TERAPIA CU ULTRASUNETE

ULTRASONOTERAPIA

 Limita superioară de percepţie a sunetelor de către urechea

omenească este de aprox. 20 000 oscilaţii/s; vibraţiile
mecanice pendulare – reprezentand sunetul – ce depăşesec
această limită poartă numele de ultrasunete;

 DEFINIŢIE: vibraţii mecanice pendulare, obţinute prin efect

piezoelectric inversat, în terapie cele cu frecvenţa de 800KHz;
 PROPRIETĂŢI FIZICE
● Frecvenţa undelor ultrasonore – foarte mare
500 000Hz - 3 000 000 Hz, ap. utilizate în fizioterapie 800
– 1000KHz;
● Lungimile de undă foarte mici; la o frecvenţă de 800KHz,
lungimea de undă în ţes. corpului omenesc este de
1,87mm;
● Aplicarea undelor ultrasonore pe un corp produce un
transfer de energie prin alternarea stărilor de presiune
realizate; transferul de energie defineşte intensitatea UUS
(W/cm²);
● Propagarea UUS se face în linie dreaptă;
● Viteza de propagare a UUS în ţesutul uman are valoarea
medie de 1500 m/s; se calculează prin produsul dintre
lungimea de undă şi frecvenţă;
EFECTE BIOLOGICE
 Energia mecanică a UUS induce vibraţii mecanice
ale substratelor materiale pe care acţionează, vibraţii
care se transmit din aproape în aproape, fiecare
moleculă fiind pusă în mişcare cu o viteză egală cu a
sursei;
 Din acest mecanism rezultă următoarele efecte:
- micromasajul tisular care are un puternic efect
antialgic şi de creştere a permeabilităţii membranelor
celulare ( ultrasonoforeză similară iontoforezei);
- vibraţiile produc o importantă vasodilatație locală
(efectul termic al energiei mecanice);
EFECTE BIOLOGICE

- efectul simpaticolitic se realizează prin acţiune

directă sau reflexă asupra structurilor neuro-
vegetative, se traduce prin vasodilatație la distanţă;
- efectele fibrolitice se validează prin fenomene
distructive de rupere şi fragmentare a ţesuturilor
sclero- cicatriciale;
- efect resorbtiv;
- efect miorelaxant – se explică prin acţiunea
vibratorie a UUS asupra proprioceptorilor musculari
şi tendinoşi;
METODOLOGIA DE APLICAŢIE
 ALEGEREA FORMEI DE CUPLAJ
1. Cuplajul direct – pe suprafețele corporale plane,
netede şi fără leziuni cutanate, se foloseşte o
substanţă (soluţie) de contact, care se recomandă a
nu fi rece ( pentru a evita vasoconstricția locală)
- dacă stratul substanţei de contact este prea gros,
scade acţiunea de profunzime a UUS; se recomandă
folosirea uleiurilor minerale de parafină, de vaselină
sau a glicerinei
- dacă se urmăreşte o acţiune mai superficială, se
poate aplica o subsatnţă de contact mai densă, care
scade penetraţia de profunzime, dar este permeabilă
la UUS;
Ultrasonoforeza – este tot un cuplaj direct, care se
realizează cu ajutorul unor substanţe medicamentoase
înglobate în soluția de contact, în funcție de scopul
terapeutic urmărit
- se reduce acţiunea de profunzime, materialul de
contact fiind mai dens
- pătrunderea medicamentului în tegument cu ajutorul
UUS (“indice ultrasonoforetic”) este direct proporţională
cu intensitatea şi durata aplicaţiei; depinde de grosimea
straturilor tisulare străbătute şi de starea fiziologică a
pielii
- o aplicaţie termică prelabilă poate creşte pătrunderea
medicamentului în tegument, implicit şi indicele
ultrasonoforetic;
2. Cuplajul indirect- prin intermediul apei
(subacval) în băi parţiale sau generale
- asigură un cuplaj uniform, se pot trata în mod
corespunzător regiunile şi segmentele corporale
cu neregularităţi de relief ( mâna, articulația
pumnului, piciorul, glezna, cotul etc)
- se pot trata zonze sensibile, cu hiperestezii
- se utilizează traductorul mare, capul se aplică
paralel cu suprafața regiunii, la 2-3 cm, cu
mişcări line
- temperatura apei 36- 37ºC, temperaturile mai
joase scad intensitatea, cele ridicate o amplifică
 ALEGEREA FORMEI DE ULTRASUNET
1. UUS ÎN CAMP CONTINUU – undă ultrasonoră
longitudinală neîntreruptă cu acţiune continuă asupra
mediului, cu o producere permanentă a “ micromasjului
tisular intern”;
- efectul termic poate deveni evident sau accentuat
2. UUS ÎN CAMP DISCONTINUU (CU IMPULSURI)
- întrerupere ritmică, cu o anumită frecvenţă a UUS în
câmp continuu
- reducerea sau anularea efectului termic
- potenţează efectul analgetic şi decontracturant
- intercalarea pauzelor crează posibilităţi de “ refacere
tisulară”, evitând acomodarea şi suprasolicitarea
ţesuturilor tratate;
ALEGEREA TRADUCTORULUI
- se alege în funcţie de mărimea şi forma suprafețelor
corporale tratate; suprafețele mari şi plane – traductorul
mare, zonele cu dimensiuni reduse sau cu profil
neregulat – traductorul mic; se poate trata şi combinat, în
funcţie de caz, cu ambele dimensiuni în aceeaşi şedinţă,
MANEVRAREA TRADUCTORULUI
1. Metoda cinetică/ dinamică- cea mai frecvent
folosită, prezintă avantajul uniformizării
maximelor şi minimelor de intensitate, se
execută mişcări lente, în ritm constant, formă
circulară, liniară, în spirală, sinusoidal

