Metabolismul eicosanoizilor.

Implicaţii
în stomatologie
Anul II, Grupa S1902
Student:Vlah Oxana
Consilier științific: Pavlovschi Ecaterina
 Cuprins
• Introducere: Care este actualitatea problemei cercetate? Care este scopul lucrării? Care este
importanța studiului efectuat de dvs..................................................................

• Metode: Cum ați realizat cercetarea? Ce baze de date ați utilizat? Care au fost cuvintele
cheie? Care au fost criteriile de includere și excludere a publicațiilor utilizate pentru
realizarea lucrului individual? etc...................................................................................
• Rezultate: Ce ați găsit? (descrierea celor mai importante rezultate, publicate în articolele
științifice recente; dezvoltarea în dinamică și progresul științific în abordarea temei propuse
pentru lucrul individual)...................................................................................
• Discuții: Ce înseamnă totul? (O interpretare și analiză critică care să conducă la formularea
logică a concluziilor)....................................................................................
• Concluzii..............................................................................................................................
• Bibliografie ...........................................................................................................................
 Cuprins
• Capitolul 1 Patologia.Paradontita.
1. DefinițiaParodontitei.Apariția.Cauzele.Mecanismul. Mecanism de aparare.........................8-10
2. Componență histologică a Paradonțiului. Funcția..................................................................11-12
3. Factorii etiologici locali și generali a Paradontitei..................................................................13
4. Determinarea Paradontitei.Ce metodă folosim?.....................................................................14-18
• Capitolul 2.Eicosanoizi Partea biochimică
1. Definiția Eicosanoizilor............................................................................................................19
2. Cele 4 grupe Majore (PG,LX,LT,TX)......................................................................................20-25
3.  Biosinteza Eicosanoizilor Etapele...........................................................................................26-28
4. Mecanismul de acțiune............................................................................................................29-32
5. Importanța eicosanoizilor........................................................................................................33-36
6. Resorbție osoasă/Inflamația...................................................................................................37-39
7. Experimente..............................................................................................................................40-42
8. Concluzie....................................................................................................................................43-45
Actualitatea temei cercetate
• Un raport recent al CDC1 oferă următoarele date legate de
prevalența parodontitei :
• 47,2% dintre adulții cu vârsta de 30 de ani și peste au o formă de boală parodontală.
• Boala parodontală crește odată cu vârsta, 70,1% dintre adulții cu vârsta de 65 de ani și
peste au boală parodontală.
• Această afecțiune este mai frecventă la bărbați decât la femei (56,4% față de 38,4%),
la cei care trăiesc sub nivelul federal al sărăciei (65,4%), la cei cu studii inferioare
liceului (66,9%) și la fumătorii actuali (64,2%).
Bibliografie:
https://www.cdc.gov/oralhe
alth/conditions/periodontal-
disease.html
 Cât de reală este problema
parodontitei? Cât de real este să
vorbești despre eicosanoizi?
• Întărit de datele de cercetare promițătoare și de sprijin
comercial, interesul pentru domeniul rezoluției parodontale se
extinde rapid. Am fost foarte interesați de studiu, din moment
ce tot mai mulți pacienți cu parodontită caută tratament pentru
a-și îmbunătăți estetica și sănătatea. După cum știm, etiologia
parodontitei include și poate anomalia reacției imune.
 Obiectivul:

Determinarea rolului fundamental jucat de eicosanoizi în inițierea și menținerea bolilor

pulparei dentare, elucidarea corelației dintre mecanismele parodontitei și eicosanoidelor și
posibilitatea utilizării lor în repararea parodontală și tratamentul personalizat.
• Obiectivele cercetării:
• 1. Elucidarea aspectelor generale ale parodontitei, eicosanoidelor, reparării parodontale.
• 2. Cercetări privind mecanismele și modificările pato-biochimice în repararea parodontală.
• 3. Studierea corelației dintre modificări și eicosanoizi
• 4. Estimarea influenței eicosanoidelor ca un tratament personalizat de încredere posibil
 Surse informaționale
Cuvinte
PubMed Hinari Cheie!
The National Center for
Biotehnology ResearchGate
Information Eicosanoizi Paradontita

