1
Sfârşitul Primului Război Mondial înseamnă
pentru România şi întregirea graniţelor ţării,
astfel că, în noul cadru statal, cultura cunoaşte
o dezvoltare fără precedent. Intelectualii sunt
preocupaţi de afirmarea valorilor spirituale
româneşti în plan european, de eliminare a
2
decalajului cultural, de sincronizarea cu
tendinţele şi mişcările culturale europene într-
un proces de „ardere a etapelor".
3
1
Astfel, se poate spune că romanul ionic din clasificarea lui Nicolae Manolescu este roman
modern, iar romanul corintic este postmodern. Mare parte din romanele integrate la ,, doric” pot
fi considerate tradiţionale, cel puţin ca formulă estetică( realistă) dacă tematica se schimbă
trecând de la rural la urban, aşa cum se întâmplă cu ,, Bietul Ioanide” şi ,, Enigma Otiliei” de G.
Călinescu.
Romanul realist-obiectiv, epic
„Ion”
1920 de Liviu
Rebreanu
„Ion” , roman ce este considerat de critică o capodoperă a literaturii române.Romanul aparţine curentului realist fiind o frescă a satului
românesc dinTransilvania. În această carte scriitorul reuşeşte să surprindă cele mai importante
momente din viaţa satului precum şi modul în care sunt percepute ele de către toate
categoriile de săteni: ţăranul sărac (Ion al Glanetaşului), învăţătorul
satului( Herdelea), ţăranul bogat ( Vasile Baciu şi George Bulbuc), preotul satului( Belciug), etc.Cartea este structurată
în două parţi cu titluri semnificative: Glasul pământului şi
Glasul iubirii. Romanul începe prin prezentarea succintă a satului după care ne este
înfăţişat unul dintre cele mai importante momente din viaţa satului : hora. Aici facem
cunoştiinţă cu personajul principal : Ion , un fecior de ţăran chipeş şi destul dedeştept, dar foarte sărac. Cea mai
fierbinte dorinţă a acestuia, care treptat se transformă în obsesie, este de a avea cât mai mult pământ pe care să-l muncească şi să
se îmbogăţească.Ion este îndrăgostit de Florica, o tânără frumoasă foc dar săracă şi ea, insă mai
îndrăgostit este de pământurile lui Vasile Baciu, unul dintre bogaţii satului. Acesta are
o fată numai bună de măritat :Ana, pe care Ion deşi nu o place fiind mai urâţică, se
gândeşte să o ia de soţie pentru a obţine pământurile dorite. Acesta este un lucru foarte greu de realizat deoarece Vasile nu şi-
ar fi măritat fata de bună voie după cu Ion, fata fiindu-i promisă lui George Bulbuc, un fecior la fel de bogat ca și ea. În dorința de a
obține pământurile visate, Ion pune la cale un plan prin care să îl oblige pe Vasile Baciu sa îi dea fata de soție.
Astfel el o seduce pe Ana, o lasă insărcinată, după care are grijă ca tot satul să afle despre ruşinea care s-a abătut
asupra lui Vasile Baciu.În acest moment ne sunt dezvăluite viclenia, egoismul şi răutatea lui Ion care face
orice şi nu ţine cont de nimeni şi nimic pentru a-şi atinge ţelul. Deşi Vasile îşi bate
crunt fata, Ion refuză să o ia de nevastă până când nu obţine de la acesta promisiunea
ca odată căsătoriţi va trece toate pământurile sale pe numele lui. Prima parte a cărţii se termină cu nunta lui Ion cu Ana.
Văzându-i căsătoriţi Baciu se răzgândeşte şi nu mai vrea să treacă pământurile pe
numele lui Ion. În prima fază acesta încearcă să-
şi convingă socrul cu vorba bună,văzând însă că nu reuşeşte se răzbună pe Ana care, deşi gravidă fiind, o bate
crunt,după care îşi dă socrul în judecată pentru obţinerea pământului promis. Într-un final
speriat de idea procesului Vasile renunţă şi trece toate pământurile sale pe numele lui
Ion.Între timp Ana naşte un copil pe care-l botează Petru. Nici copilul, nici faptul că a
obținut pământurile nu schimbă sentimentele lui Ion faţă de Ana, acestuia fiindui
efectiv silă de ea, şi ca atare el se poartă fie foarte urât cu aceasta, fie este indiferent.
În aceste condiţii se reaprinde dragostea lui Ion faţă de Florica, care între timp s-
a căsătorit cu George Bulbuc.Neglijată şi tot mai nefericită , conştientă de atracţia dintre Ion şi Florica, Ana se
sinucide.După moartea acesteia copilul lor se îmbolnăveşte şi moare . Ion rămas liber şi bogat se gândeşte să se
căsătorească cu Florica fără a-i păsa că aceasta este măritată. Ion este prins de George Bulbuc, pe lângă care se dădea cu
binișorul și ucis cu o sapă de acesta.