2. Metoda statică/staţionară – se utilizează mult

mai rar, în aplicații pe regiuni ganglionare,
radiculare paravertebrale, miogeloze, calcifieri
tendinoase – se aplică o formă
semistatică/semimobilă ( mişcări foarte lente)
DOZAREA INTENSITĂŢII. PRINCIPII
DE DOZARE
 I mici (0,1-0,4 W/cm²) - modificări biologice
tisulare minime şi reversibile;
 I medii (0,5- 0,7 W/cm²) – efecte fizico-chimice şi
biologice maxime, reversibile;
 I mari (peste 0,8 W/cm²) – modificări ireversibile;

DOZELE MICI AU EFECTE BIOLOGICE,

FIZIOLOGICE ŞI TERAPEUTICE MAI
FAVORABILE.
Valoarea intens. utilizate dep. de o serie de
elemente:
-Regiunea tratată
-Profunzimea locului tratat – I mai mari pentru straturi
profunde
-Forma de cuplaj - în aplicații subacvale I mai mari
-Metoda de manevrare a traductorului – în metoda
statică se utilizează I mai reduse
-Natura afecţiunii tratate
-Stadiul afecţiunii
-Vârsta pacienţilor
-Starea generală a pacienţilor
 METODOLOGIA DE TRATAMENT ÎN
FUNCŢIE DE NATURA ŢES. TRATATE
 Țesutul cutanat – I mici 0,1-0,2 W/cm² , în zonele
hiperalgice chiar doze mai reduse 0,02 W/cm²; traductorul
se manevrează liniar, de-a lungul segmentelor cutanate;
pentru efecte mai accentuate în stratul cutanat se va alege
o soluţie de contact cu consistenţă mai densă decât uleiul;
 Țesutul muscular – manipularea traductorului fără presiune
mare, cu mişcări sinusoidale/spirale, schimbând sensul de
mişcare la zonele de inserţie, în direcţia fibrelor
tendomusculare, nu transversal pe ele; se folosesc doze
mai crescute decat pt. ţesutul cutanat;
 Articulații şi oase – poziţionare cat mai adecvată; în cazul
tratării fracturilor, se vor practica ferestre în aparatul gipsat;
TEHNICA APLICAŢIILOR CU UUS

 Temperatură de confort termic în încăpere;

