Contabilitatea imobilizărilor

COLEGIUL TEHNIC „ION MINCU”

FOCŞANI
VRANCEA

ÎNDRUMĂTOR:
Prof. Ec. ALINA COROAMĂ
ABSOLVENT:
TUDORACHE GABRIELA
 ARGUMENT
Contabilitatea este ştiinţa şi arta stăpânirii afacerilor, în care scop se ocupă
cu "măsurarea, evaluarea, cunoaşterea, gestiunea şi controlul activelor,
datoriilor şi capitalurilor proprii, precum şi a rezultatelor obţinute din
activitatea persoanelor fizice şi juridice", în care scop "trebuie să asigure
înregistrarea cronologică și sistematică, prelucrarea, publicarea și păstrarea
informaţiilor cu privire la poziţia financiară, performanţa financiară şi fluxurile
de trezorerie, atât pentru cerinţele interne ale acestora, cât şi în relaţiile cu
investitorii prezenţi şi potenţiali, creditorii financiari şi comerciali, clienţii,
instituţiile publice şi alţi utilizatori" (Legea contabilităţii nr.82/1991,
republicată în iunie 2007, art.2, al (1).
Contabilitatea s-a născut odată cu economia de subsistenţă a comunei
primitive, desenele din peşterile rupestre nefiind altceva decât forme
incipiente ale „socotelilor”: câte animale au fost, vânate şi mâncate, câte piei
s-au jupuit şi câte haine au rezultat, etc.
În afaceri şi contabilitate, activele sunt resursele economice care aparţin
unei întreprinderi. Conform literaturii de specialitate, un activ reprezintă o
resursă controlată de întreprindere ca rezultat unor evenimente trecute şi de
la care se aşteaptă să genereze beneficii economice viitoare pentru
întreprindere.
Activele imobilizate reprezinta bunurile si valorile cu o durata de utilizare
mai mare de un an si care nu se consuma la prima utilizare, acestea fiind
impartite in trei categorii: imobilizari necorporale, imobilizari corporale si
imobilizari financiare.
Astfel, lucrarea de faţă îşi propune, ca în cele patru capitole să atingă cele
mai importante aspecte privind contabilitatea activelor imobilizate ale unei
întreprinderi
 CAPITOLUL 1
DELIMITĂRI ŞI STRUCTURI PRIVIND ACTIVELE IMOBILIZATE

Activele imobilizate sau imobilizări ori bunuri imobile, cuprind toate

acele valori economice de investiţie a căror perioadă de utilitate şi lichiditate
este mai mare de un an.
Activele imobilizate se diferenţiază la rândul lor în trei grupe: imobilizări
necorporale, imobilizări corporale şi imobilizări financiare.
Imobilizările necorporale, denumite şi imobilizări nemateriale sau active
intangibile, cuprind toate acele valori economice de investiţie care nu
îmbracă fizic forma de bunuri materiale concrete. Ele sunt reprezentate de:
Cheltuielile de constituire sau stabiliment, denumite şi de fondare,
cuprind cheltuielile cu înfiinţarea,dezvoltarea şi fuzionarea societăţilor
comerciale, cum sunt cele privind taxele şi alte cheltuieli de înscriere şi
înmatriculare, cheltuielile privind emiterea şi vânzarea de acţiuni, cheltuieli
de prospectare a pieţei şi de publicitate.Toate aceste cheltuieli sunt supuse
amortizării pe cel mult cinci ani.
Cheltuielile de dezvoltare includ resursele economice alocate pentru
tehnologiile noi, produse noi şi investiţii utile şi eficiente în raport cu
activitatea viitoare a societăţii comerciale. Aceste cheltuieli se amortizează,
în general, în maximum cinci ani.
Concesiunile, brevetele, licenţele, mărcile de fabrică şi
alte drepturi similare cuprind toate cheltuielile efectuate
pentru achiziţionarea drepturilor de exploatare a unui bun,
activitate sau serviciu, în cazul concesiunilor, a unui brevet,
a unei licenţe, a unei mărci de fabrică şi alte drepturi similare
de proprietate industrială şi intelectuală.Toate aceste
cheltuieli sunt amortizate pe toată durata cât întreprinderea a
achiziţionat dreptul de exploatare sau de utilizare a unor
astfel de imobilizări.
