Formarea profesionala

Postolache Ana-Maria
Grupa 1,An.3, AP
 Formarea profesionala

 Este un proces continuu de invatare , prin care iti dezvolti cunostiintele si aria de
pregatire intr-un anumit domeniu..
  Acestea îți pot crește șansele de a avansa mai repede la locul de muncă și să te
îndrepți către oportunități profesionale mai avantajoase.
  Are scopul de a crește nivelul de competență profesională
 Formarea profesională se poate realiza prin: 

1.Participarea la cursuri organizate de către angajator sau de către furnizorii de

servicii de formare profesională din țară sau din străinătate.
2.Stagii de adaptare profesională la cerințele postului şi ale locului de muncă.
3. Stagii de practică şi specializare în țară şi în străinătate.
4. Ucenicie organizată la locul de muncă.
5. Alte forme de pregătire convenite între angajator şi salariat.
• De asemenea, angajații pot participa și la diferite programe individuale de
formare profesională, programe de training, coaching sau mentorat. Pot fi
in aceeasi categorie și conferințele, activitățile de cercetare, voluntariat,
diferite competiții profesionale, webinarii sau programe de internship.
• Nu sunt considerate formare profesională instruirile de zi cu zi făcute de
către angajator, alte pregătiri neplanificate sau pregătiri care au loc în
instituții de învățământ
 Obiectivele formarii profesionale

• Formarea profesională are ca obiectiv principal îmbunătățirea abilităților și însușirea de noi cunoștințe. 
• Obținerea unei calificări profesionale.
• Adaptarea angajaților la cerințele locului de muncă și ale postului respectiv.
• Promovarea la locul de muncă.
• Dezvoltarea carierei profesionale.
• Actualizarea cunoștințelor și abilităților profesionale pentru locul de muncă respectiv.
• Perfecționarea pregătirii profesionale pentru ocupația de bază.
• Reconversia profesională pentru angajații care vor să lucreze în alt domeniu.
• Dobândirea de cunoștințe avansate.
Programele de formare profesională aduc avantaje atât pentru angajați, cât și pentru
angajatori.

• Avantajul pentru angajații este că își pot îmbunătăți abilitățile profesionale, având
șansa de a promova la locul de muncă către o poziție superioară. 
• Din punct de vedere al angajatorului, acesta va avea în echipă oameni mai
performanți, capabili să aducă un plus de valoare în companie.
O dată cu avantajele, apar și drepturi și obligații care trebuie respectate, de ambele părți. Acestea
sunt reglementate prin Codul Muncii.

• Angajatorii care inițiază cursuri au obligația să acopere cheltuielile de participare și să asigure

toate drepturile salariale pe durata formării profesionale (vechime, salariu).  
• În același timp, din postura de angajat nu poți cere încetarea contractului individual de muncă
pe perioada desfășurării programului. În caz contrar, va trebui să suporți toate cheltuielile.
• Ca angajat, poți cere un curs de specializare atunci când consideri că te-ar ajuta să performezi
mai bine. 
• Dacă ai găsit un curs acreditat și ai vrea să îl urmezi, poți face o cerere către angajator.  Acesta
este obligat să îți ofere un răspuns în termen de 15 zile. Angajatorul va decide dacă va da sau
nu curs cererii tale ți care sunt condițiile în care se va desfășura.
• Dacă încă ești în timpul studiilor, poți beneficia de concediu pentru susținerea unor examene
universitare.
 Studiu de caz