 Pacientul ( reg. tratată) în poziţii cât mai relaxate;
 În timpul procedurii se recomandă să nu se ridice
capul traductorului de pe zona tratată; aparatele
moderne au cuplaj automat cu ceasul ( ceasul indică
timpul efectiv de aplicare a tratamentului, nu
funcţionează când contactul dintre spf. traductorului
şi spf. cutanată nu este intim);
 Durata unei aplicaţii 2- 5 min., pt. artc. mari 6-10
min., maxim 10-15 min. pe mai multe zone tratate în
aceeaşi şedinţă; stadii ac.- durată scurtă, stadii cr.-
durate mai lungi;
 Ritmul şedinţelor – zilnic sau la 2 zile;
 Nr. şedinţelor: 6-15 şedinţe;
 Seria de şedinţe se poate repeta, în funcţie de
rezultate şi scopul urmărit, la 4-6 săptămâni;
 Aplicaţia de UUS să nu fie urmată imediat de altă
procedură!
 Nu este indicată succesiunea terapeutică masaj-
UUS sau UUS- masaj (proceduri cu acţiune
asemănătoare ce terapie neuro- reflexă);
 Aplicaţiile de UUS pot preceda şedinţele de
kinetoterapie (acţ. Analgezică şi miorelaxantă);
INDICAŢIILE TRATAMENTULUI CU
UUS
1. Patologia ap. locomotor de cauză reumatismală: degenerativ
(artroze, spondiloze), inflamator cr. (artrite, spondilite),
abarticular (mialgii, tendinite, tendinoze, PSH, epicondilite,
sdr. miofascial dureros);
2. Patologia ap. locomotor de natură traumatică şi ortopedică
- fracturi recente – scurtarea perioadei de calusare cu aprox.
50%; depinde de localizarea fracturii – la oasele spf. rezultate
mai bune dat. proc. crescut a en. UUS
- contuzii, entorse, luxaţii, hematoame, algodistrofii
posttraumatice (ef. antialgic şi resorbtiv)
- posturi vicioase, scolioze, deformări ale piciorului ( relaxează
spasticitatea gr. Musculare şi acţionează asupra miogelozelor
existente);
3. Afecţiuni dermatologice: cicatrici cheloide ( soluție de
fibrinolizină înglobată în glicerină), ulcere trofice ale
membrelor, plăgi atone;
4. Boli de colagen: dermatomiozite, miozite, sclerodermie – cu
rezultate inconstante
- retracţia aponevrozei palmare Dupuytren – ung. cu
alfachimotripsină, hiason, aminozină; 0,3-0,5 W/cm²,e 12-14
şedinţe repetate la 3-4 luni;
5. Afecţiuni neurologice
- nevralgii şi nevrite (UUS în impulsuri) – acţiune
simpaticolitică şi trofică; contraindicat în stadii acute
 - sechele nevralgice după Herpes Zoster
- nevroamele amputaţiilor
- distrofia musculară progresivă Erb – ameliorarea circulaţiei
locale şi a metabolismului, acţiunea asupra SNV,
profilaxia contracturilor gr. musculare antagonice
contracturate; se preferă regimul în impulsuri
- sindroame spastice şi hipertone de cauză piramidală şi
extrapiramidală ( pareze centrale, scleroza multiplă,
hemiplegii spastice, sdr. Parkinson) – scopul: scăderea
tonusului musculaturii spastice, îmbunătăţirea
metabolismului local, influenţarea proceselor de
depolarizare la nivelul membranelor celulare;
6. Afecţiuni circulatorii: arteriopatii obliterante std. I
şi II, boala Raynaud
7. Boli ale organelor interne: BPOC, astm bronşic,
gastrite, ulcer gastro-duodenal, constipaţie
cronică, diskinezii biliare – rezultate inconstante,
se vor evita stadiile de manifestare acute;
8. Afecţiuni ginecologice: BIP – acţiune
decongestivă realizată de eliberarea masivă de
histamină din mastocite sub acţiunea UUS;
CONTRAINDICAŢII GENERALE
 Afecţiuni cutanate diverse, tulburări de sensibilitate cutanată
 Tulburări de coagulare sangvină, fragilitate capilară
 Stări generale alterate, caşexii
 Neoplazii
 TBC activă
 Stări febrile
 Fenomene inflamatorii ac. de orice natură
 Reumatism articular acut
 Insuficienţă cardio- circulatorie, insuficienţă coronariană
 Tromboflebite, tromboze, varice
CONTRAINDICAŢII SPECIALE
 Este contraindicată aplicarea UUS pe zonele
corespunzătoare unor organe şi ţesuturi:
creierul, măduva spinării, ficatul, splina, uterul
gravid, glandele sexuale, plămânii, cordul, marile
vase;
 Nu se fac aplicaţii pe zonele de creştere ale
oaselor la copii şi adolescenţi;
 Grefe osoase recente;