TFCN

CAP. 1
SCULE ŞI UTILAJE TEHNOLOGICE FOLOSITE LA ASAMBLAREA NAVEI
1. Generalităţi

Utilaj tehnologic naval – totalitatea sculelor speciale, a dispozitivelor şi instalaţiilor utilizate la

asamblarea secţiilor şi a corpului navei.

Rolul utilajului tehnologic naval:

- obţinerea formei corecte a corpului navei, în concordanţă cu planul de forme, în limitele unor
toleranţe impuse;
- reducerea cheltuielilor de manoperă prin micşorarea timpilor efectivi şi auxiliari (creşterea
productivităţii muncii);
- uşurarea condiţiilor de muncă prin reducerea volumului lucrărilor executate în poziţii incomode
şi periculoase;
- reducerea necesarului de forţă de muncă cu înaltă calificare;
- reducerea volumului lucrărilor de ajustaj pe cală, prin creşterea preciziei de fabricaţie;
- reducerea preţului de cost al navei.

Utilajul tehnologic naval este format din:

1. Scule speciale;
2. Instalaţii pentru sudare;
3. Dispozitive tehnologice pentru asamblare şi montaj;
4. Instalaţii speciale pentru transport şi manevrat.
 2. Scule speciale
Sculele speciale se utilizează la lucrările de asamblare, în vederea:
- dispunerii elementelor care se asamblează în poziţie reciprocă corectă;
- aducerii în poziție corectă a elementelor de structură care prezintă abateri de formă
şi continuitate datorită erorilor cumulate în procesul de fabricaţie, cât şi a deformaţiilor
rezultate în urma unor procese termice.
Abaterile tipice care trebuiesc compensate sau eliminate:

b)

d)

a)

c)

a) joc variabil şi excesiv între osatură şi înveliş, datorat unor deformaţii locale.
b) lipsa continuităţii unui element de osatură, la asamblarea a două secţii adiacente.
c) abaterea de la forma corectă a tablelor de înveliş.
d) lipsa continuităţii dintre învelişul a două secţii adiacente.
Tipuri de scule speciale

Pârghii cu cioc:
- compensarea lipsei de continuitate a
învelişului
- compensarea jocului excesiv dintre
osatură şi înveliş.

Dispozitiv cu pană

Trăgător cu şurub – asamblarea

pereţilor etanşi sau a carlingilor
laterale şi a varangelor cu inimă.

Împingător cu şurub

Împingătorul cu pană
 Întinzătorii cu şurub stânga-dreapta

Dispozitiv coadă de peşte Dispozitiv cu prindere electromagnetică

Dispozitive cu acţionare hidraulică

a)

c) asamblarea unui perete de suprastructură

b)

a) și b) – asamblarea a două secţii adiacente

d) compensarea abaterilor de perpendicularitate a

osaturii faţă de panou
Dispozitive pentru asamblarea osaturii întărite
 3. Utilaje tehnologice folosite la asamblare

Utilajele sau dispozitivele tehnologice – construcţii metalice care materializează negativul

formelor navei în zona respectivă. Sunt utilizate la asamblarea şi sudarea secţiilor sau elementelor
prefabricate ale corpului navei.
Sunt construite din secţiuni transversale făcute în dreptul coastelor, la 2-3 intervale de coastă,
legate între ele prin elemente longitudinale.

