Caracterul real al reorganizarii societatii, conditie prevazuta de art.

65
Codul Muncii. Inaplicabilitatea art. 74 lit. d Codul muncii la
concedierea ntemeiata pe dispozitiile art. 65 Codul muncii
Caracterul real al reorganizarii societatii, conditie prevazuta de art. 65 Codul Muncii.
Inaplicabilitatea art. 74 lit. d Codul muncii la concedierea ntemeiata pe dispozitiile art. 65 Codul
muncii.
Reorganizarea unitatii in scopul eficientizarii activitatii poate constitui temei al efectuarii unor
concedieri pentru motive ce nu tin de persoana salariatului, insa trebuie trebuie ndeplinite
cerintele prevazute de lege, si anume ca desfiintarea postului sa fie efectiva, iar cauza sa
fie reala si serioasa.

Or, in cauza de fata, nu se poate retine ndeplinirea cerintelor privitoare la efectivitatea

desfiintarii postului si realitatea cauzei concedierii n conditiile n care n perioada concedierii
intimatului reclamant, recurenta a publicat un anunt in vedere ocuparii unui post de redactor profil
umanist, ceea ce conduce la concluzia ca un astfel de post era necesar si ca desfiintarea postului
nu a fost dect formala, urmnd a fi ocupat de un nou angajat. Stim ca, in cazul nostru NU a
fost publicat un anunt de angajare pe postul respectiv, insa cred ca e si mai rau, pentru ca noi,
pana ieri dupa-amiaza, PROBAM prin insusi Statul de Functii (atasat, pozitia., pentru verificare)
ca postul NU a fost desfiintat, ci ocupat de altcineva (dl. Csep);

Faptul ca in organigrama societatii nu mai apare acel post nu reprezinta o prezumtie

absoluta ca desfiintarea este efectiva, caracterul efectiv urmnd a fi stabilit prin aprecierea
tuturor mprejurarilor legate de concediere si de activitatea angajatorului.

Nu poate fi ignorata publicarea acestui anunt in acelasi timp cu concedierea unui salariat care
ocupa un post similar, asa cum a retinut si tribunalul. Cat priveste lista locurilor vacante, obligatia
angajatorului de a indica aceasta lista exista, dupa cum rezulta in mod clar din prevederile art. 74
lit d Codul muncii, numai in cazul concedierii pentru motivul prevazut de art. 64 Codul muncii,
respectiv 61 lit c si d , ceea ce in speta nu este cazul.

Decizia civila nr. 4629R din 22 Iunie 2009 Prin sentinta civila nr.510 din data de 22.01.2009,
pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale, a fost
admisa actiunea formulata de contestatorul FD, n contradictoriu cu intimata S.C. ES S.R.L., a
fost anulata decizia de concediere nr.1/19.08.2008, emisa de intimata, a fost dispusa
reintegrarea contestatorului n functia si postul detinute anterior concedierii si a fost

obligata intimata la plata unei despagubirii egale cu salariile indexate, majorate si

reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul de la data concedierii
si pna la reintegrarea efectiva.

Pentru a pronunta aceasta hotarre, prima instanta a retinut ca Decizia de concediere

nr.1/19.08.2008 emisa de intimata concretiznd o masura de desfacere a contractului individual
de munca luata de angajator pentru motive ce nu tin de persoana salariatului trebuie sa fie
deopotriva legala si temeinica, iar analizarea cerintelor de legalitate prevaleaza celor referitoare
la temeinicia deciziei.

n acest context, sub aspectul cerintelor de forma obligatorii, art. 74 din codul muncii prevede
ca decizia de concediere pentru motive ce nu tin de persoana salariatului se comunica
acestuia in scris si trebuie sa contina in mod obligatoriu motivele care determina
concedierea, durata preavizului si lista tuturor locurilor de munca disponibile in unitate si
termenul pe care salariatul l-a avut la dispozitiei pentru a ocupa un loc de munca vacant, in
conditiile art. 64 din codul muncii.

