Legend

e și isto
rie

R o me i
nd area
F o
Așezarea și
extinderea
romanilor

După legenda latină, Romulus a fondat orașul Roma pe amplasamentul muntelui Palatin, pe Tibru la data de 21 aprilie 753 î.Hr.

Pornind de la această dată imaginară romanii au socotit anii. Această convenție necesita o justificare legendară pentru a-i afirma caracterul sacru; două narațiuni sunt cunoscute în
literatura greco-latină privitoare la această fondare:

● Titus Livius (59 î.Hr. - 17) a scris o istorie a Romei: în latină Ab Urbe condita (AUC), care semnifică în latină „de la fondarea orașului”.
● Dionis din Halicarnas (anii 50 î.Hr.)

Potrivit legendei raportate de Titus Livius[1], Procas, regele Albei Longa, avea doi fii: Numitor și Amulius. La moartea tatălui lor, moștenirea a fost împărțită în mod egal: cel mai mare,
Numitor, a obținut tronul, iar Amulius, cel mai tânăr, a primit bogățiile și banii părintești.

Decepționat de această împărțeală, Amulius l-a detronat pe fratele său și l-a ucis pe fiul lui Numitor, Lausus. Pentru a fi sigur că descendența lui Numitor dispare, a făcut-o pe
nepoata sa, Rhea Silvia (fiica lui Numitor), o vestală, al cărei sacerdoțiu o obliga să rămână fecioară pe tot timpul vieții sale.

Cu toate acestea, zeul Marte s-a îndrăgostit nebunește de fată care a născut doi gemeni: Romulus și Remus. Amulius a dispus zidirea vestalei și i-a condamnat pe sugari să fie
aruncați în Tibru. Copiii au fost abandonați pe un teren mlăștinos, pe malul fluviului, de către servitorul însărcinat cu executarea sentinței.

Ficus Rumialis pe reversul unui denar de prin 137 î.Hr. Avers: Capul zeiței Roma, X sub ceafă, spre dreapta; revers: SEX•POM•FOSTLVS , lupoaica spre dreapta,
alăptează gemenii, pasăre pe un ficus rumialis, ROMA în exergă.

Copiii au fost adăpostiți de o lupoaică care i-a alăptat în grota Lupercal, la poalele Palatinului. În continuare, păstorul Faustulus, martor al acestei minuni, i-a adăpostit pe gemeni sub
un Ficus Ruminalis (smochin sălbatic) situat la intrarea în grotă și i-a crescut, alături de soția sa, Acca Larentia. Aceasta ar fi fost o prostituată pe care păstorii din împrejurimi o
porecleau lupa, în latină, „lupoaică” sau „prostituată”. Legenda lupoaicei care alăptează gemenii și-ar avea originea din această poreclă. De notat, pe acest subiect, că în latină Ficus
Ruminalis ar fi fost, la origine, consacrat zeiței Rumina care supraveghea alăptarea (în latină Ruma, cu sensul de „mamelă”.[2])

Deveniți adulți, Romulus și Remus au hotărât să fondeze un oraș.[3] Nereușind să hotărască cine dintre ei îi va da numele noului oraș, ei s-au încredințat augurilor. Remus a fost
primul care a văzut șase vulturi zburând pe cer. Îndată după aceea, Romulus a văzut doisprezece vulturi. Remus avea, prin urmare, primatul, în timp ce Romulus avea numărul cel
mai mare. De aceea Romulus a fost desemnat în final.

În timp ce trasa pomœrium, brazda sacră ce delimita orașul, ridicând plugul pentru rezervarea porților, fratele său, Remus, pentru a-și bate joc de slăbiciunea noului oraș, a trecut cu
un pas acest zid de apărare simbolic. Îndată Romulus l-a ucis gândindu-se la zicala Insociabile regnum (în română: „Puterea nu se împarte”) care marchează astfel, în mod simbolic,
intransigența trufașă a Romei în fața oricărei incursiuni răuvoitoare.