Fondul comercial reprezintă cheltuieli efectuate pentru
menţinerea sau dezvoltarea potenţialului deactivitate al
întreprinderii.
Exemplu: clientela, vadul comercial, firma, segmente de
piaţă etc. De asemenea, cuprinde
şi sumele plătite în cazul preluării unei întreprinderi
reprezentând vadul comercial, anumite legături comerciale
etc.De regulă, fondul comercial nu se amortizează. Dacă se
constată o depreciere ireversibilă, acesta poate fi amortizat.
Potrivit prevederilor Legii amortizării nr.15/1994 în
sfera imobilizărilor necorporale figurează ca poziţiedistinctă
“cheltuielile cu descoperirea rezervelor de substanţe
minerale utile, neconcretizate în mijloace fixe, la zăcămintele
puse în exploatare”. De asemenea, spre deosebire de PCG
nu fac parte din cheltuielile de constituire, cele privind
emisiunea şi vânzarea de obligaţiuni.
Imobilizările corporale, denumite şi imobilizări materiale
sau active fixe tangibile reprezintă bunurile materiale de
folosinţă îndelungată în activitatea unei întreprinderi. Ele se
găsesc sub formă de terenuri şi mijloace fixe. (clădiri şi
construcţii, maşini de forţă şi utilaje energetice, maşini,
utilaje şi instalaţii de lucru, aparate şi instalaţii de măsurare,
control şi reglare, mijloace de transport, animale de muncă,
plantaţii, unelte, accesorii de producţie şi inventar
gospodăresc). În cazul când bunurile materiale procurate
sau create de întreprindere nu sunt terminate, ele sunt
incluse în categoria imobilizărilor în curs sau investiţiilor în
curs.
Activele imobilizate corporale, cu excepţia terenurilor, îşi
pierd, în timp, din valoarea lor ca urmare a uzurii
determinată de utilizarea lor, de acţiunea agenţilor naturii şi
progresului tehnic. Constatarea contabilă a pierderii de
valoare suferită de activele fixe materiale şi includerea sa în
cheltuielile exerciţiului poartă numele de amortizare.
Imobilizările financiare, denumite şi investiţii financiare
sau de portofoliu cuprind valorile financiare investite de
întreprindere în patrimoniul altor societăţi sub forma titlurilor
de participare, altor titluri financiare imobilizate, creanţelor
ataşate participaţiilor, împrumuturilor acordate şi altor
imobilizări financiare.
Titlurile de participare reprezintă titluri de
valoare sub formă de acţiuni sau părţi sociale
investite de titularul de patrimoniu în capitalul altor
societăţi comerciale sau agenţi economici.
Subliniem că deţinerea acestor titluri de valoare
permite exercitarea unei anumite influenţe notabile
sau a unui control în gestiunea societăţilor
emiţătoare de titluri.
Creanţele imobilizate sunt drepturile generate de
operaţia de acordare de împrumuturi pe termen
lung sau mediu întreprinderilor asociate sau
societăţilor comerciale de grup cu care
întreprinderea are o relaţie de participare.
Toate titlurile de valoare, altele decât titlurile de
participare, pe care întreprinderea are intenţia de a
le conserva durabil sau pe care ea nu are
posibilitatea de a le revinde în termen scurt sunt
delimitate în contabilitate prin structura de
imobilizări financiare sub formă de interese de
participare.
 CAPITOLUL 2
ANALIZA ŞI FUNCŢIONAREA CONTURILOR ACTIVELOR IMOBILIZATE

Evidenţa existenţei şi mişcării activelor imobilizate se realizează prin conturile ce formează conţinutul
clasei a 2- a din Planul de conturi general, denumită “Conturi de active imobilizate”.
