Concediere pentru necorespundere profesionala. Evaluarea prealabila a salariatului. Reorganizarea structurilor functionale ale angajatorului.

Reintegrarea contestatorului n postul avut anterior concedierii Art. 61 lit. d) C. muncii Stabilind un mod de ncetare a contractelor de munca pentru un ntreg colectiv, n afara cauzelor expres si limitativ prevazute de legislatia muncii, angajatorul a creat o institutie hibrida prin care dispune concedierea att ca urmare a reorganizarii unitatii angajatoare, ct si ca urmare a nepromovarii testarii organizate n vederea evaluarii profesionale. Ca efect al aplicarii directe n dreptul intern a jurisprudentei C.E.D.O., n speta a cauzei Stefanescu contra Romniei, pentru aceleasi argumente retinute n aceasta cauza, angajatorul era obligat sa-l reintegreze pe contestator pe functia si postul avute anterior concedierii, chiar n conditiile desfiintarii directiei n care activa acesta si a fostului minister. Decizia nr. 5660/R din 15 octombrie 2009 Prin sentinta civila nr.2065/12.03.2009, Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale a admis actiunea precizata formulata de contestatorul C.I. n contradictoriu cu prta C.; a anulat dispozitia nr.64/25.02.2008 emisa de intimata si a dispus repunerea partilor n situatia anterioara prin reintegrarea contestatorului n postul si functia detinute anterior concedierii; a obligat intimata la plata despagubirilor egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul de la data concedierii si pna la reintegrarea efectiva; a luat act ca reclamantul a renuntat la judecata capatului de cerere avnd ca obiect constatarea nulitatii contractului colectiv de munca aferent anului 2008; a obligat intimata la plata sumei de 3000 lei, cheltuieli de judecata. Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut urmatoarele: Contestatorul a fost angajatul intimatei n functia de economist marketing, n baza contractului individual de munca nregistrat cu nr.453/1.01.1995. Ulterior, prin acte aditionale la contractul individual de munca au fost modificate elemente esentiale ale acestuia, din data de 1.06.1995, salariatul ndeplinind functia de director al Departamentului Euro Info Center. Prin Decizia nr.47/10.05.1999 ncepnd cu data de 01.06.1999, contestatorul a fost numit n functia de asistent al Presedintelui C. si a ncheiat un nou contract individual de munca cu nr.1231/01.12.1999 pentru noua functie. Principalele atributii ale acestuia sunt prevazute n fisa postului, depusa la dosar, semnata de acesta la data de 22.03.2006. Prin Dispozitia nr.64/25.02.2008 s-a decis ncetarea contractului individual de munca al contestatorului ncepnd cu data de 24.03.2008, n baza art.61 lit. d) din Codul Muncii si art.63 al.2 si art.73 al.1 din Codul Muncii, precum si art.74 al.2 din Contractul Colectiv de Munca unic la nivel national 2007-2010, pentru necorespundere profesionala.

A constatat tribunalul ca, asa cum rezulta din continutul dispozitiei contestate, masura respectiva s-a dispus n baza Procesului-verbal de evaluare a angajatilor C. din data de 7.02.2008, precum si n baza adresei nr.323 din data de 21.02.2008 de raspuns la contestatiile depuse. Dispozitia contestata concretizeaza o masura de concediere pentru motive care tin de persoana salariatului, n conditiile art.61 lit. d) Codul muncii. Potrivit acestor dispozitii, angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care tin de persoana salariatului n cazul n care salariatul nu corespunde profesional locului de munca n care este ncadrat. S-a retinut ca necorespunderea profesionala reprezinta o mprejurare de natura obiectiva sau subiectiva care conduce ori este apta sa conduca la obtinerea unor performante profesionale mai scazute dect cele pe care, n mod rezonabil, angajatorul este ndrituit a le astepta de la salariat si presupune necunoasterea regulilor specifice unei functii, meserii sau profesii. De aceea angajatorul trebuia sa probeze