Acest rit fondator este urmat de diverse evenimente care concură la popularea inițială a Romei: Răpirea sabinelor, războiul contra regelui sabin Titus Tatius, ajutorul dat de căpetenia
etruscă Cælius Vibenna care s-a instalat pe o colină căreia i-a dat numele (după cum scrie Varro), pacea cu sabinii, împărțirea puterii cu Titus Tatius.
 Legenda spune că Enea, fiul troianului Anchise şi a zeiţei Venus, a
debarcat în regiunea Latium în fruntea celor ce supravieţuiseră
distrugerii Troiei. După unele lupte cu băştinaşii, Enea s-a însurat cu
Lavinia, fiica regelui local. Latinus şi a domnit în Latium. După moartea
lui Enea, fiul său Iulus a întemeiat cetatea Alba Longa, al cărei rege a
devenit. Un urmaş al lui Iulus, Numitor, a fost detronat de fratele său,
Amulius. Fiica lui Numitor, Rhea
Legenda Silvia, a năuscut doi gemeni, pe Romulus şi Remus, care erau copiii
întemeierii Romei zeului
Marte. Amulius a silit-o pe Rhea Silvia să abandoneze pe gemeni pe râul
după Titus Livius Tibru. Ei au fost salvaţi de o lupoaică şi apoi de un păstor care i-a crescut
ca pe fiii săi. Ajunşi mari, Romulus şi Remus au redat domnia cetăţii Alba
Longa
bunicului lor, apoi au întemeiat Roma. În timpul construirii oraşului
între
gemeni a izbucnit o încăierare, în urma căreia Remus a fost ucis. Cetatea
construită a luat numele de Roma de la întemeietorul ei, iar Romulus a
rămas
singur la putere. Peste ani, Roma va deveini un oraş puternic, stăpân al
lumii,
cu oameni războinici şi cutezători.
 s
i r e ge , Tarquiniu
ulu e
a lu n g a rea ultim H r. ,R o ma devin
După î.
ân d c u anul 509 nat (cea
mai
n ce p d e S e a
Superbu
s , î
ta e r a condus ă
ţ i ş i d e Adunare
ă; acea s istr a i
Republic ie p o l i ti că), mag g is t r a ţi ); cei ma
ţ ma
tă institu alege pe iar apoi
importan rolu l d e a -i
leşi a n u a l ,
ul ui (avea c onsuli, a l
Po po r
a g is t r a ţi e r a u 2
i m i l i ta re), edilu
ţi m i ce ş le);
importan l ( a t r i b uţii jurid o c u p a cu finaţe
retoru (se n
urmau p e l e ) ş i c hestorul u î n l oc uiţi cu u
tra oraş era
(adminis , c e i d o i consuli a v e au drept
uri
prim e j d ie bei i n u
în caz de r i n e l i m itate; ple n a t o r i. În urma
cu pute u se ri, obţin
dictator, f i m a gistraţi sa i m u l te o
u ma
nu putea omei de iţi tribun
i ai
politice, a R

ma nă părăsiri
i de căt r e p l e b e i
prii mag
istra ţ i , n u m
celor XI
I

a ro
e g e p r o pe L e g e a
e a-şi al t înscrise
u b l ic dreptul d
reptur i le l o r a u fo s
ca r e a u f o st înscris
e

Rep plebei; d bronz, pe .

1 2 t ă b li ţ e d e
i tă ţ i i c e tăţenilor
table, fii
nd egal
d a t ă p rincipiul
rima
pentru p
 în
m a r e putere
o
R o m a devine
liei , a
c u c e rirea Ita g in e i , colonie
Dup ă , arta
r ii M e diterane de cele ale C
Mă u-se ,
bazinul sale ciocnind l o r 3 războaie
le vor ave
a
interese n Africa de g i n ez i
di rt a z
Tyrului e romani şi ca (264 n t u l c artagine
nt r ce d a
Nord; î războaie puni distins coman
te u ei
denumi r.); în luptă s- pio
a
e r e a C artagin
.H ci trug
– 146 î şi cel roman S ncheiat cu dis şte perioada
al aî oa ra
Hannib l”; războiul s- .Hr. Roma cun care puterea e
nu Iî n
„Africa r.; în secolul e c o n d ucere. î mvirat se
î. H d riu
în 146 telor, un sistem ători; primul t
ra u c
triumvi între trei cond ,
împărţi
t ă i Crassus
60 r, P om pe i ş
a tr i u mvirat

u n i ce instituie
î n
f o rm at din C
ae s a
ă C a esar: al
do il e
, Marcus
el e p î. Hr. , fi in d
se în ce
le d i n u r m
mat din
Le p i d u s
ouă for
mă