Romanul mitic iniţiatic
„Baltagul”
1930 de Mihail Sadoveanu
De pe plaiurile Moldovei, pline de miresme tari ale trecutului, s-a inaltat “Ceahlaul prozei romanesti”,
Mihail Sadoveanu.Opera sa vasta cuprinde povestiri, nuvele, romane axate pe temele esentiale ale
vietii.Romanul “Baltagul”, aparut in 1930, este considerat o capodopera a prozei romanesti pentru
concizia, dinamismul si armonia compozitiei, avand in centru tema cautarii si a cunoasterii
adevarului.Vitoria Lipan, nevasta unui oier din Magura Tarcaului, isi asteapta sotul plecat la
Dorna sacumpere oi. Intr-o seara de toamna, torcand pe prispa casei, ea isi aminteste de Nechifor cu drag,
caci era om plin de viata, gospodar si oier priceput, vesel si sociabil, iubind petrecerile si nuntile, unde
spunea mereu o poveste despre oamenii de la munte, pe care Dumnezeu i-a inzestrat cu inima usoara, sa
poata rezista unei vieti aspre.Ingrijorarea Vitorie creste cu fiecare zi, intrucat ea cunoaste drumul parcurs
de sotul ei an de an, si ca ar fi trebuit sa se intoarca de mult.Ramasa singura cu fiica sa, Minodora, cauta
sfat la preorul Danila, ba chiar la baba Maranda, vrajitoarea satului, fara sa gaseasca raspunsul si alinarea
de care avea nevoie.Unele vise si presimtiri negre ii sadesc in suflet ideea ca el ar fi disparut, mort pe
undeva, fara sa-l stie nimeni.
Hotarand sa plece in cautarea lui dupa sarbatorile de iarna, isi cheama fiul, pe Gheorghita, plecat la apa Jijiei, cu oile la pasunat,
in speranta ca el ii va fi sprijin in aflarea adevarului.Instiinteaza autoritatile de la Piatra-Neamt de disparitia lui Lipan si o duce
pe fiica sa, Minodora, la manastire, pentru a fi in siguranta.Neavand incredere ca oamenii legii o pot ajuta, Vitoria pleaca,
impreuna cu Gheorghita, pe urmele celui disparut. Inainte de a pleca, ea se supune unui ritual de purificare, postind
douasprezece vineri.Infruntand viscolul iernii, ea alege drumul pe care presupune ca l-ar fi urmat sotul ei: Bicaz, Calugareni,
Farcasa, Vatra Dornei, Borca si Sabasa, sta de vorba cu oamenii si afla ca Lipan trecuse pe acolo.La Borca a intalnit un botez, la
Cruci o nunta. Ea stie sa-si ascunda nelinistea si sa participe la aceste evenimente, pentru a nu supara gazdele.Ajunsi
in tara Dornelor, Vitoria iscodeste oamenii, chibzuieste, pune cap la cap informatiile culese si deduce ca Lipan a fost insotit de
alti doi oieri, carora le vanduse o parte din turma cumparata de el.In localitatea Sabasa, Lipan nu mai ajunsese.Fac de mai multe
ori drumul dintre Suha si Sabasa si, in final, Lupu, cainele lui Lipan, ii aduce la locul unde Nechifor fusese
ucis. Vitoria descopera osemintele sotului ei intr-o prapastie.Respectand traditia, munteanca organizeaza priveghiul si, ajutata de
domnul Toma, carciumarul, si de sotia acestuia, il inmormanteaza pe Lipan.La praznicul de pomenire invita autoritatile din
partea locului, dar si pe Bogza si Cutui, presupusii asasini.Prin inteligenta, intuitie, abilitate si diplomatie, femeia povesteste
drumul celor trei oieri si uciderea lui Lipan, ca si cand ar fi fost de fata.Demascati, cei doi isi recunosc crima si Cutui estearestat,
iar Bogza ucis.Desi sufera cumplit, Vitoria nu se lasa doborata si are cugetul impacat ca si-a facut datoria de sotie si de
crestina.Ea planuieste s-o aduca pe Minodora sa vada mormantul tatalui ei, sa recupereze turma pierduta, gasind in sine puterea
sa-si asume toate responsabilitatile ce-i revin, in calitate de cap de familie, deoarece viata merge mai departe.
„Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”
1930 de Camil Petrescu
Opera literară „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” este un roman modern de tip subiectiv, de analiză psihologică deoarece
deplasează interesul spre estetica autenticităţii, naraţiunea concentrându-se asupra evenimentelor vieţii interioare, autenticitatea fiind redată
prin exprimarea “exactă”, cu sinceritate, a trăirii unor experienţe de viaţă “adevărate”. Este un roman al experienţei şi al autenticităţii pentru
că valorifică trăirea cât mai intensă, în plan interior, de către personaje, a unor experienţe definitorii.In primavara anului 1916, Stefan
Gheorghidiu, tanar sublocotenent de infanterie, se afla concentrat pe Valea Prahovei. La popota ofiterilor, el asista la o discutie despre
dragoste si fidelitate, pornind de la un fapt divers aflat din presa: un barbat care si-a ucis sotia infidela a fost achitat la tribunal. Aceasta
discutie declanseaza memoria afectiva a protagonistului, trezindu-i amintirile legate de cei doi ani si jumatate de casnicie cu Ela. Tanarul, pe
atunci student la Filozofie, se casatoreste din dragoste cu Ela, studenta la Litere, orfana crescuta de o matusa. Dupa casatorie, cei doi soti
traiesc modest, dar sunt fericiti. Echilibrul tinerei familii este tulburat de o mostenire pe care Gheorghidiu o primeste de la unchiul sau avar,
Tache. Din momentul primirii mostenirii, Ela se simte atrasa de viata mondena la care noul statut social al familiei ii ofera acces. Cuplul
evolueaza spre o inevitabila criza matrimoniala, al carei moment culminant are loc cu ocazia excursiei de la Odobesti, prilejuita de
Sarbatoarea Sfintilor Constantin si Elena. In timpul acestei excursii, se pare ca Ela ii acorda o atentie exagerata unui anume domn G.
(Grigoriade), care, dupa opinia personajului-narator, ii va deveni mai tarziu amant. Dupa o serie de separari si regasiri, Ela si Stefan se
impaca. inrolat pe frontul romanesc, Gheorghidiu cere o permisie, ca sa verifice daca sotia lui il insala, fapt nerealizat din cauza izbucnirii
razboiului.A doua experienta in planul cunoasterii existentiale o reprezinta razboiul, ale carui atrocitati pun definitiv in umbra drama iubirii.
Ranit si spitalizat, Gheorghidiu se intoarce acasa, la Bucuresti si hotaraste sa o paraseasca pe Ela, lasandu-i ei cea mai mare parte a
averii.Drama lui Gheorghidiu se consuma pe fundalul unui societati mediocre, dominate de instinctul de parvenire.
Romanul realist de tip balzacian
„Enigma Otiliei”
1938 de George Călinescu
A aparut in martie 1938 si este un roman de factura balzaciana. Romanul prezinta viata burgheziei bucurestene din prima jumatate a secolului
nostru. Titlul original al romanului a fost „Parintii Otiliei” scriitorul avand in vedere ideea paternitatii. Romanul devine o satira vehementa la
adresa burgheziei in care relatiile copii-parinti s-au degradat datorita banului. Romanul are in centru istoria luptei pentru mostenirea averii lui
mos Costache. Desfasurarea epica este lenta, conflictul este determinat de incercarile membrilor clanului Tulea de a pune mana pe averea lui
Costache Giurgiuveanu. Caracterizarea personajelor: Despre Otilia, autorul spunea: „Otilia era eroina mea lirica, proiectia sa in afara, o imagine
lunara si feminina”. Este unul din cele mai complexe personaje feminine din proza romaneasca comparabila cu Sacha Comanesceanu (Viata la
tara), cu Olguta (La Medeleni) sau Adela. Otilia este fascinanta, mereu imprevizibila, dilematica prin comportament; iubita de parintele nesigur,
de Felix care-i infioara corzile inimii, ocrotita de un strain, Pascalopol, ale carui sentimente paterne sunt sub semnul intrebarii, Otilia este totusi
fara cuib. Otilia traieste drama singuratatii vitorul ei este ambiguu departe de mult visata fericire. Comportamentul fetei este derutant: capabila de
emotii puternice trece brusc de la o stare la alta. Acest copil neastamparat devine fata cu capul prelung si tanar incarcat cu bucle, cazand pana pe
umeri, noncomformista, vesnic mistuita de neastampar, de dorinta de a face ceva, este copilaroasa si in acelasi timp matura dovedind o grija
materna fata de Felix pe care-l protejeaza ca pe un orfan. De ce l-a parasit Otilia pe Felix si apoi pe Pascalopol devenind: „nevasta unui conte,
asa ceva” de prin Spania sau America? Finalul rămâne astfel deschis.
În concluzie, apariţia romanelor în literature
română a fost favorizată de eforturile luate de
personalităţi precum Eugen Lovinescu şi Nichifor
Crainic, de tendinţe culturale precum
modernismul şi tradiţionalismul , esenţiale în
formarea unor prozatori remarcabili cât si a
publicului apt de a valorifica operele literare ce
aveau să apară. Astfel, perioada interbelică
marchează apariţia primelor romane autentice
româneşti, scriitorii oscilând între căutarea unor
formule proprii, inovatoare şi valorificarea
modelelor consacrate în literaturile cu tradiţie.