CEANGĂI


STUDENTA꞉ JÎTCĂ REBECA
GRUPA 3
ANUL 3
PIPP
 CEANGĂI

Ceangăii sunt un grup etnografic maghiar format astăzi din trei populații cu localizări geografice
diferite:
ceangăii din Moldova de confesiune romano-catolică și de naționalitate română, ceangăiască sau
maghiară;
ceangăii din localitatea Ghimeș, județul Bacău de confesiune romano-catolică și de naționalitate
ceangăiască sau maghiară;
ceangăii din zona Șapte Sate din Țara Bârsei, județul Brașov de confesiune evanghelică luterană
 și de naționalitate maghiară.
Nu trebuie confundați cu secuii din Bucovina, o populație maghiară care a trăit în 
județul Suceava între 1777 și 1940, și dintre care o parte au ajuns în Deva, fiind numiți în mod
eronat ceangăi.
Potrivit unui raport întocmit de Consiliul Europei în anul 2001, ceangăii din regiunea Moldova
 sunt un grup neomogen de oameni de origine maghiară, existenți în acest spațiu încă din 
Evul Mediu. Timp de secole, conștiința ceangăilor s-a bazat prin identificarea la religia romano-
catolică și la propria limbă, un dialect maghiar. Aceștia au rezistat amestecului dintre nații
petrecut de-a lungul timpului, însă în contextul factorilor care țin de mediu, biserică și
autoritățile locale, au atins un nivel ridicat de asimilare.
 ORIGINEA CEANGĂILOR

 Ceangăii sunt considerați una dintre cele mai enigmatice comunități în ceea
ce privește originile lor, ceea ce a produs o serie de teorii contradictorii care
să explice existența acestei populații. Deși toate aceste teorii se bazează într-o
oarecare măsură pe investigații științifice, nu se poate nega că ele sunt adesea
puternic influențate de viziunile politice ale două state rivale, Ungaria și 
România. Cele două curente naționaliste principale conturate în jurul originii
ceangăilor sunt „teoria continuității”, susținută anterior de antropologii
maghiari; și „teoria maghiarizării”, propusă și susținută de români.
 TEORIA CONTINUITĂȚII

 „Teoria continuității” a propus sosirea proto-ceangăilor înainte de
descălecarea maghiarilor în Bazinul Panonic în secolul al IX-lea, din care ar
rezulta că ceangăii sunt o populație cu vechime printre triburile maghiare, la
acea vreme poziționate între râurile Nipru și Nistru. Gyula László (1986) a
sugerat o cucerire a Panoniei în două etape, una în secolul al VII-lea iar a
doua în secolul al IX-lea, rămășițele primului val maghiar fiind secuii și
ceangăii iar cei din al doilea val maghiarii de astăzi.
 TEORIA MAGHIARIZĂRII

 „Teoria maghiarizării” a fost dezvoltată în principal de Petru Râmneanțu
 (1944) și adăugită ulterior de Dumitru Mărtinaș (1985), care au declarat că
ceangăii fuseseră inițial români din Transilvania ce au fost convertiți la
catolicism, fiind nevoiți ulterior să adopte limba maghiară. Această teorie este
încă cea mai populară în țară și este promovată de diferite cercuri, inclusiv de
unele organizații din cadrul Bisericii Catolice precum Asociația Romano-
Catolicilor „Dumitru Mărtinaș”, guvernul român și unii intelectuali.
 LIMBA