books

Prostaglandinel Resorbție
e osoasă

Inflamația
 Ce este Parodontita?
• “Parodontita este definită -Parodontoza - boala https://
books.google.md/books?id=qcRAI7
parodontala - este o afectiune cronica a gingiei, de NdALgC&printsec=copyright&redi
tip inflamator. Parodontoza se manifesta la nivelul r_esc=y#v=onepage&q&f=false
tesuturilor de sustinere a dintelui pe arcada : gingie,
ligament parodontal, os alveolar. Parodontoza poate
duce la pierderea dintilor prin distrugerea tesutul
moale si a osului care sustine terapeutice limitate.

Imaginea 1Caz clinic

 NB
• Înaintea termenului de parodontită se folosea termenul
"parodontoză“ , denumire considerată greșită in prezentdatorită
descoperirilor recente . Termenul "parodontoză“ definea în
trecut boala ca fiind o Leziune Degenerativă .Termenul de
"parodontoză“ nu mai este acceptat actual în literatura de
specialitate . Știința care seocupă cu diagnosticarea și tratamentul
parodontitei se numește Parodontologie.
 Parodontita
• este o afecțiune inflamatorie cronică a parodonțiului care implică
interacțiuni între produse bacteriene, numeroase populații de celule și
mediatori inflamatori. În general se acceptă inițierea parodontitei prin
biofilme microbiene complexe și diverse care se formează pe dinți, adică
dentare placă. Substanțe eliberate din acest biofilm, cum ar fi
lipopolizaharidele, antigeni și alți factori de virulență, au acces la țesutul
gingival și inițiază un răspuns inflamator și imun, ducând la activarea
gazdei celule de apărare. Ca urmare a activării celulare, mediatorii
inflamatori, inclusiv citokine, chemokine, metaboliți ai acidului
arahidonic și proteolitici enzimele contribuie colectiv la distrugerea
țesuturilor și la resorbția osoasă. Acest revizuire rezumă studiile recente
privind patogeneza parodontitei, cu Expert
Biblilografie accentul principal
Reviews pe mediatorii
in MolecularMedicine
inflamatori și rolul acestora în boala parodontală.
Cambridge University Press
 igi
en
a
de
fic
ita
fumatul
ră
Cauza Paradontitei
alimentația
neechilibrată
dereglări hormonale(la
sarcină,menstruație sau menopauză)

afecțiuni psihologice
factori genetici
bruxism(Scrâșnitul din dinți)

stresul cronic
medicamente(anticoncepționalele,antidepresivele și steroizii)
 Parodonțiul marginal are doua componente principale:
Parodonțiul superficial
sau de înveliș format
din gingie cu :
• epiteliul gingival
• corionul gingival
• ligamentele supraalveolare.
Stomatologie terapeutica : manual
pentru studentii facultatilor de
stomatologie ale
institutelor de medicina / sub
red. E. Borovski. - Chisinau :
Lumina
Parodonțiul profund,de
susținere sau funcțional
format din :
• cement radicular
• Desmodonțiu
• osul alveolar.
Funcțiile de bază a parodonțiului marginal:
• Funcția de protecție a țesuturilor subiacente față de acțiunea
factorilor : mecanici, termici, chimici și microbieni e asigurata de
integritatea epiteliului și rezistența crescută datorită keratinizarii și
conținutului sporit în fibre ale corionului.
• Functia de absorbție-resorbție-celulele epiteliale sunt permiabile
pentru substanțele hidro si liposolubile.
+Carte de Histologie
• Epiteliul extern este de tip scuamos, pluristratificat, keratinizat sau parakeratinizat, prezentind numeroase
digitații spre corionul papilar subiacent. Este alcatuit din patru straturi:
-stratul bazal:
-stratul spinos;
-stratul granular;
-srtatul cornos;
• Corionul gingival e format din:
-substanța fundamentală alcatuită din constituenți moleculari nefibroși
-celule
-fibre de colagen și elastină
-vase și nervi.
• Parodonțiul de susținere/ profund:
• Cementul dentar reprezintă un țesut dur, mineralizat situat pe suprafața radiculară a dintelui., Reprezintă locul de fixare a
ligamentelor dento-alveolare. Este un țesut de aspect mat, cu o duritate mai mică decât a dentinei. Permeabilitatea este
mai mare decât a dentinei. Grosimea stratului este variabilă, fiind mai gros către vârful rădăcinii (150-200 microni) și mai
subțire spre joncțiunea cu smalțul (20-60 microni).
• Caracterele chimice ale cementului: Stomatologie terapeutica : manual
pentru studentii facultatilor de
• Componenta anorganică – 45-50% - hidroxiapatită, fosfați, carbonați stomatologie ale
• Componenta organică – 50-55% - colagen și glicoproteine institutelor de medicina / sub
red. E. Borovski. - Chisinau :
Lumina
 Factorii etiologici locali și generali în
paradontită
V. Chetruș ” Aspecte de etiologie, Factori sistemici:
diagnostic și tratament ale
parodontitelor marginale cronice”.
influențe hormonale (pubertate, sarcină)
Ed. Epigraf, Chișinău