zb o ai impun â n d u -
3 î. Hr.
, fi in d f or
ă va im
pu n e o n

Ră ie în 4 i n u rm
se insti
tu el d
ş i O c t avian. C
s
Antoniu e : p rin cipatul.
ucer
de cond
 de
e ş t e titlul
im ul
i an u s pr p r i ncipat
cta v are:
r, c ând O de organiz Octavian
t î n 27 î.H ă forme 8
);
5-476 andant al
a u r a d o u l ( 2
inst unosc
ut
mina
tu m
or (co intre
Este ; a c ş i d o p e r at
stus Hr) de Im s (primul
d
anţă;
Augu . – 285 d. ţ ii l e p o r t
Hr unc atu e în i
m
i; este
(27 î. p r e luat f ceps semn s c a d r ie n i
stus a i prin tul i: pre
to
Augu , consul ş a d ă Sena a t ul u e „pax
r i o p ă r t ă d
tei) ă pe lă a îm ei, favoriz
a
arma î n a ceast r s o n a i M arcus
or i) ; da p e R o m al l u
senat ţ e a z ă gar î n fl o rire a n i e a fost e rea sa
ii n ă o m i n d
se înf d
im
e max mportantă cunoaşte
d înt
a d a i l
perio a mai periu
an ” ; c e d I m
na ân

l Rom roma
sT ra i anus, c

r iu Ulpiu .

Impe
mă
maxi
 a
l R o man s- a
l e a , Im peri u
e a u t oritate
II- ad
s e c o lul al I ic u lt ă ţi: lips de cătr
e
d c u e d if ar e a şi
Începâ
n
n u m eroas m ic ă , atac ri i ro mane
no rit o
ntat cu rea eco upat te
confru i , d e c ă d e
o r ii a u o c
e aceea,
t ul u r a t a; d
împăra r a to r i; mig c lu si v Rom
ă c a p itală –
ii mig omane
, in
eat o n
ou
barbar r a ş e le r
a r e a c r
r a ş g recesc
cat o l M i o
au ata o n s ta ntin ce l o c u l fostulu a împărţ
it
l C p e i u s n
împăra
t u dicată Teodo s l Roma
an o l , r i r a tu l p e ri u
ntinop pă i Im
o m Consta l 395, îm an de Apus ş pus se
lui R
î n a n u m A
io n ; l R o n d e
Byzant eriu ma
S t atu r o m a n în Imp
, I m p e riul Ro
e rm anici.

d ere a statu l
ri t; în anu
l4 7 6
m igrator
ilo r g

Decă
s ă c ur i le
de Ră s ub ata
e ş t e
prăbuş
 LUMEA ROMANĂ
Fondarea Romei: istorie şi legendă

Primii locuitori ai Italiei antice au fost italicii, din care făceau parte latinii, sabinii, samniţii. La începutul
mileniului I î.Hr. din Orient au venit etruscii, iar în sudul peninsulei Italice se găseau elenii.
După tradiţie, Roma, cetatea celor şapte coline, a fost întemeiată în anul 753 î.Hr. pe colina Palatin de lângă Tibru,
în regiunea Latium. Întemeietorul legendar al cetăţii a fost Romulus, în acelaşi timp şi întâiul rege. Conform legendelor,
Roma a fost condusă de şapte regi.
Primii patru au fost latini şi sabini, iar ultimii trei etrusci.
Societatea romană
● unitatea de bază a societăţii romane în secolele de început a fost ginta (gens), alcătuită
din oameni care aveau acelaşi strămoş. De-a şungul istoriei Romei se cunosc câteva ginţi
● mari gens Iulia (din care făcea parte Iulius Caesar);
● zece ginţi formau o curie, iar mai multe curii un trib;
● treptat importanţa ginţii a scăzut, rolul său fiind luat de familie. Şeful acesteia era tatăl
(pater familias);
● membrii unei ginţi se numeau patricieni, pentru că descindeau din acelaşi strămoş,
părintele (pater) ginţii.
● patricienii erau proprietari de pământ şi aveau drepturi politice depline (aristocraţia);
● plebeii proveneau din rândul celor fără origine ori din străinii stabiliţi la Roma şi se
 ● deşi erau oameni liberi, nu beneficiau de drepturi politice, nu puteau stăpâni pământ şi nu aveau ginţi proprii;
● sclavii erau în număr redus;
● prin reforma lui Servius Tullius, cetăţenii erau împărţiţi în funcţie de avere în clase de centurii. O centurie era formată
din 100 de oameni.
În fruntea statului se afla regele. El era comandant militar, judecător supreme şi mare preot (pontifex maximus).
Puterea regelui era limitată de Senat, format din 300 de patricieni, conducători ai ginţilor. Adunarea poporului, întrunită pe
triburi, curii sau centurii (comiţii), avea ca principală atribuţie alegerea regelui.
Nemulţumiţi de creşterea puterii regale, patricienii au provocat o răscoală în 509 î.Hr., care a dus la înlăturarea
regalităţii.