Din analiza deciziei de concediere tribunalul a constatat ca aceasta nu este motivata n

fapt, situatia de fapt trebuind indicata n materialitatea ei - n ce consta ea - si nu sub forma unor
generalitati si afirmatii vagi cum ar fi "desfiintarea posturilor de "redactor" ca urmarea a
"reorganizarii firmei" (iar nu reorganizarea activitatii societatii, notiuni ce sunt distincte ca
semnificatie si efecte juridice ntruct notiunea "reorganizarii firmei" din motivarea decizie se
poate confunda cu reorganizarea persoanei juridice, ceea ce nu este cazul n speta, context n
care nu sunt clare cauzele desfiintarii postului ocupat de salariat), simpla aratare a mprejurarii ca
desfiintarea posturilor de "redactor" este urmarea reorganizarii firmei nu constituie o aratare a
motivelor care determina concedierea, ntruct nu se arata necesitatea acestei masuri, actul
decizional prin care s-a luat hotarrea desfiintarii postului, existenta unor motive ntemeiate care
au avut ca urmare necesitatea desfiintarii acestui post, salariatul avnd dreptul de a cunoaste
care sunt acele motive care justifica masura desfacerii contractului sau individual de munca.

Potrivit art. 74 alin.1 lit. b din codul muncii, decizia de concediere trebuie sa contina in
mod obligatoriu durata preavizului, ntelegndu-se prin aceasta att durata (numarul de
zile de preaviz acordate) cat si mentionarea datei in care termenul de preaviz a nceput sa
curga si cea a expirarii sale, pentru a se putea verifica daca la momentul emiterii deciziei
de concediere a expirat sau nu termenul de preaviz ori daca acesta a suferit suspendari

(art.74 alin.2 din Codul muncii).

n legatura cu acest aspect, instanta de fond a retinut ca decizia contestata nu cuprinde

nici o mentiune din cele aratate referitoare la durata termenului preaviz, (numarul de zile
de preaviz acordate), fiind ncalcate prevederile legale referitoare la mentiunile obligatorii
ale deciziei de concediere pentru motive ce nu tin de persoana salariatului ntruct, potrivit
art. 73 alin. 4 din codul muncii, numai la expirarea acestuia (in lipsa unei cauze de
suspendare) contractul de munca poate fi desfacut.

Tot sub aspectul verificarii conditiilor de forma s-a constatat ca decizia contestata nu cuprinde
lista tuturor locurilor de munca disponibile in unitate si termenul pe care salariatul 1-a avut la
dispozitie pentru a opta pentru un loc de munca vacant in conditiile art. 64 din codul muncii.

Or, analiznd decizia contestata prin prisma acestei cerinte obligatorii, de forma si de fond, s-a
precizat ca, n masura n care, la momentul concedierii existau locuri de munca vacante, intimata
avea obligatia sa mentioneze lista tuturor acestor locuri de munca disponibile (ct si obligatia sa
acorde reclamantului un termen pentru a opta pentru ocuparea unui loc de munca vacant), sa
mentioneze eventualul refuz al salariatului de a opta pentru ocuparea unuia dintre locurile
vacante oferite sau, n caz contrar, sa mentioneze faptul ca la nivelul unitatii nu exista locuri de
munca vacante, astfel nct, din aceasta perspectiva, aceasta cerinta legala obligatorie, nu este
respectata.

Prevederile art.64 din Codul Muncii referitoare att la obligatia legala pozitiva anterioara
concedierii ce incumba angajatorului n cazul concedierii individuale pentru motive ce nu tin de
persoana salariatului ct si la mentiunea n cuprinsul deciziei potrivit art.74 al.1 lit. d din Codul
Muncii a listei tuturor locurilor de munca disponibile n unitate, se aplica obligatoriu, n acest caz,
prin interpretarea sistematica a prevederilor art.74 al.1 din Codul muncii care indica expres
mentiunile care sunt necesare doar pentru concedierea prevazuta la art. 68 din Codul Muncii,
respectiv mentiunea de la litera c, fiind evidenta intentia legiuitorului ca restul mentiunilor sa fie
obligatorii n toate cazurile de concediere pentru motive care nu tin de persoana salariatului.