 Din punct de vedere sincronic, limba maghiară vorbită de ceangăii din
Moldova se compune dintr-un dialect ceangăiesc, sau două dialecte
ceangăiești de nord și de sud, în timp ce din punct de vedere diacronic există
trei subdialecte (graiuri) — de nord, sud și secuiesc. De asemenea, având în
vedere că ceangăii pot fi bilingvi, limba vorbită de aceștia se încadrează în
categoria bilingvismului dialectal, fiind format din dialectul ceangăiesc
maghiar și un grai ceangăiesc românesc. Lingvistul Romulus Todoran în
revista „Cercetări de lingvistică” a considerat dialectul ceangăiesc o variantă
locală a limbii maghiare, format în condițiile unei izolări lingvistice, fiind
sortit dispariției treptate din cauza efectului puternic exercitat asupra acestuia
de limba română.
 Dialectele ceangăilor moldoveni sunt răspândite mai ales în județele Bacău, 
Neamț, Iași, Vrancea și Vaslui fiind vorbite, conform etnografului și
antropologului Vilmos Tánczos, de circa 62.000 de persoane.


Fonetismul prezintă asemănări cu graiurile ardelene și secuiești, de exemplu
tratarea vocalei [o] (înlocuită cu [ɒ]).
Lexicul se caracterizează prin lipsa cuvintelor intrate în limba maghiară în
perioada „înnoirii limbii” (secolul al XIX-lea), prin prezența multor cuvinte
formate pe teren propriu și prin numeroase împrumuturi din limba română.
În structura gramaticală este de menționat păstrarea, ca în graiurile secuiești,
a timpurilor trecute corespunzătoare perfectului simplu și 
mai mult ca perfectului: mene „merse”, kére „ceru”, respectiv ment
vala „mersese”, kért vala „ceruse”.
 ACTIVITĂȚI CULTURALE

În prezent, păstrarea tradițiilor locale ceangăiești se realizează prin înființarea unor grupuri
folclorice. Aceste grupuri participă la diferite manifestări culturale atât în țară, cât și în
străinătate, prezentând publicului larg cântece, balade, dansuri, obiceiuri, povești și jocuri.
Cele mai populare festivaluri la care grupurile participă sunt:
Balul Ceangăiesc de la Budapesta, în 2005 fiind la ediția a IX-a
Tabăra Internațională de Dans și Cântece Populare de la Jászberény, aflată la ediția a XXIV-
a
Zilele Sf. Gheorghe
Festivalul și Săptămâna Satului Fundu-Răcăciuni
Săptămâna Satului Somușca
Zilele Pustiana
Tabăra de Folclor de la Lunca de Jos
Ziua Ceangăilor - organizată anual în orașele din Ardeal
După implementarea programului educațional, grupurile de folclor au fost completate și de
copii, în majoritatea locațiilor de învățământ aceștia formând grupe folclorice de tineri.
 MUZEUL CEANGĂIESC

MUZEUL CEANGĂIESC DIN ZĂBALA – COVASNA
 Colecţia conţine piese din interioarele tradiţionale din Lespezi, Oituz
Bacău, Pustiana, cât şi atelierul olarului Gabor Raymund. Colecţia
cuprinde textile de casă, leicere, covoare, ştergare, cât şi icoane şi
reprezentări religioase, piese de ceramică din centrul Oituz şi Frumoasa.
Cele mai multe obiecte reprezintă momentele esenţiale ale vieţii sacrale şi
profane ale ceangăilor din Moldova, de la naştere până-n moarte: de
exemplu cuprinde obiecte legate de obiceiuri, viaţa cotidienă şi sacrală,
porturi legate de riturile de trecere, arta ţesutului, obiectele sacrale (cărţi
de rugăciune, de cântece, rozalii etc.), instrumente muzicale, simboluri ale
botezului, nunţii şi înmormântării.








 TRADIȚII

 Ei păstrează un specific comunitar, cu multe reprezentări
tradiționale care pot fi incluse, prin unicitate și autenticitate, în
patrimoniul cultural, cum ar fi: 
 Borica – dans din cele Șapte Sate, este un dans arhaic bărbătesc.
Azi se practică doar în Tărlungeni, Zizin și Purcăreni.
 Olăritul din Satu Nou
 Portul popular Ceangăiesc din Țara Bârsei
 Împușcarea Cocoșului
 Femeile să se străngă la șezătoare și să cânte ceangăiește