Condițiile pe care trebuie să le îndeplinească:

1. Să asigure precizia necesară realizării elementului prefabricat, în toleranţele admise.
2. Costul dispozitivului, prin cota de amortizare ce revine unei secţii, nu trebuie să
depăşească plusul de manoperă ce ar rezulta în cazul execuţiei secţiei fără dispozitiv.
3. Prin concepţie, trebuie să permită mecanizarea unui volum cât mai mare din lucrările de
sudare, prin executarea în plan orizontal sau într-o poziţie cât mai apropiată de acesta, a celei
mai mari părţi din volumul lucrărilor de sudură.
4. Trebuie să fie demontabile pentru a fi uşor transportate şi depozitate. Trebuie să fie
suficient de rigide pentru a nu se deforma sub greutatea elementelor prefabricare care se
asamblează.
5. Trebuie să fie realizate din deşeuri într-o proporţie cât mai mare, cu o execuţie simplă.
6. Trebuie să fie, pe cât posibil, de tip universal pentru a fi utilizate, cu mici modificări, la
asamblarea unor secţii diferite.
7. Trebuie să fie comode în exploatare şi să respecte normele de protecţia muncii, fiind
prevăzute cu scări de acces în deplină siguranţă şi balustrăzi de protecţie.
 Clasificarea dispozitivelor tehnologice:
I. După gradul de universalitate:
- dispozitive individuale, utilizate la construcţia unei singure secţii;
- dispozitive universale.
II. După modul de îmbinare a elementelor constructive ale dispozitivului:
- dispozitive fixe;
- dispozitive demontabile.
III. După tipul elementelor prefabricate la construcţia cărora se utilizează:
- dispozitive pentru asamblarea panourilor;
- dispozitive pentru asamblarea secţiilor plane;
- dispozitive pentru asamblarea secţiilor curbe;
- dispozitive pentru asamblarea blocsecţiilor.
La trasarea secţiunilor dispozitivului, trebuie să se ţină cont de grosimea tablelor de înveliş,
care se va adăuga în exteriorul liniei teoretice a coastelor din planul de forme ca o consecință a
poziţiei dispozitivului în raport cu elementul prefabricat raportat la planele principale de proiecţie.
3.1. Dispozitive pentru asamblarea panourilor şi secţiilor plane
Principalele dispozitive folosite la asamblarea panourilor de tablă şi a secţiilor plane sunt
platourile pentru asamblare.
Platourile sunt construcţii metalice ce materializează la partea superioară o suprafaţă plană, cu
abateri admise de la planeitate de ± 3 mm/m.
Suprafaţa platourilor trebuie să fie suficient de mare pentru a permite asamblarea celor mai
mari secţii plane de la navele construite în şantier şi chiar a mai multor secţii simultan, ocupând cea
mai mare parte a suprafeţei atelierului de asamblare.
Înălţimea platourilor variază în funcţie de tipul constructiv între 200-400 mm şi până la 1000 mm.
Pe platou se execută asamblarea şi sudarea secţiilor plane de fund, dublu fund, bord, dublu
bord, pereţi transversali, etc, dar cu mici modificări se pot asambla şi secţii de curbură mică.
Variante constructive

Platou din profile U, cu înălţimea de circa

200 mm, dispuse la distanţa de 700-800
mm unul de altul.
Pe suprafaţa superioară, confecţionată
de table de oţel, se pot asambla şi suda
panouri de tablă şi secţii plane. Totodată
pe această suprafaţă se pot fixa secţiunile
altor dispozitive.

Platou destinat confecţionării şi sudării

panourilor de tablă. Profilele din care
este alcătuit sunt dispuse la circa 800
mm, iar spaţiul dintre ele poate fi umplut
cu flux în vederea sudării pe pernă de
flux.
 Platouri pentru asamblarea şi sudarea secţiilor plane. Pot fi utilizate şi la fixarea
diferitelor dispozitive necesare asamblării secţiilor curbe. Secţiunile acestor dispozitive se vor
fixa de platou fie în puncte de sudură, fie în sistem demontabil.

Pe profilele U, de la partea
superioară a platoului, ce formează
o reţea la distanţa de 700-800 mm,
sunt prevăzute găuri pentru fixarea
cu şuruburi, în sistem demontabil, a
secţiunilor altor dispozitive.
3.2. Stenzi pentru asamblarea secţiilor curbe

Stenzii pentru asamblarea secţiilor reprezintă o construcţie metalică formată din

secţiuni transversale care reproduc, la partea superioară, profilul negativ al navei în dreptul
coastelor, legate între ele prin elemente longitudinale. Îmbinarea acestor elemente poate fi
demontabilă sau fixă, deci şi dispozitivul poate fi demontabil sau fix.