Prin urmare, art. 74 lit. d din Codul muncii instituie direct o conditie de forma, iar indirect o
conditie de fond extrinseca pozitiva, fiind o norma de trimitere la art.64, numai pentru a nu mai
reitera continutul acestuia. Tribunalul retine ca, desi in cuprinsul deciziei de concediere nu se
arata daca societatea nu dispune de locuri de munca vacante din analiza comparativa a

organigramelor prezentate instantei rezulta faptul ca n luna septembrie 2008, postul de sef de
redactie apare ca fiind neocupat (fostul redactor sef ocupnd functia de director adjunct iar postul
acestuia fiind vacant).

Aceeasi concluzie, a existentei postului vacant, se desprinde si din anunturile n mica publicitate
date de intimata chiar la momentul concedierii salariatului n vederea ocuparii posturilor de
"editor" si "redactor" adica chiar postul ocupat anterior de contestator.

n acest context, in absenta aratarii n cuprinsul deciziei a listei locurilor de munca disponibile n
unitate la momentul concedierii contestatorului si avnd n vedere existenta unor posturi vacante
la momentul concedierii rezultata din studiul organigramelor si dedusa din publicarea concomitent
cu desfiintarea postului contestatorului a unui anunt pe internet pentru ocuparea unui post de
acelasi fel cu postul ocupat de salariatul concediat, respectiv "redactor profil umanist", conduc la
concluzia ca anterior emiterii deciziei angajatorul nu a luat toate masurile legale in vederea
evitarii concedierii salariatului, cu consecinta ncalcarii de catre angajator a obligatiei legale
pozitive anterioare concedierii prevazute de art. 74 lit. d si art. 64 din codul muncii referitoare la
oferirea posibilitatii angajatului a carui loc de munca a fost desfiintat de a opta pentru a ocupa un
loc de munca vacant.

Lipsa mentiunilor obligatorii, expres prevazute de lege si efectuarea concedierii cu

nerespectarea procedurii prevazuta de lege, constituie, potrivit art. 76, raportat la art. 74
alin 1 din codul muncii, cauza de nulitate absoluta expresa a deciziei de concediere
individuala pentru motive ce nu tin de persoana salariatului ducnd la desfiintarea
acesteia ca nelegala, conditia mentiunilor obligatorii fiind prevazuta " ad validitatem".

S-a considerat ca, n conformitate cu prevederile art.65 alin. 1 din Codul muncii, cauza
concedierii salariatului trebuie sa o constituie desfiintarea locului de munca al salariatului, din
unul sau mai multe motive fara legatura cu persoana acestuia, desfiintare ce trebuie sa fie
efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa (art.65 al.2 din Codul muncii).

Desfiintarea locului de munca este efectiva, atunci cnd acesta este suprimat din structura
functional-organizatorica a angajatorului, evidentiata n statul de functii si organigrama si
implica cu necesitate caracterul definitiv al suprimarii, are o cauza reala cnd prezinta un
caracter obiectiv si este serioasa cnd are la baza studii temeinice viznd mbunatatirea
activitatii si nu disimuleaza realitatea.

S-a constatat, din analiza deciziei de concediere, ca din cuprinsul acesteia nu rezulta
caracterul efectiv, real si serios al concedierii. Sub acest aspect este de remarcat ca din
cuprinsul deciziei contestate, ct si a celorlalte nscrisuri aflate la dosarul cauzei, nu
rezulta caracterul real si obiectiv al desfiintarii locului de munca, respectiv nu rezulta ca, n
realitate, desfiintarea locului de munca ocupat de contestator a fost cauzata de
reorganizarea determinata de existenta unor motive obiective fara legatura cu persoana
salariatului, nu rezulta existenta motivelor temeinice viznd reorganizarea activitatii
societatii, existenta unor studii, analizarea unor date sau indicatori etc, din care sa reiasa
caracterul necesar al desfiintarii postului, din acest punct de vedere decizia fiind practic
nemotivata.

Mai mult, din cuprinsul deciziei contestate nu rezulta nici caracterul real al cauzei
desfiintarii locului de munca al contestatorului si deci caracterul obiectiv al acestei
masuri, decizia nerelevnd motivul obiectiv care a dus la reorganizarea activitatii,
respectiv nu rezulta din aceasta ca reorganizarea activitatii si implicit desfiintarea postului
se impuneau cu necesitate pentru ratiuni legate de eficientizarea activitatii, avnd la baza
studii temeinice privind activitatea intimatei.