Factorii generali: afecțiuni hematologice, afecțiuni genetice

(ex. sindromul Down)
ereditatea
Factorii locali :
afecțiuni metabolice (diabetul zaharat),
patologii endocrine afecțiuni imunologice HIV/SIDA

placa bacteriana tulburări ale sistemului nervos administrarea unor medicamente

(imunosupresoare, citostatice,
neuroleptice)
boli cardio-vasculare
factorii fiziologici (saliva,
imunitatea locală ) malnutriția.
afecțiuni hematologice

deficiențe alimentare sau metabolice

 Placa bacteriană
• Placa bacteriană reprezintă un depozit format din agregate bacteriene ce aderă la
suprafețele dentare sau alte suprafețe solide (obturații, coroane de înveliș, proteze)
din cavitatea bucală prin intermediul unei matrice . Este situată în special în zona
coletului dintelui, între spatiile interdentare, fosetele ocluzale. Placa veche
acumulata pe suprafetele dinților se calcifică și formeaza tartrul în special pe
suprafețele dentare din zona canalelor salivare majore (suprafața linguală a
incisisivilor inferiori, și suprafața vestibulară a molarilor superiori). Deosebim
placa supragingivală și subgingivală.
Eni, Ana. Parodontologie : (prezentare
schematică, ghid didactico-metodic) / A.
Eni ; Universitatea de Stat de Medicină
şi Farmacie "Nicolae Testemiţanu". -
Chişinău : Medicina
 Compozitie:
Primul strat al plăcii microbiene este format în special din glicoproteine,
unde se mai găsesc în cantitați mari aminoacizi de tipul prolinei si
glicinei, acid glutamic. Primile speci de bacterii care aderă la peliculă sunt
streptococii orali, și cocii gram negativi Neisseria.
În placa matură, se mai atestă: celule epiteliale, leucocite, eritrocite, particule
alimentare și protozoare. Placa matură are capacitatea de a metaboliza foarte
rapid zaharoza din aportul alimentar prin lanțul glicolitic, producind acizi
organici care asigură o scindare profundă și prelungită a pH-ului plăcii, inițiind
procesul de demineralizare a smalțului.
 Instalarea agresiunii asupra spațiului
biologic are loc prin următoarele
mecanisme: Dumitriu H.T. Tratat de
• parodontologie. Ed. Viața
l. Reducerea fluxului salivar, ceea ce privează parodonțiul de Medicală Românească,
protecția antibacteriană București 2015
salivară:
2. Factorii locali acționează asupra gradului de keratinizare a
epiteliului gingival, ce influențează penetrabilitatea produselor
plăcii bacteriene.
3.Influența asupra ritmului de regenerare a epiteliului
sulcular;
4.Asupra conținutului și debutului fluidului șanțului gingival.
5.Prin dereglarea echilibrului microbian local, care trebuie să
se opună agresiunii asupra țesuturilor de către flora exogenă.
 Parodontometria se realizează cu ajutorul unei sonde parodontale calibrate, inserate în
șanțul gingival sau punga parodontală, cât mai aproape de suprafața dintelui. Sondele
parodontale au partea activă subțire, marcată, iar capul rotungit. În parodontometrie
se pot folosi urmatoarele tipuri de sonde parodontale:

- CP12 - 3,6,9,12mm.
Dumitriu H.T. Tratat
-Michigan - 3,6,8 mm. de parodontologie. Ed.
-Williams - 1,2,3,5,7,8,9, 10 mm. Viața Medicală
Românească,
-Goldman -1,2,3,5,7,8,9, 10 mm București 2015
-Plast-Probe- 3,6,9 mm.
Cu sonda se avanseaza în adâncime până se întâlnește oarecare rezistență, iar
măsurătorile ar trebui efectuate în câte trei puncte ale suprafețelor vestibulare și linguale
a fiecarui dinte, după efectuarea detartrajului. Sonda trebuie astfel manevrată încât să nu fie blocat de tartrul
supragingival. Nivelul până la care ajunge sonda depinde de : grosimea sondei, forța de inserție în pungă,
dimensiunea pungii, accesul în interiorul pungii și prezența depozitelor.
Datele rezultate în urma sondării parodontale: pierderea atașamentului clinic, sângerarea, leziunea furcației,
adâncimea pungii parodontale sunt notate în fișa parodontală. Aceasta permite o monitorizare obiectivă a
pacientului cu parodontita marginală la toate etapele tratamentului.
Sculean A. Terapia
parodontală
regenerativă.
Quintessence
International
România
 Ce sunt eicosanoizi?

Eicosanoizi-Prostaglandinele(PG)-sunt substanțe biologic active de natură

lipidică,derivate din a.grași polinesaturați și îndeplinesc în organism roluri multiple.

Deosebim:
 Prostaglandinele(clasice –PG și endoperoxizii
prostaglandinici(PGG2 și PGH2)
 Prostaciclina(PGI2)
 Tromboxanii(TX)
 Leucotrienele(LT)
Bibliografie
Control of inflammation and
periodontitis
THOMAS E. VAN DYKE
 4 Clase majore de Eicosanoizi
• Prostaglandine (PG)
• Prostaglandinele sunt sintetizate în glanda prostatei și
acționează, în general, local pe țesuturile din
apropiere. Acestea sunt instabile, metabolizate rapid în
produse inactive la locul de acțiune. Prin urmare, nu
există o concentrație semnificativă de prostaglandine
în sânge. Prostaglandinele au diverse funcții biologice
care includ stimularea contracției mușchilor netezi a
uterului, efectul asupra fluxului de sânge către organe
specifice, inflamație, febră, durere și ciclul veghe-
somn și alte funcții biologice.
 Tromboxani (TX)

• Tromboxanii sunt sintetizați din trombocite (trombocite) și au de obicei un

inel cu 6 membri care conține un eter. Tromboxanii au funcția de a
determina coagularea sângelui și de a reduce fluxul de sânge către cheag.
• TX-conțin în structura lor ciclul piranic(TXA2 și TXB2)
• TXA2 este sintetizat din PGH2 de către
Sintaza tromboxanică microzomală.
 Leucotriene (LT)

• Leucotrienele sunt sintetizate practic în leucocite. Leucotrienele au 3 legături

duble conjugate. Acestea pot acționa ca semnale biologice puternice. De
exemplu, leucotriena D4 provoacă contracția mușchilor netezi care
direcționează căile respiratorii către plămâni. Efectul advers al producției
crescute de leucotriene include atacuri astmatice.
• LT(LTA-LTE)-cuprind în structura lor
mai multe legături duble,trei fiind
conjugate.Cele mai active la om sunt LTA4
 Lipoxine (LX)

• Lipoxinele se formează prin interacțiuni lipoxigenază.

