale coloanei vertebrale.
MALFORMAŢII CONGENITALE ALE COLOANEI VERTEBRALE
Spina bifida
Ocultă – când tegumentul de la suprafaţă este intact
Asociată cu meningocel când arcul vertebral nu este sudat iar prin spatiul
creat herniază meningele
Asociată cu mielomenigocel când arcul vertebral nu este sudat iar prin
spatiul creat herniază meningele si măduva.
MALFORMAŢII CONGENITALE ALE COLOANEI VERTEBRALE
• Corpul se formează prin osificare desmală, iar extremităţile prin osificare encondrală.
• La naştere, extremităţile sale sunt cartilaginoase şi rămân astfel până târziu, ca zone de
creştere.
6 ani 1/2.
2 ani ½.
Dezvoltarea scheletului membrelor inferioare
Coxalul se osifică prin 3 centri primari ce apar în viaţa intrauterină
Osificarea se face
progresiv spre acetabul
până la pubertate când între
aceste oase rămâne
cartilajul de creştere în
formă de Y.
Sinostozarea completă se A. Coxalul la naştere B. Coxalul în adolescenţă.
realizează în jurul vârstei de Centrii secundari de osificare
21-24 ani
Femurul - începe osificarea prin centrul primar diafizar, în
săptămâna a 7-a de viaţă intrauterină;
Epifiza proximală - 3 centri de Epifiza distală un centru
osificare : de osificare înainte de naştere -
• Al capului – între 8 luni 1 an
• Al trohanterului mare – 3-5 ani în lunile 8-9 de viaţă
• Al trohanterului mic – la 10 ani. intrauterină
• Cartilajul epifizar, de la nivelul colului • Cartilajul său de creştere se
anatomic şi baza trohanterului mare se
osifică la 16-20 de ani osifică după 20 de ani
Tibia –
primeşte centrul primar de
osificare în săptămâna a 7-a
Centrul de osificare al epifizei
proximale apare cel mai frecvent în
luna a 9-a intrauterină
Centrul tuberozităţii tibiale apare la
12-13 ani
Epifiza distală împreună cu
maleola se osifică printr-un centru
ce apare la 2 ani.
Cartilajul epifizar proximal dispare
la 19-24 de ani, iar cel distal la 16-
19 ani
Fibula
Centrul de osificare diafizar apare
in săpătmânile a 7-a – a 8-a
Centrul epifizar proximal apare la
3-5 ani, iar cel distal la 2 ani
Oasele tarsului Calcaneul - 4-6 luni intrauterin. Talusul - 6-8 luni intrauterin
Cuboidul - 9-10 luni intrauterine. Cuneiformole medial, lateral şi intermediar - la 1
an, respectiv 2-4 ani şi 3-4 ani postnatal. Osul navicular - 4-5 ani postnatal
Metatarsienele - au centri de osificare asemănători cu metacarpienele, astfel :
centrii diafizari apar în săptămânile 9-10, iu. centrii epifizari apar între 3-8 ani
Falangele
Centrii diafizari apar mai întâi la falangele distale în sptămâna a 9-a intrauterină,
urmaţi de cei ai falangelor proximale la 3-8 luni şi, în final, la falangele medii – în
luna a 9-a intrauterină.
Centrii epifizari proximali apar după naştere, între 3-4 ani.
Sugar, 9 luni
2 ani 3 ani 5 ani
Programul de dezvoltare şi organizarea
corpului embrionar se desfăşoară în
direcţie cranio-caudală,
mugurii membrelor superioare preced ca
apariţie, cu 48 de ore, pe cei ai
membrelor inferioare.
Diferenţierea, creşterea, individualizarea
lor se face în secvenţă proximo-distală.
Mugurii membrelor superioare apar în ziua 27 -28, sub forma unor palete
situate pe feţele laterale ale corpului,
mugurii membrelor inferioare apar în ziua 29-30.
Ectodermul care înveleşte xtremitatea distală a mugurilor membrelor
alcătuieşte creasta apicală ectodermală.
Între mezenchim şi creasta ectodermală apicală există strânse relaţii de
inducţie reciprocă, inductorul primar pentru membre aparţinând
mezenchimului.
Dezvoltarea membrelor are loc dispre partea proximală spre cea distală.
Iniţial mugurii membrelor sunt perpendiculari pe trunchi şi apoi se orientează
caudal şi ventral.
În săptămâna a 6-a
apar cotul şi genunchiul, se individualizează segmentul proximal,
antebraţul şi gamba, iar distal primordiul mâinii si piciorului.
are loc o primă segmentare prin apariţia unui şanţ circular care
delimitează paletele lărgite de restul membrului care este cilindric.
apar vasele, pătrund ramurile anterioare ale nervilor spinali,
apare şanţului circular distal, se individualizează 3 segmente
săptămâna a 7 -a apar îngroşări digitale unite prin membrane
interdigitale,
În săptămâna a 7-a membrele superioare efectuează o rotaţie de 90° în jurul
axului longitudinal
genunchiul se orientează cranial în poziţie ventrală
cotul ajunge în poziţie dorsală, caudal
şanţul nervului radial de la nivelul humerusului,
traiectul nervului peronier comun la membrul inferior.
Prin rotaţia cotului în sens lateral şi a genunchiului în sens medial,
membrele ajung în poziţie defînitivă în săptămâna a 7-a
muşchii flexori ai membrelor superioare câştigă poziţia definitivă, ventrală,
iar cei extensori se situează dorsal.
La membrele inferioare, datorită rotaţiei inverse, flexorii sunt pe faţa dorsală,
iar extensorii ventral.
săptămâna a 8-a membranele interdigitale se resorb, degetele se separă.
●Piciorul strâmb congenital
Consecinţe:
dezechilibrul tonusului de posturã dintre muşchii agonişti
şi antagonişti (flexori-extensori) ai piciorului, în perioada
Cauze: dezvoltãrii intrauterine.
Oprire în dezvoltare, menţinând piciorul într-una din poziţiile fetale.
Tulburãri ale legãturii neuromusculare sau ale conexiunii neuronului motor
periferic cu sistemul extrapiramidal.
Hipervitaminoza A sau B.
Administrarea de aminopterine în fazele critice ale dezvoltãrii şi de
antivitamina acidului folic, avitaminoza acidului folic şi alţi factori
●Piciorul strâmb congenital
Picior varus –
Piciorul varus este sprijinul pe marginea lateralã,
reductibil în plan frontal faţa plantarã priveşte medial.
MALFORMAŢII NEUROMUSCULARE
●Piciorul ecvinus
axul longitudinal al
piciorului este în
continuarea axului
gambei, datoritã
flexiei plantare.
B C.
Forma tardivă – maladia Lobstein
(osteopsatiroza, boala sclerelor albastre)
La naştere copiii sunt normali, fracturile
producându-se după mai mulţi ani (între 2 ani şi
pubertate, după care dispare tendinţa la
fracturare), spontan sau la eforturi minime,
putând fi subperiostale sau în «lemn verde»
Calusul se formează rapid, dar antrenează
deformări osoase şi micromielie.
Luxaţia congenitalã de şold
Geniohioidian
Prevertebrali
Oblic extern
Oblic intern
Transvers abdominal
Sternal
Drept abdominal
Diafragma pelvină
Ridicător al scapulei
Latissimus dorsi
Majoritatea muşchilor regiunii pelvine iau naştere din precursori domeniul abaxial