Astfel, intentia de angajare la scurta vreme a unei alte persoane n acelasi loc de munca sau pe
un post identic lipseste desfiintarea locului de munca, ce a constituit cauza concedierii salariatului
ce-1 ocupa, de caracterul sau efectiv si duce implicit la constatarea netemeiniciei deciziei de
concediere.

Din actele dosarului din care rezulta intentia intimatei de angajare la scurt timp dupa desfiintarea
locului de munca al contestatorului si concedierii acestuia, n lunile august si septembrie 2008, pe
posturile de redactor "desfiintate" a altor persoane, acest aspect rezulta fara echivoc din
anunturile n mica publicitate date de intimata chiar la momentul concedierii salariatului n
vederea ocuparii posturilor de "editor" si "redactor " adica chiar postul ocupat anterior de
contestator, demonstreaza fie renfiintarea postului contestatorului, fie caracterul fictiv al
desfiintarii postului, fie existenta acestuia ca post vacant n cadrul societatii la momentul
concedierii contestatorului, situatie n care s-ar fi impus desfiintarea postului vacant sau oferirea
acestuia contestatorului n ndeplinirea obligatiei legale pozitive a angajatorului prevazuta de
art.64 si 71 lit.d din Codul Muncii si art.78 din contractul colectiv de munca unic la nivel national
pe anii 2007 - 2010.

Intimata nu numai ca nu a facut referire n cuprinsul deciziei de concediere individuala

pentru motive ce nu tin de persoana salariatului, de existenta unui act decizional al
reorganizarii si desfiintarii tuturor posturilor de "redactor" , ci a depus un nscris intitulat
"proces verbal" cu nr.1325/11.08.2008 din care rezulta ca n realitate a fost desfiintat un
singur post de redactor, acela ocupat de contestator, nsa nu datorita reorganizarii
activitatii societatii ci din motive ce tin de persoana salariatului, respectiv desfiintarea
postului acestuia a vizat persoana acestuia, aratndu-se explicit ca "s-a analizat activitatea
redactorului" iar activitatea acestuia "nu acopera salariul sau" si "efortul financiar de a mentine
postul domnului Daniel Focsa nu se justifica", astfel nct se impune disponibilizarea sa, ceea ce
echivaleaza n fapt cu vizarea chiar a persoanei salariatului concediat.

In concluzie, din succesiunea evenimentelor si din analiza ntregului material probator, Tribunalul
a aratat ca reducerea activitatii s-a facut n scopul ndepartarii contestatorului si n consecinta,
desfiintarea postului nu este reala, efectiva si nu are un caracter serios.

mpotriva acest hotarri a declarat recurs intimata S.C. ES S.R.L., solicitnd modificarea sentintei
recurate si respingerea actiunii ca nentemeiata. n motivarea recursului recurenta arata ca
intimatul a fost angajatul societatii pe postul de redactor.

n data de 05.09.2008 contractul de munca a ncetat n conformitate cu prevederile art. 65 litera 1

ca urmare a desfiintarii locului de munca a salariatului datorita restrngerii activitatii
departamentului din care acesta face parte. Arata recurenta ca toate dispozitiile legale privind
efectuarea concedierii au fost respectate iar sentinta pronuntata n acesta cauza nu a luat n
considerare argumentele societatii n acest sens .

Arata recurenta ca din analiza organigramei se poate observa faptul ca n mod real, efectiv si
serios a fost ntreprinsa o modificare a posturilor si a organizarii societatii, modificare care a
presupus si o eficientizare a acesteia ce a necesitat o reducere de personal.

Precizeaza recurenta ca procesul verbal a fost semnat nu numai de persoana ce a devenit

Director Adjunct prin reorganizarea societatii ci si de cei doi asociati ai acesteia dintre care unul
ndeplineste si functia de administrator . Avnd n vedere acest aspect considera recurenta ca nu
se poate retine inexistenta actului decizional al organelor de conducere deoarece tocmai aceste
organe au semnat procesul-verbal mentionat.