Dispozitivul demontabil are avantajul că poate fi folosit la asamblarea a două secţii

simetrice faţă de planul diametral, ale aceleiaşi nave, spre deosebire de dispozitivul fix care
poate fi folosit la asamblarea unei singure secţii, fie babord, fie tribord.

Secţiunile dispozitivului sunt dispuse la 2-3 intervale de coastă. Pe fiecare secţiune a

dispozitivului trebuie însemnate liniile teoretice necesare asamblării elementului prefabricat, cât
şi centrării dispozitivului, şi anume:
- semnele cusăturilor longitudinale dintre tablele de înveliş ale secţiei;
- linia de control a planului de bază sau de referinţă a dispozitivului;
- poziţia a cel puţin două linii de apă;
- marcarea numărului coastei la care este dispusă secţiunea respectivă.

O problemă importantă o reprezintă alegea planului de bază a dispozitivului. La stenzii

ficşi acest plan se adoptă paralel cu unul din planele principale de proiecţie (P.B. sau P.D.),
astfel încât să se asigure o înălţime minimă a oricărei secţiuni de circa 200 mm.
Alegerea planului de bază pentru un stend destinat asamblării unei secţii de bordaj din
apropierea zonei cilindrice

Considerăm o porţiune din transversalul

planului de forme. Vrem să trasăm secţiunile
stendului necesar asamblării secţiei care se extinde
între coastele C50 şi C58, secţie delimitată de
cusăturile longitudinale cs (cusătura superioară) şi ci
(cusătura inferioară).
Învelişul secţiei este alcătuit din trei file de
tablă, pe transversal fiind reprezentate şi cele două
cusături intermediare, c1 şi c2.
Se adoptă planul de bază al dispozitivului
(P.B.), din condiţia hmin = 200 mm, şi se reprezintă
dreptele Δ1 şi Δ2, perpendiculare pe planul de bază
astfel încât distanţa până la oricare punct al celor
două cusături (ci sau cs) să nu fie mai mică de
100-200 mm.
Se aleg două linii de apă ce intersectează
toate coastele secţiei (LA2 şi LA7) şi se măsoară
cotele hi ale punctelor A, B, C, D – cote de control
ce vor servi la centrarea şi montarea corectă a
dispozitivului.
Secţiunile dispozitivului se trasează la
fiecare coastă, având aspectul zonei haşurate din
figură (secţiunea de la coasta 54).
 Partea superioară a secțiunilor stendului

Partea superioară a secţiunilor nu se debitează după o curbă continuă, deoarece datorită

contracţiilor provocate de debitare şi sudare la montarea stendului, secţiunile s-ar abate de la forma
corectă.
Secţiunile se debitează în afara liniei teoretice cu 25-30 mm.
După asamblarea dispozitivului se vor suda plăcuţe ce vor descrie cu precizie secţiunea
teoretică, ţinându-se cont şi de grosimea s, a învelişului secţiei.
Plăcuţele au în general dimensiunea de 5070 mm şi se dispun la o distanţă de 100-150
mm.
Dacă stendul este demontabil, secţiunile lui îmbinându-se prin şuruburi, la partea
superioară stendul va fi debitat până la linia teoretică a secţiunii, dar tot de formă crenelată, pentru
a permite corectarea mai uşoară, prin polizare, a formei secţiunii după asamblarea dispozitivului.
 Etapele de asamblare şi centrare a stendului fix

1. Se fixează cele două secţiuni de la

capete (C50 şi C58), verificându-se
ca liniile de control ale planului de
bază al dispozitivului să fie conţinute
în acelaşi plan orizontal, iar distanţa
dintre secţiuni să fie corespunzătoare
numărului de distanţe intercostale;.
2. Se verifică lungimile diagonalelor
dispozitivului, care trebuie să fie
riguros egale.