CLASA 2
“CONTURI DE IMOBILIZĂRI”
20 IMOBILIZĂRI NECORPORALE
201 Cheltuieli de constituire
203 Cheltuieli de dezvoltare
205 Concesiuni, brevete, licenţe, mărci comerciale şi alte drepturi şi valori similare
2051 Concesiuni, brevete, licenţe, mărci comerciale şi alte drepturi şi valori similare achiziţionate
2052 Concesiuni, brevete, licenţe, mărci comerciale şi alte drepturi şi valori similare obţinute cu
resurse proprii
207 Fond comercial
2071 Fond comercial
2072 Fond comercial negatiev
208 Alte imobilizări necorporale
21 IMOBILIZĂRI CORPORALE
211 Terenuri şi amenajări de terenuri
2111 Terenuri
2112 Amenajări de terenuri
212 Construcţii
213 Instalaţii tehnice, mijloace de transport, animale şi plantaţii
2131 Echipamente tehnologice (maşini, utilaje şi instalaţii de lucru)
2132 Aparate şi instalaţii de măsurare, control şi reglare
2133 Mijloace de transport
2134 Animale şi plantaţii
214 Mobilier, aparatură birotivă, echipamente de producţie a valorilor umane şi materiale şi
alte active corporale
23 IMOBILIZĂRI ÎN CURS
231 Imobilizări corporale în curs
2311 Amenajări de terenuri şi construcţii
2312 Instalaţii tehnice şi maşini
2313 Alte imobilizări corporale
232 Avansuri acordate pentru imobilizări corporale
2321 Avansuri acordate pentru terenuri şi construcţii
2322 Avansuri acordate pentru instalaţii tehnice şi maşini
2323 Avansuri acordate pentru alte imobilizări corporale
233 Imobilizări necorporale în curs
234 Avansuri acordate pentru imobilizări necorporale
26 IMOBILIZĂRI FINANCIARE
261 Titluri de participare deţinute la filiale din cadrul grupului
262 Titluri participare deţinute la societăţi din afara grupului
263 Imobilizări financiare sub formă de interese de participare
2633 Titluri de participare deţinute în întreprinderi asociate din cadrul grupului
2634 Titluri de participare deţinute în întreprinderi asociate din afara grupului
2635 Titluri de participare strategice în cadrul grupului
2636 Titluri de participare strategice din afara grupului
264 Titluri puse în echivalenţă
265 Alte titluri imobilizate
267 Creanţe imobilizate
2671 Sume datorate de filiale
2672 Dobânda aferentă sumelor datorate de filiale
2673 Împrumuturi acordate pe termen lung
2674 Dobânda aferentă împrumuturilor acordate pe termen lung
2675 Creanţe legate de interesele de participare
2676 Dobânda aferentă creanţelor legate de interesele de participare
2677 Acţiuni proprii – active imobilizate
2678 Alte creanţe imobilizate
2679 Dobânzi aferente altor creanţe imobilizate
269 Vărsăminte de efectuat pentru imobilizări financiare
2691 Vărsăminte de efectuat referitoare la titluri de participare deţinute de filiale din
cadrul grupului
2692 Vărsăminte de efectuat referitoare la interesele de participare
2698 Vărsăminte de efectuat pentru alte imobilizări financiare
28 AMORTIZĂRI PRIVIND IMOBILIZĂRILE
280 Amortizări privind imobilizările necorporale
2801 Amortizarea cheltuielilor de constituire
2803 Amortizarea cheltuielilor de dezvoltare
2805 Amortizarea concesiunilor, brevetelor, licenţelor, mărcilor comerciale şi altor
drepturi şi valori similare
2807 Amortizarea fondului comercial
2808 Amortizarea altor imobilizări necorporale
281 Amortizări privind imobilizările corporale
2811 Amortizarea amenajărilor de terenuri
2812 Amortizarea construcţiilor
2813 Amortizarea instalaţiilor, mijloacelor de transport, animalelor şi plantaţiilor
2814 Amortizarea altor imobilizări corporale
29 PROVIZIOANE PENTRU DEPRECIEREA IMOBILIZĂRILOR
290 Provizioane privind deprecierea imobilizărilor necorporale
2903 Provizioane pentru cheltuielile de dezvoltare
2905 Provizioane pentru concesiuni, brevete, licenţe, mărci comerciale şi alte drepturi şi
valori similare
2907 Provizioane pentru fondul comercial
2908 Provizioane pentru alte imobilizări necorporale
291 Provizioane privind deprecierea imobilizărilor corporale
2911 Provizioane pentru deprecierea terenurilor şi amenajărilor de terenuri
2912 Provizioane pentru deprecierea construcţiilor
2913 Provizioane pentru deprecierea instalaţiilor, mijloacelor de transport,animalelor şi
plantaţiilor
2914 Provizioane pentru deprecierea altor imobilizări corporale
293 Provizioane privind deprecierea imobilizărilor în curs
2931 Provizioane pentru deprecierea imobilizărilor corporale în curs