Mai arata recurenta ca nu a sustinut ca intimatul nu este bun n meseria sa ci doar ca activitatea
pe care el a depus-o, desi buna calitativ, prin contributia pe care a avut-o la obtinerea de venituri
nu mai poate fi sustinuta prin plata salariului. Analiznd ntregul material probator administrat n
cauza, in raport de criticile formulate si de temeiurile de drept invocate de catre recurenta, ct si
din oficiu, conform art.3041 C.pr.civ., Curtea retine urmatoarele: Potrivit art. 65 Codul muncii,
concedierea pentru motive care nu tin de persoana salariatului reprezinta ncetarea contractului
individual de munca determinata de desfiintarea locului de munca ocupat de salariat, din unul sau
mai multe motive fara legatura cu persoana acestuia.

Desfiintarea locului de munca trebuie sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa".
Reorganizarea unitatii in scopul eficientizarii activitatii poate constitui temei al efectuarii unor
concedieri pentru motive ce nu tin de persoana salariatului , insa trebuie trebuie ndeplinite
cerintele prevazute de lege, si anume ca desfiintarea postului sa fie efectiva, iar cauza sa fie
reala si serioasa.

Or, in cauza de fata, asa cum a retinut si tribunalul , nu se poate retine ndeplinirea cerintelor
privitoare la efectivitatea desfiintarii postului si realitatea cauzei concedierii. Astfel, in perioada
concedierii intimatului reclamant, recurenta a publicat un anunt in vedere ocuparii unui post de
redactor profil umanist, ceea ce conduce la concluzia ca un astfel de post era necesar si ca
desfiintarea postului nu a fost dect formala, urmnd a fi ocupat de un nou angajat .

Faptul ca in organigrama societatii nu mai apare acel post nu reprezinta o prezumtie absoluta ca
defiintarea este efectiva, caracterul efectiv urmnd a fi stabilit prin aprecierea tuturor
mprejurarilor legate de concediere si de activitatea angajatorului.

Nu poate fi ignorata publicarea acestui anunt in acelasi timp cu concedierea unui salariat care
ocupa un post similar, asa cum a retinut si tribunalul. Totodata, Curtea retine ca recurenta
motiveaza concedierea intimatului de mprejurarea ca activitatea acestuia nu este de natura sa
sustina plata salariului.

Or, aceasta nu este compatibila cu reorganizarea unitatii pe care o invoca recurenta in decizia ce
face obiectul contestatiei. Din nscrisul intitulat "proces verbal" retinem ca a fost desfiintat un
singur post de redactor , aratndu-se explicit ca "s-a analizat activitatea redactorului" iar
activitatea acestuia "nu acopera salariul sau" si "efortul financiar de a mentine postul nu se

justifica".

Este cert, in raport de cele precizate de nsusi angajatorul, ca motivul concedierii nu este strain
de persoana salariatului, ci vizeaza in mod direct persoana acestuia. Mai mult, eficientizarea
activitatii este putin probabil sa fi fost realizata numai prin concedierea unei singure persoane din
angajatii recurentei, iar aceasta, coroborata cu cele expuse mai sus, lipseste cauza concedierii
de realitate si caracterul ei serios.

Sustinerile recurentei in sensul ca nu se pastreaza un echilibru intre drepturilor si obligatiile

salariatului si angajatorului nu sunt relevante in solutionarea recursului. In conditiile in care legea
stabileste anumite conditii in care angajatorul are dreptul de a lua anumite masuri, in speta,
concedierea salariatului, ndeplinirea acestora trebuie sa fie reala, iar nu sa se mentina la un
nivel formal.

In caz contrar, dreptul salariatului de a contesta masura ar fi lipsit de continut, iar posibilitatea
instantei de a cenzura aceasta masura ar fi limitata. Pentru aceste considerente, vaznd si
dispozitiile art.312 C.pr.civ., Curtea va respinge, ca nefondat, recursul.

https://termene.ro/jurisprudentaarticol/articol/513~caracterul_real_al_reorganizarii_societatii_conditie_prevazuta_
de_art_65_codul_muncii_inaplicabilitatea_art_74_lit_d_codul_muncii_la_concediere
a_intemeiata_pe_dispozitiile_art_65_codul_muncii.html