3. Se montează şi celelalte secţiuni la distanţele corespunzătoare, verificând coplanaritatea liniilor de control

ale secţiunilor cu liniile de control ale celor două secţiuni extreme.
4. Se fixează la cele două secţiuni de capăt câte două plăcuţe pe cele două linii de apă (LA2 şi LA7) în
punctele A, B, C şi D, verificând riguros cotele h1, h2, h3 şi h4.
5. Se confecţionează două şabloane având curbura liniilor de apă (LA 2 şi LA7) şi sprijinind şabloanele pe cele
două plăcuţe de la secţiunile extreme, se fixează câte o plăcuţă la capătul fiecărei secţiuni intermediare;
6. Se fixează plăcuţe de-a lungul fiecărei secţiuni a dispozitivului, utilizând şabloane cu forma coastelor, care
se sprijină pe cele două plăcuţe deja fixate la fiecare secţiune, generând astfel cu precizie linia teoretică corectată
a coastelor (ţinând cont de grosimea învelişului).
7. Se verifică din nou planul de bază al dispozitivului, distanţa dintre secţiuni, după care se poate trece la
utilizarea dispozitivului.
 3.3. Stenzi demontabili şi stenzi reglabili

Stenzi demontabili
Au avantajul că pot fi utilizaţi la asamblarea a două secţii simetrice Bb-Tb de la aceeaşi navă.
Secţiunile propriu-zise ale stendului sunt fixate prin intermediul unor profile cornier, direct de
platoul de asamblare cu ajutorul unor şuruburi. Platoul de asamblare va fi de tip stelaj şi va avea la
partea superioară profile U sau cornier, prevăzute cu găuri practicate la distanţe egale cu distanţele
intercostale ale navelor ce se construiesc în şantier.

1 - secţiunea propriu-zisă a stendului; 2 - profile cornier;

3 - profil U de la partea superioară a platoului de asamblare.
 Stenzi reglabili
Sunt dispozitive de tip universal și au fost introduşi din necesitatea de a scurta timpul de lucru
precum şi pentru a reduce consumurile de laminate destinate construcţiei utilajului tehnologic.
Sunt dispozitive de o mare varietate constructivă, ce pot genera negativul formelor utilizând
platbenzi sau tije culisante, şuruburi sau chiar tije acţionate hidraulic şi poziţionate cu comandă
numerică.

1 - platbandă culisantă; 2 - profil U; 3 - casetă sudată; 4 - șurub de blocare;

5 - profil U de la partea superioară a platoului de asamblare.

Secţiunile dispozitivului sunt realizate din profile U pe care se sudează casete în care
culisează platbenzi ce se pot bloca cu ajutorul unor şuruburi.
Casetele cu platbenzi culisante se dispun la distanţe de 500 – 600 mm, iar secţiunea propriu-zisă
a stendului se fixează cu şuruburi pe platoul de asamblare. Prin reglarea înălţimii fiecărei platbenzi,
după şablonul cu forma coastei, se obţine curbura necesară.
Dispozitivul se poate utiliza la asamblarea secţiilor de punte şi de bordaj din apropierea zonei
cilindrice, având săgeţi maxime de curbură de până la 500 – 600 mm.
Prin înlocuirea platbenzilor cu şuruburi se pot asambla şi secţii cu curburi şi greutăţi mai mari.
 Stenzi semireglabili
Se utilizează la asamblarea secţiilor de fund la navele fără dublu fund şi în special la navele cu
fund stelat.
Secţiunile acestui dispozitiv au o zonă cu geometrie fixă, ce ţine cont de unghiul de stelaj din
apropierea planului diametral, iar în zona gurnei au un sistem reglabil cu plăcuţe culisante sau
şuruburi, care permite generarea formei gurnei la fiecare coastă.

