Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
bioetică medicală
Plan
Astfel:
• Etica reprezintă ştiinţa normelor morale, care determină
tendinţa omului către valori morale, ca binele, cinstea,
omenia, datoria, fericirea, valori ce reprezintă specificul
umanului.
• Bioetica studiază impactul etic al marilor descoperiri ale
ştiinţelor naturii, îndeosebi ale geneticii şi medicinii. Prin
aria sa de preocupări, bioetica acoperă întreaga noastră
viaţă. Fiecare secvenţa de existenta a omului –
fecundaţia, naşterea, adolescenta, maturitatea,
bătrâneţea, moartea, au adânci semnificaţii etice.
• Luarea unei decizii este de fapt alegerea unei decizii corecte, care
ar îmbunătăţi viaţă şi societatea.
• Una din dilemele de alegere este echilibrarea dintre autonomie şi
iubire.
• Conceptul de autonomie este bazat pe egoism, conceptul de iubire
pe altruism.
• În multe religii, iubirea este considerată mai favorabilă decât
egoismul.
• Teoretic mulţi oameni consideră iubirea mai bună decât egoismul,
dar nu şi în practică.
• Joseph Fletcher, in 1966, a propus teoria „eticii situaţionale”. El
spunea că iubirea este cel mai important principiu al bioeticii. El a
reactualizat regula „iubeşte-l pe aproapele tău, ca pe tine însuţi”,
care în religie datează de milenii.
• Autonomia este dreptul unei persoane la
autodeterminare, la independenţă şi libertate.
• Smith (1985) spunea că autonomia este "capacitatea
unui individ de a analiza o informaţie, de a o înţelege, în
vederea luării unei decizii ce ţine de persoana sa şi de a
executa această decizie".
• Deci, acest principiu etic implica respectarea dreptului
fiecărei persoane de a lua decizii ce ţin de ea însăşi.
• Lucrătorul medical este chemat să implementeze acest
principiu, oferind pacientului toată informaţia necesară
luării unei decizii, ajutându-l să înţeleagă şi să aplice
această decizie. El trebuie să fie însă sigur că decizia
luata a fost aleasă în mod liber de pacient şi că acesta
nu a fost impus de o alta persoană.
• Principiul autonomiei afirma ca echipa medicală (medici,
asistente) trebuie să respecte alegerea făcută de
pacient, chiar dacă nu este întru totul de acord cu ea. Ei,
însă, pot interveni in cazul în care există suspiciuni
referitor la natura informaţiei de care a dispus pacientul,
la capacitatea acestuia de a o înţelege, la luarea deciziei
în mod forţat.
• Respectarea autonomiei presupune şi recunoaşterea
pacientului ca personalitate unică. Fiinţa umană îşi
formulează scopurile şi convingerile, motivele şi face
alegerea în baza lor, îşi planifică viitorul. Astfel,
respectarea autonomiei pacientului, merge mină la mână
cu demnitatea umană.
• Autonomia nu înseamnă doar dreptul la
autodeterminarea corpului şi tratării lui; ea mai
presupune şi dreptul de a beneficia de orice informaţie
referitor la persoana sa, la modul său de viaţă, şi la
sănătate, dreptul de a decide cui îi pot fi încredinţate
unele date personale, sacre; aceste sunt parte integrală
a sensului eul-ui şi a identităţii. Cunoaşterea unor
informaţii personale despre cineva, poate juca un rol
important în procurarea senzaţiei de securitate, libertate,
autorespect.
• Astfel, legea şi societatea sunt pro autonomia
pacientului, ca un drept al omului şi totodată ca principiu
de bază de relaţie medic – pacient
Confidenţialitatea