POZIȚIA ROMÂNIEI ÎN

CADRUL ORGANIZAȚIEI
TRATATULUI DE LA
VARȘOVIA
(1955-1968)
CUPRINS

• Industria românească de apărare după înființarea O.T.V

• Gărzile muncitorești și formațiunile populare de luptă
• Protocoalele secrete
• Divergențe româno – sovietice
• Aplicațiile militare organizate (1955 – 1968)
 INDUSTRIA ROMÂNEASCĂ DE APĂRARE DUPĂ
ÎNFIINȚAREA O.T.V

• 14 mai 1955, România devine membră a Organizației Tratatului de la Varșovia ( RP

Albaneză, RS Cehoslovacă, RP Polonă, RDG, RP Ungară, RP Bulgară, URSS)
• Autoritățile de la Moscova au sprijinit crearea în România a unor categorii de
armament și muniții (model sovietic), astfel autoritățile de la Bucure ști puteau plăti
cheltuielile militare după înființarea O.T.V.
• Produsele de factură militară fabricate în România nu erau destinate doar armatei
românești, o parte dintre ele urmau să fie trimise unora dintre statele membre ale
tratatului 1961-1965 ( Polonia, R.D.G., Ungaria, Cehoslovacia, Bulgaria); România
urma să primească 93 milioane de ruble
• septembrie 1960, Moscova propunea reorganizarea producției militare în cadrul
C.A.E.R., care prevedea importarea unor avioane de vânătoare din Cehoslovacia și a
unor stații și autostații din Polonia, autoritățile de la Bucure știi fiind de acord cu
această propunere au recurs imediat la scoaterea din funcțiune a celorlalte produse
militare învechite; în perioada 1960-1965, autoritățile de la București au plătit suma
de 6157 de milioane de lei
• Calitatea mai slabă a produselor importate din țările comuniste a făcut ca Bucureștiul
să-și îndrepte atenția asupra ofertelor occidentale, astfel o parte din cantitatea de aur
a Băncii de Stat a R.P.R. a fost utilizată pentru garantarea unor credite externe
( importarea de instalații, mașini și utilaje); dezvoltarea rela țiilor economice cu țările
capitaliste
GĂRZILE MUNCITOREȘTI ȘI FORMAȚIUNILE
POPULARE DE LUPTĂ

• În scopul îndeplinirii obligațiilor militare ce reveneau României în cadrul OTV,

autoritățile de la București au pus în aplicare planul de înzestrare a Ministerului For țelor
Armate și Ministerul Afacerilor Interne din 1955 și aprobat la Moscova
• Începând cu anul 1956, gărzile muncitorești asigurau apărarea întreprinderilor cât și
menținerea ordinii publice în cazul în care elementele contrarevoluționare ar reprezenta
un pericol pentru popor
• Gărzile muncitorești aveau un Comandament Central, state-majore în cadrul organelor
de partid regionale, raionale și municipale alcătuite din plutoane, companii și batalioane
• August 1968, a avut loc Invazia Cehoslovaciei, fapt ce a dus la revizuirea situa ției
politico-militare a României ( posibila invazie a armatei sovietice)
• În dimineața zilei de 21 august 1968 în cadrul ședinței de urgență a Comitetului
Executiv al C.C. al P.C.R., Nicolae Ceaușescu susținea reorganizarea gărzilor
muncitorești ca unități înarmate ale clasei muncitoare; în urma schimbului de opinii
membrii Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R. au decis „ reînfiin țarea gărzilor
patriotice înarmate, alcătuite din muncitori, țărani și intelectuali cu scopul de a asigura
munca pașnică a poporului român, independența și suveranitatea na țională a patriei”
• La sfârșitul anului 1965, o delegație română a participat la Moscova la o ședin ță care
avea ca subiect de discuție apărarea civilă, mareșalul Ciuikov, șeful Apărării Civile al
U.R.S.S. a propus coordonarea apărării civile între țările Tratatului de la Var șovia,
deoarece considera că în această privință încă nu se luaseră măsuri
• Această propunere a fost respinsă de către delegația română, șeful delegației,
generalul-locotenent Dumitru Constantinescu declara că nu are un mandat după care
să poată răspunde pozitiv în privința creării unui organ permanent care să
coordoneze problemele de apărare civilă în cadrul țărilor participante la Tratatul de la
Varșovia
• Atitudinea autorităților de la București s-a schimbat, după ce o nouă reuniune a
Comitetului Politic Consultativ a avut loc la Budapesta în cadrul căreia se avea în
vedere modernizarea structurii și a organelor de conducere ale O.T.V., reanalizând
situația întregului sistem național a țării, autorită țile bucure ștene au hotărât ca
Apărarea Locală Antiaeriană să-și schimbe numele în Apărare Civilă
PROTOCOALELE SECRETE ALE OTV
• Adoptarea „doctrinei Sokolovski” de către Armata Ro șie și implicit de către O.T.V. a generat
schimbări în ceea ce privește dotarea armatei alian ței
• 17 martie1961, în cadrul reuniunii de la Moscova a Comisiei C.A.E.R. s-au purtat discu ții
referitoare la volumul și modul de livrare reciprocă de tehnică militară statelor membre ale
alianței în perioada 1962-1965, în urma aprobării acestor decizii, fiecare stat membru era
nevoit să prezinte volumul producției militare și cantită țile de tehnică militară care puteau fi
furnizate reciproc
• Ca urmare a hotărârilor adoptate la Moscova, ministrul român al For țelor armate și
comandantul suprem al Forțelor Armate Unite au semnat la 31 martie 1961 un nou protocol
secret al Tratatului de la Varșovia privind dezvoltarea For țelor Armate ale RPR în perioada
1961-1965, intrând în vigoare la 4 mai
• Autoritățile române au mai semnat un protocol adițional secret și în anul 1955 în
Polonia care prevedea inserarea în Forțele Armate Unite ale O.T.V. a armatei române
• Alte documente românești atestă faptul că problemele care au apărut în elaborarea
noului statut al O.T.V., precum și criza din Cehoslovacia au determinat prelungirea
termenului de valabilitate al protocolului secret semnat în anul 1963 la Moscova
• În 1971, reprezentanței României și ai URSS propuneau încheierea unui nou
protocol militar, partea românească dorea să semneze și cu Bulgaria un protocol
militar, neajungându-se la un punct comun, conducerea politică de la Bucure ști a fost
nevoită să semneze un nou protocol secret al OTV în termeni propu și de sovietici
DIVERGENȚE ROMÂNO – SOVIETICE