Lipoxinele sunt eicosanoide liniare similare leucotrienelor.
Acestea au multe grupări hidroxil în lanț, care este caracteristica
distinctivă a lipoxinelor. Lipoxinele au, în general, potențialul
de a provoca activitate antiinflamatorie și producția sa este
îmbunătățită ca răspuns la aspirină
 Structura chimică a PG
• Structura chimică a PG Toate derivă din acidul prostanoic şi sunt AG nesaturați cu 20 atomi de carbon,
dispuşi într-un inel ciclopentanic cu două lanțuri laterale: unul carboxilic și celălalt alchilic. Diversele
molecule de PG se deosebesc între ele prin numărul și tipul funcțiilor. Sunt sintetizați din acizi grași
polinesaturați, acizi grași cu legături duble multiple care sunt componente esențiale ale membranelor
celulare.
• numărul de duble legături atît în lanțurile laterale, cît și în inelul ciclopentanic și în izomeria o/ß. Au fost
izolate cel puțin 15 PG, care au fost repartizate în serii, subserii şi desemnate cu literele E,A,B,F,C şi D. La
cele primare s-au adăugat și cele PG, produse din sinteză chimică
• PG se deosebesc:
1. Natura substituienților din nucleul pentanic PGA-PGI
2. Catenele laterale pot conține un număr diferit de legături duble PG1 PG2 PG3
 Biosinteza eicosanoizilor (EIC)
• Are loc la nivelul tuturor țesuturilor, unde fiecare tip de celulă este apt să sintetizeze una sau mai multe substanțe.
EIC nu sunt depozitați în celulă, după sinteză sunt eliberați şi acționează imediat. Ca factori declanşatori, există o
mare diversitate de stimulenți ce ajung la nivelul membranelor celulare, unde are loc o modificare a stării fosfolipide-
lor membranare prin activarea FL A,, care atacă hidrolitic legătura esterică din poziția 2 a glicerolfosfolipidelor,
eliberînd, de regulă, acidul arahidonic. De la el pornesc două căi biosintetice - sub acțiunea ciclooxigenazei (PG -
sintază) sau a lipooxigenazei. Cantitatea, seria şi subseria de PG sintizate de diverse celule, depind de:
• 1) natura substratului disponibil (acid eicosa-tri, tetra sau pentaenoic);
• 2) echipamentul enzimatic celular, balanța dintre ciclo- şi lipooxigenază, prezența altor enzime specifice, unor
ramificații;
• 3) prezența de inhibitori specifici ai uneia dintre căi;
• 4) natura semnalului - stimulentului (traumă, ischemie, catecolamie).
Prostaglandinele și LT sunt derivate din
grăsime polinesaturată C: 20 acizi
precum acidul arahidonic. Precursorul
este eliberat din membrană fosfolipide
atunci când celulele sunt stimulate de
diferite mecanici, farmaceutici stimuli
macologici, fiziologici sau patologici.
Două căi principale-pentru eliberarea
acidului arahidonic. Unul este direct și
implică stimularea fosfolipazei A2 ca
etapă de limitare a vitezei,cealaltă este
indirectă și implică o fosfatidilinozitol-
fosfolipază C specifică, urmată de o
fosfatidică specifică acidului fosfatidic
folipaza A2
Biosinteza eicosanoizi