2933 Provizioane pentru deprecierea imobilizărilor necorporale în curs
296 Provizioane privind deprecierea imobilizărilor
financiare
2961 Provizioane pentru deprecierea titlurilor de participare
deţinute la filiale din cadrul grupului
2962 Provizioane pentru deprecierea titlurilor de participare
deţinute la societăţi din afara grupului
2963 Provizioane pentru deprecierea imobilizărilor financiare
sub formă de interese de participare
2964 Provizioane pentru deprecierea altor titluri imobilizate
2965 Provizioane pentru deprecierea sumelor datorate de
filiale
2966 Provizioane pentru deprecierea împrumuturilor
acordate pe termen lung
2967 Provizioane pentru deprecierea creanţelor legate de
interesele de participare
2968 Provizioane pentru deprecierea acţiunilor proprii –
active imobilizate
2969 Provizioane pentru deprecierea altor creanţe
imobilizate
Sunt conturi de bilanţ sau situaţie (inventar); ca modele de
evidenţă şi calcul ele furnizează informaţia de cunoaştere şi
control gestionar asupra situaţiei patrimoniului. Prin soldul
lor debitor asigură informaţia de completare a bilanţului
contabil.
Preţul de înregistrare în conturi al activelor imobilizate este cel
corespunzător valorii contabile de intrare cu următoarele semnificaţii:
a) valoarea rămasă actualizată aferentă fiecărui activ imobilizat care a fost
reevaluat în conformitate cu hotărâri ale Guvernului;
b) costul de achiziţie pentru mijloacele fixe procurate cu titlu oneros;
c) preţul de achiziţie pentru titlurile de valoare componente ale imobilizărilor
financiare;
d) costul de producţie pentru mijloacele fixe produse sau construite de
societatea comercială;
e) valoarea actuală pentru activele imobilizate obţinute cu titlu gratuit,
estimată la înscrierea lor în activ pe baza propunerilor făcute de specialişti
şi cu aprobarea adunării generale a asociaţilor la societăţile comerciale,
respectiv a consiliului de administraţie la regiile autonome, ţinând seama de
valoarea mijloacelor fixe cu caracteristici identice sau similare;
f) valoarea de aport acceptată de părţi, pentru activele imobilizate intrate în
patrimoniu cu ocazia asocierii, fuziunii, etc, conform statutelor sau
contractelor, determinată prin expertiză;
g) valoarea nominală sau de lichiditate din momentul derulării tranzacţiilor
pentru creanţele imobilizate.
Înregistrând valori economice componente ale activului, conturile din
această clasă au o funcţie contabilă de activ. În debitul acestor conturi se
înregistrează cheltuielile “activate” în cazul imobilizărilor necorporale,
intrările de bunuri imobile în cazul imobilizărilor corporale, valoarea titlurilor
de valoare investite în capitalul altor întreprinderi, depozitele şi cauţiunile
vărsate, respectiv creanţele imobilizate în cazul imobilizărilor financiare. În
creditul conturilor se reflectă cheltuielile amortizate integral, în cazul unor
imobilizări necorporale, exemplu amortizarea cheltuielilor de constituire din
primele de emisiune, ieşirile de imobilizări prin scoaterea din activitate sau
cedare în cazul celorlalte imobilizări. Soldul debitor evidenţiază activele
imobilizate aflate în inventarul unităţii patrimoniale.
Contabilitatea analitică a activelor imobilizate se diferenţiază în funcţie de
felul imobilizărilor: necorporale, corporale şi financiare. Astfel, conturile
sintetice de imobilizări se dezvoltă pe conturi analitice corespunzătoare
felurilor de cheltuieli, în cazul cheltuielilor de constituire; categorii de
lucrări sau obiective pentru cheltuielile de cercetare - dezvoltare; pe
fiecare active sau feluri de active, după caz, delimitate ca obiecte de
concesiune în situaţia
concesiunilor şi altor valori asimilate; pe elementele componente
(clientelă, vad, debuşee) în cazul fondului comercial; pe fiecare program
informatic pentru alte imobilizări necorporale etc. În contabilitatea analitică
terenurile sunt evidenţiate pe următoarele grupe: terenuri agricole şi silvice,
terenuri fără construcţii, terenuri cu zăcăminte, terenuri cu construcţii şi
altele. În ceea ce priveşte contabilitatea analitică a mijloacelor fixe se
ţine pe fiecare obiect de evidenţă, prin care se înţelege obiectul singular sau
complexul de obiecte cu toate dispozitivele şi accesoriile lui, destinat să
îndeplinească în mod independent, în totalitatea lui, o funcţie distinctă.