Când are salariatul obligaţia de a plăti cursurile de

formare profesională?
• Reclamanta SC A  SRL a chemat în judecată pe pârâtul  B solicitând instanţei de judecată
ca prin hotărârea ce o va pronunţa, în baza probelor administrate, să dispună obligarea
pârâtului la plata sumei de 1750 lei cu titlu de pretenţii reprezentând contravaloare
cursuri de formare profesională, actualizată cu rata inflaţiei până la data plăţii efective a
debitului. De asemenea, reclamanta a mai solicitat şi obligarea pârâtului la plata
cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.
• În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că pârâtul a fost angajatul său în perioada
01.03.2000-15.10.2012, potrivit contractului individual de muncă nr. zzz/01.03.2000.
• Raporturile de muncă au încetat la iniţiativa pârâtului prin denunţarea unilaterală a contractului,
aşadar prin demisie, în acest sens fiind emisă de către angajator decizia nr. sax/15.10.2012.
• În calitate de angajat pârâtul a urmat, pe lângă alte cursuri de formare profesională, şi
următoarele cursuri de formare profesională în datele de: 05.01.2011-10.01.2011; 25.09. 2011-
15.10.2011; 17.02.2012 şi 10.05.2012.-15.05.2012, sens în care acesta a semnat acte adiţionale
la contractul individual de muncă prin care s-a obligat să nu părăsească unitatea pe o perioadă
de 3 ani de la data finalizării cursurilor de formare profesională, sub sancţiunea restituirii
cheltuielilor efectuate cu pregătirea sa profesională.
Pârâtul nu a respectat aceste acte adiţionale semnate şi a demisionat la data de 15.10.2012, înainte de
expirarea termenului de 3 ani de la data finalizării cursurilor de formare profesională.
În aceste condiţii, faţă de prevederile art. 198 alin. 1 si 3 din Codul Muncii, reclamanta a solicitat
obligarea pârâtului la plata contravalorii cursurilor de formare profesională. În probaţiune,
reclamanta a precizat că se prevalează de proba cu înscrisuri.
Ce apărări concrete a formulat pârâtul în cauză?
Deşi a primit cererea de chemare în judecată a reclamantei, pârâtul nu a formulat în termen legal
întâmpinare şi, deşi legal citat, pârâtul nu s-a prezentat în instanţă pentru a combate pretenţiile
reclamantei.
Ce a decis instanţa de judecată în cazul mai sus menţionat şi cum a argumentat hotărârea respectivă?
Prin sentinţa civilă nr. zxy/ 15.10.2013, instanţa de judecată a admis în parte acţiunea formulată de
reclamanta SC A SRL în contradictoriu cu pârâtul B, a obligat pârâtul să achite reclamantei suma
de 320 lei cu titlu de despăgubiri, reactualizată cu rata inflaţiei cu începere de la data pronunţării
hotărârii şi până la achitarea integrală a debitului; de asemenea, instanţa de judecată a obligat pârâtul
la plata a 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată ocazionate de acest proces, în speţă onorariu de
avocat.
• Pentru a pronunţa hotărârea respectivă instanţa a avut în vedere următoarele considerente:
În cazul în care participarea la cursurile sau stagiile de formare profesională este iniţiată de angajator,
toate cheltuielile ocazionate de această participare sunt suportate de către acesta (art. 197 alin. 1 din
Codul Muncii ). Potrivit art. 198 alin. 1 din Codul Muncii, salariaţii care au beneficiat de un curs sau
un stagiu de formare profesională, în condiţiile art. 197 alin. 1, nu pot avea iniţiativa încetării
contractului individual de muncă pentru o perioadă stabilită prin act adiţional. Instanţa a arătat că
prevederile legale mai sus arătate trebuie să fie coroborate cu dispoziţiile art. 198 alin. 3 din Codul
Muncii, în sensul că „nerespectarea de către salariat a dispoziţiei prevăzute la (art. 198) alin. 1
determină obligarea acestuia la suportarea tuturor cheltuielilor ocazionate de pregătirea sa
profesională, proporţional cu perioada nelucrată din perioada stabilită conform actului adiţional la
contractul individual de muncă”. Instanţa a reţinut, având în vedere actele depuse la dosarul cauzei,
că între părţi s-a încheiat un contract individual de muncă la data de 01.03.2000, iar ulterior, prin
semnarea actelor adiţionale la contractul individual de muncă, pârâtul B s-a obligat faţă de
angajatorul său, reclamanta SC A SRL, să nu părăsească unitatea pe o perioadă de 3 ani de la data
finalizării cursurilor de formare profesională, sub sancţiunea restituirii cheltuielilor efectuate cu
pregătirea sa profesională.
La data de 15.10.2012 au încetat raporturilor de muncă prin demisie aşa cum rezultă din decizia nr.
sax/15.10.2012.
• Cum pârâtul nu şi-a respectat obligaţia asumată prin actele adiţionale încheiate cu reclamanta, instanţa a
apreciat că acesta a cauzat reclamantei un prejudiciu deoarece este lipsită de serviciile unui salariat
şcolarizat şi în consecinţă a obligat pârâtul la restituirea contravalorii cursurilor proporţional cu perioada
nelucrată conform dispoziţiilor art. 198 alin. 3 din Codul muncii.

• Instanţa a arătat că o soluţie contrară ar încalca prevederile imperative ale art. 198 alin. 3 din Codul muncii,
iar faptul că pârâtul a semnat angajamente de plată pentru restituirea întregii sume de 1750 lei nu
echivalează cu o renunţare la beneficiul acordat de lege. Pe cale de consecinţă, instanţa de judecată a admis
doar în parte acţiunea şi a obligat pârâtul să achite reclamantei doar suma de 320 lei cu titlu de
despăgubiri, reactualizată cu rata inflaţiei cu începere de la data pronunţării hotărârii şi până la achitarea
integrală a debitului.

• Dacă hotărârea instanţei de fond a fost atacată de către reclamantă şi, în caz afirmativ, hotărârea a fost
confirmată sau infirmată de instanţele superioare?
• Da, sentinţa civilă nr. zxy/ 15.10.2013 a instanţei a fost atacată de către reclamantă, dar instanţa superioara
a menţinut hotărârea respectivă, reţinându-se temeinicia şi legalitatea acesteia.