fapte obiective sau repetate de natura sa evidentieze astfel de carente profesionale, delimitndu-se n acest mod, de nendeplinirea accidentala, dar culpabila a obligatiilor de serviciu, situatie n care poate interveni concedierea disciplinara. Fiind o cauza de ncetare a contractului neimputabila salariatului, concedierea pentru necorespundere profesionala presupune anumite obligatii ale angajatorului, printre care, potrivit art.63 alin.2 Codul muncii si pe aceea de evaluare prealabila a salariatului, conform procedurii de evaluare stabilite prin contractul colectiv de munca aplicabil, ncheiat la nivel national, la nivel de ramura de activitate sau de grup de unitati, precum si prin regulamentul intern. S-a statuat ca n temeiul art.77 din Contractului colectiv de munca unic la nivel national pe anii 2007-2010, salariatul poate fi concediat pentru motive de necorespundere profesionala, cu respectarea procedurii de evaluare prealabila, stabilita prin prezentul contract colectiv de munca. Astfel, evaluarea salariatului pentru necorespundere profesionala se face de catre o comisie numita de catre angajator. Din comisie va face parte si un reprezentant al sindicatului, desemnat de acesta, al carui membru este salariatul n cauza. Comisia va convoca salariatul si i va comunica acestuia n scris, cu cel putin 15 zile nainte: a) data, ora exacta si locul ntrunirii comisiei; b) modalitatea n care se va desfasura examinarea. Examinarea va avea ca obiect activitatile prevazute n fisa postului salariatului n cauza. n cazul introducerii de noi tehnologii, examinarea salariatului se va referi la acestea numai n masura n care salariatul n cauza a facut obiectul formarii profesionale n respectiva materie. Necorespunderea profesionala poate fi sustinuta de comisie prin dovezi de ndeplinire necorespunzatoare a sarcinilor profesionale, prin examinare scrisa, orala, practica si alte probe. n cazul n care salariatul si pierde aptitudinile profesionale din motive medicale, angajatorul i va asigura, n limitele disponibile, un alt loc de munca. n situatia n care nu dispune de astfel de

posibilitati, angajatorul va apela la autoritatea publica locala pentru ocuparea fortei de munca, n vederea solutionarii. n urma examinarii, daca salariatul este considerat necorespunzator profesional de catre comisie, acesta are dreptul de a contesta hotarrea comisiei n termen de 10 zile de la comunicare. Daca salariatul nu a formulat contestatia n termenul prevazut la alin.(8) sau daca dupa formularea contestatiei si reexaminarea hotarrii comisiei, aceasta este mentinuta, angajatorul poate emite si comunica decizia de desfacere a contractului individual de munca al salariatului, pentru motive de necorespundere profesionala. Decizia astfel emisa va contine rezultatul cercetarii prealabile a salariatului n cauza. Din analiza nscrisurilor depuse la dosar, tribunalul a constatat ca ncetarea contractului de munca nu s-a facut n conditiile de legalitate si temeinicie prevazute de Codul muncii. Astfel, concedierea contestatorului a intervenit ca urmare a unei evaluarii a ntregului personal al C., de la directori la soferi sau personalul necalificat, evaluare ce nu a fost determinata de constatarea unor performante scazute n activitatea acestora, fapt demonstrat de lipsa unui raport sau a unei sesizari n acest sens, sesizare care sa determine nceperea procedurii prealabile de evaluare a salariatilor. n fapt, la baza procedurii de evaluare a ntregului personal a stat Decizia nr.2 din 15.01.2008 a Colegiului de Conducere si Decizia nr.12 din data de 17.01.2008 privind constituirea comisiei de evaluare a personalului C., aceasta din urma fiind adoptata ca urmare a primei decizii, asa cum rezulta din continutul actelor depuse la dosar. Prin Decizia nr.2 din 15.01.2008 a Colegiului de Conducere, printre altele, a fost aprobata o noua organigrama, fara a se face vorbire de o eventuala necorespundere profesionala