Conturile de imobilizări financiare se dezvoltă pe conturi analitice
corespunzătoare fiecărui portofoliu de titluri de valoare, în cazul titlurilor
imobilizate, şi pe fiecare terţă persoană în cazul creanţelor imobilizate.În
categoria conturilor de active imobilizate sunt incluse şi conturile de
amortizări privind imobilizările şi provizioanele pentru deprecierea
imobilizărilor.
Conturile de amortizări, reunite în grupa 28 “Amortizări privind
imobilizările” au funcţie contabilă de pasiv. În creditul conturilor se
înregistrează amortizarea transferată asupra cheltuielilor, iar în debit,
amortizarea aferentă imobilizărilor vândute sau scoase din activ.
Soldul creditor al conturilor reprezintă amortizarea calculată asupra
activelor imobilizate.Amortizarea aferentă imobilizărilor se înregistrează
distinct în contabilitate, pe categorii şi obiecte de evidenţă ale activelor
imobilizate.
Provizioanele pentru deprecierea activelor
imobilizate sunt evidenţiate prin conturile încadrate
în grupa 29“Provizioane pentru deprecierea
imobilizărilor”. Sunt conturi de pasiv, se
creditează la constituirea provizioanelor pe seama
cheltuielilor, la închiderea exerciţiului, cu ocazia
inventarierii. Se debitează cu reluarea, prin
diminuare sau anulare a provizioanelor la
închiderea fiecărui exerciţiu sau la ieşirea din
patrimoniu a imobilizărilor.
Soldul creditor al conturilor reprezintă valoarea
provizioanelor aferente activelor imobilizate.
 CAPITOLUL 3
AMORTIZAREA IMOBILIZĂRILOR

Întreprinderile sunt obligate să amortizeze imobliizările

corporale şi necorporale potrivit Legii privind amortizarea
capitalului imobilizat în active corporale şi necorporale,
utilizând unul din regimurile: amortizarea liniară,
amortizarea degresivă şi amortizarea accelerată.
Competenţele de aprobare a regimului de amortizare liniară
sau degresivă revin adunării generale a acţionarilor.
Utilizarea regimului de amortizare accelerată se aprobă de
către Ministerul Finanţelor, la propunerea adunării generale
a acţionarilor.
Amortizarea reprezintă recuperarea treptată, din punct de
vedere contabil şi fiscal, a costurilor aferente achiziţionării,
producerii, construirii, asamblării, instalării sau îmbunătăţirii
imobilizărilor amortizabile.
Mijlocul fix amortizabil este orice imobilizare corporală care
îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:
· Este deţinut şi utilizat în producţia,
livrarea de bunuri sau în prestarea de
servicii, pentru a fi închiriat terţilor sau în
scopuri administrative;
· Are o valoare fiscală mai mare de 1.800
lei, la data intrării în patrimoniu;
· Are o durată normală de utilizare mai
mare de un an.
Imobilizările corporale cuprind:
terenuri şi construcţii;
instalaţii tehnice şi maşini;
alte instalaţii, utilaje şi mobilier;
avansuri acordate furnizorilor de imobilizări
corporale şi imobilizări corporale în curs de
execuţie.
Terenurile şi clădirile sunt active separabile
şi sunt contabilizate separat, chiar atunci
când sunt achiziţionate împreuna. În cazul
în care valoarea terenului pe care se află o
clădire va creşte, amortizarea clădirii
respective nu se va modifica.