• Are loc în 2 etape

• Sinteza acidului arahidonic
(Derivat al acidului linoleic
Este prezent la nivelul membranelor celulare
Calea
Se eliberează prin activarea fosfolipazei A2)
ciclooxigenaz
2căi
• Sinteza PG,TH,LT ei-conduce la
sinteza
PG.TX. Calea
lipooxigenaz
ei-la sinteza
LT.
 Ciclooxigenaza
Este o homoproteină,cu o activitate dublă
1. Dioxigenazică(încorporează O2 în substrat)
2. Peroxidazică(descompune peroxidul)
 MECANISMELE DE ACŢIUNE
• Au acţiune autocrină sau paracrină
• Determină variaţii ale nucleotidelor ciclice AMPc, GMPc, nivelului Ca
intracelular sau activarea transcrierii şi sintezei de proteine.
• PG creşte AMPc în adenohipofiză, plachetele pulmonare şi tiroidă, însă
descreşte AMPc în ţesutul adipos.
• Tromboxanii blochează producerea de AMPc şi mobilizează Ca2+
intracelular.
 ACŢIUNILE BIOLOGICE
• Diferă nu numai de natura chimică (PG, LT, TX) dar şi de cea a
tipului celular
• Prostaglandinele:
• Vasodilataţie puternică
• Reducerea sintezei interleukinelor IL-1 şi IL - 2
• Diminuarea agregării plachetare şi leucocitare
• PGF2 alfa – brohoconstricţie, vasoconstricţie periferică şi contracţia
fibrelor musculare netede
Acţiunile biologice
Plachetele sanguine (trombocite) conţin tromboxan sintază; se obţine TXA2 - vasocontrictor
(contracţia arterelor) şi stimulator al agregării plachetare (etapa iniţială în coagulare)

Celulele endoteliale ale sistemului vascular conţin prostaciclin sintază; se obţine prostaciclina
(PGI2), vasodilatator şi inhibitor al agregării plachetare

Prostaciclina şi tromboxanul alcătuiesc un sistem de control al homeostaziei tonusului vaselor

sanguine şi al agregării plachetare
La nivelul TGI:
PGF2α – acţiune contractilă asupra musculaturii netede longitudinală şi
circulară;
PGE2 – relaxează musculatura circulară, acţiune inhibitorie asupra secreţiei de
suc gastric şi absorbţiei intestinale.

• Sistemul respirator:
• PGE şi PGF – implicate în
stări patologice ca edem
pulmonar, embolie, astm.
• PGF2α – acţiune contractilă Sistem circulator:
asupra traheei, bronhiilor
• PGE2- bronhodilatatoare
Sistemul de reproducere:
• la bărbaţi influenţează
spermatogeneza; la femei
controlează ciclul ovarian.
• PGF2α - acţiune
contractilă asupra
musculaturii netede a
uterului.
• Prostaciclina şi TX –
controlează tonusul vaselor
sanguine şi agregarea
SNC:reglarea
plachetară.
transmisieisinaptice.
• TXA2 – acţiune contractilă
• PGE2- scade c% de GMPc
– creşte TA. La nivelul
– efecte tranchilizante,
plachetelor – stimulează
anticonvulsive
agregarea şi formarea de
• PGF2α – creşte c% GMPc
tromb
– efecte contrare
• Prostaciclina – acţiuni
opuse (vasodilataţie,
inhibarea agregării
plachetare)
Importanța eicosanoizilor
 INFLAMAȚIA
• Definiţie = proces complex prin care ţesutul viu răspunde la agresiunile fizice, chimice, biologice (infectii cu microorganisme)
Etapele procesului inflamator
1. Eliberarea mediatorilor chimici din celulele traumatizate sau din celulele care migrează la locul traumatismului:
• factori ai coagulării, chinine;
• componente ale complementului;
• histamină;
• metaboliţi ai acidului arahidonic (LT, PG).
2. Vasodilataţie (datorită PGE 2) => eritem;
3. Contracţia musculaturii netede & Permeabilizare vasculară (datorită histaminei secretată de mastocite) => edem;
4. Chemotaxie (datorită LTB 4) => acumulare leucocite, PMN, macrofage;
5. Hipertermie (datorită acţiunii IL-1, secretată de PMN, asupra SNC);
6. Hiperalgie
 Inflammatory mediators in the
pathogenesis of periodontitis
Tülay Yucel-Lindberg* and Tove Båge

• Mediatori lipidici endogeni ai

inflamației:Acidul gras x-6,
arahidonatul, este scindat din celulă
membrana prin fosfolipaza A2 (PLA2)
și devine substrat pentru două grupe
enzimatice majore; ciclooxi-genazele
(COX-1 și COX-2) și lipoxigenazele(5-
lipoxigenaza, 12-lipoxigenaza și 15-
lipoxigenaza).Produsele acestor enzime
sunt pro-inflamatorii care determină
rezoluția inflamației.
 Explicația schemei