a salariatilor si implicit a contestatorului. Din probele administrate n cauza, instanta de fond a constatat ca evaluarea ntregului personal a fost determinata de aprobarea acestei organigrame, conducerea stabilind testarea n masa a personalului cu scopul pastrarii n cadrul noii structuri doar a celor care erau admisi n urma evaluarii astfel organizate. n acest sens, trebuie retinut ca prin Dispozitia nr.21/28.01.2008 s-a decis desfiintarea structurilor de personal prevazute n organigrama valabila pna la data de 15.01.2008, iar prin Decizia nr.2/15.01.2008 a fost aprobata o noua organigrama si implementarea unei noi structuri de personal. Dar aceasta "implementare" s-a facut, asa cum rezulta din chiar continutul dispozitiei respective, prin evaluarea n masa a personalului, urmnd sa-si continue activitatea n functie de pregatirea profesionala. Prin dispozitia respectiva, angajatorul stabileste un mod de ncetare a contractelor de munca pentru un ntreg colectiv, n afara cauzelor expres si limitativ prevazute de legislatia muncii, crend o institutie hibrida prin care dispune concedierea att ca urmare a reorganizarii unitatii angajatoare, ct si ca urmare a nepromovarii testarii organizate n vederea evaluarii profesionale. Faptul ca s-a ncercat concedierea salariatilor pentru necorespundere profesionala, nu ca urmare a unor deficiente de pregatire constatate n activitatea acestora, ci ca urmare a unei reorganizari

interne rezulta si din Regulamentul de evaluare adoptat n urma stabilirii noii organigrame si n scopul "implementarii" acesteia, asa cum expres s-a aratat prin Dispozitia nr.21/28.01.2008. Astfel, n Regulamentul de evaluare la art.8 si 9 se arata ca "organigrama aprobata de Colegiul de Conducere al C. n data de 15.01.2008 n temeiul dispozitiilor Legii nr.335/2007 si Statutului Camerei de Comert si Industrie a Romniei aprobata n Adunarea Generala din 27.12.2007, are n schema 114 salariati distribuiti pe Directii si respectiv birouri. Mentinerea ca angajat al Camerei de Comert si Industrie a Romniei pentru fiecare salariat impune realizarea unui punctai minim de 1/2 din 10 puncte prevazute n subiectele 1.2,3." S-a stabilit totodata, ca evaluarea a fost organizata pentru a stabili care salariati urmau a fi concediati ca urmare a adoptarii noii organigrame cu 114 posturi, dar concedierea nu se facea n conditiile art.65 Codul muncii, ci pentru motive ce tineau de persoana salariatului. n aceste conditii, instanta de fond a constatat ca motivul concedierii nu a fost necorespunderea profesionala, ci reorganizarea structurilor functionale ale intimatei. Aceleasi aspecte rezulta si din modul n care ntregul personal a fost convocat n vederea evaluarii profesionale, fiind facuta o convocare colectiva pentru toti salariatii cu functii de executie prezentate in organigrama anexata. Desi Contractul colectiv de munca prevede ca salariatul va fi convocat si i se va comunica n scris, cu cel putin 15 zile nainte data, ora exacta si locul ntrunirii/comisiei, modalitatea n care se va desfasura examinarea, convocarea colectiva facuta prin dispozitia din 17.01.2008, nu respecta aceasta cerinta. Din continutul acesteia nu rezulta care este modalitatea n care se va desfasura examinarea, angajatorul multumindu-se sa arate ca "se va realiza prin metode specifice conform Codului muncii, Contractului Colectiv de Munca la nivel national". Tribunalul a constatat ca salariatul nu a fost convocat cu respectarea prevederilor prevazute de Contractul Colectiv de Munca la nivel national, prin neprecizarea modalitatii n care urma sa se faca evaluarea, dispozitiile n acest sens fiind prevazute tocmai pentru protejarea drepturilor salariatului, inclusiv dreptului la aparare si nlaturarea unor abuzuri din partea angajatorului. Aceste abuzuri sunt evidente n cauza, efectundu-se evaluarea colectiva a salariatilor, sub sanctiunea desfacerii contractului de munca, asa cum este prevazut