În cadrul imobilizărilor corporale sunt
evidenţiate în mod distinct imobilizările
corporale în curs de execuţie. Sunt
reflectate, de asemenea, distinct în 
contabilitate, acele imobilizări corporale
cumpărate, pentru care s-au transferat
riscurile şi beneficiile aferente, dar care
sunt în curs de aprovizionare (grupa 22
„Imobilizări corporale în curs de
aprovizionare” din Planul de conturi
general).
Amortizarea se stabileşte prin aplicarea cotelor de
amortizare asupra valorii de intrare a imobilizărilor.
Amortizarea imobilizărilor corporale se calculează
începand cu luna următoare punerii în funcţiune şi
până la recuperarea integrală a valorii lor de
intrare.
Nu reprezintă active amortizabile:
terenurile, inclusiv cele împădurite;
tablourile şi operele de arta;
fondul comercial;
lacurile, bălţile şi iazurile care nu sunt rezultatul
unei investiţii;
bunurile din domeniul public finanţate din surse
bugetare;
orice mijloc fix care nu îşi pierde valoarea în timp
datorită folosirii;
casele de odihnă proprii, locuinţele de protocol,
navele, aeronavele, vasele de croazieră, altele
decât cele utilizate în scopul realizării veniturilor.
3.1 Diferenţa dintre amortizarea
contabilă şi amortizarea fiscală
Amortizarea contabilă
Amortizarea contabilă se calculează pe baza unui plan de
amortizare întocmit pentru intervalul cuprins între data
punerii în functiune a imobilizărilor corporale şi data
recuperării integrale a valorii de intrare a acestora.
La întocmirea planului de amortizare se va avea în vedere
duratele de utilizare economică şi condiţiile de folosire a
imobilizărilor corporale.
Din punct de vedere contabil, Reglementările contabile
conforme cu Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice
Europene şi cu Directiva a VII-a a Comunităţilor Economice
Europene, aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor publice
nr. 3.055/2009, stabilesc modul de determinare a amortizării
contabile.
Durata de utilizare economică este durata de
viaţă utilă prin care se înţelege, fie perioada în
care un activ va fi disponibil pentru o entitate în
vederea utilizării, fie numărul produselor sau al
unor unităţi similare ce se estimează că vor fi
obţinute de către entitate prin utilizarea activului
respectiv.
O modificare semnificativă a condiţiilor de utilizare
sau învechirea unei imobilizări corporale poate
justifica revizuirea duratei de amortizare. De
asemenea, în cazul în care imobilizările corporale
sunt trecute în conservare, folosirea lor fiind
întreruptă pe o perioadă îndelungată, poate fi
justificată revizuirea duratei de amortizare. În
cazuri excepţionale, durata de amortizare stabilită
iniţial se poate modifica, această reestimare
conducând la o nouă cheltuială cu amortizarea pe
perioada rămasă de utilizare.
Amortizarea fiscală
Amortizarea fiscală se calculează începând
cu luna următoare celei în care
imobilizarea corporală amortizabilă este
pusă în funcţiune, până la recuperarea
integrală a valorii de intrare, conform
duratelor normale de funcţionare stabilite în
Catalogul privind clasificarea şi duratele
normale de funcţionare a mijloacelor fixe.
Pentru calculul amortizării fiscale se va
avea în vedere valoarea fiscală a activelor
la data intrării în cadrul entităţii, valoare
reprezentată de costul de achiziţie, costul
de producţie sau valoarea de piaţă a
imobilizărilor dobândite cu titlu gratuit ori
constituite ca aport în natura la capitalul
social.
Durata normală de funcţionare este durata de utilizare în
care se recuperează, din punct de vedere fiscal, valoarea de
intrare a imobilizărilor pe calea amortizării.
Duratele normale de funcţionare a imobilizărilor corporale
amortizabile se preiau din Catalogul aprobat prin H.G. nr.
2.139 din 30.11.2004, publicată în M.Of. nr. 46 din 13
ianuarie 2005.
La achiziţia unei imobilizări corporale noi, pe baza
catalogului se stabileşte durata normală de funcţionare în ani
cu posibilitatea alegerii unei durate cuprinse între o limită
minimă şi una maximă. Durata normală de funcţionare
stabilită iniţial rămâne neschimbată până la recuperarea
integrală a valorii de intrare sau până la scoaterea din
funcţiune a activului respectiv.