Activare de celule de apărare are ca rezultat

producerea de
mediatori inflamatori precum citokinele,
chimiochine, prostaglandine și proteolitice
enzime (de exemplu, MMP) care modifică
țesutul conjunctiv și metabolismul osos. Dacă
gazda este imună și răspunsurile inflamatorii
sunt insuficiente pentru eliminare sau clar
provocarea microbiană, o cronică se dezvoltă
răspuns inflamator ducând la inflamație
parodontală (roșeață, umflături și sângerare)
și afectarea parodontală (clinică pierderea
atașamentului). LPS, lipopolizaharidă;
MMP-uri, metaloproteinaze matrice; și PMN,
leucocite polimorfonucleare.
• Resorbția osoasă este un proces bine
reglat care depinde de diferențierea
monocitelor la osteoclaste capabile de
resorbție osoasă.
• Cu toate că formarea osoasă și resorbția
osoasă sunt procese care au loc continuu în
sănătate os alveolar, în parodontită, normal
echilibrul este deplasat spre resorbție prin
mecanisme incluzând osteoclast crescut
activare. Citokine precum IL-1β, TNFα, IL-6,
factor de stimulare a coloniei de macrofage
(M-CSF), IL-17 și PGE2 sunt printre cele
mai importante mediatorii proinflamatori au
raportat la stimulează activarea osteoclastelor
 Experimenete
• În hiperalgezia indusă de PGE2 sau PGIz la labă de șobolan, s-a demonstrate a afirmat că PGE2 a arătat
o întârziere la debut și o durată lungă, în timp ce PGIz a afișat un platou în faza incipientă cu durată
scurtă. Eugenol și guaiacol, care au fost foarte utile pentru ameliorarea durerii în stomatology practică,
s-a dovedit a avea o acțiune inhibitoare puternică asupra IGP producție. Această inhibare a producției de
IGP poate fi parțial răspunzătoare sible pentru acțiunea analgezică a eugenolului. LTB4, un produs
lipoxigenază, și P AF au produs, de asemenea, hiperalgezie la nivelul pielii prin subcutanat injecții. Cu
toate acestea, nu s-a demonstrat dacă aceste substanțe sunt implicați în dureri dentare. Deși multe linii de
probe au a arătat că PG-urile sunt implicate în durerea dentară, efectele de ameliorare a durerii aplicarea
topică a agenților antiinflamatori nesteroidieni, de exemplu acidul acetilsalicilic și indometacinul sunt
controversate. În cele din urmă, sa menționat că alți mediatori chimici endogeni, cum ar fi 5-HT,
histamină și bradikinină, pe lângă eicosanoizi, sunt, de asemenea, implicați în inflamație și durere.
Efectele acestora substanțele sunt influențate de o acțiune a PGIz în sine.
Bibliografie

Pe lângă eicosanoizi, au existat și unii mediatori

chimici endogeni implicat în procesul
inflamator al pulpei și durerea adesea asociată
cu inflamație. O insultă termică locală asupra
pulpei dentare porcine cauzează o creștere de
patru ori a nivelului histaminei pulpare

Deoarece PG-urile potentează pro-inflamatorii

activitatea mediatorilor chimici precum 5-HT,
histamină sau bradikinină (acești mediatori pot
interacționa cu fiecare altele în procesul inflamator
al pulpei.
• Cu 45 pacienți(16 femei/29bărbați)
Experiment
• CS-fumători actuali
• FS-foști fumători
Rezultate: Am constatat că fumatul crește semnificativ sinteza IP-urilor și a LOX- metaboliți în granulom.
Mai mult, fumatul ar fi putut contribui semnificative diferențe în profilul calitativ și cantitativ al eicosanoidelor,
IP-urilor și conversiei rata de 14C-AA independent de dimensiunea granulomului.