expres n ultima fraza a convocarii. Potrivit dispozitiilor mai sus aratate din Contractul colectiv de munca la nivel national, examinarea putea avea ca obiect activitatile prevazute n fisa postului salariatului n cauza. Angajatorul, care avea sarcina probei, potrivit art.287 Codul muncii si obligatia de a depune la dosar pna la prima zi de nfatisare toate actele necesare solutionarii cauzei, nu a facut dovada ca testarea contestatorului, n particular, a respectat cerintele mentionate. n acest sens, prima instanta a constatat ca s-a depus la dosar rezultatul evaluarii, fara a fi anexate nscrisuri din care sa rezulte motivul respingerii contestatiei. Pe de alta parte, obiectul evaluarii nu s-a raportat strict la activitatile prevazute n fisa postului salariatului n cauza care a fost semnata la data de 22.03.2006, iar unele din ntrebarile din chestionar au avut n vedere noua organigrama

implementata n 2008, fara modificarea corespunzatoare a fisei postului contestatorului la nivelul anului 2008. Necorespunderea profesionala poate fi sustinuta de comisie prin dovezi de ndeplinire necorespunzatoare a sarcinilor profesionale, prin examinare scrisa, orala, practica si alte probe, potrivit art.77 din Contractului colectiv de munca unic la nivel national pe anii 2007-2010. Angajatorul nu a oferit n nici un fel dovezi de ndeplinire necorespunzatoare a sarcinilor profesionale din partea salariatului, motiv pentru care masura concedierii acestuia nu este doar nelegala, ci si netemeinica. n acest sens, trebuia subliniat faptul ca nu a existat un raport anterior n sensul unor carente profesionale ale salariatului, iar evaluarea s-a facut n mod colectiv n scopul concedierii salariatilor care nu se mai regaseau n noua organigrama. Mai mult, asa cum rezulta din evaluarile anuale anterioare ale salariatului, pentru anii 2003, 2005 si 2006, acesta a obtinut calificative foarte bune, fara a se constata o scadere a nivelului profesional. S-a considerat ca potrivit art.64 alin.1 si 2 Codul muncii, n cazul n care concedierea se dispune pentru motivele prevazute la art. 61 lit. c) si d), precum si n cazul n care contractul individual de munca a ncetat de drept n temeiul art.56 lit. f), angajatorul are obligatia de a-i propune salariatului alte locuri de munca vacante n unitate, compatibile cu pregatirea sa profesionala sau, dupa caz, cu capacitatea de munca stabilita de medicul de medicina a muncii. n situatia n care angajatorul nu dispune de locuri de munca vacante potrivit alin.(1), acesta are obligatia de a solicita sprijinul agentiei teritoriale de ocupare a fortei de munca n vederea redistribuirii salariatului, corespunzator pregatirii profesionale si/sau, dupa caz, capacitatii de munca stabilite de medicul de medicina a muncii. Intimata nu a depus la dosar dovezi n sensul ca nu existau locuri de munca vacante n cadrul acesteia, desi instanta a acordat mai multe termene pentru administrarea probei cu acte si a solicitat toate actele care au stat la baza deciziei de concediere. Mai mult, sustinerea intimatei n sensul ca nu existau locuri de munca vacante este contrazisa de anunturile publicate chiar n perioada imediat anterioara concedierii contestatorului, n sensul ca, urmau sa se faca noi angajari pe diverse posturi, din care unele ar fi putut fi compatibile cu pregatirea salariatului concediat. Pentru toate aceste considerente de fapt si de drept, instanta de fond a constatat ca decizia de concediere este att nelegala, ct si netemeinica, motiv pentru care, n baza art.76 si 78 Codul muncii, a anulat-o si ca urmare a repunerii prtilor n situatia anterioara actului nul, a dispus reintegrarea contestatorului n postul si functia detinute anterior emiterii deciziei si a obligat intimata la plata catre contestator a unei despagubiri egale cu drepturile salariale indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat acesta de la data concedierii pna la efectiva reintegrare.