Durata de utilizare economică stabilită de către fiecare
entitate în parte poate fi diferită de durata normală de
funcţionare reglementată prin hotărâre a Guvernului, motiv
pentru care doar amortizarea fiscală este deductibilă la
determinarea rezultatului fiscal.
În practică pot exista doua situaţii:
Durata de utilizare economică este mai mică decât
durata normală de funcţionare;
Durata de utilizare economică este mai mare
decât durata normală de funcţionare.
Exemplu:
În luna decembrie a anului 2009, entitatea „A” a
achiziţionat un aparat de cântărit şi marcat având
costul de 14.400 lei, exclusiv TVA, pentru care
decide o durată normală de funcţionare de 4 ani
(în catalog, perioada3.2 este cuprinsă
Metode între 4 şi 6
de amortizare
ani).
Rata lunară de amortizare fiscală stabilită în regim
liniar este de 300 lei (14.400 lei / 4 ani / 12 luni).
Entitatea stabileşte că durata de utilizare
economică a aparatului este de 3 ani şi
întocmeşte planul de amortizare cu o rată lunară
de amortizare contabilă de 400 lei (14.400 lei / 3
ani / 12 luni). Pe întreaga perioadă de utilizare
economică, entitatea „A” efectuează lunar
înregistrarea contabilă:
3.2 Metode de amortizare
Entităţile amortizează imobilizările corporale utilizând unul
din următoarele regimuri de amortizare:
Amortizarea liniară
În cazul metodei de amortizare liniară, amortizarea se
stabileşte prin aplicarea cotei de amortizare liniară la
valoarea fiscală de la data intrării în patrimoniu a mijlocului
fix amortizabil.
Amortizarea liniară se realizează prin includerea uniformă în
cheltuielile de exploatare a unor sume fixe, stabilite
proporţional cu numărul de ani ai duratei de utilizare
economică a acestora.
Cota anuală de amortizare = 100 / Durata normală de
funcţionare preluată din Catalog
Amortizarea liniară = Valoarea de intrare a imobilizărilor
corporale x Cota anuală de amortizare
Metoda de amortizare degresivă
În cazul metodei de amortizare degresivă, amortizarea se
calculează prin multiplicarea cotelor de amortizare liniară cu
unul dintre coeficienţii următori:
1,5, daca durata normală de utilizare a mijlocului fix
amortizabil este între 2 şi 5 ani;
2,0, daca durata normală de utilizare a mijlocului fix
amortizabil este între 5 şi 10 ani;
2,5, daca durata normală de utilizare a mijlocului fix
amortizabil este mai mare de 10 ani.
Rata degresivă stabilită se aplică la valoarea rămasă de
amortizat până în momentul în care amortizarea anuală
rezultată este egală sau mai mică cu/decât amortizarea
anuală determinată prin raportul între valoarea rămasă de
recuperat şi numărul de ani de funcţionare rămaşi.
Metoda de amortizare accelerată
În cazul metodei de amortizare accelerată, amortizarea se
calculează după cum urmează:
a) pentru primul an de utilizare, amortizarea nu poate depăşi
50% din valoarea fiscală de la data intrării în patrimoniul
contribuabilului a mijlocului fix;
b) pentru următorii ani de utilizare, amortizarea se calculeaă
prin raportarea valorii rămase de amortizare a mijlocului fix
la durata normală de utilizare rămasă a acestuia."
Aşadar, conform prevederilor de mai sus rezultă
că amortizarea acceleră se înregistrează în contabilitate şi
se calculează astfel încât în primul an de utilizare să nu
depăşeasca 50% din valoarea fiscală de la data intrării în
patrimoniu a mijlocului fix, apoi pentru următorii ani de
utilizare amortizarea se calculează prin metoda liniară, prin
raportarea valorii rămase de amortizare a mijlocului fix la
durata normală de utilizare rămasă a acestuia.
 CAPITOLUL 4
CONTABILITATEA OPERAŢIILOR PRIVIND INTRĂRILE DE ACTIVE
IMOBILIZATE

La nivelul unei întreprinderi societare intrarea

imobilizărilor necorporale şi corporale se poate
realiza prin aporturile în natură ale proprietarilor,
achiziţionate cu titlu oneros, construcţia şi
producţia proprie, obţinute cu titlu gratuit prin
donaţie sau plusuri la inventar, precum şi prin
asocierea, fuziunea sau achiziţia de
întreprinderi.Respectând criteriul de mai sus, în
continuare sunt prezentate înregistrările proprii
intrărilor de imobilizări necorporale şi corporale.
