CREŞTINISMUL PE TERITORIUL

ROMÂNIEI
 Începuturile vieții creștine pe teritoriul
țării noastre. Apostolul Andrei.
Tradiţia spune că cel ce a vestit creştinismul în Dacia a
fost Apostolul Andrei (anii 50-60 d. Hr.)- (Ioan 1:35-42,
Coloseni 3:11).
 La Sinodul Apostolic care a avut loc în jurul anilor 49-
50 d.Hr. la Ierusalim, apostolii s-au întâlnit și au tras la
sorți pentru a decide unde va merge fiecare. Apostolului
Andrei i-a revenit Scytia. Mai întâi, Andrei l-a însoțit pe
fratele său (Apostolul Petru) prin Asia Mică, apoi a
trecut în peninsula Balcanică prin teritoriul Turciei de
azi, ajungând în Sciţia. Apoi a continuat misiunea de
propovăduire a Evangheliei, ajungând până în sudul
Rusiei de astăzi.
 APOSTOLUL ANDREI ŞI SCIŢIA
MĂRTURII ISTORICE
Istoricul Eusebius în luc. ,,Istoria
Bisericească”- vorbeşte despre misiunea
apostolilor: „Dacă aceasta a fost situaţia
iudeilor, în schimb sfinţii apostoli ai
Mântuitorului, precum şi ucenicii lor s-au
împrăştiat în toată lumea locuită pe atunci.
După Tradiţie, lui Toma i-a căzut soarta să
meargă în Parţia, lui Andrei în Sciţia, lui
Ioan în Asia, unde a şi petrecut vreme mai
îndelungată murind în oraşul Efes.”
 APOSTOLUL ANDREI ŞI SCIŢIA
MĂRTURII ISTORICE
Trebuie făcute acum câteva precizări:
Eusebius foloseşte verbul eilechen, care are mai multe
înţelesuri: a obţine(un titlu, o funcţie etc.) prin tragere
la sorţi, a obţine ceva, a intra în posesia (unui
obiect), a-i cădea în responsabilitate, a-i reveni (o
sarcină etc.). Ţinând seama de gama înţelesurilor
acestui cuvânt, putem interpreta textul din Eusebiu în
mai multe feluri: fie ucenicii au ales efectiv prin sorţi
regiunile în care să meargă fiecare (dar nu ni se spune
în niciun caz că tragerea la sorţi ar fi legată de
Conciliul de la Ierusalim), fie au stabilit în alt mod ce
teritoriu să revină fiecăruia. Cum Eusebiu nu ne
spune mai multe, este inutil să speculăm.
 APOSTOLUL ANDREI ŞI SCIŢIA
MĂRTURII ISTORICE
În al doilea rând prin Sciţia (Scythia) se înţelegea la
vremea respectivă un teritoriu extrem de vast, care
cuprindea nordul Mării Negre (astăzi o bună parte din
Ucraina), nordul Munţilor Caucaz (astăzi, sudul Rusiei,
Azerbaijan şi Georgia), nordul şi estul Mării Caspice
(astăzi, o bună parte din Kazakhstan). Teritoriul Dobrogei
de astăzi a fost cunoscut în antichitate sub numele de
Scythia Minor (Sciţia Mică). Eusebiu foloseşte însă
denumirea Sciţia, nu Sciţia Mică (Dobrogea), de aceea
suntem îndreptăţiţi să credem mai degrabă că teritoriul la
care se referă este cel din sudul Ucrainei sau al Rusiei de
astăzi. Nu întâmplător, între ţările care îl revendică pe
Andrei ca patron se numără (cu un pic mai multă
îndreptăţire) şi Rusia.
 APOSTOLUL ANDREI ŞI SCIŢIA
MĂRTURII ISTORICE
Eusebiu nu mai spune nimic altceva despre Andrei şi
itinerariul său. De fapt, Eusebiu este conştient de existenţa
unei cărţi apocrife intitulate „Faptele lui Andrei”, dar o
consideră eretică şi se dezice vehement de ea .
În afară de ceea ce ştim din Noul Testament, despre Andrei au
circulat informaţii în numeroase surse apocrife:
Faptele lui Andrei, de factură preponderent legendară,
Faptele lui Andrei şi ale lui Pavel conţine relatarea unei vizite
a lui Pavel în infern.
Concluzia la care ajungem este că dacă luăm în considerare
mărturiile istoricilor credibili (cum este Eusebiu)
probabilitatea ca Andrei să fi ajuns în Dobrogea este foarte
mică, dacă nu chiar nulă. Cât despre celelalte informaţii
privitoare la Andrei, ele sunt în mare majoritate de dată
târzie şi provin din surse apocrife, deci istoricitatea lor este
îndoielnică.
Originile şi implicaţia ortodoxiei în istoria
poporului român
La începutul creștinării lor și până în anul
870 românii au fost legați de creștinismul
apusean (religia romano-catolică).
Formarea și dezvoltarea noastră spirituală
au fost determinate de evenimentele istorice
pe care nu noi le-am inițat, ci cărora le-am
fost victime.
Cucerirea străină (bulgară) a fost cea care
ne-a obligat să ne schimbăm religia
(cucerirea bulgară).
 CUCERIREA BULGARĂ
Bulgarii s-au creștinat în anul 864.
În anul 870 s-au asociat cu Bizanțul
și au acceptat ritul ortodox prin
introducerea în Biserică a limbii
slavone.
Românii aflați sub stăpânirea
bulgară automat au preluat ritul
ortodox și limba slavonă.
 ISTORICI ROMÂNI DESPRE RELIGIA
ROMÂNILOR
D. Onciul - ,,Pe atunci toată Dacia, afară de Moldova, era
dependentă de imperiul bulgar, în această dependenţă
Românii din Dacia au primit şi ei ritul slav, păstrat în
biserica bulgară şi după restabilirea legăturilor cu Roma
sub Simeon. Legăturile noastre cu biserica bulgară
continuând şi după desfiinţarea imperiului bulgar (1018),
ritul slav a prins rădăcini atât de adânci la noi, încât el se
menţinu în biserica noastră până în secolul XVII-lea. Aşa
ne-a fost fatalul destin al istoriei” „De imperiul lui Boris
atârna aproape toată Dacia Traiană (Ţara Românească,
Ardealul şi părţile răsăritene ale Ungariei), cu voievodate
şi cnezate dependente de imperiul bulgar. Stăpânirea
asupra acestor părţi (în formă de suzeranitate) până la
cucerirea ungurească şi parte până la desfiinţarea
imperiului (1018).
 ISTORICI ROMÂNI DESPRE RELIGIA
ROMÂNILOR
I. Bogdan: „Continuitatea creştinismului român o
dovedeşte terminologia creştină de origine romană;
aceasta n’ar exista astăzi în limba română, dacă
Românii ar fi încetat vreodată să fie creştini.
Aşadar nu creştinismul, ci biserica oficială creştină
au luat-o Românii dela Bulgari. De altă parte însă
ne-au rămas, prin înrâurirea limbii slave din
biserica oficială, cuvinte ca: popă, molitvă,
spovădanie, feştenie, blagoveştenie, strană,
cădelniţă, tot termeni ce n’au nimic a face cu
noţiunile abstracte ale creştinismului, ci se
rapoartă numai la ritual şi sunt luaţi din ritualul
vechiu bulgăresc al bisericii noastre”.