n baza art.246 Cod procedura civila, vaznd pozitia contestatorului exprimata prin cererea formulata la data de 12.03.2009, instanta a luat act de renuntarea la judecata capatului de cerere avnd ca obiect constatarea nulitatii contractului colectiv de munca aferent anului 2008. n temeiul art.274 C.pr.civ., constatnd culpa procesuala a intimatei, instanta a admis si cererea avnd ca obiect plata cheltuielilor de judecata, constnd n onorariu de avocat n cuantum de 3000 lei, potrivit chitantei depuse la dosar. mpotriva acestei sentinte a declarat recurs n termen legal intimata C., criticnd-o pentru nelegalitate. Invocnd temeiurile de modificare prevazute de art.304 pct.4 si 9 Cod pr.civ., recurenta sustine n esenta, ca prima instanta a depasit atributiile puterii judecatoresti si ca hotarrea pronuntata de aceasta s-a realizat cu ncalcarea sau aplicarea gresita a legii. Se arata n dezvoltarea recursului formulat ca prima instanta a nesocotit continutul n date al nscrisurilor anexate cauzei, ce atesta ca structura denumita "Centrul Euro Info si Integrare Europeana" prevazuta n organigrama intimatei pna n anul 2007, nu se mai regaseste n organigrama sa, aprobata la 15.01.2008. Se invoca astfel ca acest departament a fost desfiintat, fiind un proiect cu durata determinata, neexistnd astfel nici postul de Director al acestei Directii, iar grila de salarizare a fost modificata. Drept urmare, considera recurenta, netemeinic si nelegal a dispus tribunalul reintegrarea contestatorului pe postul si n functia detinuta anterior concedierii, cu salariul corespunzator acelui post, n conditiile n care aceasta reintegrare nu mai este posibila. Or, se apreciaza prin recursul declarat ca n sistemul Codului muncii, potrivit art.78, reintegrarea n munca trebuie sa aiba loc n aceeasi functie si nu alternativ. n atari conditii, nu trebuie neglijat, n sustinerea recurentului ca anterior ramnerii definitive a unei hotarri se pot ivi situatii cum este si cea incidenta n speta de fata n masura sa mpiedice reintegrarea salariatului n munca, sens n care este necesar sa se clarifice acest aspect de catre instanta de judecata, respectiv modul n care trebuie sa se procedeze n ceea ce priveste reintegrarea. Arata recurenta ca practic instanta trebuie sa constate, ca n conditiile n care decizia de ncetare initiala a contractului de munca, decizie ce a format obiectul conflictului de drepturi, este nelegala si netemeinica, cum a statuat de altfel prima instanta, nu mai poate fi executata sub aspectul reintegrarii n munca, intervenind, n timpul judecarii cauzei, un alt temei legal de ncetare de drept a contractului de munca. Sustine totodata recurenta ca ncetarea contractului de munca s-a realizat cu respectarea conditiilor de legalitate si temeinicie impuse de Codul muncii, respectiv art.63 alin.2 prin raportare la art.61 lit.d Codul muncii. Se arata astfel, ca textul de lege nu impune ca o conditie pentru demararea evaluarii unui salariat aceea a existentei unui raport sau a unei sesizari privitoare la performantele scazute n activitate ale angajatului, sesizare care sa determine eventual declansarea procedurii prealabile de evaluare. Dimpotriva, legea prevede doar conditia existentei unei evaluari prealabile a salariatului, conditie ndeplinita fata de salariatul din prezenta cauza tocmai prin emiterea Deciziei nr.2/15.01.2008 a Colegiului de Conducere si a Deciziei nr.12/17.01.2008 privind constituirea Comisiei de

evaluare a personalului C.. Raportat la continutul n date al nscrisurilor anexate cauzei si dispozitiile normative incidente, art.61 lit. d) Codul muncii, conchide recurenta ca a realizat o evaluare prealabila profesionala, iar obtinerea mediei de 5,5 puncte la testul de evaluare profesionala este de natura a justifica masura concedierii pentru necorespundere profesionala dispusa prin decizia contestata n speta dedusa judecatii. Intimatul-contestator a formulat ntmpinare solicitnd respingerea recursului ca nefondat, mentinerea sentintei atacate ca fiind legala si temeinica. Nu s-au solicitat probe noi n calea de atac a recursului. Examinnd sentinta civila atacata, sub aspectul criticilor aduse, a actelor si lucrarilor dosarului, normelor de drept incidente n cauza, Curtea apreciaza nefondat recursul pentru considerentele ce se vor nfatisa n cuprinsul prezentei motivari a deciziei. ntr-un prim motiv de recurs, recurenta apreciaza (invocnd dispozitiile art.304 pct.4 Cod pr.civ.), ca Tribunalul Bucuresti, dispunnd anularea masurii de concediere si reintegrarea contestatorului pe postul detinut anterior concedierii ar fi depasit atributiile conferite de lege autoritatii judecatoresti, ntruct postul respectiv nu ar mai exista n organigrama sa la data de 15.01.2008. Curtea noteaza nsa ca o hotarre judecatoreasca poate fi modificata pentru acest motiv atunci cnd instanta savrseste un exces de