Nu sunt prezentate operaţiile privind aporturile în
natură, deoarece ele au fost redate la
contabilitatea operaţiilor specifice capitalului.
1. În cazul intrării prin achiziţie cu titlu oneros,
documentul justificativ este “factura” care consemnează
toate elementele de detaliu privind costul de origine al
imobilizărilor. Totodată, se întocmeşte procesul – verbal
corespunzător naturii şi destinaţiei activului imobilizat, cum
sunt:
a) procesul - verbal de recepţie, pentru mijloacele fixe
independente care nu necesită montaj şi nici probe
tehnologice (utilaje pentru intervenţie, unelte, accesorii de
producţie, mijloace de transport auto, animale etc.);
b) procesul - verbal de recepţie provizorie, în cazul
utilajelor care necesită
montaj, precum şi clădirile şi construcţiile speciale care nu
deservesc procese tehnologice;
c) procesul - verbal de punere în funcţiune, pentru
utilajele şi instalaţiile care
necesită montaj, precum şi clădirile şi construcţiile speciale
care deservesc procese tehnologice;
d) procesul - verbal de constatare finală, pentru sondele
de injecţie, precum şi sondele provenite din lucrările
geologice care au dat rezultate.
 Concluzii
Beneficiile economice viitoare incorporate în active, reprezinta potentialul de a contribui în
mod direct sau indirect la fluxul de numerar si echivalente ale numerarului catre
întreprindere.
De obicei întreprinderea îsi utilizeaza activele pentru a produce bunuri sau pentru a presta
servicii capabile sa satisfaca dorintele sau necesitatile clientilor, motiv pentru care acestia
sunt dispusi sa plateasca pentru a le obtine contribuind astfel la fluxul de numerar al
acesteia.
Activele reprezinta o resursa controlata de întreprindere ca rezultat al unor evenimente
trecute si de la care se asteapta beneficii economice viitoare.
Activele sunt recunoscute în bilantul întreprinderii daca sunt îndeplinite
doua criterii cumulativ:
- este posibila generarea de beneficii economice viitoare aferente acestora exercitându-se
si un control asupra lor;
- costul poate fi determinat în mod credibil.
Existenta unei certitudini suficiente ca beneficiile economice viitoare vor fi generate catre
întreprindere necesita ca aceasta sa primeasca avantajele aferente activului si sa suporte
riscurile aferente.
Achizitia sau producerea activului identifica costul acestuia.
Activele imobilizate sunt activele unei întreprinderi, destinate utilizarii pe o perioada
îndelungata în activitatea acesteia.
Sunt reprezentate prin bunurile si valorile unei întreprinderi detinute durabil (>1 an), care
nu se consuma la prima utilizare iar valoarea lor se recupereaza esalonat prin includerea
în cheltuielile mai multor perioade contabile în functie de durata de viata utila.
 Bibliografie
1. Caraiani C.- Bazele contabilitatii, Editura ASE, Bucuresti 2002
2. Calin O. si Ristea M.-Bazele contabilitatii, Editura Nationala 2000
3. Cotlet D. si Megan O.-Teoria si practica bilantului,Editura Cargo 2002
4. Epuram M.-Contabiltatea financiara în noul sistem contabil, Editura de Vest
2000
5. Feleaga N. si Malciu L.-Politici si optiuni contabile, Editura Economica 2002
6. Mates D.-Contabilitatea întreprinderii -Aplicatii practice,Editura Mirton 2004
7. Mates D.-Contabiltatea financiara e entitatilor economice,Editura Mirton
2003
8. Mates D.-Contabilitatea operatiunilor speciale,Editura Intelcredo 2003
9. Pantea I.P.-Contabilitatea financiara conforma cu directivele
Europene,Editura Intelcredo   2006
10. Capotă, V., Hangan, D., Lixandru, F., Finanţe – clasa a XII-a, Ed.
Niculescu ABC, Bucureşti, 200
www.referate.educativ.ro
www.ase.ro
www.google.ro
contabilul.manager.ro