1 - secţiune fixă; 2 - corniere de prindere; 3 - profilele superioare ale platoului;

4 - zona reglabilă a secţiunii.

Stenzii reglabili și semireglabili sunt destinați să genereze forma negativului navei din zona
secţiei ce se asamblează, în dreptul coastelor, raportând fiecare secţiune la un plan de bază sau de
referinţă paralel cu unul din planele principale de proiecţie. Din această cauză, secţiunile
dispozitivului trebuiesc fixate la distanţa intercostală sau la un multiplu al acesteia.
 Stenzi reglabili și semireglabili de tip universal
Elimină repoziționarea secțiunilor în cazul construcţiei unei nave noi, având o altă distanță
intercostală.
La aceste dispozitive, distanţa dintre secţiuni este fixă iar generarea negativului carenei nu se
mai face în planul coastelor ci pe direcţie normală la acestea.

Dispozitivul este realizat din traverse (profil U), fixate pe pardoseala halei de asamblare, pe
care se fixează prin sudare casete. În casete sunt introduse plăcuţe a căror înălţime se determină
din planul de forme, ţinând cont de distanţa b dintre profilele U şi pasul c dintre casete (c ≠ 2a).
 Etapele obținerii secțiunilor

1. Deoarece c ≠ 2a, se trasează în transversalul planului de forme o reţea de linii orizontale

(linii de apă ajutătoare) la distanţa b, care să încadreze conturul secţiei.
 Etapele obținerii secțiunilor
2. Liniile de apă se reprezintă în orizontalul planului de forme în raport cu dreapta Δ ce
materializează suprafaţa superioară a dispozitivului, care coincide cu feţele superioare ale
profilelor U.

Cu ajutorul cotelor h se trasează liniile de apă, plecând de la una din coaste (ex. C50) ce va
fi materializată de primul şir de plăcuţe (plăcuţele I).
3. Se determină înălţimile z ce vor genera conturul fiecărei linii de apă, de-a lungul fiecărui
profil U, pe baza pasului c dintre casete. Pe baza cotelor z, se confecţionează un set de plăcuţe
pentru fiecare secţie, plăcuţe ce pot fi reutilizate în cazul navelor de serie.
Plăcuţele se blochează în casete cu ajutorul unor şuruburi sau cu ajutorul unor culee.
Pe baza aceluiaşi principiu pot fi utilizate şi dispozitive universale reglabile, la care plăcuţele
pot fi culisante sau pot fi înlocuite cu şuruburi.
 3.4. Paturi pentru asamblarea secţiilor curbe

Paturile sunt dispozitive robuste, nedemontabile, folosite la asamblarea secţiilor de la

extremităţile navei, cu greutăţi mari şi curburi pronunţate.
În funcţie de forma lor constructivă paturile pot fi: fixe, turnante şi de tip universal.

3.4.1. Construcţia paturilor fixe nu se deosebeşte în principiu de cea a stenzilor, prezentând în

schimb o robusteţe mult mai mare.
Paturile fixe prezintă o serie de dezavantaje şi anume:
1. Manipularea şi deplasarea lor este greoaie datorită greutăţii mari;
2. Pentru construcţia lor se consumă mari cantităţi de materiale şi manoperă;
3. În cazul nefolosirii lor temporare ocupă mult spaţiu productiv;
4. Nu se pot folosi decât la asamblarea unei singure secţii.
Din aceste motive, utilizarea paturilor fixe nu este recomandată.

