Enantiomeri

Izomeri Optici
Diana Stanciulescu XI-D
 Izomeria
Izomerii sunt substanţe cu aceeaşi formulă moleculară(aceeaşi
compoziţie), dar structură diferită(proprietăţi diferite).
Enantiomerii reprezinta un tip de izomeri un obiect-imagine în oglindã. În acest
caz moleculele stereoizomere se aflã între ele în acelaşi raport ca mâna stãngã
cu mâna dreaptã, nefiind superpozabile prin mişcãri de rotaţie sau translaţie în
spaţiu. Relaţia de enantiomerie (enantios -opus, greacã) între moleculele chirale
(chiara-mânã) aratã cã ele nu pot fi suprapuse peste imaginea lor în oglindã.
Activitatea optica
Activitatea optică este proprietatea substanţelor de a roti
planul luminii polarizate. Unele substanţe rotesc planul luminii
polarizate spre dreapta – dextrogire (+), iar altele, rotesc
planul luminii polarizate spre stânga – levogire(-)
Activitatea optică depinde de:
• Structura cristalului (de exemplu, cuarţul a cărui
activitatea optică dispare prin topire)
• Structura moleculară (zahărul, acidul tartric îşi menţin
proprietatea de a roti planul luminii polarizate în toate stările
de agregare)
Amestecul racemic este un amestec echimolecular a doi
enantiomeri,optic inactiv prin compensarea intermolecularã.
Chiralitatea
Chiralitatea este proprietatea substanţelor de a fi
nesuperpozabile cu imaginea lor în oglindă, prin mişcarea lor de
rotaţie sau translaţie.
Chiralitatea reprezintă condiţia necesară şi suficientă pentru
apariţia activităţii optice. Moleculele chirale sunt optic active,
iar moleculele care nu respectă condiţia obiect – imagine în
oglindă sunt achirale.
Rotatia specifica
O substanţă optic activă se caracterizează printr-o mărime
numită rotaţie specifică a cărei valoare se calculează după
expresia:
 Numărul stereoizomerilor posibili cu aceeaşi formulă structurală
este egal cu 2^n, în care n este numărul de atomi de carbon
asimetrici.În cazul în care substanţa organică are doi atomi de
carbon asimetrici cu aceeaşi substituenţi, numărulenantiomerilor
se reduce la jumătate. De exemplu, acidul tartric(acidul 2,3
dihidroxisuccinic) prezintă trei izomeri de configuraţie: doi
enantiomeri şi o mezoformă optic inactivă prin compensare
intramoleculară.

Pentru a identifica un racemic sau forma mezo se utilizează o

metodă cromatografică şi se procedează astfel: se
folosesc două coloane cromatografice în care, pe lângă
Al2O3
se introduce şi o substanţă chirală – lactoza. Trecând prin
aceste coloane (racemicul şi forma mezo) se observă că prin
coloana prin care a trecut racemic, soluţia nu roteşte planul
luminii polarizate.
Efecte asupra organismului
Ceea ce este valabil la nivel macroscopic se întâlneste si la nivel
microscopic. Foarte multe molecule izolate din plante sau animale sunt
chirale. Cei 20 de aminoacizi rezultati la hidroliza proteinelor, cu exceptia
glicocolului, sunt chirali. 
          În naturã moleculele se gãsesc fie sub forma unui singur enantiomer,
ca cele de proteine, hidrati de carbon si ADN, fie sub forma a doi
enatiomeri, ca mentolul, limonenul, carvona, etc. Interactia cu organismul
uman a enantiomerilor este diferitã. De exemplu, (-) carvona are miros de
mentã (si se gãseste în mentã), iar (+) carvona are miros de chimen (si se
extrage din semintele de chimen).
  Cei doi enantiomeri ai carvonei au miros de mentã si, respectiv, de
chimen pentru cã receptorul de miros, care este o proteinã este si el chiral si
recunoaste structura spatialã a moleculelor.
          Nu este surprinzãtor faptul cã cei doi enantiomeri ai unui medicament
au efecte foarte diferite asupra organismului.
          Majoritatea moleculelor naturale chirale folosite ca medicamente se
gãsesc în naturã sub forma unui singur enantiomer. Moleculele de sintezã,
chirale, folosite ca medicamente se comercializeazã ca amestecuri racemice.
  Din schema alaturatã se constatã ca aproape toate medicamentele naturale
si de semisintezã sunt chirale, iar cele sintetice sunt achirale.
 Este aproape invariabil cazul în care numai unul dintre enantiomeri din
amestecul racemic are efectul dorit. De exemplu, numai S(-) penicilamina
este activã în boala Wilson (un defect al abilitatii organismului de a
metaboliza cuprul). Izomerul S(-) este un agent puternic de chelatizare al
cuprului. Izomerul R(+) este toxic producând orbirea. În acest caz (R) (+)
este distomerul, iar (S) (-) este entomerul (care produce efectul biologic
dorit). Forma (S,S) a etambutolului are actiune tuberculostatica, dar forma
(R,R) cauzeazã nevrita opticã ce poate duce la orbire. Medicamentul destinat
combaterii bolii Parkinson, levodopa (L-dopa) cu configuratie (S) este
folosit în forma enantiomericã purã întrucât forma D, configuratia (R),
cauzeazã efecte secundare grave ca granulocitopenia (o scãdere a celulelor
albe care lasã pacientii pradã infectiilor). 
 Ibuprofenul (D.C.I.) acid 2-(4'-izobutilfenil)-propionic, cunoscut si sub
denumirea de Nurofen, sintetizat în 1961, reprezintã un caz interesant de
medicament care foloseste amestecul racemic. Enantiomerul (S) este, însã,
responsabil de efectele analgezice si antiinflamatoare. 50% din ibuprofenul
racemic, care este enantiomerul (R) nu este complet pierdut din cauza
reactiilor enzimatice produse în organism care îl transforma în enantiomer
(S) dupã schema urmãtoare:
    Productia de medicamente enantio-pure a crescut continuu ajungând la
vânzãri de peste 100 bilioane de dolari SUA în cursul anului 2000.
Chirotehnologia clasicã poate fi clasificatã în patru categorii:
          1) Folosirea moleculelor naturale ca sursã de chiralitate; 
          2) Biotransformãri folosind microorganisme sau enzime
acceleratoare; 
          3) Transformãri asimetrice folosind catalizatori complecsi ai metalelor
de tranzitie chirali; 
          4) Separarea clasicã, dedublarea, amestecurilor racemice.
          Multe medicamente se mai comercializeazã ca amestecuri racemice.
Exista oportunitatea companiilor producãtoare de astfel de medicamente sã
treacã la medicamente enantio-pure si astfel sã prelungeascã viata
medicamentului printr-un alt brevet.
Proiect realizat de Stanciulescu Diana XI-D