putere, adica atunci cnd fie ca pronunta o hotarre fara nici o competenta n acea materie, fie si atunci cnd ea savrseste orice act de procedura n afara prerogativelor recunoscute instantelor prin lege. Cu alte cuvinte, o asemenea ipoteza este realizata atunci cnd exista o incursiune a autoritatii judecatoresti n sfera autoritatii executive sau legislative, asa cum este consacrata de Constitutie. Acest motiv de recurs nu subzista n cauza. n aceste limite, recurenta invoca faptul ca nu i se poate imputa angajatorului vreo vina daca dintr-un motiv obiectiv, avnd o cauza reala si serioasa nu se poate conforma dispozitiei instantei de reintegrare a contestatorului n functia avuta anterior concedierii. Desi, instanta sustine recurenta, a dispus anularea concedierii dispusa de aceasta ca nelegala si netemeinica, nu mai putea nsa hotar rencadrarea n functie pe acelasi post daca ntre momentul concedierii si cel al pronuntarii hotarrii, contractul individual de munca a ncetat de drept pe un alt temei, fara legatura cu persoana salariatului. Or, dispozitia instantei de reintegrare a contestatorului n functia detinuta anterior concedierii, ca efect al anularii deciziei de concediere nu echivaleaza cu o imixtiune a instantei n sfera altei autoritati n stat, executiva sau legislativa, asa cum este consacrata de Constitutie. Aceasta dispozitie pune eventual problema cenzurarii hotarrii instantei de fond din perspectiva art.304 pct.9 Cod pr.civila, aspect ce va fi analizat n cadrul motivului doi de recurs. n limitele acestui motiv de recurs, Curtea noteaza ca o hotarre este data cu ncalcarea sau aplicarea gresita a legii, atunci cnd nesocoteste o norma de drept substantial, fie atunci cnd

interpreteaza gresit o norma juridica aplicabila. Prin urmare, instanta ar fi culpabila cnd ignora o lege ce este n vigoare la data judecatii sau cnd recurge la texte de lege aplicabile litigiului, dar le da o gresita interpretare. Aceasta critica de recurs nu este ntemeiata. Prima instanta a realizat o corecta aplicare si interpretare a dispozitiilor art.78 Codul muncii incidente n cauza, ntruct n materia litigiilor de munca, instantele judecatoresti nu pot dect sa se conformeze dispozitiilor imperative ale Codului muncii, printre care se regaseste si textul precitat. n situatia n speta, instantei de judecata i este imposibil sa stabileasca modalitatea concreta, efectiva, n care trebuie pusa n executare dispozitia de reintegrare a intimatului-contestator, n primul rnd pentru ca atributii n acest sens are doar angajatorul, prin reprezentantii sai si n al doilea rnd, deoarece aceasta institutie face parte din categoria organelor puterii executive (situatie n care nici o instanta nu poate realiza mai mult dect i permite legea - respectiv art.78 alin.2 Codul muncii), caci ar nsemna sa si depaseasca atributiile si sa intre n domeniul altei puteri de stat, ceea ce de altfel sustine si recurenta ca nu ar fi posibil, prin invocarea art.304 pct.4 Cod pr.civ. Dificultatile invocate de recurenta n ce priveste punerea n executare a dispozitiei de reintegrare nu sunt reale, ci doar aparente, ntruct la o interpretare riguroasa a art.78 alin.2 Codul muncii rezulta ca acest text reprezinta aplicatiunea n domeniul dreptului muncii a unuia dintre principiile din materia nulitatii efectelor actelor juridice civile, potrivit cu care partile trebuie puse n situatia anterioara emiterii actului juridic nul, ca si cum acest act nu ar fi existat niciodata. Or, tocmai aceasta a dispus prima instanta ca efect al anularii deciziei contestate, respectiv repunerea partilor n situatia anterioara emiterii actului juridic nul, prin reintegrarea contestatorului pe postul si functia detinuta anterior concedierii, neavnd relevanta pe acest aspect desfiintarea structurii n care figura contestatorul din organigrama de la data de 15.01.2008. Sub acest aspect, se impune a se retine si incidenta n cauza a jurisprudentei C.E.D.O., n concret a cauzei Stefanescu contra Romniei, publicata n Monitorul Oficial - Partea I nr.617/22.08.2008, obligatorie pentru instantele romnesti conform art.53 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, ce releva o situatie similara celei deduse judecatii, respectiv refuzul autoritatilor de a-l reintegra pe contestatorul din cauza respectiva, domnul Stefanescu, pe postul detinut anterior, ca efect al desfiintarii directiei n care lucra acesta si a fostului minister. Cum Conventia a devenit parte a dreptului intern are aplicabilitate directa n sistemul romn de drept att prin dispozitiile continute de textul propriu-zis al acesteia si al protocoalelor aditionale, ct mai ales prin practica judiciara dezvoltata de Curtea Europeana a Drepturilor Omului. De altfel, textul sus citat obliga statele sa se conformeze hotarrilor Curtii n litigiile n care sunt parti inclusiv n cauza Stefanescu contra Romniei.