3.4.2. Paturile turnante pot fi de două feluri: paturi oscilante şi paturi rabatabile.

[Link]. Paturile oscilante sunt utilizate la asamblarea secţiilor de fund de la extremităţile

navelor fără dublu fund şi în cazul navelor cu fundul stelat şi pentru secţiile din zona centrală. De
regulă, aceste nave au dimensiuni medii şi mici, fundul executându-se dintr-o singură secţie pe
lăţimea navei.
Paturile oscilante sunt prevăzute cu o articulaţie în planul diametral ce permite înclinarea
acestora spre un bord sau celălalt, în vederea aducerii pe rând a fiecărui bord într-un plan orizontal.
În acest fel devine posibilă sudarea mecanizată a tablelor învelişului fundului precum şi a osaturii
de înveliş, fapt ce nu ar fi posibil în cazul paturilor fixe.
Prin modul de construcţie, pentru un astfel de dispozitiv se reduce consumul de materiale
necesare realizării lui raportat la un pat fix.
 Paturile oscilante sunt construite din grinzi cu zăbrele dispuse la distanţa intercostală a navei,
pe care se fixează secţiunile propriu-zise ale patului. La rândul lor, secţiunile patului au forma
negativului varangelor şi se pot fixa în sistem demontabil. În acest mod, patul poate fi utilizat la
asamblarea unui număr mai mare de secţii de fund pe lungimea navei.
 [Link]. Paturile rabatabile se utilizează la asamblarea secţiilor de bordaj de la extremităţile
navei. Spre deosebire de paturile fixe, la care planul de bază se alege paralel cu planul diametral,
la paturile rabatabile, planul de bază va fi înclinat în raport cu toate planele de proiecţie. În acest fel,
secţiunile propriu-zise ale patului rabatabil vor avea înălţimile aproximativ egale pe lungimea
secţiei. Astfel, planul de bază al patului va fi înclinat în raport cu planul de bază al navei cu un unghi
α, iar în sens longitudinal va avea o înclinare de unghi γ.

1 - osatura transversală a secţiei; 2 – învelişul secţiei; 3 – secţiunile transversale ale patului;

4 - rama de sprijin (planul de bază al patului).
 Patul are o ramă de sprijin ce materializează planul de bază al dispozitivului, pe care se
fixează secţiunile propriu-zise cu forma negativului coastelor. Rama de sprijin este realizată din
profile laminate, de regulă profile U. Patul este prevăzut cu o articulaţie ce permite rabaterea
acestuia la orizontală, de unde şi denumirea dispozitivului.
La înclinarea patului cu unghiul γ, secţiunile patului şi osatura transversală a secţiei vor fi
verticale, fapt ce permite asamblarea osaturii secţiei în poziţie corectă faţă de înveliş. După
asamblarea osaturii, patul se rabate la orizontală, ceea ce permite sudarea în poziţie orizontală,
mecanizat.
Utilizarea acestui dispozitiv reduce timpul de asamblare şi sudare a secţiei cu până 50%, în
raport cu timpul necesar în cazul utilizării unui pat fix. Totodată, consumul de laminate la construcţia
patului se reduce considerabil în raport cu patul fix.
 Trasarea secţiunilor unui pat rabatabil destinat asamblării unei secţii de bordaj de la
extremitatea prova a unei nave

Considerăm o secţie delimitată de două cusături longitudinale de montaj, superioară (Cs) şi

inferioară (Ci), care se extinde între coastele C50 şi C56.
Determinarea înclinării planului de
bază al patului în raport cu planul de bază al
navei (unghiul α):
- se trasează pe transversalului
planului de forme corzile AC şi BD ale
coastelor extreme, iar prin punctul A se duce
o paralelă la coarda BD, determinându-se
unghiul φ;
- se trasează dreapta Δ, paralelă cu
bisectoarea unghiului φ , la distanţa minimă
d1 = 200 mm faţă de coasta cea mai
apropiată (C50);
- se trasează dreptele Δ1 şi Δ3,
perpendiculare pe dreapta Δ, la aceeaşi
distanţă minimă d1 faţă de cele două
cusături longitudinale de montaj, Cs şi Ci (în
raport cu punctele A, respectiv D);
- se duce dreapta Δ2, perpendiculară
pe dreapta Δ, la mijlocul distanţei dintre
dreptele Δ1 şi Δ3;
- se proiectează punctele de
intersecţie ale celor două cusături (Cs şi Ci)
cu coastele, pe dreptele Δ1, respectiv Δ3.
Trasarea secţiunilor unui pat rabatabil destinat asamblării unei secţii de bordaj de la
extremitatea prova a unei nave

