MAREA

NEAGRĂ
Echipa 6: Popa-Drăghia Robin, Patuschinsky Andrei,
Popescu Radu-Ionuț, Vîlcu Adrian Mihai
  CARACTERISTICI GENERALE
 Tip: Mare interioară
 Suprafață: 423.488 km²
 Volum de apă: 537.000 km³
 Salinitate: 22,03 g/l%
 Adâncime maximă : 2.211 m
 Adâncime medie: 1.271 m
 Lungime: 1.149 km
 Lățime: 630 km
 Localizare: Europa de Sud-Est
 Țări riverane: Ucraina, România, Bulgaria, Turcia, Georgia, Rusia
 ECOSISTEMUL MĂRII NEGRE
 Biotopul (factorii fără viață)

• SUBSTRATUL, alcătuit din nisip și mâl, coboară în pantă lină de la țărm până la 180-200 m,
formând o intensă platformă continentală ce reprezintă 1/3 din suprafața mării. Urmează o
pantă abruptă până la 1800m, care continuă aproape plat către fundul mării.
 
• LUMINA pătrunde până la cca 200m, decrescând odată cu adâncimea. Sub această limită
domnește întunericul.

• TEMPERATURA APEI la suprafață variază în funcție de anotimp: vara, apa are o temperatură
de 20-25 C, pentru ca iarna, la mal, temperatura să coboare până la -1 C(apa mării îngheață)
• SALINITATEA APEI este diferită în cele două straturi de apă care se suprapun: unul la
suprafață, mai puțin sărat (7-12%), altul abisal, cu o salinitate mai ridicată (17-18%). Lipsa
curenților verticali la adâncimi mari face ca apele să nu se amestece; Marea Neagră are o
stratificare caracteristică.

• MIȘCAREA APEI este reprezentată de valuri produse de vânt, curenți verticali care amestecă
apa în adâncime până la 200m și curenți orizontali care fac schimbul de apă cu Marea
Mediterană.

• CANTITATEA DE OXIGEN diferă în cele două straturi: stratul superficial este bogat în
oxigen datorită prezenței curenților verticali. Începând de la adâncimea de 200m, apa nu mai
conține oxigen. În profunzime, apa conține hidrogen sulfurat provenit din activitatea bacteriilor
(singurele organisme care trăiesc în zona abisală).
  Biocenoza (factorii cu viață)
 Biocenoza Mării Negre este săracă în număr de specii, dar bogată ca număr de indivizi; ea este
condiționată de factorii abiotici.

 ZONA LITORALĂ, bine luminată și aerisită, este populată de alge: verzi, roșii, brune. Printre
pietre și pe fundul nisipos, în această zonă de spargere a valurilor trăiesc animale adaptate
condițiilor de mediu. Unele au organe de fixare pe stânci și pietre (actiniile și guvizii), altele au
corpul protejat de cruste (crabii), cochilii (melcii), valve( scoicile) sau au corpul plat, de
culoarea nisipului (calcanul).
ALGE VERZI
ALGE ROȘII
ALGE BRUNE
ACTINIA
GUVIDUL
CRABUL
MELCUL
SCOICA
CALCANUL
 În ZONA PELAGICĂ din largul mării trăieasc numeroase viețuitoare, care se pot grupa în două categorii: unele
sunt purtate de valuri (planctonul și meduzele), altele se deplasează prin înot (diferiți pești). Prin activiatea de
fotosinteză a fitoplanctonului, în această zonă se produc cantități imense de oxigen. Caracteristice Mării Negre
sunt speciile de:
- scrumbie albastră
- stavrid
- câine de mare (specie de rechin)
- sturioni morun
nisetru
Completează fauna Mării negre:
- pescărușii
Păsări acvatice care trăiesc pe coasta mării
- cormoranii
- delfinii
- focile cu burta albă
SCRUMBIA ALBASTRĂ
STAVRIDUL
CÂINELE DE MARE
MORUNUL
NISETRUL
PESCĂRUȘUL
CORMORANUL
DELFINUL
FOCA CU BURTA ALBĂ
 ZONA ABISALĂ cuprinde adâncurile, practic lipsite de viată.
Pe falezele calcaroase ale Mării Negre, între Mangalia și Vama Veche, faleze înalte de pâna la 20 m, se
dezvoltă o floră specifică, ce adăpostește puține animale.
VĂ MULȚUMIM PENTRU ATENȚIE!