Concluzii: Datele noastre demonstrează că la fumătorii cu granulom din cauza produselor AP de peroxidarea
lipidelor ca 8-iso-PGF2a și produsele căii LOX sunt crescute la cheltuiala produselor ciclooxigenazei.
Dimensiunea granulomului nu a influențat cantitatea de eicosanoizi sintetizați, IP-uri sau metaboliți LOX din 14C-
AA în timp ce fumatul țigării a fost un factor de risc semnificativ influențabil și modificabil.
Influence of cigarette smoking on synthesis of
eicosanoids, isoprostanes and lipoxygenase
metabolites in apical periodontitis Andreas Eder
a, Elke Koegl , Serge P. von Duvillard b,d
, Helmut Sinzinger c
, Robert Berent
 Concluzie
• S-a demonstrat că eicosanoidele produc vasoconstricție a arterelor
mici la nivel pulpar, provocând ischemie pulpară, în timp ce la nivelul
periapexului sunt asociate diferitelor aspecte ale procesului
inflamator, inclusiv resorbția osoasă.
• Medicamente antiinflamatorii? Unele studii sugerează că inhibitorii
COX ar putea controla parodontita cronică după tratament.
Inhibarea COX ar reduce activarea neutrofilelor și emigrația la locul
afectat.
• Eicosanoizi-formate într-o varietate de celule și țesuturi ca răspuns la anumite
sau stimulii specifici și au o serie de activități biologice puternice care
afectează funcțiile cardiovasculare, renale, pulmonare, gastrointestinale și
ocular , agregarea trombocitelor, sistemele nervoase periferice și centrale și
sistemul reproductiv.
• Mai mult, acești eicosanoizi au fost implicate în multe aspecte ale procesului
inflamator, inclusive vasodilatație, permeabilitate vasculară crescută, durere,
migrarea leucocitelor și resorbția osoasă.
• Am observat că rolurile fiziologice și patologice ale acidului arachidonic
metaboliții au fost studiați pe larg în diferite țesuturi și organe, s-a acordat mai
puțină atenție rolurilor lor în țesuturile orale. În special, astfel de studii în
țesuturile pulparilor au fost îngreunate, aparent din cauză că a localizării sale
anatomice și a dimensiunilor relativ mici. Însă rolul posibil al acestor
metaboliți în patogeneza bolilor pulpare , s-a subliniat.
• Concluzionăm că eicosanoidele sunt implicate în reacții inflamatorii durere în pulpă, deoarece s-a
demonstrat o creștere a PGE2 și PGF2 în pulpa dureroasă.
• Colchinina, un agent antimicrotubular, a provocat modificări histologice ale pulpa prin perturbări
funcționale și structurale ale micro- tubuli. S-a demonstrat că administrarea prealabilă a colchininei a
avut-o activitate flogistică datorată creșterii PGIz și TXA2.
• Un rol important al celor doi eicosanoizi de mai sus în celuloză inflamație, inclusiv dureri dentare. Pare
evident că PG este un puternic mediator hiperalgezic. Prin urmare, mecanismul analgezic al agenții
antiinflamatori nesteroidieni s-a definit ca fiind inhibiția a biosintezei PG datorită inhibării
ciclooxigenazei. O astfel de inhibiție a fost contatată nu numai pentru ameliorarea simptomelor durerii,
ci și pentru reducerea reacții inflamatorii.
• S-a arătat că Observații finale 421 eicosanoidele au fost produse de mai multe substanțe implicate în
ziune sau durere. Eicosanoidele pot fi, de asemenea, implicate în anumite fiziologice funcții, cum ar fi
întreținerea și formarea dentinei. Astfel, PGE1 și PGE2 posedă o acțiune asemănătoare calcitoninei care
duce la o inhibare a formarea dentinei. Producția de PGh și TXA2 s-a dovedit a fi inhibat de l, 25-
dihidroxi vitamina D3 (dar nu de vitamina D3) și un accelerarea biosintezei PG poate provoca o
interferență cu denti- nogeneza.
• Proiectul meu a oferit aspecte interesante pentru înțelegerea rolurile eicosanoidelor în condiții
fiziologice și patologice ale pulpei dentare.
Vă mulțumesc pentru
atenție!
Cu drag Vlah Oxana