Secţiunile patului ar avea

înălţimi mari la extremitatea
prova a secţiei (C56) dacă
planul Δ, perpendicular pe
planul cuplului maestru, ar
constitui planul de bază al
patului. Pentru a reduce
înălţimile secţiunilor, planul de
bază al patului va avea şi o
înclinare longitudinală, cu un
unghi γ, faţă de planul Δ,
normal la planul cuplului
maestru.
 Pentru determinarea unghiului γ, se desfăşoară în longitudinal dreapta Δ2, precum şi
proiecţiile celor două cusături pe dreptele Δ1 şi Δ3, în raport cu dreapta Δ (punctele O1, O2 şi O3). În
acest scop, pe caroiajul cu distanţa regulamentară din zona secţiei, se dispun coordonatele lij ale
punctelor celor trei drepte: Δ1, Δ2 şi Δ3. Prin punctele obţinute se trasează curbe continui şi aviate
ce vor reprezenta cele trei curbe în desfăşurare.
 În continuare se duce dreapta Δ4,
înclinată cu unghiul γ, astfel încât distanţa
minimă până la oricare din cele trei curbe
desfăşurate să fie egală cu d1 ≈ 200 mm.
Pe baza cotelor hi, determinate la fiecare
coastă, se trasează în transversal paralele la
dreapta Δ la distanţe egale cu aceste cote.
Aceste paralele vor materializa planul de bază
a fiecărei secţiuni a patului la coasta respectivă
(ex. C54).
Secţiunile patului vor fi montate înclinat cu
unghiul β pe rama de bază a patului, iar
distanţa dintre secţiuni va fi egală cu 2a' (dacă
secţiunile sunt dispuse la două intervale de
coastă).
Secţiunile propriu-zise ale patului pot fi
montate pe rama de bază în sistem demontabil,
astfel încât patul să poată fi utilizat la
asamblarea oricărei secţii de bordaj. Când se
trece la asamblarea unei secţii noi, se
montează secţiunile corespunzătoare acestei
secţii, secţiuni ce pot fi apoi refolosite în cazul
navelor de serie. În plus, prin montarea
secţiunilor rotite cu 180º, se poate asambla şi
secţia simetrică din celălalt bord al navei.
 3.4.3. Paturile universale înlăturară inconvenientele legate de faptul că distanţa dintre secţiuni
depinde de distanţa intercostală a navei sau că trebuie repoziţionate pentru fiecare secţie în parte -
ţinând cont de poziţia planului de bază în raport cu planele principale de proiecţie, generarea
negativului formelor navei realizânduse pe secţiuni echidistante, fixe şi independente de distanţa
intercostală.
[Link]

Curved Panel Line

The Curved panel line is designed specially for building up standard curved panels and blocks on a mechanised
production line to achieve higher productivity and accuracy.
This is achieved by mechanised handling and semiautomatic or automatic welding, and effiecient transport along
the line:
•Butt welding of plates with Submerged Arc Welding (SAW) one side welding process with ceramic or fibre glass
backing.
•Mounting and tackwelding of stiffeners is fully mechanised. Mounting is done with a specially developed gantry for
mounting curved stiffeners in all directions, and with different angles, onto a panel.
•Fillet welding of stiffeners is carried out either by semiautomatic welding or by welding robots.
•All handling and welding equipent are suspended from mobile gantries.
•Panel transport from station to station by rail running pin jigs.
•Tilt table in buttwelding station to achieve horizontal position when buttwelding.