C.

Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale

Încetarea contractului individual

de muncă prin acordul părţilor. Condiţii
Codul muncii, art. 55, art. 61

Conform art. 55 lit. b) C. muncii contractul individual de muncă poate înceta ca urmare a
acordului părţilor, la data convenită de acestea. Deci raportul de muncă poate înceta ca urmare
a acordului de voinţă exprimat de către părţi de a pune capăt relaţiei contractuale, dar aceasta
presupune voinţa exprimată în acest sens.

Reclamanţii au susţinut că au refuzat să semneze o cerere de încetare a raportului de muncă prin

acord, fapt necontestat de către societate care a indicat exact acelaşi aspect, faptul că reclamanţii
au refuzat „să-şi dea demisia şi să se despartă în condiţii amiabile”.

Or, lipsa de la serviciu poate da dreptul angajatorului la desfacerea disciplinară a raportului de

muncă şi nu la aplicarea art. 55 lit. b), la fel şi atitudinea nepotrivită şi neîndeplinirea atribuţiilor
de serviciu, ultimele aspecte nefiind de altfel dovedite. Astfel, o astfel de situaţie atrăgea aplicarea
dispoziţiilor art. 61 lit. a) C. muncii şi necesitatea efectuării cercetării disciplinare.

Încetarea raporturilor de muncă nu s-a făcut cu respectarea strictă a dispoziţiilor legale, măsură ce
echivalează cu o concediere disimulată, cum legal a statuat tribunalul, sens în care cererea legală
a fost admisă şi ambele decizii anulate, s-a dispus reintegrarea cu plata despăgubirilor conform
art. 80 C. muncii.
JURISPRUDENȚĂ

Cum din probele sus-menţionate, administrate în cursul procesului nu a rezultat că salariaţii şi-a
exprimat acordul verbal sau scris cu privire la încetarea contractului de muncă, decizia angajatorului
este lovită de nulitate.

Constatând nulitatea deciziei contestate, în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 78

C. muncii, ce reprezintă dreptul comun în materia deciziilor emise de angajator cu nerespectarea
condiţiilor legale pentru încheierea sa valabilă.

Textul sus-menţionat reprezintă aplicaţiunea în domeniul dreptului muncii a unuia dintre principiile
în materia nulităţii efectelor actelor juridice civile, potrivit cu care părţile trebuie puse în situaţia
anterioară emiterii actului juridic nul, ca şi cum acesta nu ar fi existat niciodată.

Drept urmare, raportat la aceste dispoziţii, constatând nulitatea deciziei contestate corect a operat
repunerea părţilor în situaţia anterioară concedierii, s-a dispus reintegrarea cu plata despăgubirilor
conform art. 80 C. muncii respectiv reintegrarea contestatorilor pe posturile deţinute anterior; a
obligării intimatei să plătească contestatorilor o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate
şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat aceştia începând cu data 11 iulie 2012
şi până la reintegrare.
(C. Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi
asigurări sociale, decizia civilă nr. 5702/R din 28 noimebrie 2013)

132 | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 3/2014 | SINTEZE DE JURISPRUDENȚĂ