• După plecarea trupelor sovietice din România în 1958, Gheorghe Gheorghiu-Dej a adoptat o
politică diferită față de cea a Moscovei iar relațiile cu celelalte state membre ale OTV au
început să se răcească din ce în ce mai tare, atenția României îndreptându-se din ce în ce
mai mult către occident
• În acest context contradicțiile dintre București și Moscova s-au accentuat însă nu s-au rupt și
nici nu au ajuns la revolte
• Nikita Hrușciov a propus să se trimită o scrisoare comună din cadrul OTV către Comitetele
Centrale ale partidelor din China, Coreea, Vietnam și Mongolia cu scopul de a impune o nouă
regulă de protocol în cadrul alianței; în scrisoare se preciza faptul că la reuniunea Comitetului
Politic Consultativ de la Moscova „ se lua hotărârea ca statele să fie reprezentate la sesiune
la nivelul de prim-secretari ai partidelor și de președinții Consiliilor de Mini ștrii
• Scrisoarea a fost semnată și de către România, revizuită 4 ani mai târziu de către
autoritățile de la București deoarece se considera că nu era compatibilă cu nevoile
României ( pregătirea vizitei lui Nicolae Ceaușescu la Moscova)
• Un alt caz în care Bucureștiul a încercat o distanțare față de Moscova (1964), care se
referă la propunerea Kremlinului de a se crea un organism multinațional pentru
problemele de politică externă la care să participe miniștrii Afacerilor Externe ai statelor
membre ale OTV; răspunsul lui G.G.Dej trimis către Nikita Hrușciov a fost de asemenea
negativ, susținând că crearea unui astfel tip de organism este destul de inutil
• Aprilie 1964, G.G.Dej a utilizat Declarația Plenarei Lărgite a Comitetului Central al PMP
pentru a se proteja de posibile intervenții sovietice în România (ideile apar țineau
comuniștilor români)
APLICAȚIILE MILITARE ORGANIZATE (1955 – 1968)

• După plecarea trupelor sovietice din România (1958), schimbările intervenite în

politica internă și externă românească au afectat și domeniul militar în special rela țiile
româno-sovietice, de asemenea liderii de la București nu au declarat niciodată că
doresc să părăsească OTV
• 16 noiembrie 1961, în cadrul ședinței Secretariatului C.C. al PMR s-a aprobat
„proiectul de hotărâre al Consiliului de Miniștrii privind modul de trecere a frontierei de
stat a RPR de către eșaloanele militare care participă la diferite activită ți de pregătire
operativă și de luptă în cadrul Comandamentului Forțelor Armate Unite
• În toamna anului 1962, generalii Petre Mălăianu, locțiitor al comandamentului armatei
a 2-a și Dumitru Gafencu, comandant al Diviziei 9 Mecanizate „Mărășești” au asistat în
Bulgaria la o aplicație cu trupe din inițiativa generalului – locotenent Smerdjiev, șeful
de stat major al armatei bulgare, o lună mai târziu având loc și pe teritoriul României
prima aplicație comună a OTV cu trupe românești și străine (bulgare și sovietice)
• În perioada 24-28 ianuarie 1964, o nouă aplicație s-a desfășurat pe teritoriul Bulgariei
cu tema „Operația ofensivă a frontului pe teatrul de acțiuni militare de Sud-Vest în
perioada inițială a războiului”, fiind condusă de ministrul ungar al Apărării
• În perioada 20-27 mai 1965, alte aplicații s-au desfășurat pe teritoriul României cu
tema „Organizarea și planificarea operației ofensive de către Front concomitent cu
executarea contraloviturilor de Armată și Front și ducerea acțiunilor de luptă fără
întrebuințarea armelor de nimicire în masă”
• Un an mai târziu în zona Călărași-Spanțov și în Dobrogea s-au desfășurat aplicații
comune cu trupe românești, sovietice și bulgare
• Între 19-26 august, au avut loc pe teritoriul Bulgariei aplicația tactic-operativă
„RODOPOI” cu trupe bulgare, sovietice și românești condusă de ministrul Apărării al
Bulgariei
BIBLIOGRAFIE

• Petre Opriș, România în Organizația Tratatului de la Varșovia (1955-1991), Editura

Militară, București 2008