DEFICIENȚELE MEMBRELOR SUPERIOARE

Membrele superioare pot prezenta:

Atitudini deficiente, ca o consecință a pozițiilor defectuoase a umerilor,
omoplaților și trunchiului sau a unor poziții incorecte și necontrolate.

Deficiențe structurale
În întregime – asimetrii în lungime și grosime sau poziții
Segmentare (de brațe, coate, antebraț, pumni, mâini, degete)

Centura scapulară
Centura scapulară prezintă deficiențe la nivelul umerilor, omoplaților și
claviculelor. Cauzele la acest nivel pot fi:
De ordin direct – traumatisme, fracturi, luxații, atrofii, paralizii, inflamații
sau îmbolnăviri ale oaselor, articulațiilor, mușchilor și nervilor.
De ordin indirect – deficiențe ale coloanei vertebrale, spatelui, toracelui.
 DEFICIENȚELE MEMBRELOR
SUPERIOARE

Umerii – au asigurată forma lor normală de poziția

corectă a omoplaților, a claviculelor, de relieful
musculaturii laterale a gâtului și a musculaturii care
îmbracă articulația scapulo-humerală.
Largi – cu diametrul biacromial crescut,
Înguști – cu diametrul biacromial redus,
Ridicați sau țepoși (în epoleți),
Coborâți sau căzuți,
Aduși înainte,
Duși înapoi,
Asimetrici
DEFICIENȚELE MEMBRELOR
SUPERIOARE
Omoplații
Au mișcările proprii limitate, dar care întregesc mișcările centurii
scpulare din care fac parte din punct de vedere morfologic și
funcțional. Pozițiile și atitudinea defectuoase ale omoplaților se
apreciază în raport de:

Coloana vertebrală:
 Apropiați de coloana vertebrală,
 Depărtați de coloana vertebrală,
 Asimetrici față de coloana vertebrală, pe orizontală sau pe verticală,
 Cu vârfurile orientate spre coloană,
 Cu vârfurile orientate spre exterior (basculați).

Cutia toracică:
 Lipiți în totalitate sau numai vârfurile,
 Desprinși în totalitate sau numai vârfurile.
DEFICIENȚELE MEMBRELOR
SUPERIOARE
Claviculele
Acestea fac legătura între omoplat și stern și au de obicei o
poziție orizontală și influențează în mod direct atitudinea
umerilor. Modificările claviculelor sunt:
 Înclinate oblic în sus,
 Înclinate oblic în jos,
 Asimetrice ca poziție,
 Asimetrice ca lungime (în urma fracturilor),
 Încurbate exagerat anterior.
Principii de corectare a centurii scapulare:
 Tonifierea centurii scapulare,
 Dezvoltarea mobilității centurii scapulare,
 Redresarea activă și pasivă în atitudinea corectă,
 Formarea reflexului de atitudine corectă.
DEFICIENȚELE MEMBRELOR
SUPERIOARE
Mijloace de corectare:
 Exerciții statice – poziții corective și hipercorective
fundamentale și derivate.
 Exerciții dinamice:
 Exerciții pentru umeri și omoplați,
 Exerciții de brațe simetrice și asimetrice,
 Exerciții de trunchi,
 Exerciții specifice de respirație,
 Exerciții la aparate sau cu obiecte portative,
 Exerciții aplicative,
 Exerciții de redresare activă și pasivă.
DEFICIENȚELE MEMBRELOR
SUPERIOARE
Brațele și antebrațele, prezintă foarte rar deformații și acestea
sunt sub formă de inegalități în lungime sau grosime din cauze
congenitale sau dobândite, în urma unor traumatisme, atrofii
musculare, edeme etc.

Coatele prezintă următoarele abateri de la poziția lor normală:

oCoate în valgus, în Y sau în X, când brațul cu antebrațul întinse,
formează un unghi deschis în afară,
oCoate în varus sau în paranteze, sunt rare și se datoresc unor
traumatisme,
oCoate în hiper-extensie denulite și recurbate.
DEFICIENȚELE MEMBRELOR
SUPERIOARE
Mâna are capacitatea de a executa cele mai complexe acte
motorii ale omului nu numai de manipulare perfecționată, ci și
de sensibilitate deosebită.

Cele mai frecvente modificări sunt de formă și poziție, astfel:

 Mâini mari, acromegalice,
 Mâini mici, acomicrice,
 Mâini deviate în flexie,
 Mâini deviate în extensie,
 Mâini cu deviație cubitală sau radială.
DEFICIENȚELE MEMBRELOR
SUPERIOARE
Modificările mainilor pot fi determinate de:
 Malformații congenitale,
 Prin surplus,
 Prin lipsă.
 Afecțiuni ortopedice și chirurgucale,
 Afecțiuni neurologice,
 Paralizia nervului median (mână indicatoare),
 Paralizia nervului cubital (mână de gheară).

Tulburări neurovegetetive, determină aspecte diferite:

 Mână palidă, rigidă sau
 Roșie edemațiată congestivă.
DEFICIENȚELE MEMBRELOR
SUPERIOARE
Scopul kinetoterapiei este cel de a
redobândi mobilitatea articulară, și
tonicitatea musculară ceea ce se va putea
obține prin intermediul mișcărilor pasive,
active și cu rezistență. Se vor folosi multe
exerciții cu caracter utilitar, exerciții de
coordonare, ergoterapie și terapie
ocupațională.