Drept urmare, cum n aceasta cauza s-a dispus reintegrarea contestatorului n postul avut anterior concedierii, chiar n conditiile desfiintarii Directiei n care activa acesta si a fostului minister, prin similitudinea de situatie si ca efect al aplicarii directe n dreptul intern a jurisprudentei C.E.D.O., n speta si a cauzei Stefanescu contra Romniei, pentru aceleasi argumente retinute n aceasta cauza, evident ca angajatorul era obligat, asa cum corect a dispus prima instanta sa-l reintegreze pe contestator pe functia si postul avut anterior concedierii. Nu pot fi retinute nici apararile recurentei, n sensul ca ncetarea contractului de munca s-ar fi realizat cu respectarea dispozitiilor art.63 alin.2 prin raportare la art.61 lit.d Codul muncii, ce nu prevad conditia existentei unui raport sau sesizari care sa determine declansarea procedurii prealabile de evaluare. n situatia concedierii pentru necorespundere profesionala, procedura de evaluare profesionala este cea stabilita prin negocieri de catre partenerii sociali la nivel national si de ramura si se concretizeaza prin Regulamentul Intern. n speta dedusa judecatii nsa, prin dispozitiile Regulamentului Intern asa cum legal a statuat tribunalul, s-a ncercat concedierea salariatilor, dar nu pentru necorespundere profesionala, ci ca urmare a reorganizarii structurilor functionale ale societatii. n acest sens, trebuie avut n vedere ca procedura de evaluare ar fi trebuit sa permita salariatului sa-si motiveze actele, faptele de necorespundere profesionala, pentru a-i permite angajatorului sa cunoasca toate circumstantele ce au determinat nendeplinirea ulterioara a sarcinilor de serviciu, cerinta de asemenea nendeplinita n cauza. Raportat la aceste considerente, evident ca obtinerea mediei de 5,5 puncte la o testare de evaluare profesionala fara a stabili daca este teoretica, practica, nu era de natura a justifica masura concedierii, ntruct, cum legal a statuat tribunalul necorespunderea profesionala trebuie atestata printr-un complex de teste ce presupune examinarea scrisa, orala, practica, conform Contractului colectiv de munca la nivel national pe anii 2007-2010, testare ce nu a fost realizata n cazul intimatului-contestator, pe toate aspectele mentionate. Nu trebuie neglijat ca instanta de recurs, n baza art.3041 Cod pr.civila, poate analiza legalitatea si temeinicia deciziei de concediere, sub toate aspectele si n acest context va constata ca Decizia nr.64/25.02.2008 emisa de recurenta-intimata este nula absolut pentru nendeplinirea conditiei motivarii n fapt prevazuta de art.62 (2) Codul muncii, aspect invocat de altfel n fata instantei de fond de contestator, ct si prin ntmpinarea formulata n recurs. Din analiza deciziei de concediere, Curtea va constata ca aceasta nu este motivata n fapt, simpla aratare a mprejurarii ca ncetarea contractului de munca al contestatorului este urmarea necorespunderii profesionale, ntemeiata pe dispozitiile art.61 lit.d, art.63 alin.2 si art.73 Codul muncii, nu constituie o motivare corespunzatoare, ntruct nu se individualizeaza actele, faptele de necorespundere profesionala, carentele profesionale ale salariatului, acesta avnd dreptul de a cunoaste motivele care justifica masura ncetarii contractului sau individual de munca.

Fata de aspectele de fapt si de drept mai sus redate, Curtea apreciaza ca legal a statuat tribunalul ca masura concedierii contestatorului este att nelegala, ct si netemeinica si corect s-a dispus anularea sa.